Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Alba Iulia | Punct: str. Încoronării (zona exterioară sudică a castrului Legiunii a XIII-a Gemina) | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Locuire civilă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Alba Iulia
Comuna   mun. Alba Iulia
Punct
str. Încoronării (zona exterioară sudică a castrului Legiunii a XIII-a Gemina)
Sector   
Toponim   Apulum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ciobanu Radu
Cod RAN    1026.04
Raport În perioada 6 iunie – 4 iulie 2003 au fost efectuate cercetări pentru descărcarea de sarcină arheologică a terenului aflat în proprietatea S.C. Alba Aluminiu S.A. Zlatna, situat în municipiul Alba Iulia, str. Încoronării, nr. 39. În trecut, în zonă au mai fost puse în evidenţă cu prilejul unor masive amenajări edilitare pentru cartierul de locuinţe Alba Carolina, de-a lungul actualei străzi Apulum, mai multe vestigii monumentale de epocă romană, bogat decorate cu tencuieli pictate, stuc şi pardoseli în mozaic. În curtea unde urmează a fi ridicată o locuinţă de serviciu mai există un imobil, construit probabil în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, ale cărui fundaţii sunt serios afectate de igrasie.

Prin amplasamentul secţiunilor arheologice am căutat să acoperim cea mai semnificativă suprafaţă ce urmează a fi afectată de noua construcţie. Drept puncte de reper în teren am folosit limitele proprietăţii şi imobilul deja existent. Astfel, au fost deschise două secţiuni paralele, la 9 m distanţă una de cealaltă, orientate pe direcţia N - S, având ambele 9,70 x 1,50 m, prima fiind transformată ulterior într-o suprafaţă de 9,70 x 3 m. Secţiunea S II, a fost amplasată la 2 m de limita de E a proprietăţii şi la 11 m faţă de cea de S. Secţiunea, devenită apoi suprafaţa S I, cea care prezintă şi cel mai mare interes, a fost amplasată la 3 m, faţă de limita vestică şi 11 faţă de cea sudică.

Pentru că în cadrul secţiunii S II nu există nimic deosebit de semnalat, facem o scurtă descriere a situaţiei stratigrafice: la suprafaţa terenului, parţial afectat de lucrări agricole, stratul vegetal măsoară între 0,20 şi 0,40 m grosime; urmează apoi un strat de umplutură din care s-au recuperat puţine fragmente ceramice feudale şi romane, de culoare negru-cenuşie, gros de 0,50-0,80 m, fără urme de vestigii in situ, însă cu o cantitate apreciabilă de piatră de râu, cărămizi sparte, mortar, gunoi, toate rezultate în urma amenajărilor exterioare defensive executate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi apoi în epoca modernă, în imediata apropiere a zidurilor fortificaţiei bastionare de stil Vauban; nivelul sterilului arheologic se situa la –1, 20 m în cadrul acestei secţiuni.

Prima secţiune, transformată apoi într-o suprafaţă, a rezervat descoperirile cele mai spectaculoase. Aici a fost degajată doar parţial, având în vedere limitele proprietăţii şi ale perimetrului construibil, o sală de mari dimensiuni, între m. 1 şi 6 ai suprafeţei S I, traversând mai multe etape constructive, decorată cu frumoase tencuieli pictate şi având la subsol instalaţie de hypocaust, păstrată relativ bine. În cele ce urmează vom prezenta succint elementele constitutive ale acesteia, în ordinea descoperirii lor. La E, la adâncimea de 1,10 m de suprafaţa solului actual, a fost descoperit un zid longitudinal masiv, alcătuit din piatră de râu prinsă cu mortar şi al cărui parament vestic era tencuit. Paramentul estic al acestui zid, notat din raţiuni metodologice drept zidul A, nu era acoperit cu tencuială ceea ce a constituit un prim indiciu important în legătură cu planimetria edificiului: anume că el se întindea spre V şi nu spre E. Cum interiorul şi nu exteriorul acestuia interesa mai mult, am extins cercetarea spre V, în limita operabilă a proprietăţii şi în acest fel o bună parte a "sălii cu picturi şi hypocaust" a putut fi degajată. Spre S, în dreptul m. 9, până la capătul lui S I, a fost degajat un alt zid, de această dată transversal, notat zidul B, situat la –1,30 m faţă de solul actual. Acest zid a fost parţial dislocat spre SE, însă la SV asiza sa superioară era la doar –0,50 m. Zidul A şi zidul B, având ambele aceeaşi structură, în cadrul căreia a putut fi observată o refacere, conturau de fapt un colţ al sălii în chestiune. Zidul A, gros de 0,60 m, a fost degajat pe o lungime de 4,80 m, iar zidul B, doar pe lăţimea suprafeţei excavate, adică 3 m. Zidul A măsura în elevaţie 0,60 m, din care 0,10 m, adică asiza superioară constituia o refacere, tot de epocă romană. Este de amintit, chiar de la bun început, absenţa în cadrul acestei suprafeţe cercetate a fragmentelor ceramice medievale, toate fragmentele ceramice recuperate fiind de epocă romană, asupra acestor constatări vom reveni însă la sfârşit. Zidul B, dislocat parţial pe un segment mic, se păstra în elevaţie de 1,60 m. Cele două ziduri A şi B conturau aşadar colţul sudic al "sălii cu picturi şi hypocaust" şi se punea în chip firesc întrebarea dacă spaţiul acesteia era omogen încă de la începutul construcţiei sau dimpotrivă, fusese iniţial fragmentat. Cercetând cu atenţie paramentul vestic al zidului A, s-a putut uşor observa absenţa tencuielii în partea mediană a lungimii degajate, ceea ce sugera evident prezenţa aici a unui zid despărţitor, descoperit apoi şi notat zidul C. Acesta a fost descoperit la –1,70 m de nivelul solului actual însă prezintă o structură parţial diferită în raport cu celelalte două, adică A şi B. El are în structură asize de cărămidă dar şi de piatră de râu, dispunerea lor fiind neomogenă şi sugerând aşadar o refacere cu un scop anume. Este posibil ca iniţial zidul C să fi asigurat două compartimente distincte ce alcătuiau evident două încăperi, fapt la care ulterior s-a renunţat, cele două încăperi alcătuind apoi doar una de mai mari dimensiuni, "sala cu picturi şi hypocaust". Probabil că cele două încăperi amintite nu aveau dotările adăugate mai târziu, anume instalaţiile de hypocaust. La un moment dat cele două încăperi sunt tencuite cu un mortar mai gros şi dotate cu stâlpi de hypocaust de secţiune pătrată. Aceştia se află dispuşi pe o pardoseală în opus signinum, acoperită apoi de o alta de acelaşi tip şi acoperită iniţial cu moduli de cărămidă, în formă de 8 sau rombică. Pardoseala a doua în opus signinum cedează însă în timp iar spre capătul sudic al suprafeţei cercetate se află chiar o puternică albiere a acesteia produsă prin tasare. Atunci s-a operat o refacere a acesteia când s-a decis ca cele două încăperi iniţiale să devină de fapt o sală. Din stratul de umplutură dintre cele două pardoseli în opus signinum, notate pardoseala I şi pardoseala II, au fost recuperate mai multe fragmente de tencuieli pictate policrome sugerând, la o primă evaluare, un decor vegetal. Printre aceste fragmente există unele pictate cu roşu cinabru, altele cu albastru egiptean, pigmenţii în cauză constituind o raritate pentru pictura romană din cadrul imperiului, iar pentru cazul special al provinciei Dacia, un unicat, cel puţin până în cazul de faţă. La cele semnalate se mai adaugă mai multe fragmente de stuc, provenind probabil de la o cornişă cu decorul alcătuit din ove. Aceste elemente alcătuiau de fapt decorul primei construcţii de aici, compartimentată iniţial în două încăperi, ambele având la subsol instalaţii de hypocaust. În momentul în care cea de a doua pardoseală s-a surpat refacerea a avut în vedere un singur spaţiu, anume o sală, pereţii ei acoperiţi şi ei cu tencuială pictată, însă cu un decor mult mai modest, anume în roşu şi alb. Pe această a doua pardoseală stâlpii de hypocaust nu mai sunt dispuşi regulat, ca pe prima, şi sunt alcătuiţi din cărămizi recuperate, unele chiar paralelipipedice, ajustate acestui scop. Pardoseala superioară, pardoseala III deci, a avut şi ea de suferit din cauza acestei refaceri în pripă şi a cedat la rândul său. În locul în care a cedat a fost construit la repezeală un zid de susţinere, din cărămizi recuperate, ce nu respectă orientarea zidurilor A, B şi C. Apoi survine şi distrugerea aproape totală a acestei ultime pardoseli, golul dintre ele este şi el umplut cu materiale diverse, între care sunt de semnalat fragmentele de tencuială pictată în roşu vişiniu şi alb. La capătul acestor constatări foarte sintetice, se impun câteva precizări menite a contura precis evoluţia în timp a edificiului, unul dintre cele mai importante descoperite până acum în cadrul oraşelor romane de la Alba Iulia. Iniţial edificiul avea două încăperi fără instalaţii de hypocaust. În etapa a doua cele două încăperi sunt amenajate ca şi subsol pentru instalaţiile de hypocaust, menţinându-se compartimentarea iniţială. În etapa a treia, se amenajează sala, se distruge zidul C despărţitor şi se reface pardoseala II pentru un singur spaţiu de mai mari dimensiuni. În sfârşit, în etapa a patra se refac ambele pardoseli II şi III care au cedat în urma tasărilor. În ultima etapă se înregistrează distrugerea definitivă a pardoselii III şi umplerea golurilor rezultate pentru nivelări succesive ale unor locuinţe modeste de suprafaţă, aparţinând perioadei post romane.

Fragmentele ceramice recuperate sunt modeste, cu câteva excepţii. În primul rând ar fi de amintit câteva fragmente de terra sigillata de import, provenind de la un bol şi o farfurie, şi un fragment ceramic de colonetă canelată, aplicată probabil pe un strat de stuc. Abundă apoi fragmentele ceramice de uz comun fără decor, şi cele din pastă cenuşie, grosieră.

Descoperirea de faţă este una de importanţă covârşitoare pentru cunoaşterea topografiei aşezării romane Apulum II, aici existând singurul edificiu roman cercetat arheologic, din imediata vecinătate a incintei de S a castrului. Acest edificiu, desemnat drept "sala cu picturi şi hypocaust", nu este o descoperire izolată ci se înscrie în cadrul unei zone, o aşa numită "insula" care regrupa edificii monumentale frumos decorate din care în momentul de faţă nu se mai păstrează nimic.
Rezumat
English Abstract We conducted investigations to issue the archaeological clearance of the plot of land owned by SC Alba Aluminiu SA Zlatna, situated in the city of Alba Iulia, 39 Incoronării Street. We opened up two sections. In the first section we uncovered a large hall decorated with beautiful painted plaster, having in the basement hypocaust installation. The present find is one of huge importance for understanding the topography of the Roman settlement of Apulum II, as there stands the only Roman building investigated archaeologically, in the close vicinity of the south precincts of the camp. This building, designated as the “hall with paintings and hypocaust”, is not an isolated discovery, but belongs to an area, apparently an insula, that regroups the beautifully decorated monumental buildings that currently are no longer extant.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu