În perioada 16.06.2003 - 20.06.2003 au fost executate săpături arheologice de salvare pe terenul d-lui Teodor Ioan Dreghiciu situat în Alba Iulia str. Dacilor, nr.top.275/9/2/3.
Obiectivul cercetării a fost descărcarea de sarcină arheologică a terenului pe care beneficiarul intenţionează să-şi construiască o locuinţă familială. Terenul se află în cadrul sitului arheologic de la Apulum, în zona central-vest...ică a oraşului roman Colonia Aurelia Apulensis.
Au fost trasate casetele C 1...C 4, orientate pe direcţia E - V, având următoarele dimensiuni: C 1= 3 x 3 m; C 2= 3 x 3 m; C 3= 3 x 3 m; C 4= 3 x 3 m.
În C 1, la –1 m a fost identificată o pardoseală (opus signinum) aparţinând unei încăperi romane. Pe latura de S a pardoselii se păstrează urmele unui zid notat Z1, orientat pe direcţia E - V, având lăţimea fundaţiei de 0,70 m. Adâncimea de fundare a Z1 este la –1,96 m faţă nivelul actual de călcare .
Caseta C 2 scoate în evidenţă succesiunea fazelor de construcţii romane din acest perimetru (faza de lemn; faza I a edificiului cu fundaţii din piatră; faza a II-a, refacere a edificiului).
În C 3 au fost identificate două ziduri notate: Z2 orientat pe direcţia E - V şi Z3, orientat pe direcţia N - S. Relaţia dintre ele se observă în profilul de E al C 3. Z3 este perpendicular pe Z2 şi probabil au aceeaşi grosime, având în vedere şi faptul că adâncimea de fundare este aceeaşi pentru ambele (-1,95 m). Tehnica de construcţie a zidurilor este în opus incertum, realizat din lespezi de piatră, legate cu mortar, fasonate pe latura aşezată spre faţa zidului.
Z2 şi Z3 au fost aşezate pe un pat de aşteptare executat din pietriş şi piatră spartă. Acest pat de aşteptare este lat de 0,70 m şi are o înălţime de 0,60-0,65 m. În elevaţie zidurile s-au păstrat pe o înălţime de 0,50-0,55 m.
Unitatea de săpătură C 4 dezvăluie aceeaşi situaţie stratigrafică din C 3 se observă continuarea zidului Z2. În C 3 şi C 4 apar cele două faze aparţinând edificiului din piatră: o pardoseală pe nivelul –1,10 m aparţinând primei etape de construcţie a edificiului din piatră, acoperită de un nivel de umplutură peste care la –0,50 m a fost executată o a doua pardoseală din lespezi de piatră şi cărămizi. Planimetria zidurilor ne indică existenţa unui edificiu cu mai multe încăperi, orientat perpendicular pe axa cardo maximus a oraşului roman.
Materialele arheologice descoperite (cărămizi, ţigle, obiecte din metal, fragmente ceramice) confirmă destinaţia de locuinţă civilă încadrabilă în sec. II-III p. Chr. Din ziduri s-a păstrat doar partea construită din piatră; elevaţia, executată în cărămidă, fiind dezafectată şi utilizată ca materiale de construcţii.
A fost realizată documentaţia grafică, fotografică precum şi ridicarea topografică.