Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Bonţida | Judeţ: Cluj | Punct: Castelul Bánffy | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Civil
Tipuri de sit
Castel
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Cluj
Localitate   Bonţida
Comuna   Bonţida
Punct
Castelul Bánffy
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Istrate Angel
Istrate Marcu Daniela
Cod RAN    56229.03
Raport Campania arheologică din anul 2003 de la Castelul Bánffy din Bonţida a avut două obiective precise: 1. culegerea datelor referitoare la condiţiile de fundare a turnului cu ceas din zona bucătăriilor; 2. identificarea traseului zidului fortificaţiei în raport cu clădirea actuală a corpului I. Au fost trasate patru secţiuni.
S 22 a fost deschisă pe latura de N a turnului cu ceas, la intersecţia dintre turn şi zidul bucătăriilor. A avut dimensiunile 1,20 x 2,50 m, şi a urmărit clarificarea relaţiei dintre zidul bucătăriilor şi turnul cu orologiu. S-a constatat că cele două structuri sunt ţesute la nivelul fundaţiilor. Apareiajul ambelor clădiri este îmbunătăţit în zona soclului cu placaj (gros de cca 10 cm) din piatră de calcar, astăzi foarte distrus în unele porţiuni. La o distanţă de 1,90 m de turn a fost identificată o ruină, orientată pe direcţia E - V şi suprapusă de fundaţia actuală a bucătăriilor.
Stratigrafia ne prezintă un nivel de construcţie care se întâlneşte cu zidul turnului şi care a fost tăiat de groapa de demolare a zidului vechi. În general avem de-a face cu nivelări repetate din care cele mai timpurii materiale recoltate se datează în sec. al XVIII-lea. Singurul element in situ ar fi un şanţ oblic care iese de sub fundaţia turnului şi continuă pe direcţia SE - NV. Şanţul are o lăţime de cca. 0,80 m, a fost săpat în solul neumblat de mlaştină şi conţine o umplutură cu pământ negru, pietre şi resturi de lemn.

S 23 a fost plasată în prelungirea zidului de S al turnului, cuprinzând parţial şi spaţiul din interior. Aici a fost descoperit un sistem de canalizare şi o construcţie subterană cu boltă din cărămidă, ale cărei coordonate ne sunt deocamdată necunoscute.

Sistemul de canalizare a fost construit în întregime din cărămidă şi după toate indiciile avea rol de colectare temporară a resturilor menajere de la bucătărie. În capătul canalizării se află o fosă septică de formă ovală (diametrul maxim 1,04 m), pavată cu cărămidă, în care se varsă un canal cu lăţimea de 0,52 m. Această lăţime a canalului este constantă pe o lungime de cca. 1 m, după care se lărgeşte treptat pe măsură ce înaintează spre bucătărie. Luând în considerare faptul că întregul ansamblu are un umăr de zidărie ( la –2,65 m), putem susţine ipoteza acoperirii acestuia cu un pod din lemn.

Construcţia subterană cu boltă se află la distanţă de 2 m de faţa de V a turnului şi a fost demolată parţial de canalizare. Ceea ce putem preciza este faptul că zidul lateral al construcţiei avea o grosime de 0,46 m, şi pe el se sprijinea o boltă a cărei deschidere era de cca. 2 m (calculat după axul bolţii vizibil în zidărie). Demolarea şi nivelarea deasupra ruinei au intervenit relativ târziu, materialele descoperite aparţinând sec. XX. Cărămida folosită la boltă este bine arsă şi are dimensiunile 30 x 15 x 5 cm.

S 25 a fost realizată paralel cu S23 la colţul de NV al turnului cu scopul determinării condiţiilor de fundare.

S 24 a fost plasată perpendicular pe peretele de E al corpului I, la distanţă de 2 m de umărul realizat de clădirea adosată neogotică. Secţiunea a avut lungimea de 7 m şi a avut scop principal verificarea traseului zidului de fortificare.

Zidul fortificaţiei este orientat pe direcţia SSE - NNV, are o grosime de 1,60 m şi este realizat integral din piatră legată cu mortar din var şi nisip de calitate medie. Mortarul are un aspect albicios şi conţine mult var în compoziţie. La mică distanţă (0,26 m) a fost identificat un zid de sprijin, care avea rolul de fixare a pământului din partea exterioară a fortificaţiei. Ţesut cu zidul fortificaţiei, pe direcţia E - V, a apărut un zid ruinat care făcea parte dintr-un sistem de construcţii interioare despre care nu avem alte informaţii.

Stratigrafic se poate constata un nivel de locuire preistorică peste care se suprapun nivelele de cultură medievale. La interior se înregistrează umpleri succesive care conţin materiale arheologice databile începând cu sec al XVII-lea. În exterior se observă o umplere deasupra bermei şi în şanţ, după care urmează o perioadă în care se aruncă aici gunoaie (sec. XVIII), urmată de demolarea zidului de fortificaţie. După acest moment urmează o nivelare legată de dezafectarea completă a zidului de fortificaţie, peste care intervine un nivel de demolare-reparaţie la clădiri aflate în zona celei actuale. Peste acest nivel s-a modificat configuraţia terenului din zona şanţului de apărare, intervenţie legată cu grad mare de probabilitate de momentul ridicării faţadei neogotice, urmată de demolări şi nivelări succesive.

Turnul cu orologiu ocupă un spaţiu pe care altădată se afla o mlaştină, la limita unui platou mai înalt. Stratul de argilă galbenă surprins în partea de E a secţiunii 22 dă marginea platoului, dovadă fiind faptul că în S25 la o adâncime mult mai mare se găseşte doar pământ mâlos cu urme de turbă. Nivelul apei freatice în această zonă este foarte sus: în perioadă fără ploi cu 0,20 m sub talpa fundaţiei turnului.
Pe locul actual al turnului a funcţionat o construcţie anterioară din care s-a păstrat doar un tronson.
Zidul fortificaţiei vechi dispunea de amenajări interioare şi de un zid de sprijin la exterior, în faţa căruia se afla o bermă pavată cu lespezi mari de piatră, după care urma şanţul de apărare. Clădirea actuală a fost amplasată după ce amenajarea interioară din timpul funcţionării fortului a fost dezafectată. În sec al XIX-lea, odată cu ridicarea faţadei neogotice, au loc şi mari mişcări de pământ menite să creeze un spaţiu suficient în faţa noii construcţii; acum se umple pe latura de E şanţul de apărare pentru a se lăţi suprafaţa utilă de la nivelul platoului.
Rezumat
English Abstract The 2003 archaeological campaign at Bánffy Castle in Bonţida had two precise purposes: gathering data on the foundation of the clock tower in the area of the kitchens; identifying the trace of the fortification wall as related to the current building of body 1. We drew four sections. Stratigraphically, one can find a prehistoric occupation level under mediaeval culture levels. Inside there are successive fillings containing archaeological material dating to the early 17th century. On the outside one can notice a filling above the berm and in the trench, followed by a period in which there waste was thrown (18th century). The fortification wall is oriented to the SSE – NNW, is 1.60 m thick and is made entirely of stone bound with lime mortar and medium quality sand. On the current location of the tower there was an earlier construction from which only a segment has been preserved.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu