Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Cerişor | Comuna: Lelese | Judeţ: Hunedoara | Punct: Peştera Cauce | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca   Epoca bronzului; Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz; Preistorie; 
Perioade   Neolitic, Epoca bronzului
Categorie   Domestic; 
Tipuri de sit   locuire în peşteră; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Cerişor
Comuna   Lelese
Punct   Peştera Cauce
Sector   
Toponim   
Colectiv   Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Sabin Adrian Luca (ULB Sibiu), Cristian Roman, Dragoş Diaconescu (MCC Hunedoara)
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara
 Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
 Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Persoane implicate  Corneliu BELDIMAN, Dragoş DIACONESCU, Sabin Adrian LUCA, Cristian Aurel ROMAN
Cod RAN    90084.01
Raport Cavernamentele carstice de la Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara se află în partea estică a Munţilor Poiana Ruscă, pe platoul Cerişor-Lelese, dezvoltat între valea Runcului şi valea Sohodolului. În ultimii ani unele dintre peşterile cunoscute în această regiune au fost cercetate sistematic din punct de vederea speologic şi arheologic. Rezultate notabile au oferit mai ales săpăturile din "Peştera Mare"1 şi cele din "Peştera de la Cauce". Cercetările din acest ultim sit s-au desfăşurat între anii 1997 şi 1999. Stratigrafia de aici oferă o consistentă secvenţă de locuire preistorică, marcată de resturi ale culturilor Starcevo-Criş, Turdaş, Tiszapolgár, Coţofeni, Wietenberg.
În contextul mai larg al valorificării sistematice a descoperirilor IMDA preistorice din România, obiectiv urmărit în ultimii ani şi în mediul cercetării specifice de la noi2, demersul de faţă urmăreşte să ofere o sinteză asupra inventarului inedit al artefactelor din materii dure animale descoperite în "Peştera de la Cauce" de la Cerişor (CRC).
Demersul are semnificaţii aparte, în condiţiile în care oferă în premieră prilejul studierii diacronice a unor loturi (din păcate, nu prea consistente numeric) de artefacte provenind din acelaşi sit; ele au fost atribuite, pe baze stratigrafice, unui număr de cinci culturi arheologice distincte, aparţinând unor epoci diferite, separate prin sute de ani şi milenii, dar dezvoltate de comunităţi umane având în comun un element major: habitatul instalat periodic în mediul endocarstic, ocuparea unei microregiuni şi exploatarea sezonieră sau permanentă a potenţialului ei economic.
Strategiile adaptaţionale ale acestor comunităţi îşi găsesc reflectarea în dovezile păstrate ale comportamentului lor tehnologic, a cărui expresie este şi industria materiilor dure animale (IMDA). Astfel că avem prilejul de a stabili convergenţe şi deosebiri, de a constata eventuale linii stabile ale tradiţiei prelucrării MDA, inovaţiile înregistrate etc. sau, cu alte cuvinte, elemente de tradiţie şi de progres reflectate de industria materiilor dure animale. Testarea expresivităţii şi a potenţialului informaţional într-un bias diacronic de-a lungul preistoriei se conturează astfel ca un alt obiectiv al abordării de faţă.
Studiul artefactelor descoperite la CRC se va face în mod unitar, conform reperelor metodologice actuale ale domeniului. Este aplicată clasificarea tipologică şi protocolul de analiză elaborate recent şi care au stat la baza elaborării tezei de doctorat a autorului, ca şi a redactării mai multor studii şi articole, unele foarte recente3. Ocupând un loc important în cadrul activităţilor curente de subzistenţă sau în sfera manifestărilor de ordin artistic/estetic ale diverselor comunităţi preistorice (şi nu numai), industria materiilor dure animale (sau industria osului, cum a consacrat-o tradiţia cercetării) pune la dispoziţie date foarte valoroase, încă receptate sumar şi subexploatate în mediul de cercetare de la noi. Acest gen particular de industrie este ilustrat în mod remarcabil (şi unic în multe aspecte) prin structura inventarelor vestigiilor mobile atribuite culturilor preistorice din paleoliticul superior şi până în epoca bronzului. Anticipând asupra concluziilor, evidenţiem faptul că acest lucru va reieşi pregnant şi în urma analizei materialelor de la CRC.
Detaliile privind aspectele metodologice ale demersului care vizează studiul complex al IMDA au fost prezentate în mod detaliat cu mai multe ocazii recente şi nu mai insistăm asupra lor cu prilejul de faţă4. Este vorba de:
- criteriile şi structura tipologiei (categorii/ grupe/ tipuri/ subtipuri/ variante/ subvariante);
- structura repertoriului descoperirilor, a fişei individuale, a vocabularului etalonat;
- coordonatele analizei: elementele debitajului şi ale fasonării; amenajările specifice; înregistrarea şi interpretarea urmelor macro- şi microscopice ale procedeelor de fabricare, precum şi cele generate de utilizare.
Lotul IMDA de la CRC care este inclus în lucrarea de faţă cuprinde 38 piese (N total = 38). Întregul efectiv este inedit şi a fost studiat de noi în mod direct şi exhaustiv. În afara lotului se menţionează descoperirea în nivelul atribuit culturii Wietenberg a mai multor mărgele realizate pe cochilii de Dentalium5; aceste piese nu au fost disponibile şi nu avem asupra lor alte date, astfel că doar le menţionăm în repertoriu şi în statisticile elaborate. Lotul analizat provine din cercetările derulate în sit în toate campaniile (1997, 1998 şi 1999).
În afara precizării de către autorii săpăturilor, pe criterii strict stratigrafice, a apartenenţei la o cultură sau alta, nu oferim, deocamdată, date suplimentare asupra contextului de provenienţă a artefactelor. Nu folosim, de asemenea, informaţii asupra restului artefactelor recuperate din stratul respectiv şi care ne-ar putea contura tabloul ambianţei paleotehnologice în care a evoluat industria respectivă a materiilor dure animale (materialul paleofaunistic; industria litică şlefuită şi cioplită; alte elemente de utilaj litic: lespezi/plăci pentru prelucrarea prin abraziune, percutoare, polizoare pe galeţi etc. Accesul complet la aceste categorii de materiale este de natură să augmenteze, fără îndoială, valoarea documentară a lotului pieselor analizate.
Pentru repertorierea artefactelor şi buna lor departajare şi identificare/regăsire pe niveluri corespunzătoare diferitelor culturi definite în situl din "Peştera de la Cauce", am adoptat următoarele convenţii: situl a primit abrevierea CRC; fiecare nivel a fost individualizat, de jos în sus (de la cel mai vechi la cel mai recent) printr-o cifră romană, de la I la V; astfel, siglele pe culturi rezultate se prezintă astfel:
CRC/I cultura Starèevo-Criş
CRC/II cultura Turdaş
CRC/III cultura Tiszapolgár
CRC/IV cultura Coţofeni
CRC/V cultura Wietenberg
În aceste condiţii, fiecare piesă va avea un indicativ, format din: abrevierea sitului/sigla culturii şi numărul de ordine în cadrul repertoriului; exemplu: CRC/I 3; CRC/IV 4 etc. Avantajele majore ale acestui sistem, care permite identificarea precisă a fiecărei piese, manipularea în condiţii optime a referinţelor la aceste piese, în orice condiţii şi, totodată, extinderea fără limită a repertoriului, pe măsura apariţiei noilor descoperiri sau prin reconsiderări operate asupra materialelor deja studiate s-au verificat deja în studierea sistematică a industriei materiilor dure animale până în faza A a culturii Vinèa inclusiv şi, izolat, şi mai târziu – cultura Noua6. Studiul sistematic al IMDA din "Peştera de la Cauce" de la Cerişor oferă un alt prilej semnificativ de aplicare a acestei metodologii, cu rezultate notabile, care se vor detalia în continuare.
Analiza parametrilor tehnologici, de la identificarea specifică şi anatomică a materiei prime şi până la decelarea urmelor de uzură şi formularea ipotezelor legate de rolul funcţional se vor derula distinct pentru fiecare cultură atestată în sit.
Achiziţia materiilor prime semnifică parcurgerea unui lanţ de etape, succedate într-o perioadă scurtă de timp; acest lanţ începe cu segmentul I, care cuprinde: 1. sacrificarea animalelor domestice sau vânarea animalelor sălbatice, 2. tranşarea, 3. stocarea/consumul şi 4. recuperarea elementelor scheletice. Următorul segment este cel strict tehnologic (II), respectiv fabricarea artefactelor: 1. debitaj, 2. fasonare, amenajarea detaliilor morfo-funcţionale diverse. Ultimul segment (III) constă în: 1. utilizarea/abandonul sau 2. utilizarea/reamenajarea/abandonul artefactelor.
În cazul cornului de cerb, achiziţia parcurge etape simplificate, legate de: culegerea din mediul ambiant în perioada căderii (ianuarie-februarie) (bois de chute) sau vânarea animalelor şi detaşarea coarnelor de pe craniu (bois de massacre).
Se constată, în general, frecvenţa utilizării metapodiilor de ovicaprine şi a cornului de cerb; se înregistrează şi recurgerea la materii prime insolite, precum segmentul de mandibulă, folosit pentru realizarea unui vârf de mari dimensiuni (cultura Tiszapolgár).
Trebuie ţinut seama însă şi de posibilitatea ca unele artefacte să nu fie fabricate pe loc, ci aduse din aşezările de origine, ceea ce limitează concluziile legate de procurarea materiei prime şi, implicit, practicarea unor ocupaţii în situl de peşteră, precum prelucrarea materiilor dure animale.
Cultura Starèevo-Criş. Constatăm existenţa a trei categorii: 1. metapodii de ovicaprine (2); 2. fragment de perete de corp costal de erbivor nedeterminabil (1); 3. corn de cerb (1). Prin urmare, speciile reprezentate sunt, în ordine: ovicaprinele, erbivorele nedeterminabile, cerbul.
Cultura Turdaş. Categoriile prezente sunt în număr de cinci, după cum urmează: 1. metapodiile de ovicaprine (6); 2. cornul de cerb (4); 3. osul lung de bovine (1); 4. osul lung de erbivor nedeterminabil (1); 5. defensa de mistreţ (1). Ele provin de la următoarele specii: 1. ovicaprine; 2. cerb; 3. bovine; 4. erbivor nedeterminabil; 5. mistreţ.
Cultura Tiszapolgár. Se constată existenţa a şase categorii: 1. metapodii de ovicaprine (2); 2. tibia de suine domestice şi ovicaprine (1 + 1); 3. oase lungi de erbivore nedeterminabile (2); 4. corn de cerb (2); 5. fibula de porc domestic (1); 6. mandibula de bovină domestică (1). Speciile atestate sunt, în ordine: 1. ovicaprine; 2. porc domestic; 2. erbivore nedeterminate; 3. cerb; 4. bovine domestice.

Cultura Coţofeni. Categorii de materii prime după identificarea scheletică sunt în număr de patru: 1. cornul de cerb (3); 2. caninii de câine (2); 3. ulna de ovicaprine; 4. oasele lungi de erbivore nedeterminabile. Speciile prezente în spectrul paleofaunistic care a procurat materii prime pentru IMDA sunt: 1. cerbul; 2. câinele; 3. ovicaprinele; 4. erbivorele nedeterminabile.

Cultura Wietenberg. În ceea ce priveşte materiile prime prezente în lotul analizat, se constată existenţa a patru categorii: 1. oasele lungi de erbivore nedeterminabile (2); 2. metapodul de ovicaprine (1); 3. cornul de cerb (1); 4. cochiliile fosile de gasteropode (Dentalium sp.). Ele provin, aşadar, de la următoarele specii: 1. erbivore neidentificabile; 2. ovicaprine; 3. cerb; 4. gasteropode fosile.

Se constată predominarea vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 27; în cadrul ei, cele realizate pe metapodii de ovicaprine şi pe raze de corn de cerb sunt cele frecvente.

Între tipurile noi înregistrate în lotul studiat (în raport cu lista deja elaborată şi care acoperă circa 15 milenii, respectiv culturile paleoliticului superior, epipaleoliticului, mezoliticului şi neoliticului timpuriu7, se numără: I A21 (cultura Starèevo-Criş), I A22 (cultura Turdaş), I A23, I A24, I A25 (toate aparţinând culturii Tiszapolgár); I F11 (cultura Starèevo-Criş); I G9 (cultura Coţofeni). Cel mai remarcabil este, fără îndoială, vârful amenajat pe segment de mandibulă de bovină domestică (I A24).

Cultura Starèevo-Criş. Structura tipologică a micului lot aparţinând culturii Starèevo-Criş (N = 4) include un număr de două categorii (I = Unelte; V = Diverse), trei grupe tipologice (I A = Vârfuri; I F = Linguri-spatule; V A = Piese tehnice) şi patru tipuri (I A21 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal şi proximal; I A7 b = Vârf pe semi-metapod proximal de ovicaprine; I F11 = Lingură-spatulă rectangulară cu margini paralele şi extremităţi convexe; V A2 b2 = Materii prime – rază de corn (de cerb).

Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include trei piese, dintre care două sunt vârfuri. Remarcăm prezenţa a două tipuri nou definite şi adăugate în lista deja existentă a IMDA preistorice, respectiv I A21 şi I F11.

Datele relative la structura tipologică a lotului sunt redate sintetic în tabelele nr. 1 – 2 şi histograma nr. 2.

Cultura Turdaş. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Turdaş (N = 13) include un număr de două categorii (I = Unelte; V = Diverse), cinci grupe tipologice (I A = Vârfuri; I B = Netezitoare; I F = Linguri-spatule; I G = Vârfuri oblice; V A = Piese tehnice) şi opt tipuri: I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (2); I A7 a = Vârf pe semi-metapod distal de ovicaprine (5); I A17 a = Vârf pe segment de rază de corn de cerb (1); I A22 = Vârf pe rază de corn (pumnal sau perforator) (1); I B7 = Netezitor pe fragment de defensă de mistreţ (1); I F2 = Lingură-spatulă cu partea distală ovală şi partea mezială plană (1); I G1 = Vârf oblic pe segment de rază de corn (de cerb) (1); V A2 b2 = Materii prime – rază de corn (de cerb) (1).

Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 12 piese, dintre care 9 sunt vârfuri diverse; restul reprezintă tipuri prezente în câte un exemplar. Remarcăm prezenţa unui tip nou definit pentru lista tipologică existentă a IMDA, respectiv I A22.

Cultura Tiszapolgár. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Tiszapolgár (N = 10) include un număr de două categorii (I = Unelte; V = Diverse), trei grupe tipologice (I A = Vârfuri; I G = Vârfuri oblice; V A = Piese tehnice) şi şapte tipuri (I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (2); I A7 a = Vârf pe semi-metapod distal de ovicaprine (2); I A23 a = Vârf pe fibula fără epifiză (1); I A24 = Vârf pe segment de mandibulă (1); I A25 = Vârf pe radius proximal (2); I G9 = Vârf oblic pe segment perforat de rază de corn (de cerb) (1); V A2 b2 = Materii prime – rază de corn (de cerb) (1).

Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 9 piese, dintre care 8 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn; materiile prime în curs de prelucrare sunt prezente cu o piesă (rază de corn de cerb). Remarcăm prezenţa a patru tipuri adăugate listei tipologice a IMDA existente: I A23, I A24, I A25, I G9.

Cultura Coţofeni. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Coţofeni (N = 7) include un număr de două categorii (I = Unelte; III = Podoabe), trei grupe tipologice (I A = Vârfuri; I G = Vârfuri oblice; III A = Dinţi perforaţi) şi cinci tipuri: I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (1); I A10 = Vârf pe ulna (1); I A16 = Vârf de corn (plantator/unealtă de săpat) (2); I G9 = Vârf oblic pe segment perforat de rază de corn (de cerb) (1); III A2 = Canin (2).

Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 5 piese, dintre care 4 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn; podoabele sunt prezente cu două piese, canini inferiori de câine sau de vulpe, provenind probabil de la acelaşi individ. Este de remarcat din nou prezenţa vârfului oblic de tip I G9, semnalat anterior, pentru prima oară, în lotul atribuit culturii Tiszapolgár.

Cultura Wietenberg. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Wietenberg este modest (N = 4 + n); el include două categorii (I = Unelte; III Podoabe), cu două grupe tipologice (I A = Vârfuri; III C = Cochilii perforate) şi patru tipuri: I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (2); I A7 a = Vârf pe semi-metapod distal de ovicaprine (1); I A17 a = Vârf de corn pe segment de rază de corn de cerb (chasse lame) (1); III C1 = Cochilii perforate întregi (n).

Se remarcă faptul că din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă (N = 27).

Clasele de lungimi sunt stabilite în mod convenţional: I = 0-50; II = 51-100; III = 101-150; IV = 151-200; V = 201-250. I-II sunt clase mici, II-IV clase mijlocii, V şi următoarele clase mari. Pe aceste criterii, se observă predominarea vârfurilor de clasă mică şi medie (II şi III). Totodată, trebuie făcută remarca după care corelaţia criteriilor materie primă/tip determină amploarea claselor de lungimi decelate. Efectivele reduse nu permit conturarea unor concluzii mai consistente pe baze statistice.

Debitajul înregistrează aplicarea unor procedee simple, precum percuţia directă şi fracturarea prin flexiune, percuţia directă/despicarea sau percuţia directă/cioplirea. Acestea se combină cu două-trei alte operaţii în scheme de debitaj complexe, care mai includeau şi: abraziunea în suprafaţă şi şănţuirea axială. Impactul probabil al folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuţit de cupru şi bronz) se înregistrează în cazul culturilor Coţofeni şi Wietenberg.

Predilectă apare recurgerea la şănţuirea axială în fabricarea vârfurilor pe metapodii de ovicaprine, în cadrul culturilor Starèevo-Criş, Turdaş şi Tiszapolgár.

Cultura Starèevo-Criş. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de trei procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/despicarea (PD/D); cioplirea (PD/C); şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, două cazuri; PD/C, un caz) sau într-o succesiune de două (Şa + PD/D, un caz). Domină percuţia directă/despicarea (PD/D), aplicată exclusiv.

Cultura Turdaş. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de cinci procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/despicarea (PD/D); cioplirea (PD/C); abraziunea în suprafaţă (As); şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/F, două cazuri; PD/D, un caz; PD/C, două cazuri); într-o succesiune de două procedee (Şa + PD/D, 5 cazuri; As + PD/D, un caz); într-o succesiune de trei procedee (As + Şa + PD/D, 2 cazuri).

Se constată că domină aplicarea unui lanţ format din trei procedee (5 cazuri), conturând o schemă predilectă de debitaj al metapodiilor de ovicaprine pentru realizarea vârfurilor de tip I A7.

Cultura Tiszapolgár. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de trei procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/despicarea (PD/D); cioplirea; şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, 5 cazuri; PD/F, 2 cazuri); într-o succesiune de două procedee (Şa + PD/D, 2 cazuri).

Se constată că domină aplicarea procedeului simplu al despicării (5 cazuri), în scopul rezolvării etapei iniţiale a realizării vârfurilor de os.

Cultura Coţofeni. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de două procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/despicarea (PD/D). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, un caz; PD/F, 6 cazuri).

Se constată că domină aplicarea procedeului simplu al percuţiei directe/fracturării (6 cazuri), în scopul rezolvării etapei iniţiale a realizării vârfurilor de os şi corn.

Cultura Wietenberg. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de două procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/despicarea (PD/D). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, 2 cazuri; PD/F, 2 cazuri).
Procedeele fasonării şi ale finisării sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului, urmărindu-se atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice; de asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea); amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare (perforaţii)8. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică pentru fixarea cozii vârfurilor de corn şi la fasonarea obiectelor de podoabă, unde apare şi şănţuirea axială. În cazul vârfurilor atribuite culturii Coţofeni percuţia directă/despicarea pare un procedeu frecvent aplicat în etapa fasonării pentru obţinerea unei porţiuni înguste a părţii distale, pe care să se poată amenaja partea activă prin abraziune. Ca procedee rare constatăm: retuşarea, tăierea transversală, cioplirea cu ajutorul unei unelte metalice, excavarea ţesutului spongios al cornului de cerb.
Aplicarea tratamentului termic pare a fi frecventă, dar trebuie să avem în vedere şi posibilitatea ca urmele specifice respective să se datoreze arderii accidentale.
În ceea ce priveşte fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu coadă, mâner sau piesele de podoabă ataşate pe un fir sau fâşie de piele etc., remarcăm frecvenţa lor relativ redusă.
Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforaţie transversală) ne referim la vârfurile de tip I G9 şi la dinţii perforaţi; fixarea axială de tip negativ este aceea care priveşte cochiliile de tip III C1; netezitorul de tip I B7 era foarte probabil fixat axial distal sau axial lateral într-un mâner de lemn (fixare axială de tip pozitiv).
Cultura Starèevo-Criş. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Starèevo-Criş sunt în număr de două: abraziunea multidirecţională (Am, 3 cazuri); tratamentul termic (TrT, un caz).
Aşa cum se observă, în majoritatea cazurilor, abraziunea multidirecţională a fost singurul procedeu de modelare decelabil aplicat în etapa fasonării; vârful de tip I A21 prezintă şi indicii de aplicare a tratamentului termic.
Cultura Turdaş. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Turdaş sunt în număr de opt: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); perforarea unilaterală (PfU); raclajul axial (Ra); retuşarea (Rt); tăierea transversală (TT); tratamentul termic (TrT); finisarea prin abraziune/lustruire (Fn/A, L).
Se constată, în majoritatea cazurilor, că Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării (7 cazuri); avem şi un caz în care singurul procedeu decelabil al fasonării a fost PD/C. Combinarea procedeelor are următoarea configuraţie: două procedee (PD/C + Am, 2 cazuri; Am + Fn/A, L, un caz); trei procedee (Rt + Ra + Am, un caz; Am + TT + PfU, un caz). Fixarea într-un suport (mâner de lemn, probabil este de presupus în cazul piesei piesa CRC/II 7 (netezitor pe fragment de defensă de mistreţ), altfel manevrabil cu randament redus.
Cazul de asociere complexă a mai multor procedee tehnice ale fasonării este ilustrat de aceeaşi piesă CRC/II 7; "lanţul operator" viza, iniţial, obţinerea unui pandantiv cu perforaţie proximală; pe piesa fracturată accidental (cu ocazia perforării?) s-a amenajat netezitorul respectiv. Un alt caz de asociere complexă este acela al lingurii-spatule de tip I F2; fasonarea şi finisarea acesteia s-a realizat prin abraziune multidirecţională şi abraziune pe substrat flexibil (frecare cu o bucată de piele sau de material textil).
În două cazuri s-a recurs la reamenajarea părţii active prin Aa sau Am după fracturare (vârfuri de tip I A7 a).
Amenajările specifice sunt reprezentate în lotul analizat de: regularizarea marginilor prin retuşare (piesa CRC/II 2); perforaţia pandantivului discutat mai sus (piesa CRC/II 7), care s-a realizat prin rotaţie rapidă, aplicată unilateral, probabil cu ajutorul sfredelului.
Frecventă pare recurgerea la tratamentul termic (TrT), decelabil în 9 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os.
Cultura Tiszapolgár. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Tiszapolgár sunt în număr de 6: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); despicarea (PD/D); perforarea unilaterală (PfU); retuşarea (Rt); tratamentul termic (TrT).
În majoritatea cazurilor, Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării (4 cazuri). Combinarea a două procedee de modelare are următoarea configuraţie: PD/C + PfU, un caz; PD/D + Am, 3 cazuri; Rt + Am, un caz). Nu este prezentă combinarea a trei procedee de fasonare; nu s-au sesizat indicii de fixare în suport.
Amenajările specifice sunt reprezentate în lotul analizat de perforaţia unilaterală iniţiată (neterminată) a piesei CRC/III 9 (vârf de tip I G9).
Frecventă pare recurgerea la tratamentul termic (TrT), decelabil în 5 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os.
Cultura Coţofeni. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Coţofeni sunt în număr de şapte: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); perforarea bilaterală (PfB); scobirea sau excavarea (Sc); şănţuirea axială (Şa); finisarea prin rotaţie continuă (alezare) (Fn/Rot); tratamentul termic (TrT).
Nu s-a constatat predilecţia pentru aplicarea unui procedeu anume; în trei cazuri avem recurgerea la perforarea bilaterală, ca mijloc de amenajare specifică a dispozitivului de fixare în suport (coadă de lemn, piesa CRC/IV 7 de tip I G9); dispozitivul de suspendare a dinţilor este obţinut tot prin perforare (piesele CRC/IV 3-4).
Vârful de tip I A10 (CRC/IV 2) a fost fasonat prin cioplire şi abraziune multidirecţională. Piesele perforate prilejuiesc şi constatarea combinării a trei-patru procedee distincte de modelare/finisare: PD/C + PfB + Sc + Fn/Rot, un caz; Şa + PfB + Fn/Rot, 1 caz; PfB + Fn/Rot, 1 caz.
Recurgerea la tratamentul termic (TrT) este decelabilă în 3 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os şi corn.
Cultura Wietenberg. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Wietenberg sunt în număr de trei: abraziunea multidirecţională (Am, un caz); cioplirea (PD/C, un caz); tratamentul termic (TrT, două cazuri). Procedeele de modelare sunt aplicate în formulă simplă (necombinate, Am, un caz) şi combinate câte două (PD/C + Am, un caz). Vârfurile CRC/V 3 şi CRC/V 4 prezintă şi indicii de aplicare a tratamentului termic.
Dat fiind efectivul redus al lotului respectiv, datele nu au expresivitate statistică minimă.
Examinarea sistematică a suprafeţelor cu ochiul liber, cu lupa şi în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la CRC a relevat prezenţa combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcţionalitatea pieselor respective9. Aproape nelipsite sunt urmele de tocire şi de lustru, intense sau superficiale, ca şi fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forţe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvenţă redusă şi foarte redusă.
Reamenajarea vârfurilor după fracturare pare rară (un caz clar, cel al piesei CRC/II 6); în schimb, frecventă pare a fi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremităţii distale.
Datele relative la urmele de utilizare decelate pe piesele studiate sunt sintetizate în tabelul nr. 6.
Cultura Starèevo-Criş. Se constată următoarele tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL). Aceste urme se combină în 2 cazuri şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi a lingurilor, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare.
Tot vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (un caz); un vârf nu pare a mai fi fost utilizat după fracturarea extremităţii distale. Nu avem cazuri de reamenajare după fracturarea în timpul folosirii.
Cultura Turdaş. În cazul lotului atribuit culturii Turdaş se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL); fracturarea prin impact (FI); fracturarea prin presiune (FP); microretuşe (Rt); striuri (Str); tasarea fibrelor ţesutului compact (Ts).
Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru piesa CRC/II 7 (microretuşe) şi pentru piesele CRC/II 3 şi CRC/II 8 (tocire/lustru); de cele mai multe ori însă, ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi a lingurilor, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configuraţia combinaţiilor este: Tc/L + FL (6 cazuri); Tc/L + FP; Ts + FI; Ts + Str + FI (câte un caz fiecare).
Vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (3 cazuri); 2 piese nu par a mai fi fost utilizate după fracturarea extremităţii distale.
Cultura Tiszapolgár. În lotul atribuit culturii Tiszapolgár avem prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL).
Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru 2 piese (Tc/L); în majoritatea situaţiilor, ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi corn, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configuraţia combinaţiilor este: Tc/L + FL (7 cazuri).
Vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (3 cazuri); 4 piese nu par a mai fi fost utilizate după fracturarea extremităţii distale.
Cultura Coţofeni. În lotul atribuit culturii Coţofeni se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin impact (FI); striuri (Str).
Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru 3 piese (Tc/L); ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi corn, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configuraţia combinaţiilor este: FI + Str (un caz); Tc/L + FI + Str (un caz).
Cultura Wietenberg. În lotul atribuit culturii Wietenberg sunt înregistrate următoarele tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); tasarea fibrelor ţesutului compact (Ts); fracturarea prin impact (FI).
Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru o piesă (Tc/L); ele se combină pe o altă piesă (Ts + FI).
Analiza urmelor de uzură, ca şi comparaţiile cu situaţiile decelate prin studiile paletnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupaţiile documentate de artefactele IMDA: pentru vârfuri: perforarea şi asamblarea pieilor şi a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale şi animale; armă (pumnal, tipul I A22); armă de lovire (vârf de corn de tip I G9); unealtă de săpat sau afânat solul; pană pentru despicat lemnul; chasse lame pentru debitajul materialelor litice; netezitor pentru prelucrarea lemnului; utilizarea instrumentarului domestic de tipul lingurilor-spatule pentru îngurgitarea alimentelor (rolul funcţional "banal" de linguri pentru mâncat) sau pentru curăţarea făinii/a substanţelor colorante de pe râşniţele de tip plat; materii prime pentru fabricarea vârfurilor diverse pe raze de corn de cerb; podoabe – elemente de colier (dinţi perforaţi) şi cochilii întregi.
Vârfurile domină în mod absolut toate loturile, de la cele banale, de tip I A1, la cele cu fabricare după o schemă mai complicată, aplicată sistematic, combinând mai multe procedee, în virtutea tradiţiilor tehnice ale comunităţilor respective (Şa, PD/D etc.).
Cum deja s-a subliniat, trebuie ţinut seama şi de posibilitatea ca unele artefacte să nu fie fabricate pe loc, ci aduse din aşezările de origine, ceea ce limitează concluziile legate de procurarea materiei prime şi practicarea unor ocupaţii, precum prelucrarea materiilor dure animale.
Cornul de cerb poate oferi indicii asupra sezonului de achiziţie (prin vânătoare sau prin culegere). Nu este însă cazul pieselor analizate în lotul de la CRC, pentru care nu dispunem de date suficiente (resturi de prelucrare, elemente scheletice care să arate clar modul de procurare etc.). Posibilitatea de a "importa" artefacte fabricate în situl de bază este de luat în calcul şi în cazul uneltelor de corn.
În cazul artefactelor studiate, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora şi ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare şi de stocare sau de abandon (contexte intra-sit).
Pentru lotul analizat lipsesc indiciile legate de contextele specifice de fabricare, aceasta şi datorită lipsei datelor privind inventarul complexelor de provenienţă şi al datelor asupra materialului paleofaunistic; piesele tehnice (materii prime neprelucrate, piese reamenajate) ar fi fost, astfel, în măsură să documenteze de o manieră indubitabilă, prelucrarea MDA pe loc, în cadrul sitului respectiv.
Ca şi în multe alte situaţii studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic şi nu ilustra practicarea unui meşteşug specializat.
Fiind vorba de un sit de peşteră, acesta era probabil ocupat sezonier, în perioada primăvară-toamnă; gama tipo-funcţională a lotului IMDA analizat este compatibil cu specificul activităţilor ipotetice derulate într-un astfel de sit; astfel, creşterea animalelor şi prelucrarea produselor rezultate din această ocupaţie de bază par să aibă un reflex preponderent în seria artefactelor discutate de noi: prelucrarea IMDA, prelucrarea pieilor, a fibrelor de origine animală etc.
Date fiind efectivele mici avute la dispoziţie pentru fiecare cultură şi caracteristicile lor tipologice irelevante în plan cultural-cronologic, încadrarea culturală este adoptată după concluziile autorilor cercetărilor, care au stabilit-o, în general, pe baza analizei materialului ceramic din fiecare nivel.
În ceea ce priveşte analogiile, nu ne-am propus în condiţiile date ale derulării analizei noastre, exploatarea exhaustivă a surselor publicate, demers cu atât mai dificil cu cât nu dispunem încă de lucrări de sinteză amplă asupra IMDA după faza A a culturii Vinèa. Cu prilejul de faţă trimitem la un număr minim de analogii, regăsite în literatura avută la dispoziţie; am privilegiat, cum este şi firesc, descoperirile din regiunea unde se plasează CRC, respectiv siturile preistorice din zona endocarstică a Munţilor Poiana Ruscă; totodată, ne rezervăm abordarea mai amplă a temei cu un alt prilej şi pe baza unor efective mai largi.
Cultura Starèevo-Criş. Unele dintre materialele atribuite acestei culturi de la CRC au analogii în mai multe situri din arealul specific. Vârfurile pe aşchii diafizare (I A1) şi cele pe segmente de metapodii de ovicaprine (I A7) sunt prezenţe curente în mediul culturii Starèevo-Criş; cităm ca exemple piesele descoperite la: Cluj-Napoca/Gura Baciului, Ocna Sibiului – "Triguri", Leţ, Zăuan, Dubova – "Cuina Turcului", nivelul IV, Balş ş.a. (tipul I A1); Cluj-Napoca/Gura Baciului, Ocna Sibiului – "Triguri", Leţ, Zăuan, Dubova – "Cuina Turcului", nivelul IV, Dumbrava, Trestiana, Basarabi, Cârcea – "Viaduct" (tipul I A7)10. Lingurile-spatule de mici dimensiuni pe metapodii (I F2) sau realizate pe fragmente de coaste (tipul I F10) se cunosc din mai multe aşezări de pe teritoriul României, între care Trestiana ocupă un loc central11; tipul I F11 reperat la CRC este însă nou şi nu are, deocamdată, analogii exacte cunoscute de noi.
Cultura Turdaş. Materialele Turdaş de la CRC îşi găsesc analogii în situl de la Turdaş – "Luncă"12 şi Hodoni, atribuit culturii Vinèa, C113 Cultura Tiszapolgár. Analogii de precizat.
Cultura Coţofeni. Pentru artefactele IMDA aparţinând acestei culturi am regăsit analogii în siturile de la: Cerişor – "Peştera nr. 1" 14; Băile Herculane – "Peştera Hoţilor", Bocşa Montană – Colţani, Ostrovul Corbului, Sebeş – "Râpa Roşie"15 ; Şincai 16 .
Cultura Wietenberg. Artefactele IMDA au analogii în siturile de la: Cerişor – "Peştera nr. 1"17; Piatra Craivii, Sântimbru, Ţelna18; Derşida19 .
În tentativa noastră de biais diacronic de-a lungul celor cinci culturi prezente prin vestigii în situl CRC se constată, în general, frecvenţa utilizării metapodiilor de ovicaprine şi a cornului de cerb; se înregistrează, în acelaşi timp, şi recurgerea la materii prime insolite, precum segmentul de mandibulă, folosit pentru realizarea unui vârf de mari dimensiuni (cultura Tiszapolgár).
Înregistrăm, de asemenea, predominarea vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 27); în cadrul ei, cele realizate pe metapodii de ovicaprine şi pe raze de corn de cerb sunt cele frecvente.
Între tipurile noi înregistrate în lotul studiat (în raport cu lista deja elaborată şi care acoperă circa 15 milenii, respectiv culturile paleoliticului superior, epipaleoliticului, mezoliticului şi neoliticului timpuriu20, se numără: I A21 (cultura Starèevo-Criş), I A22 (cultura Turdaş), I A23, I A24, I A25 (toate aparţinând culturii Tiszapolgár); I F11 (cultura Starèevo-Criş); I G9 (cultura Coţofeni). Cel mai remarcabil este, fără îndoială, vârful amenajat pe segment de mandibulă de bovină domestică (I A24).
Evidenţiem şi faptul că, din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă în cadrul lotului (N = 27).
Pe criteriul claselor de lungimi, se observă predominarea vârfurilor de clasă mică şi medie (II şi III). Rămâne valabilă remarca după care corelaţia criteriilor materie primă/tip determină amploarea claselor de lungimi decelate. Efectivele reduse nu permit conturarea unor concluzii mai consistente pe baze statistice.
Debitajul înregistrează aplicarea unor procedee simple, precum percuţia directă şi fracturarea prin flexiune, percuţia directă/despicarea sau percuţia directă/cioplirea. Acestea se combină cu două-trei alte operaţii în scheme de debitaj complexe, care mai includeau şi: abraziunea în suprafaţă şi şănţuirea axială. Impactul probabil al folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuţit de cupru şi bronz) se înregistrează în prelucrarea MDA în cazul culturilor Coţofeni şi Wietenberg.
Predilectă apare recurgerea la şănţuirea axială în fabricarea vârfurilor pe metapodii de ovicaprine, în cadrul culturilor Starèevo-Criş, Turdaş şi Tiszapolgár.
Procedeele fasonării şi ale finisării sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului, urmărindu-se atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice; de asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea); amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare21 (perforaţii). Datele relative la procedeele fasonării sunt sintetizate în tabelul nr. 6. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică pentru fixarea cozii vârfurilor de corn şi la fasonarea obiectelor de podoabă, unde apare şi şănţuirea axială. În cazul vârfurilor atribuite culturii Coţofeni percuţia directă/despicarea pare un procedeu frecvent aplicat în etapa fasonării pentru obţinerea unei porţiuni înguste a părţii distale, pe care să se poată amenaja partea activă prin abraziune. Ca procedee rare constatate menţionăm: retuşarea, tăierea transversală, cioplirea cu ajutorul unei unelte metalice, excavarea ţesutului spongios al cornului de cerb.
Aplicarea tratamentului termic pare a fi frecventă, dar trebuie să avem în vedere şi posibilitatea ca urmele specifice respective să se datoreze arderii accidentale.
În ceea ce priveşte fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu coadă, mâner sau piesele de podoabă ataşate pe un fir sau fâşie de piele etc., remarcăm frecvenţa lor relativ redusă.
Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforaţie transversală) ne referim la vârfurile de tip I G9 şi la dinţii perforaţi; fixarea axială de tip negativ este aceea care priveşte cochiliile de tip III C1; netezitorul de tip I B7 era foarte probabil fixat axial distal sau axial lateral într-un mâner de lemn (fixare axială de tip pozitiv).
Examinarea sistematică a suprafeţelor cu ochiul liber, cu lupa şi în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la CRC a relevat prezenţa combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcţionalitatea pieselor respective22 . Aproape nelipsite sunt urmele de tocire şi de lustru, intense sau superficiale, ca şi fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forţe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvenţă redusă şi foarte redusă.
Reamenajarea vârfurilor după fracturare pare rară (un caz clar, cel al piesei CRC/II 6); în schimb, frecventă pare a fi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremităţii distale.
Analiza urmelor de uzură, ca şi comparaţiile cu situaţiile decelate prin studiile paletnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupaţiile documentate de artefactele IMDA: pentru vârfuri de dimensiuni mici, mijlocii, mari: perforarea şi asamblarea pieilor şi a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale şi animale; armă (pumnal, tipul I A22); armă de lovire (vârf de corn de tip I G9); unealtă de săpat sau afânat solul; pană pentru despicat lemnul; chasse lame pentru debitajul materialelor litice; netezitor pentru prelucrarea lemnului; utilizarea instrumentarului domestic de tipul lingurilor-spatule pentru îngurgitarea alimentelor (rolul funcţional "banal" de linguri pentru mâncat) sau pentru curăţarea făinii/a substanţelor colorante de pe râşniţele de tip plat; materii prime pentru fabricarea vârfurilor diverse pe raze de corn de cerb; podoabe – elemente de colier (dinţi perforaţi) şi cochilii întregi.
Contextul descoperirii important (sit de peşteră, ocupat sezonier, în perioada primăvară-toamnă) – dacă IMDA reflectă specificul activităţilor în sit.
În cazul artefactelor studiate, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora şi ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare şi de stocare sau de abandon (contexte intra-sit).
Pentru lotul analizat lipsesc indiciile legate de contextele specifice de fabricare, aceasta şi datorită inaccesibilităţii datelor privind inventarul complexelor de provenienţă şi al datelor asupra materialului paleofaunistic; piesele tehnice (materii prime neprelucrate, piese reamenajate) ar fi fost, astfel, în măsură să documenteze de o manieră indubitabilă, prelucrarea MDA pe loc, în cadrul sitului respectiv.
Ca şi în multe alte situaţii studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic şi nu ilustra practicarea unui meşteşug specializat.
Concluzii noastre sunt limitate de absenţa altor seturi de date asupra paleofaunei şi ambianţei paleotehnologice (industria litică etc.). Efectivele pe culturi nu sunt prea consistente, ceea ce limitează semnificativ încheierile formulabile; este, de altfel, bine cunoscut că amplitudinea efectivului condiţionează valabilitatea concluziilor.
Prilejul de faţă este unul de aplicare integrală în premieră a protocolului de analiză asupra unor loturi IMDA aparţinând culturilor Turdaş, Tiszapolgár, Coţofeni şi Wietenberg. Considerăm că datele etalate au valoare ilustrativă pentru fenomenul paleotehnologic abordat şi devine un punct de referinţă pentru studiile viitoare. În acest sens, importantă este şi identificarea tipurilor noi, definite cu acest prilej, care îmbogăţesc repertoriul IMDA preistorice (I A21 – I A25; I F11; I G9).
Furnizate de descoperiri foarte recente, făcute în condiţii optime, piesele aparţinând IMDA din "Peştera de la Cauce" de la Cerişor oferă prilejul evidenţierii unui lot relativ puţin consistent din punct de vedere numeric. Acest lot prilejuieşte însă analiza unui efectiv important de vârfuri, care se evidenţiază prin diversitate tipo-morfo-funcţională şi unii parametri aparte, unele piese fiind, până acum, unicate în gama tipologică a IMDA preistorice din România.
În încheiere, considerăm că aportul IMDA la elucidarea unor aspecte paleotehnologice şi paleoeconomice specifice culturilor preistorice este în mod concludent ilustrat şi prin analiza materialelor din aşezarea din "Peştera de la Cauce", la care se pot raporta de acum înainte parametrii altor loturi, în provenienţă din aceleaşi medii culturale.
Autorul principal exprimă mulţumirile sale lui Sabin Adrian Luca, lui Cristian Roman şi lui Dragoş Diaconescu pentru materialele puse la dispoziţie spre analiză, ca şi lui Adrian Bălăşescu pentru identificarea parametrilor specifici şi anatomici ai unora dintre artefacte.[Corneliu Beldiman]
Rezumat L’étude propose une analyse morpho-technologique détaillée menée sur un lot inédit d’objets (des outils en grande majorité) travaillés sur matieres dure animale diverses – os (en grande partie), bois de cerf, défense de sanglier, dents de canidés. Ils ont été découverts récemment dans le site de Cerişor – "Grotte de Cauce", dép. de Hunedoara, Roumanie. Les artefacts sont attribuées a plusieurs cultures préhistoriques: Starèevo-Criş du Néolithique ancien; Turdaş et Tiszapolgár du Néolitique récent; Coţofeni de la période de transition a l’Âge du bronze; Wietenberg a l’Âge du bronze moyen et récent.

Les pieces ont été découvertes dans des contextes stratigraphiques bien précisés pendant les fouilles menées en 1997-1999 par Cristian Roman et Sabin Adrian Luca; elles sont conservés dans les collections du Musée "Château des Corvins" de la ville de Hunedoara.

L’ouvrage fait partie de la récente série de publications de l’auteur principal, qui a pour but la publication systématique des lots de l’industrie préhistorique des matieres dures animales (IMDA) de Roumanie (voir la bibliographie). La méthodologie est celle appliquée dans la these de doctorat de l’auteur et c’est inspiré de la conception des Fiches typologiques de l’industrie osseuse préhistorique, édités par Henriette Camps-Fabrer.

L’effectif étudié compte 38 pieces; les auteurs des fouilles mentionnent aussi la découverte dans le niveau appartenant a la culture de Wietenberg des plusieurs coquilles de Dentalium sp. Dont n’ont été malheureusement disponibles pour l’étude.

Le Répertoire rassemble toutes les dates concernant les objets: état de conservation, morphométrie, description intégrale-morphologie, l’étude technique (les étapes du débitage, du façonnage, les traces d’utilisation – décelées a l’oil nu et a binoculaire). Chaque objet est individualisé par un indicatif obtenu en combinant: la sigle du site, le numéro du niveau de provenance et le numéro d’ordre dans la liste des artefacts de chaque culture: CRC/I = culture de Starèevo-Criş; CRC/II = culture de Turdaş; CRC/III = culture de Tiszapolgár; CRC/IV = culture de Coţofeni; CRC/V = culture de Wietenberg; exemples: CRC/I 3; CRC/IV 4 etc.

Les matieres premieres utilisées qui dominent sont les métapodes d’ovicaprins et le bois de cerf. On constate aussi l’utilisation inattendue de la mandibule de bovinés pour l’aménagement d’une grande pointe de type I A24 (piéce CRC/III 6).

La typologie est dominée par pointes diverses (N = 27); la plupart sont des pointes sur métapodes d’ovicaprins et sur andouiller de cerf. Parmi les types décelés en premiere pour l’industrie osseuse préhistorique de Roumanie a l’occasion de cette étude on retient: I A21 (pointe sur éclat diaphysaire d’os long façonné a la partie distale et proximale; culture de Starèevo-Criş), I A22 (pointe sur andouiller/poignard; culture de Turdaş); I A23 (pointe sur fibula), I A24 (pointe sur segment de mandibule); I A25 (pointe sur tibia proximale, toutes les trois appartenant a la culture de Tiszapolgár); I F11 (petite cuiller-spatule rectangulaire ayant les extrémités convexes, culture de Starèevo-Criş); I G9 (pointe/biseau sur andouiller perforé, culture de Coţofeni). Le plus remarquable reste, sans nul doute, la grande pointe sur segment de mandibule de bovinés.

La morphométrie mis en évidence un seul groupe typologique significatif, celui des pointes (I A), dans laquelle on peut décelé la prédominance des pointes petites (51-100 mm) et de longueur moyenne (101-150 mm).

L’étape technique du débitage atteste l’application des solutions techniques simples, comme la percussion directe et fracturation par flexion; le fendage; l’entaillage; sciage longitudinale. Le rainurage des deux cotés semble etre la solution préférée du débitage des métapodes d’ovicaprins dans les cultures de Starèevo-Criş, de Turdaş et de Tiszapolgár. Toute a la fois, cette solutions techniques se combinent dans des schéma complexes (ayant deux-trois composantes) avec d’autres procédées, comme l’abrasion en surface (débitage par usure en surface), le rainurage. L’impact probable de l’utilisation des outils métalliques (hache ou couteau en cuivre et en bronze) pour achever le débitage est envisageable dans le cas des cultures de Coţofeni et de Wietenberg.

Dans l’étape du façonnage et de finition on a appliqué des procédées plus diversifie que pour le débitage: l’abrasion multidirectionnelle domine, tandis que la perforation (préparation par rainurage axial et rotation alternative de deux cotés sur les dents; par entaillage et excavation de la spongiosa sur le bois de cerf) permet d’aménager le dispositif d’attachement sur un lien ou la fixation d’une manche en bois. Dans le cas des pointes de la culture de Coţofeni, une solution appliquée fréquemment est le fendage de la partie distale pour obtenir une portion plus étroite en vue de l’aménagement facile de la partie active (sur mandibule de bovinés et sur tibia proximale de suidés et d’ovicaprins). Parmi les procédées appliquées isolement on a: les retouches, le sciage transversal, l’entaillage. En échange, le traitement thermique semble etre fréquente; mais dans ce point de vue il faut tenir compte aussi des situations de brulure par accident.

Les traces d’utilisation décelées sont: extrémités distales (actives) fortement lustrées et émoussées (pointes, cuillers-spatules; ces derniers présentent fréquemment des facettes d’abrasion superposées, bien marquées); fracturation de la partie active par flexion (pointes) ou par pression (cuiller-spatule en os); micro-retouches (lissoir sur fragment de défense de sanglier); arrachement des petits fragments de la partie active et tassage par impact du tissu spongieux a la partie proximale (chasse lames en bois de cerf). Dans un cas (piece CRC/II 6, pointe sur métapode d’ovicaprins) le réaménagement de la partie distale apres la fracturation semble etre probable.

En ce qui concerne le rôle fonctionnel des objets étudiés et l’insertion de l’IMDA dans la paléo économie de l’époque, on peut conclure, hypothétiquement, que les pointes diverses ont servi a perforer du cuir ou des matériaux textiles, ainsi que pour tissage/vannerie, pour le travail de la terre et comme chasse lame (les pointes sur andouiller); une des dernieres a pu etre utilisée aussi comme poignard; les cuillers-spatules ont été utilisés pour consommé les bouilles de céréales. La pointe perforée de type I G9 semble etre utilisée comme partie active emmanchée d’une arme. Quelques andouillers ont été détachés de l’axe en vue de l’utilisation comme matiere premiere. La parure est exceptionnellement représentée par deux canines de chien perforées.

L’étude ne bénéficié pas des dates sur le contexte exacte de la découverte des objets (complexes comme les foyers et/ou autres aménagements dans la grotte etc.), ni des dates sur la faune du site, ce qui pourrais probablement offrir des indices sur la fabrication des artefacts sur places.

Les conclusions de l’étude sont limitées par les effectifs réduits et par l’absence d’autres informations sur l’ambiance technologique de chaque culture. Les artefacts en matieres dures animales de Cerişor – "Grotte de Cauce" ont permis d’appliquer en premiere le protocole d’analyse intégrale a des matériaux de Roumanie datent au Néolithique récent, a la période de transition a l’Âge du bronze et a l’Âge du bronze récent. Cette approche en biais diachronique pendant plusieurs âges de la Préhistoire a permit de mettre en lumiere des types rarement attestés jusqu’a maintenant dans l’IMDA préhistorique du pays (plusieurs pointes, une cuiller-spatule), de déceler l’utilisation combinée des plusieurs solutions technique de fabrication. Toute a la fois, on a pu envisager le déroulement hypothétiquement de quelques activités domestiques routinieres dans une habitation en grotte pendant des occupations saisonnieres.
English Abstract The karstic caves of Cerişor, Lelese commune, Hunedoara county can be found in the east part of Poiana Ruscă Mountains, on the Cerişor-Lelese plateau. The present account is intended to provide a review on the original inventory of the artifacts of animal hard matter discovered in the “Cave of Cauce” of Cerişor. The objects under investigation belong to the Starčevo-Criş, Turdaş, Tiszapolgár, Coţofeni and Wietenberg cultures. The conclusions are limited to the lack of other sets of data on the paleofauna and the paleotechnological environment (lithic industry, etc.). The finds from those cultures are not substantial, which considerably limits the conclusions.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu