Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Ciubotaru | Dan Leopold | Muzeul Banatului, Timişoara |
Săpăturile arheologice din campania 2003 s-au desfăşurat în perioada 24.09.2003-17.10.2003. Cercetarea acestui sit a reînceput în anul 2000, după o întrerupere de 93 de ani. În anul 2002 a fost realizată o analiză magnetometrică a întregului sit şi a arealului din împrejurimile acestuia, finalizată printr-o hartă magnetometrică a aşezării. Versiunea preliminară a hărţii a relevat existenţa unei concentraţii d...e semnal în zona din jurul sitului, care părea a proveni de la un şanţ perimetral. Pentru a verifica corelarea dintre metodele neinvazive de cercetare, a fost realizat şi un profil al acestui şanţ cu ajutorul dispozitivelor de măsurare a rezistivităţii electrice a solului. Secţiunea virtuală a indicat prezenţa şanţului şi a unei concentraţii de material în sectorul respectiv. Pentru a verifica exactitatea măsurătorilor, campania din toamna anului 2003 s-a concentrat asupra acestui obiectiv. Au fost săpate două secţiuni perpendiculare pe şanţ, S 4 în zona vestică a sitului, cu dimensiunile de 6 x 2 m şi S 5 în zona sudică a sitului, cu dimensiunile de 10 x 2 m. Secţiunea S 4 a fost plasată în sectorul unde harta magnetometrică indica o slabă prezenţă a vestigiilor la exterior de şanţul respectiv. Carourile de 1 x 1 m au fost numerotate dinspre centrul sitului spre exterior. Până la adâncimea de 0,40 m au fost descoperite materiale ceramice şi litice care aparţin epocii eneolitice şi neoliticului timpuriu, în poziţie secundară, afectate de lucrările agricole desfăşurate de-a lungul timpului. La adâncimea de 0,60 m a fost descoperit un nivel de călcare format din ceramică şi materiale osteologice, în zona carourilor 1 - 6. Acest nivel cobora treptat dinspre interiorul sitului. În carourile 5 - 6 atinge adâncimea de 0,80 m. Între materialele ceramice identificate sunt fragmente provenind din eneolitic şi neoliticul timpuriu. Sporadic au fost descoperite şi fragmente provenind din neoliticul târziu. Nivelul de călcare a fost produs prin distrugerea naturală şi deplasarea materialelor din straturile superioare ale tell-ului. Datorită complexităţii săpăturii din secţiunea S 5, am oprit lucrările în S 4 la această adâncime, am izolat suprafaţa şi vom continua în campania 2004. Secţiunea S 5 a fost dispusă la extremitatea sudică a tell-ului, perpendicular pe amprenta magnetometrică a şanţului, exact deasupra sectorului unde a fost realizat profilul virtual al şanţului prin metoda rezistivităţii electrice. Imaginea profilului virtual sugera o adâncime a stratului antropic de peste 2 m. Totuşi, din secţiunile noastre anterioare şi din topografia actuală a terenului, nivelul sterilului era de aşteptat să apară în apropierea adâncimii de 1 m. Carourile cu dimensiunea de 1 x 1 m au fost numerotate în ordine crescătoare dinspre interiorul aşezării. Până la adâncimea de 1,30 m sunt întâlnite sporadic materiale ceramice aparţinând neoliticului târziu, dar în marea majoritate sunt materiale din neoliticul timpuriu. Până la această adâncime nu au fost identificate complexe arheologice. Stratul de umplere lentă coboară dinspre interiorul aşezării. La adâncimea de 1,40 m , în carourile 1 - 2 (către interiorul aşezării), a fost descoperit un strat masiv de fragmente de chirpic arse slab, aşezate în poziţie secundară. Acestea proveneau probabil de la o locuinţă dezafectată din marginea aşezării. Vestigiile respective fac parte din nivelul al doilea de locuire al aşezării, aparţinând Culturii Starcevo Criş III. În zona carourilor 1 - 2, sub acest nivel de chirpic masiv se află cel mai vechi orizont de locuire din aşezare, aparţinând culturii Starcevo-Criş II. În acest strat care coboară în pantă de la adâncimea de 1,90 m în zona carourilor 1-2 până la adâncimea de 2,10 m, au fost sesizate niveluri de călcare şi cenuşă. O serie de gropi coboară în steril din acest strat. Aceste gropi umplute astăzi cu fragmente osoase şi ceramice au fost probabil efectuate pentru obţinerea lutului galben pentru realizarea construcţiilor din satul neolitic. În zona carourilor 1 - 4, la adâncimea de 1,65 m, a fost descoperit un schelet chircit lipsit de cap, orientat NE - SV. Acest mormânt, denumit M 1/2003, nu avea inventar arheologic. Mormântul face parte din necropola descoperită încă la începutul secolului XX de către arheologul amator Kisleghi Nagy Gyula şi este postneolitică. Două fragmente de calotă craniană au fost descoperite în primul nivel de locuire al tell-ului. Acestea erau situate în zona carourilor 17 - 20. Şanţul neolitic timpuriu a fost identificat în zona carourilor 9 - 12. Lăţimea acestui şanţ este de 1,40 m, şi adâncimea păstrată de 0,65 m. Acest şanţ a fost funcţional de-a lungul primei faze de locuire şi s-a colmatat treptat, fiind acoperit complet în a doua fază de locuire a tell-ului, Starcevo-Criş III. Din punct de vedere al funcţionalităţii, pare a fi vorba de un şanţ de delimitare a aşezării şi mai puţin de un rol defensiv, datorită dimensiunilor modeste ale acestuia. Cercetarea arheologică finalizată în S 5 a demonstrat corectitudinea măsurătorilor magnetometrice şi de rezistivitate electrică şi impune continuarea folosirii acestor metode pentru analiza neoliticului timpuriu din bazinul Mureş-Aranca.