Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca bizantină;
Epoca greacă
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Comercial;
Domestic;
Industrial;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Istria
Comuna   Istria
Punct
Cetate
Sector   Basilica extra muros
Toponim   Histria
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bădescu Alexandru Muzeul Naţional de Istorie a României
Bulgarea Ileana Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Rusu-Bolindeţ Viorica Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Suceveanu Alexandru responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    62039.01
Raport A fost din nou curăţată în acest an, fără a se efectua săpături arheologice.
Secţiunea V - E
A fost începută în iulie 2001, prin practicarea unei secţiuni de 15 x 3 m1. În anul 2002 ea a fost extinsă spre E cu încă 24 x 3 m, ajungându-se astfel la 22,75 m V de săpătura care a condus la identificarea zidului incintei elenistice2. Datorită intemperiilor, profilul sudic a fost foarte afectat, prăbuşindu-se aproape un metru pe lăţime şi pe lungimea de 23 m. Din această cauză, am fost nevoiţi să procedăm la o extindere a secţiunii respective cu un metru lăţime spre S, pe lungimea de 23,20 m. De asemenea, întrucât nici în acest an pe suprafaţa iniţială de 15 x 3 m (care a fost şi cea mai afectată de intemperii deoarece s-a ajuns la o adâncime mai mare) nu s-a atins solul viu, am procedat la taluzarea profilului sudic. El urmează să fie îndreptat în anul următor În suprafaţa cercetată au putut fi conturate următoarele situaţii arheologice:
- în campaniile precedente au fost dezvelite trei încăperi (denumite convenţional camerele A, B, C) şi o anexă, concentrate între carourile 2-8 ale secţiunii. Toate cele trei camere, relativ bine conturate, au orientare similară (NV - SE) şi au fost constituite din pietre de şist şi fragmente de cărămizi prinse cu lut. Aparţin fazei IV B (mijlocul şi a doua jumătate a secolului al VI-lea) şi au reutilizat drept fundaţie ziduri aparţinând fazei anterioare.
Datorită intemperiilor însă, din elementele constructive menţionate s-au păstrat numai zidurile camerei C, celelalte, fiind constituite din elementele constructive menţionate, s-au prăbuşit în secţiune, motiv pentru care au fost îndepărtate. Din păcate, şi elementele de construcţie aparţinând fazei IV A (= prima jumătate a secolului al VI-lea) au fost puternic afectate de intemperii – zidul central al camerei A, aleea pietruită – motiv pentru care şi ele au fost îndepărtate din săpătură.
- fazei următoare de locuire constatate în sectorul cercetat i-ar putea aparţine dărâmătura masivă de mortar surprinsă în jumătatea vestică a lui S I, de o parte şi de alta a unei construcţii din blocuri mari de calcar gălbui, construită în opus graecum, datând probabil din faza I C (a doua jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr.). Vârful acestei dărâmături, în zona construcţiei respective, a fost nivelat în vederea instalării nivelului IV A. În jumătatea estică a lui S I, acelaşi nivel de amenajare apare sub forma unui strat gălbui afânat, în care se află bucăţi de lut şi pigmenţi de arsură. Dărâmătura masivă din mortar ar putea data eventual din momentul în care locuirea extramurană a fost abandonată şi utilizată pentru implantarea primei necropole, datate în secolele IV–V. În campania 2002, în caroul 6, la m 18,30 şi la 1,30 m N de profilul sudic, la 1,35 m adâncime, a fost descoperit un craniu care părea a fi orientat N – S. În campania acestui an, s-a trecut la dezvelirea integrală a ceea ce presupuneam a fi un mormânt. Groapa acestuia se contura într-un strat de chirpic macerat, având o formă uşor romboidală. Dimensiunile ei erau de 2,10 x 0,90 m, apărând la adâncimea de 1,38 m. Este vorba de fapt despre un mormânt deranjat, din care au fost descoperite numai craniul şi câteva vertebre. Craniul era orientat aprox. NE - SV. I s-a păstrat numai maxilarul cu dantura bine păstrată, care ne indică probabil un personaj tânăr. Câteva vertebre din coloană erau situate în continuarea craniului, în poziţie anatomică normală. De jur împrejurul lui au mai apărut alte câteva fragmente ale scheletului – vertebre, fragmente de coaste şi de clavicule – aflate în poziţie secundară. De asemenea, au fost descoperite două tibii şi un fragment de femur la 2,10 m spre NE de groapa mormântului în discuţie, în apropierea profilului nordic, în acelaşi strat de chirpic macerat în care a fost găsit şi scheletul deranjat în discuţie. La golirea gropii mormântului au ieşit pietre, fragmente de ţigle şi cărămizi, chirpic, un fragment de toartă şi câteva fragmente ceramice atipice. Pe craniu, în zona frontală, a rămas o amprentă rotundă de culoare verzuie, care probabil că reprezenta o monedă. Din păcate, ea nu a fost descoperită în ceea ce consideram groapa mormântului, ea fiind găsită, probabil, în momentul în care mormântul a fost deranjat. Un posibil element de datare al mormântului sau al deranjării acestuia l-ar putea constitui un resort de fibulă din fier, găsit la 0,30 m E de zona frontală a craniului. Deocamdată nu dispunem de alte elemente pentru a putea face precizări de ordin cronologic. Logic ar fi ca scheletul respectiv să aparţină primei necropole identificate în afara cetăţii romane-bizantine, încadrată cronologic nivelelor III A–III B (sfârşitul secolului al IV-lea – sfârşitul secolului al V-lea p. Chr.), ce ar putea reprezenta a treia fază de locuire în cadrul secţiunii S I. În acest stadiu al cercetărilor nu este însă clar nici din punct de vedere stratigrafic ce relaţie există între necropola menţionată şi gropile cu chirpic care au deranjat mormintele. Extinderea în suprafaţă în campaniile din viitorii ani ne vor ajuta, probabil, la stabilirea cronologiei acestora.
- cel de-al patrulea moment al locuirii, identificat în secţiunea V - E, ar putea aparţine fazei II B (sfârşitul secolului al III-lea – secolul al IV-lea). În campania precedentă, acest fapt a fost pus în evidenţă prin dezvelirea unei încăperi în carourile 8-11. Din ea s-au păstrat fundaţiile unui zid format din pietre, sporadic cărămizi, prinse cu lut galben, care suprapunea şi reutiliza fundaţiile unei construcţii din piatră legată cu mortar aparţinând fazei I C, în imediata apropiere a profilului sudic3.
- pentru cel de-al cincilea moment al locuirii aveam atestată în campania precedentă o podea de lut aflată la –1,10/-1,22 m, precum şi un fragment de zid din pietre legate cu lut, descoperit în caroul 5, la 1,24 m adâncime. La 1,50 m E de zidul în discuţie, separate de o dală mare de gresie şi de un canal de evacuare a apei (vezi mai jos), apar elementele unei construcţii aparţinând aceleaşi faze. Ea este constituită, deocamdată, din două camere şi un coridor, care sunt orientate NE - SV, ca şi construcţiile aparţinând fazei I B-C. Astfel, prima dintre încăperile menţionate (dinspre V spre E) – camera D - are dimensiunile dezvelite de 7,40 x 2,10 m (lăţimea este parţială deoarece fundaţiile zidurilor perimetrale estice şi vestice intră sub profil, respectiv sub camera C din faza IV A), este definită de fundaţiile a trei ziduri. Acestea din urmă sunt constituite din pietre de şist şi de calcar prinse cu lut galben. Zidul perimetral sudic (cel mai lung) are unele porţiuni distruse, îndeosebi spre extremitatea sud-estică. El este adosat, pe o porţiune de 1 m, de o construcţie din blocuri mari de gresie, aparţinând fazei I B-C (vezi mai jos descrierea). Pe acest tronson are păstrate trei asize. Pe restul lungimii lui s-a păstrat numai un rând de pietre, însă cercetarea lui nu a fost încheiată pentru a-i putea preciza înălţimea păstrată. Spre SE de camera descrisă mai sus apare un coridor în formă de L (?), care are comun cu camera D zidul perimetral sudic. Are dimensiunile descoperite de 4 x 1,10 m şi probabil că avea ca limită sud-vestică aceeaşi construcţie din faza I B-C amintită şi în cazul precedentei camere. Zidul său perimetral estic, de 2,34 x 0,56 m, are aceeaşi tehnică de construcţie ca şi în cazul camerei D, având păstrate patru asize. El este adosat perpendicular zidului legat cu mortar aparţinând fazei I C, orientat NE - SV (vezi mai jos). Totodată, perpendicular pe el este adosat un alt zid, ce se află pe acelaşi traseu cu zidul legat cu mortar din faza I C (pare o prelungirea a acestuia), care face colţ spre sud-vest şi intră în profilul sudic, constituind probabil o altă cameră. Are dimensiunile cunoscute de 2,74 x 0,50-0,68 m, colţul sud-vestic având o lăţime mai mare, probabil datorită alunecării pietrelor legate cu lut care îl alcătuiesc. Este posibil ca atât coridorul, cât şi colţul de cameră menţionat să fi aparţinut fazei II B, ele continuând spre sud-est o construcţie deja existentă în II A (camera D). Pe pereţii camerei D şi ai coridorului s-a descoperit tencuială pictată policromă, iar la baza zidului perimetral sudic al camerei D fost descoperită o plăcuţă votivă din ceramică, cu reprezentarea unei divinităţi.
Un al şaselea moment identificat în campaniile 2001–2003 este reprezentat de trei construcţii impresionante. În primul rând, în campaniile 2001-2002 a fost parţial dezvelit un edificiu construit din blocuri de calcar îmbinate în tehnica opus graecum, cu o plintă foarte elegantă. În zona săpată de noi a fost surprins pe 5 x 2,20 m, restul construcţiei intrând în profilul sudic. Apare în carourile 2–3 şi este orientat N - S. În campania acestui an, datorită extinderii secţiunii cu 1 m spre S, am putut face precizări legate de tehnica de construcţie a clădirii respective. Ea are paramentul exterior construit din blocuri mari de gresie, în timp ce paramentul interior a fost realizat din pietre de calcar prinse cu mortar. În interior a fost descoperită tencuială pictată policromă. Pare a fi un edificiu public (templu?) judecând după tehnica foarte îngrijită de construcţie şi după dimensiunile blocurilor de calcar din care este construită (2,80 x 0,20 m). În exteriorul ei, către E, respectiv N, au apărut resturile unui pavaj din bucăţi mici de gresie, care reprezentau nivelul de călcare al acestei faze. Totodată, în caroul 5, în imediata apropiere a zidului legat cu pământ din faza II A a apărut o dală de gresie (2,00 x 0,94 m), care ar putea indica nivelul unei străzi cu o orientare similară aceleia a clădirii din blocuri mari de calcar. În continuarea ei, spre profilul nordic al secţiunii, a apărut o placă de gresie mai mică, sub care apare un canal cu dimensiunile dezvelite 2,04 x 0,50 m. Are pereţii din blocuri de gresie puse pe cant.
Aceleiaşi faze îi aparţine şi fundaţia unui zid legat cu mortar, orientat NE – SV, care a fost reutilizat în fazele II A - B, aşa cum menţionam mai sus4. Acesta a fost dezvelit deocamdată pe o lungime de circa 7,20 m, are o lăţime de 0,50 m şi este constituit din pietre mari prinse cu mortar. În campania 2003 a fost descoperită şi o compartimentare aparţinând acestei construcţii. Este vorba despre un perete de lemn, care apare pe lungimea zidului la 2,10 m spre sud-vest de ruptura acestuia dinspre profilul nordic. Amprenta acestuia, ca şi tencuială pictată căzută de pe el au fost surprinse între zidul legat cu mortar şi profilul sudic. Este vorba despre tencuială pictată policromă, de o calitate foarte bună.
Pe suprafaţa de 15 x 3 m deschisă în anul 2001 ne-am adâncit în această campanie, constatând un al şaptelea moment de locuire în această zonă. Aflat la o adâncime cuprinsă între 1,55–1,90 m, fără a fi complet cercetat, nivelul respectiv anunţă un posibil cartier artizanal, care ar putea aparţine fazei I A (?) (0-100 p. Chr.). Acest lucru a fost pus în evidenţă prin descoperirea unor cuptoare dezafectate, de dimensiuni relativ mari (cu diametre cuprinse între 1,50–2,20 m), cu pereţi de lut bine conturaţi şi în care s-au descoperit foarte multe bucăţi de zgură de fier Acestea din urmă au fost recoltate practic de pe întreaga suprafaţă cercetată (15 x 3 m) împreună cu o mare cantitate de material arheologic (ceramică de toate categoriile, obiecte din os — mai ales ace de păr —, vase din sticlă, monede). Au fost descoperite opt cuptoare de reducere/prelucrare a minereului de fier, care au avut două faze de funcţionare (constatate la secţionarea umpluturii cuptoarelor şi în profile), ele fiind dezafectate în faza I B-C şi folosite ca gropi menajere. Nu am găsit obiecte în curs de prelucrare, însă au fost descoperite creuzete cu urme de bronz în interior. Este posibil să avem de-a face cu un veritabil atelier de prelucrare a fierului şi bronzului sau numai cu un atelier de reducere a minereului de fier. De asemenea, este de notat faptul că în aceeaşi zonă au fost descoperite şi multe coarne de animale şi alte tipuri de oase cu urme de prelucrare, ceea ce ar confirma caracterul artizanal al acestui nivel.
Materialul arheologic descoperit în toate cele trei campanii este extrem de bogat. El este constituit din monede din bronz (19 exemplare, îndeosebi de pe nivelul atelierului de reducere/prelucrare a minereului de fier), obiecte din sticlă (de la ochiuri de geam la pahare, boluri, cupe), diferite obiecte din bronz şi fier, opaiţe întregi şi fragmentare, ceramică fină şi de uz comun, ace de păr din os şi o cantitate impresionantă de tencuială pictată policromă .
Cercetările arheologice din campania 2003 s-au oprit pe nivelul I A (?) pe suprafaţa lui S I deschisă în anul 2001 şi în faza I B-C pe porţiunea prelungită în 2003. Urmărirea stratigrafiei generale a zonei extramurane, cu cercetarea nivelelor romane timpurii (sec I–III), a celor greceşti, precum şi racordarea lor la descoperirile făcute de echipa MNIR în zona Porţii Mari vor constitui obiectivele campaniilor noastre viitoare în acest sector.
Cuptoarele - în două dintre ele (cuptorul nr. 6 şi cuptorul nr. 8) au fost găsite trei fragmente de creuzete, în interiorul cărora se observă urme de oxizi de bronz. De asemenea, au fost descoperite, atât pe suprafaţa atelierului, cât şi în umpluturile cuptoarelor respective (îndeosebi în cuptorul nr. 8), resturi de bronz rezultate din turnare. Cele câteva obiecte de bronz, descoperite în umplutura cuptoarelor, posibile a fi în curs de prelucrare, nu au fost radiografiate şi restaurate, pentru a avea certitudinea că ele atestă clar tipul de obiecte care se produceau în acest atelier. Totodată, unul dintre creuzete este puţin adânc, el fiind tipic pentru topirea metalelor preţioase (aur, argint) (inf. Doina Benea).
Cantitatea impresionantă de zgură de fier descoperită pe suprafaţa menţionată, ca şi cuptoarele dezvelite, credem că atestă, în acest stadiu al cercetărilor, un atelier de prelucrare a fierului. Histria a fost considerată ca un centru de prelucrare a fierului, deoarece în cetate s-au găsit fragmente de zgură metalurgică şi chiar blocuri de minereu neprelucrat – minereu de origine sedimentară.
Punctul de unde provenea blocul de la Histria a fost identificat la Sinoe, în malul sudic al lacului Zmeica, în imediata apropiere de vicus Quintionis, unde locuiau probabil cei care extrăgeau minereul5. În aşezarea respectivă au fost colonizaţi bessi, la sfârşitul secolului I – începutul secolului al II-lea d. Chr. Aceştia erau o populaţie tracică de la S de Haemus, recunoscuţi de izvoarele antice ca specialişti în prelucrarea metalelor6. Colonizarea lor în vicus Quintionis nu a fost întâmplătoare, după părerea specialiştilor, ei având rolul de a fi prelucrat şi exploatat fierul atât în aşezarea menţionată, cât şi în vicus Ulmetum7. În vicus Quintionis nu s-au găsit dovezi directe privind prelucrarea fierului, ci numai privind exploatarea zăcământului de fier. De aceea, s-a emis ipoteza conform căreia în vicus Quintionis se făcea doar extragerea minereului din zăcământ, acesta urmând a fi prelucrat la Histria8.
Până acum, cercetările arheologice nu au pus în evidenţă existenţa unor cuptoare pentru redus minereul şi pentru prelucrarea fierului pentru perioada romană timpurie, care să confirme înscrierea Histriei printre centrele sigure de prelucrare a fierului din Dobrogea romană. Cuptoarele descoperite de noi, împreună cu o mare cantitate de zgură din fier, la care s-ar putea adăuga obiecte în curs de prelucrare sau finite (sunt necesare analize metalografice în acest sens!) ar putea reprezenta o primă atestare sigură a acestui fapt. Se adaugă creuzetele, posibile obiecte în curs de prelucrare, resturile de metal topit rezultate din prelucrarea bronzului şi, foarte posibil, şi a aurului şi argintului. Din păcate, dezafectarea acestor cuptoare şi transformarea lor în gropi menajere, nu ne-a permis să facem observaţii legate de modul de construcţie şi funcţionare ale atelierului respectiv. Totodată, în umplutura cuptoarelor şi pe suprafaţa în care s-au găsit urmele atelierului în discuţie (extremitatea vestică a secţiunii vest-est), au fost găsite multe oase în curs de prelucrare. Toate aceste date dovedesc descoperirea unui cartier artizanal în zona menţionată. Finalizarea cercetării lor se va produce în campania viitoare.
Rezumat
English Abstract The Extramuros basilica was cleaned again this year, without conducting archaeological excavations.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
geofizice
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-amplasarea-sectiunii-sg5.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-drum-roman-sg5.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-harta-magnometrica-zona-platou-sud.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-harta-magnometrica-zona-platou-sud-gri.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-harta-magnometrica-zona-saivane.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-harta-magnometrica-zona-saivane-gri.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-sectiuni-h.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-variatia-campului-geomagnetic.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a>
sectorMINAC
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul sectorMINAC.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/sectorMINAC/istria-basilica-c-fundatii-de-pilastri-sector-minac.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a>
sectorMNIR
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul sectorMNIR.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/sectorMNIR/istria-1-sector-mnir.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul sectorMNIR.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/sectorMNIR/istria-2-sector-mnir.JPG' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a>


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu