Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca bizantină;
Epoca greacă
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Locuire civilă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Istria
Comuna   Istria
Punct
Cetate
Sector   Platoul de vest
Toponim   Histria
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Suceveanu Alexandru responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    62039.01
Raport Platoul de vest - sondaje arheologice
În toamna anului 2003, pe platoul de la V de zidul de incintă roman timpuriu, au fost trasate mai multe secţiuni de control, pe direcţia N - S, cu scopul de a verifica anomaliile surprinse de cercetarea geofizică efectuată de dl. Florin Scurtu. Datorită timpului scurt avut la dispoziţie ne-am concentrat asupra a două secţiuni, care erau susceptibile de a oferi urme arheologice importante.
GS 5 (10 x 1 m)
Din punct de vedere stratigrafic, au fost surprinse două nivele distincte:
- N1 - imediat sub vegetalul gros de cca. 0,40 -0,50 m, apare un strat de nivelare cu pământ negru-brun, depus cel mai probabil într-o lungă perioadă de timp, începând cu sec. II p. Chr. (de la transformarea zonei respective în necropolă). În acest strat au apărut foarte puţine materiale ceramice, amestecate, greceşti şi romane timpurii. La -0,75 m faţă de nivelul actual de călcare a apărut o porţiune din drumul care ducea către una din porţile zidului de incintă roman timpuriu. Acesta se prezintă sub forma unei tasări foarte puternice cu pietre mici şi unele fragmente ceramice. Din lăţimea drumului, secţiunea a surprins doar 4,50 m, astfel că doar o eventuală prelungire a secţiunii către N ar putea să ne precizeze lăţimea totală a acestuia.
- N2 - de la -0,75 la -0,90 m apare un nivel arheologic care, pe baza materialului ceramic, se poate data, relativ, la sfârşitul perioadei elenistice. În partea de S a secţiunii, în profilul de E, au apărut şi pietre aranjate care se pare că formează un zid cu orientarea NE - SV. La V de acest posibil zid a apărut o dărâmătură abundentă de chirpici, care provine de la o amenajare (locuinţă?) cu pereţii construiţi din acest tip de material. Cercetarea geofizică surprinde aici o anomalie de formă circulară, peretele identificat în secţiunea noastră confirmând se pare această formă (pentru a avea o imagine mai clară, trebuie extinsă cercetarea la V, printr-o casetă). Nu este exclus să avem de a face cu un cuptor, deşi din adâncirea săpăturii până la -1,30 m nu am extras urme concludente de arsură. Oricum, din dărâmăturile acestei amenajări am extras ceramică întregibilă care se datează în sec. I a. Chr.
GS 7 (8 x 1 m)
A fost amplasată la circa 10 m NV de GS 5, pe aceeaşi direcţie N - S. Faţă de situaţia din GS 5, aici s-au pus în evidenţă (la -0,22 m faţă de nivelul actual) unele rămăşiţe de ziduri din piatră de şist legată cu pământ, orientate pe direcţia E - V. Cel mai probabil este vorba de un nivel roman târziu, aflat la cca. -0,40 m, fiind mai sus cu 0,35 m faţă de nivelul drumului roman identificat în secţiunea precedentă. Sub acest nivel am efectuat două sondaje prin care am încercat să surprindem o situaţie stratigrafică comparabilă cu cea din GS 5. La -0,70 -0,80 m am surprins nivelul de călcare contemporan cu drumul roman descris mai sus, aici fiind vorba de un fragment de zid, puternic demantelat, cu orientare aproximativ E - V.

Cercetări geofizice
Florin Scurtu (GEI-PROSECO Bucureşti)
Cercetările geofizice au fost efectuate pe mai multe panouri de micromagnetism (într-o reţea de foarte mare detaliu), situate atât pe Platoul de Vest cât şi într-o zonă situată mai la sud, în afara zidului de incintă arhaic. Aceasta din urmă a fost aleasă pentru cercetare detaliată pe baza informaţiilor aduse de unele profile de recunoaştere realizate de noi aici în anii precedenţi, care au indicat faptul că pe această arie s-ar putea afla de asemenea unele construcţii vechi îngropate, astăzi complect invizibile la suprafaţă.
Datele de teren au fost în cea mai mare prelucrate şi interpretate până în acest moment şi au produs rezultate de o importanţă deosebită pentru acest sit.
Zona Platoului de Vest
Măsurătorile, realizate, după cum am arătat mai sus, într-o reţea de foarte mare detaliu şi cu măsuri metodologice adecvate, au fost prelucrate într-o primă fază în vederea "curăţării" lor de efectul variaţiei diurne. Acest proces nu a fost foarte simplu, din cauză că în unele zile activitatea solară a fost foarte intensă, conducând la variaţii rapide şi puternice ale câmpului geomagnetic extern (vezi de exemplu, în anexa 1, variaţia acestui câmp în ziua de 18.06.2003 între orele 10h33’ şi 13h12’). Efectele negative ale acestei activităţi au fost parţial contracarate prin asigurarea unei înregistrări "continue" (de fapt prin citiri foarte dese ale valorii câmpului geomagnetic extern), totuşi este posibil ca unele influenţe să fi rămas în valorile corectate care au servit ulterior la construirea hărţilor cu izodiname (aceste erori nu depăşesc totuşi câţiva nanotesla, pe zone restrânse).
Cercetarea a fost efectuată în trei etape (în lunile mai, iunie şi noiembrie-decembrie 2003), datele de observaţie obţinute în cadrul ultimei etape fiind încă în curs de prelucrare.
Schiţa hărţii câmpului geomagnetic rezultată după prelucrarea datelor primare obţinute în primele două etape este prezentată în anexa 2. Această schiţă reprezintă o noutate absolută şi descrie foarte clar geometria construcţiilor antice îngropate, deloc vizibile sau predictibile la suprafaţă.
În harta pe care o vom comenta în continuare, valorile câmpului geomagnetic sunt reprezentate prin izodiname (curbe de egală valoare a câmpului geomagnetic) care delimitează zone anomale de maxim şi de minim. Zonele cu anomalii de minim minimorum sunt colorate în nuanţe de albastru închis, nuanţa schimbându-se, prin intermediul unor culori (respectiv valori) intermediare, până când ajunge la roşu şi apoi mov pentru valorile cele mai mari (de maxim maximorum).
O examinare de ansamblu a hărţii arată imediat prezenţa unor tendinţe anomale liniare de mare extindere în suprafaţă. Astfel de anomalii liniare se pot urmări în carourile A7-A9 (anomalie de maxim, foarte bine reliefată, cu contrast mare în raport cu zonele învecinate şi cu consistenţă ridicată, neprezentând întreruperi de-a lungul traseului ei), pe care o numim anomalia I, în carourile D5-C5 (o anomalie de maxim de asemenea bine reliefată, care arată că iniţial sursa ei se continua spre NE până în caroul A6, unde apare de asemenea o anomalie liniară de maxim de mică lungime) – pe care o numim anomalia II, în carourile C3-C5 (tot o anomalie de maxim rectilinie) – anomalia III, carourile B3-C6 (o tendinţă anomală de maxim care însă prezintă unele mici întreruperi) – anomalia IV.
În colţul nord-vestic se intersectează două zone anomale de maxim: una care pare a face parte dintr-un arc de cerc cu centrul în afara zonei prezentate în această hartă, spre NV (în carourile B1-A1-A2) – anomalia V şi alta, tot de maxim, care are direcţia aproape NS (în caroul A1) şi apoi prezintă o curbare spre SE (la un unghi ceva mai mare de 90o) în caroul B1 – anomalia VI.
În continuarea spre SE a anomaliei VI se află o anomalie de minim (colorată în nuanţe de albastru) – anomalia VII, care se continuă spre E până întâlneşte anomalia II.
În afară de aceste anomalii de întindere regională, mai apar anomalii de maxim de formă oarecum izometrică (în carourile B2 – anomalia VIII, A5 – anomalia IX, B7-B8 – anomalia X şi multe altele de mai mici dimensiuni în suprafaţă dar foarte clar conturate).
O anomalie care se poate dovedi foarte importantă este anomalia inelară din caroul C5 (colorată în galben) – anomalia XI.
Anomalia complexă din caroul B6 (anomalia XII) este generată de un stâlp de înaltă tensiune situat în centrul acelei zone.
În afară de anomaliile bine conturate menţionate mai sus, în harta câmpului geomagnetic mai pot fi sesizate şi alte anomalii mai puţin intense, care nu se individualizează foarte clar, dar se manifestă totuşi sub forma unor tendinţe. De exemplu, în masa de valori mici colorate în albastru închis din colţul de nord-est se manifestă şi aliniamente de valori ceva mai mari (colorate în albastru deschis) perpendiculare pe anomalia I (în carourile A7, A9), care reprezintă şi ele maxime relative, având însă valori absolute mai mici din cauza fondului general mai scăzut.
Tendinţe negative (colorate în nuanţe mai spre albastru, într-un fond de valori colorate în galben sau nuanţe de roşu) apar în carourile A3-B2-C2-D2 (anomalia XIII) , C7-D6 (anomalia XIV).
Interpretarea geologico-arheologică a acestor anomalii nu este univocă. Principiul de bază al acestei interpretări se bazează pe existenţa unui contrast de susceptibilitate magnetică pozitiv între eventuale construcţii antice îngropate realizate din şisturi verzi sau cărămidă şi masa de roci sedimentare care constituie solul şi subsolul nederanjat antropic, precum şi a unui contrast negativ între eventuale construcţii din calcar şi aceleaşi roci neperturbate. În interpretare mai trebuie ţinut seama şi de faptul că în general în emisfera nordică anomalia generată de un corp magnetic îngropat este complexă, prezentând un maxim în partea sudică şi un minim (eventual negativ) în partea sa nordică.
În condiţiile de mai sus, interpretarea anomaliei I, care este sigur generată de o construcţie din şisturi verzi sau cărămidă, poate fi temelia îngropată a unui zid, pavimentul unui drum sau îmbrăcămintea din cărămidă a unui apeduct (realizat de obicei din tuburi cioplite din calcar, îmbinate la capete, dar protejate de un înveliş din cărămidă).
Celelalte anomalii liniare (II – V) sunt foarte probabil generate de ziduri îngropate, având în vedere caracteristicile lor geometrice (inclusiv faptul că există "îmbinări" între diferitele segmente).
Anomalia de maxim VI pare să fie generată de un drum antic, pavat cu piatră (şisturi verzi) în partea sa vestică (acest pavaj generând anomalia de maxim), dar continuându-se pe traseul anomaliei de minim VII, unde fie că acest pavaj a fost scos, fie că el este realizat, de data aceasta, din piatră de calcar (în orice caz, anomalia VII are ca sursă foarte probabilă un drum). Tot ziduri vechi pot reprezenta şi tendinţele anomale din partea de nord-est a hărţii (cele perpendiculare pe anomalia I).
Anomaliile VIII – X sunt generate foarte probabil de zone de mici dimensiuni care prezintă un pavaj din şisturi verzi, sau pot reprezenta socluri de grupuri statuare. Zonele de maxim nenominalizate aici reprezintă construcţii de dimensiuni mai mici sau, având în vedere metodologia de efectuare a măsurătorilor, chiar obiecte mai mari din ceramică (amfore etc.) aflate la mică adâncime.
O menţiune specială merită anomalia inelară (XI), care poate reprezenta un bazin sau temelia unui turn de formă circulară, cu diametrul de circa 8–10 m, dar şi un tumul de mici dimensiuni. După cum am arătat mai sus, complexul anomal XII este efectul unui stâlp de înaltă tensiune. Anomaliile de minim XIII şi XIV şi o parte din alte anomalii asemănătoare reprezintă străzi, unele dintre acestea cu lărgime relativ mare (până la cca. 6 m).
În privinţa geometriei tramei stradale, constatăm că sursele reflectate în anomaliile II şi IV sunt perpendiculare între ele, în timp ce cele reprezentate de anomaliile III şi I sunt paralele între ele, dar nu se încadrează în sistemul anomaliilor II-IV, deci probabil ele sunt de generaţii diferite.
În cursul lunii octombrie a.c. am început, cu asistenţa tehnică a MINAC (arheolog Costin Băjenaru), verificarea arheologică a unora dintre anomaliile geofizice cartate de noi pe Platoul de Vest. Din păcate, timpul scurt afectat acestor acţiuni nu a permis o verificare mai amplă a principalelor anomalii geofizice, dar rezultatele unei prime secţiuni (GS 5) au confirmat perfect harta noastră: anomalia de formă lineară notată I în descrierea de mai sus a hărţii magnetometrice, care se întinde pe direcţia VNV – ESE pe o lungime de peste 200 m, s-a dovedit a fi imaginea geofizică a unui drum pietruit roman, lat de peste 4,5 m şi situat la adâncimea de cca. 0,75 m, în timp ce cele două anomalii izometrice foarte locale corespund din punct de vedere arheologic unei construcţii semicirculare din chirpici, de vârstă elenistică (în interiorul căreia au fost găsite şi două vase întregibile), respectiv o construcţie din blocuri de şisturi verzi legate cu mortar.
Cercetările magnetometrice din luna noiembrie 2003 le-au continuat pe cele efectuate anterior. Hărţile magnetometrice rezultate ca urmare a acestor cercetări arată continuarea spre nord şi vest a caracteristicilor lineare detectate în faza anterioară, precum şi o serie de aspecte foarte interesante legate de o zonă periferică a aşezării arhaice, unde variaţiile intensităţii câmpului geomagnetic desenează o arie foarte puternic magnetică, posibil rezultat al unei incendieri pe arie extinsă (câteva hectare) a locuinţelor existente în aria respectivă, în imediata apropiere a zidului de incintă arhaic.
Zona de la S de Platoul de V
Metodologia măsurătorilor a fost în principiu aceeaşi cu cea utilizată pentru cercetarea zonei Platoului de V, dar importanţa acestei zone fiind considerată de noi mai mică decât cea a zonei din interiorul zidului de incintă arhaic, cercetării acestei zone i s-a acordat un timp relativ scurt.
Lucrarea ar trebui extinsă mai ales spre S şi V: în partea sudică apare un grup de anomalii de maxim (colorate în galben şi nuanţe de roşu) care indică o aglomerare de roci active magnetic (şisturi verzi) sau, mai puţin probabil, cărămidă, precum şi o înşiruire de mici anomalii care par să descrie un cerc cu diametrul de circa 30 m (rămas puţin deschis în partea sa de E), la S de această aglomerare (care se află şi ea pe circumferinţa cercului).
În afară de aceste două zone anomale, se constată că spre V valorile câmpului geomagnetic prezintă o tendinţă de pozitivare (apar nuanţe de verde, galben şi roşu pe fondul albastru deschis) pe o distanţă de peste 70 m, pe o bandă orientată N - S.
Având în vedere faptul că această zonă nu a fost cercetată arheologic (deşi gropi specifice indică activitatea cu rezultate pozitive a căutătorilor de comori), interpretarea ei în această fază rămâne riscantă: poate fi vorba de o arenă în cazul zonei sudice şi de un drum N - S în cazul zonei vestice, dar faptul că aici este cunoscută activitatea de oierit din timpuri relativ recente, zona anomală sudică poate reprezenta pur şi simplu un ţarc pentru oi (deşi în acest caz ar trebui probabil să mai fi rămas ceva urme specifice şi la suprafaţă).
Fondurile necesare acestei cercetări au fost asigurate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin programul CERES.
Rezumat
English Abstract We continued the excavations dedicated to the Roman monuments in the district that overlay, after the destruction in the middle of the 1st century BC, the Greek sacred zone.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
geofizice
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-amplasarea-sectiunii-sg5.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-drum-roman-sg5.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-harta-magnometrica-zona-platou-sud.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-harta-magnometrica-zona-platou-sud-gri.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-harta-magnometrica-zona-saivane.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-harta-magnometrica-zona-saivane-gri.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-sectiuni-h.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul geofizice.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/geofizice/istria-variatia-campului-geomagnetic.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a>
sectorMINAC
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul sectorMINAC.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/sectorMINAC/istria-basilica-c-fundatii-de-pilastri-sector-minac.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a>
sectorMNIR
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul sectorMNIR.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/sectorMNIR/istria-1-sector-mnir.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003. Raportul nr. 93, Istria, Cetate.<br /> Sectorul sectorMNIR.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2003/093/sectorMNIR/istria-2-sector-mnir.JPG' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a>


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu