Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 1995

Anul   1995
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Industrial;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Istria
Comuna   Istria
Punct
Cetate
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Alexandrescu Petre responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Angelescu Mircea Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Avram Alexandru Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Bounegru Octavian Nicolae Facultatea de Istorie, Universitatea Al. I. Cuza, Iași
Domăneanţu Catrinel Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Dupont Pierre Centre National de la Recherche Scientifique Lyon, France
Lungu Virgil Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
Mărgineanu-Cârstoiu Monica Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Muşeţeanu Crişan Muzeul Naţional de Istorie a României
Suceveanu Alexandru responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    62039.01
Raport Sector "Cuptoare".


S-a continuat studiul traseului zidurilor de incintă de pe platoul din vestul cetăţii. Rezultatele campaniilor anterioare, dar mai ales ale celei din 1994, se cereau confirmate şi impuneau studierea lor sistematică. Concret, campania 1995 a constat în obţinerea unui profil stratigrafic continuu pornind de la cuptorul F2 (la est) şi până la strada exterioară zidului de incintă arhaic identificat aici de d-na. M. Coja (la vest). Profilul astfel obţinut are o lungime de cca. 18 m, coborând până la nivelul 3,40 m. Dificultatea majoră a constat în faptul că a trebuit înlăturată o mare cantitate de pământ depus în vechia secţiune SG. De asemenea, acest profil a permis punerea în evidenţă a relaţiilor stratigrafice dintre principalele structuri: un zid din blocuri de calcar (1 x 0,8 x 0,20 m), strada interioară corespunzătoare nivelului acestui zid, traseul zidului arhaic de incintă. Rezultatele obţinute ne permit să datăm cel mai vechi nivel de locuire arhaică în cel de al doilea sfert al sec. VI a. Chr. Situaţia stratigrafică ulterioară acestui moment este destul de complexă datorită succesivelor amenajări ale terenului care s-au concretizat în trei gropi succesive, cu limite diferite. Gropile au fost umplute succesiv cu diferite materiale (argilă, argilă şi bucăţi de calcar). Mai trebuie menţionată şi apariţia unui zid din piatră de şist verde, care poate fi interpretat ca fiind parametrul interior al fundaţiei zidului de incintă arhaic. Groapa care i-a distrus parametrul exterior şi emplectonul a fost apoi umplută cu lut amestecat cu bucăţi mici de calcar, rezultând astfel o structură deosebit de solidă.


Extinderea în suprafaţă a acestei săpături ne va oferi şi răspunsul la întrebarea dacă nu cumva avem de-a face cu un şanţ sau o altă structură de apărare. La rândul ei, această groapă este distrusă în epoca elenistică de o altă groapă, care a fost umplută cu nisip. Pe aceasta este aşezată fundaţia zidului elenistic din blocuri rectangulare de calcar, căreia îi corespunde nivelul de utilizare a unei străzi interioare, păstrată pe o lăţime de cca. 3,60 m. Materialul ceramic recoltat (fragmente şi ştampile de amfore), ne-a permis datarea acestui nivel în sec. IV a.Chr. Spre vest, strada este deranjată de o groapă care are cca. 2,80 m lărgime (în partea superioară) şi cca. 1,60 m adâncime şi care este în legătură cu momentul de utilizare a marelui cuptor elenistic (F2) din imediata sa apropiere. Spre vest secţiunea va fi continuată anul următor în vederea verificării existenţei şi a traseului străzii exterioare zidului de incintă arhaic. Marea cantitate de pământ ce trebuie deplasată (provenită din vechile săpături) nu ne-a permis realizarea acestui obiectiv în acest an. Tot în această campanie s-a efectuat şi o curăţare a unei alte vechi săpături, rămasă nepublicată (XV 1), susceptibilă a ne ajuta în clarificarea situaţiei stratigrafice din perimetrul incintei arhaice. Profilul de nord al acestei secţiuni prezintă unele similitudini cu cel din SG (groapa umplută cu nisip, strada interioară corespunzătoare) dar şi unele diferenţe (strada interioară este aici mult mai bine păstrată datorită inexistenţei cuptoarelor). De asemenea, acest profil a permis punerea în evidenţă foarte clară a unui masiv de chirpic ars (cu o lăţime de cca. 3,80 m) care corespunde traseului presupus al zidului de incintă arhaic. Campania din 1995 a permis noi precizări privind zidul arhaic de incintă, atât în privinţa traseului, cât şi a manierei de construcţie. Pe de altă parte, a adus noi date despre zidul care a înconjurat "platoul" în epoca elenistică, urmând, probabil, traseul zidului arhaic.



Sector X, Catrinel Domăneanţu, IAB



Sectorul X se află în partea de nord a platoului de vest al cetăţii. Principalele obiective ale cercetării în această zonă sunt:


- lămurirea unor probleme de urbanism ale Histriei elenistice în directă legătură cu reţeaua de temelii olbiene descoperite;


- valorificarea unor săpături efectuate în anii ’50 - ’60 şi rămase nepublicate.


Ca urmare săpătura a fost amplasată între două sondaje mai vechi, unul început de soţii Lambrino şi continuat în anii 1949 - 1950 şi altul efectuat de Suzana Dimitriu în anii 1966 - 1968. Întreaga suprafaţă a fost caroiată în casete de 4 x 4 m, cercetarea lor efectuându-se progresiv, în funcţie de fondurile afectate.


Rezultatele obţinute în campania din 1995 sunt următoarele:


S-a început prin a se controla dacă ceea ce descoperisem în anul 1994 în casetele M, N, O era într-adevăr una din străzile principale ale cetăţii, care traversa platoul de la vest la est, fiind foarte clar vizibilă pe o fotografie aeriană din anul 1968.


Verificarea a certificat această ipoteză. Strada, lată de aproximativ 12 m (noi nu-i cunoaştem deocamdată decât latura de sud, cea de nord aflându-se sub un profil) este pavată cu pietre şi cu fragmente ceramice în majoritate panse şi funduri de amfore. Cele mai recente elemente de datare sunt din sec. II a.Chr., dar pentru a-i stabili cronologia cu exactitate va fi necesară efectuarea unei secţiuni în stradă, ştiut fiind că multe din străzile principale ale Histriei au fost croite încă din epoca arhaică. De asemenea, va fi necesar ca în anii următori să-i identificăm traseul în teren, făcând câteva sondaje pe direcţia sa la est şi la vest de săpătura noastră.


În afară de această verificare am început cercetarea în alte trei noi casete (T, U, V), aflate la est de săpătura Suzanei Dimitriu, pentru a dezveli în suprafaţă dărâmătura masivă de strotere, kalyptere şi chirpici, care se vedea încă de anul trecut în profilul de răsărit al sus-numitei săpături. Ea pare să aparţină unei construcţii de mari dimensiuni, care a folosit ca fundaţii temelii olbiene.



Sector "Basilica episcopală"


Săpăturile arheologice de la bazilica episcopală au continuat în 1995 prin cercetarea anexei de sud şi a exteriorului din sudul bazilicii. Astfel, anexa, datând sigur din al doilea moment de existenţă al bazilicii (IVB - a doua jumătate a secolului VI), pare să aibă, ca şi anexa de la nord, o fază anterioară (IVA - prima jumătate a secolului VI), mai mică. Nivelul următor (VA - începutul secolului VII) nu a fost surprins în anexa de la sud, dovadă că şi această anexă (ca dealtfel şi centrul bazilicii) încetase să mai funcţioneze acum (cum se va fi întâmplat în narthex). Ultimul nivel (VB - secolul VII) este prezent şi aici, zidul de sud al anexei funcţionând şi în acest moment.


În zona din sudul bazilicii am identificat stratigrafia completă a monumentului (IVA-B, VA-B), ca de altfel, în toate zonele din afara bazilicii. De notat zidul flexat de la sud, care pare să fi servit ca un zid de protecţie a bazilicii.


În această campanie, pe lângă cele trei morminte identificate anul trecut, s-au mai descoperit alte patru morminte (dintre care un cenotaf şi unul de copil), toate aparţinând unei necropole bazilicale al cărui specific va trebui elucidat de cercetările viitoare.



Sector "Domus"


Obiectivul principal al cercetărilor a fost degajarea jumătăţii de vest a edificiului situat în unul din cele patru unghiuri ale intersecţiei din acest sector. Este vorba de o villa urbana datată în secolul VI, care are două faze de funcţionare: prima şi cea de-a doua jumătate a acestui secol. Din cercetările efectuate rezultă că planimetria acestui edificiu este diferită faţă de cea a celorlalte trei villæ din acest sector. În timp ce planul acestora din urmă este organizat în jurul unei curţi interioare, edificiul pe care îl cercetăm prezintă o altă structură planimetrică, ceea ce ar indica, eventual, o destinaţie diferită, asupra căreia nu ne putem încă pronunţa.



Sector "Zona sacră"


Cercetările efectuate în cartierul de locuinţe de epocă romană situat la sud de zona deja cercetată a templului Afroditei şi-au propus două obiective:


1) demontarea străzii II (sec. VI) situate în partea de est a zonei cercetate, pentru a degaja astfel monumentele mai timpurii acoperite în urma prefacerii urbanistice din epoca Anastasiu - Iustinian;


2) cercetarea monumentului L (probabil altar), descoperit în 1993.


1) La demontare s-a constatat că strada II se prezintă sub forma unei umpluturi de pământ brun amestecat cu lut şi având în compoziţie urme de mortar şi var. Materialul ceramic este amestecat (fragmente de kantharos attici, ceramică elenistică atipică, toarte de amfore pseudo-Cos, fragmente de boluri pergameniene şi de boluri şi platouri databile în sec. II - III, dar şi ceramică târzie, inclusiv fragmente de amfore cu striuri). Materialele cele mai recente sunt două opaiţe din sec. VI conservate aproape în întregime (dintre care, unul ar putea fi atribuit chiar celei de a doua jumătăţi a veaculului) şi două monede de la Iustinian, respectiv Iustin al II-lea.


În raport cu încăperea A8 a locuinţei databile în sec. VI şi situate la est de această stradă, s-a confirmat stratigrafia stabilită în 1994: la nivelul fazei iniţiale a străzii (prima jumătate a sec. VI; momentul IV a) se situează pragul originar al intrării în încăperea A8, în vreme ce bordura celei de a doua faze a străzii (a doua jumătate a sec. VI; momentul IV b) corespunde unui moment de supraînălţare a pragului respectivei încăperi. Cu aceeaşi ocazie s-a constatat că în faza iniţială a străzii, la nivelul bordurii dinspre est a străzii, era amenajat un bazin pentru uz casnic, compus din blocuri de calcar fasonate, legate cu mortar. În interior, unele blocuri prezintă urme vizibile de tencuială. Fundul bazinului este amenajat din dale de calcar şi şist legate parţial cu mortar. Acest bazin a fost dezafectat în faza a doua de funcţionare a străzii II (momentul IV b), întrucât peste el era amplasată o dală masivă de calcar, a cărei faţă superioară indică nivelul de călcare al străzii din faza sa târzie. În ultimul moment de funcţionare a primei faze a străzii II, între insula de la vest de aceasta şi bazin se amplasase un zid cu scopul de a "gâtui" strada; accesul nu mai era permis decât printr-un spaţiu între extremitatea estică a acestui zid şi bazin.


La rândul său, bazinul se aşează direct pe un zid masiv de pietre legate cu mortar. Este vorba de temelia zidului surprins, pe alt tronson şi tot la nivelul fundaţiei, în 1993 cu ocazia sondajului întreprins în stradă. S-a constatat că din acest zid porneşte spre est absida surprinsă parţial în 1994 în încăperea A8. Se conturează astfel un edificiu cu absidă (bazilică ?) orientat aproximativ spre nord, compus dintr-o singură navă. Latura sa estică pare să fie indicată de zidul adosat incintei târzii surprins în sondajul b din 1992-1993. Despre cronologia absolută a acestui edificiu nu se pot avansa deocamdată prea multe ipoteze. Fapt este că, datorită decapărilor prilejuite de prefacerile urbanistice din sec. VI, ruinele acestui edificiu au fost rase intenţionat până la nivelul fundaţiei, astfel că nivelul de călcare originar şi, eventual, altele care îi vor fi urmat în diverse faze au dispărut. Cu toate acestea, în încăperea A8 de la est de strada II, în interiorul edificiului absidat, fusese surprins în 1994 un nivel de călcare cu urme de pavaj. Dacă acesta este într-adevăr nederanjat - fapt ce va fi cercetat în campania următoare - este posibil să se obţină date suplimentare cu privire la poziţia cronologică a acestui edificiu.


2) Monumentul notat L este situat la sud de templul Afroditei şi a fost surprins în urma degajării edificiilor de epocă romană târzie care l-au suprapus (insula dintre str. I şi II, în dreptul încăperilor A5 şi A6). Prin demontarea câtorva martori lăsaţi în 1994 am atins peste tot nivelul I b (prima jumătate a sec. II p. Chr.), pe care se aşează locuinţa romană timpurie cercetată în 1992 - 1994. O dată în plus s-a dovedit că monumentul L este anterior acestui moment, el fiind, alături de un monument similar descoperit în 1993 (notat K), cea mai veche amenajare constructivă din ansamblul care a suprapus zona sacră după distrugerea sa de la mijlocul sec. I a. Chr. Monumentul L se datează în sec. I p. Chr. (momentul I a) şi prezintă două faze, bine puse în evidenţă de câte un pavaj. Spre vest ambele pavaje sunt secţionate de două gropi: a (care porneşte din nivelul I b amenajat cu ocazia construirii casei romane timpurii) şi b, care porneşte de la nivelul străzii I (sec. VI, momentul IV a). Aceleaşi gropi au cauzat şi distrugerea laturii de vest a monumentului. În zidurile din componenţa edificiilor mai târzii am descoperit numeroase spolii ce se aflaseră iniţial în componenţa monumentului L. Pe latura de vest nu s-a păstrat decât primul rând de blocuri, iar acestea uşor deplasate faţă de traseul originar. Majoritatea blocurilor prezintă urme de arsură. Multe din ele provin de la monumente sacre greceşti, unul dintre ele probabil din componenţa templului Afroditei (faza a III-a, epoca elenistică).


Prin adâncirea săpăturii în zona de la sud de monumentul L am stabilit că stratul de sub nivelul de călcare al fazei de construcţie a monumentului L se prezintă sub forma unei umpluturi având în compoziţie materialul relativ unitar din punct de vedere cronologic ("terra sigillata" foarte timpurie, inclusiv un fragment de kantharos pergamenian din epoca lui Augustus). Săpăturile viitoare urmează să stabilească dacă acest monument, evident refăcut în grabă, cu mijloace modeste, prezintă o fază mai veche, anterioară distrugerii zonei sacre.

Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu