Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Insula Bisericuţa | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Neolitic;
Epoca greacă
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Jurilovca
Comuna   Jurilovca
Punct
Insula Bisericuţa
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ionescu Mihai Severus
Mănucu-Adameşteanu Mihaela
Topoleanu Florin George
Cod RAN    160653.03
Raport Insula Bisericuţa este amplasată pe teritoriul localităţii Jurilovca, com. Jurilovca, jud. Tulcea, la aproximativ 2,4 km SE de Capul Dolojman, în partea de S a lacului Razim2. Primele prospecţiuni arheologice pe insulă se datorează lui Paul Nicorescu. El a explorat-o în timpul când conducea săpăturile de la Capul Dolojman (1926-1932). Scurtele sale referiri la rezultatele acestor investigaţii menţionează urme neolitice, greceşti, romane şi bizantine, inclusiv pe cele aparţinând unei fortificaţii cu zid din piatră legată cu mortar. Accesul şi condiţiile de viaţă deosebit de dificile au făcut ca vestigiile de pe insula Bisericuţa să rămână necercetate sistematic multe decenii, în ciuda amplorii pe care au căpătat-o, începând din 1965, investigaţiile arheologice de la Capul Dolojman (Orgame/Argamum). Începând din anul 2000 un proiect de cercetare arheologică sistematică a insulei este în derulare, cu mijloace modeste şi pe perioade reduse, impuse de condiţiile de izolare totală ale insulei. Iniţierea acestor cercetări se datorează prof. univ. dr. Alexandru Barnea şi se susţine prin efortul, entuziasmul şi tenacitatea câtorva dintre colaboratorii săi apropiaţi. Prin rezultatele acumulate în timp, ele pot contribui la precizarea cronologiei vestigiilor de pe insulă şi la lămurirea relaţiei lor cu cele de pe Capul Dolojman, precum şi a rolului celor două situri în diferite etape ale istoriei dobrogene. Totodată, cercetarea arheologică în curs la Bisericuţa îmbracă şi aspectul unei intervenţii de salvare, întrucât, ca urmare a poziţiei sale, insula este supusă unui intens şi accelerat proces de eroziune naturală, care i-a schimbat mult aspectul chiar şi în cursul ultimei jumătăţi de secol. [Mihaela Mănucu-Adameşteanu].

În luna octombrie 2003 am efectuat cercetări arheologice în Insula Bisericuţa. Ea are aspectul unei limbi complet stâncoase, lungă de 360 m şi lată de 58 m, jumătatea orientată spre acest ultim punct cardinal fiind stâncoasă şi acoperită în totalitate de stuf. Cealaltă jumătate este ocupată de o colină de calcar triasic (înaltă de 9 m) cu marginile foarte abrupte (aproape verticale) pe trei dintre laturi. Panta este lină doar spre SE2. Această fâşie stâncoasă este inclusă în rezervaţia ornitologică Periteasca-Insula Bisericuţa-Gura Portiţei, de care o separă un canal lat de 9 m şi adânc de aproximativ -2,5 m, fapt ce intră în contradicţie cu hărţile (chiar cele amănunţite) care o prezintă drept peninsulă. Contradicţia este aparentă şi are la bază neactualizarea hărţilor. Patru fotograme executate în decurs de cincizeci de ani (1953-2000) evidenţiază o creştere progresivă a apelor lacului în acest interval, creştere ce culminează cu inundarea părţii mai joase a insulei şi transformarea acesteia în peninsulă. Trebuie precizat că ridicarea nivelului apelor nu are legătură cu blocarea ieşirii de la Gura Portiţei, fapt petrecut mult mai târziu.
Echipa folosită în acest an a fost compusă din Ionescu Mihai Severus (doctorand la IAB), coordonatorul săpăturii), Baetu Ioan, subofiţer, specializat în scufundări şi Stan Andrei şi Grigore Ioana, studenţi FIB. Am beneficiat, de asemenea, de sprijinul lui Necula Viorel, fost subofiţer, care a asigurat transportul naval (fără de a cărui experienţă debarcarea pe insulă nu ar fi fost posibilă) şi de al domnului Popescu Aurel, managerul Facultăţii de Istorie, a cărui pregătire şi bunăvoinţă a permis derularea în foarte bune condiţii a contractului şi implicit a întregului proiect. Nu în ultimul rând trebuie menţionat dl prof. univ. dr. Alexandru Barnea, decanul Facultăţii de Istorie, fără ale cărui sfaturi competente acest proiect unicat nu ar fi fost posibil.
Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 8-16 octombrie 2003 şi a inclus în comparaţie cu alţi ani o colaborare strânsă cu Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi cu Poliţia de Frontieră. La nivel local am reuşit să ne punem de acord în privinţa perioadei de cercetări în aşa fel ca ea să nu afecteze perioada de cuibărire a numeroase specii protejate. Studiile din această zonă merită un viitor mai bun, în aşa fel încât cercetarea trecutului (arheologia) şi salvarea naturii să coexiste.
Am demarat săpăturile din acest an printr-o secţiune de 6 x 2 m, perpendiculară pe latura nordică a porţiunii de incintă orientată NV - SE. Deşi săpăturile din anii trecuţi impuneau continuarea cercetărilor în S1, am renunţat temporar la aceasta, deoarece stânca friabilă a insulei ameninţa cu prăbuşirea în lac a porţiunii de NV a incintei romano-bizantine (dealtfel, în fiecare an vânturile puternice şi valurile mari dau un alt aspect malului nordic al insulei). Secţiunea a fost compusă din trei carouri de 2 x 2 m, numerotate de la V la E C-130;1, C-130;2 şi C-130;3. Primul carou a dezvăluit structura zidului de incintă al fortificaţiei. Acesta este orientat spre NV (cu parament în opus quadratum), şi are în compunere 13 blocuri, legate cu mortar de culoare gri deschis, alcătuit din var, nisip, pietriş foarte fin, fragmente minuscule de scoici. Prima asiză a tronsonului este compusă din 10 blocuri, iar a doua din 3 blocuri (la baza primei, asiza de reglaj, compusă din blochete de 4-5 cm lăţime). Orientarea sa, oblică faţă de axa longitudinală a insulei, permite un studiu atent al acestor elemente. Grosimea curtinei este de 2,35 m. Blocurile de parament surprinse în secţiune (latura de V a curtinei) sunt în număr de patru şi au de la N spre S dimensiunile de 0,59 m, 0,49 m, 0,55 m şi 0,22 m, rosturile având în aceeaşi orientare lăţimile de 0,15 m, 6 cm şi 4 cm. Blocurile din interiorul secţiunii (talpa zidului) au de la N la S dimensiunile de 0,16 m, 0,87 m şi 0,38 m. Din nefericire, timpul nu a păstrat decât substrucţia, din elevaţie păstrându-se doar un rând de blocuri de parament, diferite ca aspect de cele din exterior. Ele au de la N la S dimensiunile de 0,40 m, 0,48 m, 0,46 m şi 0,22 m (talpa are lăţimea de 0,23 m). Mortarul este compus din nisip, var, scoică pisată şi întreagă. Fundaţia este alcătuită din piatră neregulată, legată cu mortar, liantul folosit având în plus în compoziţie fragmente de cărămidă roşie. După cum observăm din blocurile de calcar din structura zidului diferă ca aspect şi mărime de conformaţia geologică a insulei. La un metru distanţă de faţa interioară a curtinei, spre E, apare un alt zid, realizat din piatră cu mortar, prăbuşit, după cum arată profilul, spre interiorul fortificaţiei. Între acesta şi curtină, la nivelul fundaţiei apare un rest de pavaj compus din blocuri de piatră şi resturi relativ mari de cărămidă. Săpătura nu a putut avansa în interiorul C-130;3 din motive obiective. Vremea nefavorabilă de la mijlocul lunii octombrie, avertizările de furtună precum şi condiţiile grele de supravieţuire în condiţii de vreme rea nu au permis continuarea cercetărilor. Aceleaşi condiţii meteorologice nefavorabile nu au permis un alt proiect important, şi anume cercetarea zidurilor scufundate, în condiţiile în care echipamentul subacvatic a fost disponibil.
Mulţumesc MCC pentru fondurile primite şi Rectoratului Universităţii pentru sprijinul acordat proiectului, sprijin fără de care cercetarea propusă nu ar fi fost posibilă. [Mihai Severus Ionescu]
Rezumat
English Abstract Bisericuţa Island is located on the territory of the locality of Jurilovca, about 2.4 km to the southeast. The archaeological excavations at Bisericuţa has also the aspect of a rescue intervention, as, due to its position, the island undergoes an intense rapid process of natural erosion, that changed its aspect a lot even during the last half of the century. The unfavourable weather in the middle of October, the storm warnings and the hard conditions of survival in bad weather prevented us from continuing the investigations.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu