Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Micloşoara | Comuna: or. Baraolt | Judeţ: Covasna | Punct: Castelul Kálnoki | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Civil
Tipuri de sit
Castel
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Covasna
Localitate   Micloşoara
Comuna   or. Baraolt
Punct
Castelul Kálnoki
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Istrate Angel SC Damasus SRL Braşov
Istrate Marcu Daniela SC Damasus SRL Braşov
Cod RAN    63492.03
Raport Campania arheologică din anul 2003 a definitivat cercetările legate de clădirea propriu-zisă a castelului. Au fost executate 14 sondaje din care au putut fi culese suficiente informaţii pentru înţelegerea evoluţiei în timp a clădirii actuale a castelului. Planul de săpătură a fost stabilit împreună cu proiectantul general, urmărindu-se în acelaşi timp şi rezolvarea unor întrebări legate de statica clădirii şi de structura geologică a terenului de fundare. Materialele descoperite în săpături au fost predate MNS Sfântu Gheorghe.
Bastionul de NV a fost cercetat prin S 10 şi S 11. Principalele elemente noi apărute aici sunt o canalizare din cărămidă care iese spre exterior prin zona uşii şi un zid perpendicular pe peretele bastionului care a fost demolat oblic pentru a permite trecerea canalizării amintite.
Zidul vechi demolat este orientat N - S, are o lăţime de 58 cm şi este realizat integral din piatră nefasonată de dimensiuni variabile. Se mai poate observa faptul că a fost încălecat de fundaţia bastionului, ceea ce indică apartenenţa sa la o structură mai veche.
Fundaţia bastionului este realizată din pietre de vale de diferite dimensiuni, potrivite în operă cu mult mortar. Fundaţia bastionului se adosează zidului casei, iar în zona de sub fundaţia casei prezintă un mic umăr care pătrunde cca. 20 cm sub fundaţia acesteia. În zona uşii înzidite, fundaţia bastionului este străpunsă de canalizarea din cărămidă, fapt care împiedică stabilirea cu precizie a nivelului pragului.
Canalizarea din cărămidă taie în unghi ascuţit fundaţia bastionului - are lăţimea interioară de 20 cm, iar înălţimea de 24 cm. Construcţia este realizată din cărămizi (28 - 29,5 x 14-15 x 5 cm) bine arse, legate împreună cu argilă galbenă.
Pilastrul din cărămidă a fost realizat în ultima fază de intervenţie constructivă, având rolul de stâlp portant pentru bolta nouă, care acoperă parterul bastionului, fiind adosat fundaţiei celui din urmă. Partea de jos a pilastrului are zidărie mixtă (piatră şi cărămidă), la partea dinspre boltă fiind folosită doar cărămidă (30 x 15-16 x 6,5-7 cm).
Stratigrafia înregistrată în secţiunile S 10 şi S 11 a pus în evidenţă evoluţia în timp a zonei. Construcţia bastionului se află practic pe marginea unei terase naturale, coborând şi panta iniţială. Peste solul viu intervine o nivelare masivă (umplere) care a împins nivele de cultură din zona terasei pe pantă cu scopul de a mări suprafaţa de la nivelul terasei. În acest strat au fost descoperite monede datând de la jumătatea secolului al XVI-lea (Ferdinand de Habsburg, 1554) şi din prima jumătate a secolului al XVII-lea (Sigismund III Wasa, 1623) fapt care ne conduce spre concluzia conform căreia în prima parte a secolului al XVII-lea are loc o nivelare masivă care înregistrează urmele distrugerii prin foc a unor structuri din lemn unse cu lut preparat cu paie tăiate, devenit prin ardere chirpic. Nu putem preciza natura sau localizarea acestor construcţii, în această zonă materialele aflându-se în poziţie secundară. Totuşi, datorită cantităţii mari de pământ mutat şi unor urme de radere a straturilor (în S 12), suntem de părere că umplutura a fost dislocată din apropiere.
Zona de intersecţie dintre bastionul de NV şi casă a fost cercetată prin S 23. Principala descoperire este un zid transversal pe zidul bastionului a cărui utilitate o putem lega deocamdată de funcţionarea casei vechi (fără bastioane). Zidul bastionului se adosează zidului casei şi încalecă ruina zidului vechi demolat.
Colţul de NV al casei propriu zise a fost cercetat prin secţiunea S 12, cu scopul de a clarifica situaţia fragmentului de zidărie apărut în campania anterioară în S 9 (pe partea opusă a zidului, la subsolul loggiei). S-a putut constata faptul că zidul nu prezintă nici o cezură în zona menţionată, singura anomalie fiind adâncimea mai mare de fundare în dreptul zidului înregistrat în S 9. La colţul de NV s-a putut constata ţeserea celor două ziduri. Punând împreună toate aceste detalii putem preciza că este vorba de un contrafort construit odată cu zidul casei şi demolat foarte probabil odată cu amenajarea loggiei. În aceeaşi zonă cercetările au fost completate prin S 19, pentru identificarea caracteristicilor zidăriei din zona pragului uşii de sud. La distanţă de 2,10 m de prag, aproape de zona centrală a încăperii, a fost constatată prezenţa unui pilon de zidărie dreptunghiular, demolat până la nivelul de călcare actual, legat cel mai probabil de prima fază a casei, unde avea rolul de susţinere a unei bolţi. Zidul de compartimentare este continuu şi în dreptul pragului.
S 13 a fost trasată în exterior pe direcţia N - S cu scopul de a stabili coordonatele unei construcţii apărute în săpăturile anterioare. A fost constatată prezenţa unui zid, orientat NV - SE, care a fost verificat pe lungimea de 10 m prin secţiuni notate cu A, B, şi C. În suprafeţele cercetate nu s-au identificat ziduri laterale, fapt care, în actualul stadiu al cercetărilor, duce la concluzia unui zid realizat cu scopul fortificării marginii terasei.
Scara actuală a fost cercetată pe latura de S prin S 14, cuprinzând atât partea exterioară cât şi interiorul clădirii până spre mijloc. S 14A prezintă o situaţie ceva mai complexă, datorită faptului că în acest loc au fost dezvelite urmele unei amenajări mai vechi a intrării în pivniţă. Cea mai veche structură din acest ansamblu este fundaţia casei actuale în care a funcţionat o uşă care a beneficiat de o amenajare exterioară cu ziduri. Marginea exterioară a uşii a fost completată cu cărămidă (24 x 12-13 x 3,5-4 cm) fapt care ar sugera o spargere ulterioară a golului. Pe zidul casei se pot distinge două straturi de tencuială, iar fereastra pivniţei care funcţionează în această zonă a fost practicată ulterior, fiind vizibilă reparaţia marginilor cu cărămidă.
Amenajarea intrării vechi s-a adosat fundaţiei casei. Zidul intrării are o grosime de 0,70 m şi este realizat din zidărie mixtă pusă în operă într-o manieră destul de neglijentă. S-au folosit pietre de mari dimensiuni a căror egalizare s-a făcut grosier. Scara actuală are o fundaţie din zidărie mixtă în care asizele de piatră spartă sunt egalizate cu lespezi şi cărămizi (28 x 14 x 5,6 cm). Stratigrafic se poate constata o umplere a intrării vechi în care domină materialele din secolul al XVIII-lea.
S 14 B a dezvelit partea din interiorul pivniţei în dreptul uşii înzidite. S-a putut constata faptul că fundaţia actuală a pivniţei dublează pe lungime ruina unui zid mai vechi, cu o lăţime de cca. 1 m. Se observă adosarea pe lungime a fundaţiei casei, care prezintă un decroş lat de 16 cm puţin mai sus decât limita demolării zidului vechi, iar zidul de compartimentare suprapune ruina zidului vechi adosându-se zidului casei. Astfel putem concluziona că faza iniţială a casei este reprezentată de zidul demolat, după care a urmat refacerea peretelui de est, practic lângă fundaţia veche. Uşa de acces în pivniţă a fost realizată odată cu zidul, reparaţia din cărămidă la marginea ei exterioară fiind, după toate indiciile, doar o refacere. Zidul de compartimentare este realizat ulterior zidului perimetral, fiind adosat acestuia.
Tot în interiorul pivniţei a fost descoperit colţul unei zidării patrulatere făcut în jurul unei fântâni care în starea actuală are pereţii betonaţi în cofraj la faţa locului (S 15).
Încăperea centrală a fost investigată transversal prin S 16, constatându-se prezenţa şi în acest loc a zidului vechi demolat care este dublat pe lungime de zidul casei actuale. Cercetările interioare au fost extinse şi în încăperile 6 (S 18) şi 7 (S 20), completându-se informaţiile privind evoluţia clădirii. Stratigrafic se constată că peste solul viu se află un nivel de construire, urmat de două nivelări. În dreptul fundaţiei pilastrului apare o groapă cu umplutură foarte afânată de culoare brun-roşcat, iar peste aceasta un nivel mai nou de construire, respectiv o amenajare cu lut galben a nivelului de călcare din interior. Nivelul de călcare actual este amenajat cu plăci prefabricate din beton tip mozaic de culoare alb şi negru, aşezate în "tablă de şah". (dimensiunea plăcilor: 20 x 20 x 1 cm).
În încăperea 4 s-a constatat prezenţa unei uşi înzidite pe traseul zidului de vest al casei, şi faptul că zidul de compartimentare se adosează peretelui de S (S 21). În momentul cercetării noastre zidul de V este străpuns de două goluri:
- o uşă mai veche care a funcţionat la un nivel foarte jos (pragul aflându-se foarte aproape de talpa fundaţiei).
- geamul actual al pivniţei care a fost deschis după înzidirea uşii amintite mai sus.
Stratigrafic, în cele două secţiuni (S 21 şi S 24), a fost constatat un nivel de călcare foarte jos, practic săpat în solul viu, legat de funcţionarea uşii. La interior se observă şi o scară cruţată din pământul natural care făcea trecerea spre nivelul de călcare din pivniţă constatat în S 15. Peste acest nivel se înregistrează o umplere masivă atât la interior cât şi la exterior: la interior completarea până la nivelul actual de călcare din pivniţă a fost făcută cu moloz grosier care conţine pietre mari, în timp ce la exterior predomină pământul de umplutură. Materialele, deşi foarte puţine, ne sugerează perioada secolului al XIX-lea.
Se susţine cu dovezi noi ipoteza conform căreia pe actualul loc al castelului a funcţionat o clădire mai veche. Chiar dacă nu au fost descoperite complexe neatinse, putem preciza că anterior bastionului de NV, în zona castelului, au funcţionat construcţii din lemn unse cu lut, dezafectate cel mai târziu în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
În urma campaniei din anul 2003 putem trage câteva concluzii documentate referitoare la fazele de construire a castelului. Considerăm astfel că zidul vechi demolat, descoperit pe toată lungimea laturii de E a casei, aparţine unei prime faze de construcţie. Dezvelit pe suprafaţă în încăperea nr. 2, acest zid a fost observat şi în S 16, S 14B şi S 18. Observaţiile făcute în aceste puncte ne conduc la ideea că în prima ei fază casa era mai îngustă cu cca. 1,10 m. Prima construcţie avea forma unui dreptunghi foarte alungit şi funcţiona foarte probabil la mijlocul secolului al XVII-lea. Despre această construcţie putem doar bănui că avea un sistem de boltire pe piloni (precum cel apărut în S 19), restul compartimentărilor nefiind atribuite cu certitudine. Nu se poate deocamdată explica pe deplin raţiunea din care s-a renunţat la fundaţia de E a casei vechi, lăţindu-se construcţia cu doar 1,10 m. Din păcate stratigrafia exterioară din partea de V a castelului nu permite o datare mai exactă a fundaţiilor, astfel că se poate preciza doar faptul că bastioanele au fost adăugate ulterior structurii dreptunghiulare a casei. Foarte probabil extinderea casei vechi are loc odată cu evenimente care au dus la afectarea ei gravă (gen incendiu sau cutremur), şi numai în al doilea rând din raţiunea câştigării de spaţiu locuibil.
Zidul oblic descoperit în S 13 deocamdată nu poate fi atribuit decât unui parapet de sprijin pentru marginea terasei, sau unei construcţii dispărute ale cărei coordonate nu le putem preciza.
Rezumat
English Abstract The 2003 archaeological campaign completed the investigations relating to the castle building itself. We conducted 14 surveys out of which we could gather enough data to understand the evolution in time of the current castle building. Upon fresh evidence we lay out the hypothesis that on the current place of the castle an earlier building stood.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu