Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Moigrad | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Pomet | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Moigrad
Comuna   Mirşid
Punct
Pomet
Sector   
Toponim   Porolissum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Gudea Nicolae
Matei Alexandru
Tamba Dan
Cod RAN    142159.01
Raport Cercetările arheologice de la vest de forum, din zona centrală a oraşului roman Porolissum
Campania de cercetări arheologice realizată în acest an (2003) în oraşul roman Porolissum, a fost efectuată în zona amplasată la S de colţul sudic al castrului mare de piatră şi la VNV de limita vestică a forum-lui identificat pe această terasă în anii anteriori. Au fost executate patru secţiuni S V (13 x 1,50 m), S VI (42 x 1,50 m), S VII (16,50 x 1,50 m) şi S VIII (42 x 1,50 m) la S de turnul sudic al castrului de pe dealul Pomet de la Porolissum. În fapt, se urmăreşte traseul şanţului castrului timpuriu identificat sub zidurile vestice terminale ale forum-ului, edificiu identificat pe terasa netedă la SSE de latura dextra a castrului de piatră de pe dealul Pomet. Secţiunea S V (numerotarea acestor secţiuni continuă numerotarea secţiunilor din anul 2002 realizate la forum) este trasată la 18 m N paralel cu S V/1998; urmăreşte secţionarea şanţului castrului timpuriu a cărui traseu ar fi trebuit să fie identificat în această zonă. În S V/2003 a apărut şanţul castrului timpuriu exact în locul în care conform traseului identificat încă din anul 2002 trebuia să apară. Cu o deschidere mult lărgită de cca. 4,50 m şi adâncimea de la suprafaţa actuală de cca. 2 m, reprezintă depunere ulterioară şi nivelările succesive realizate în cei 160 ani de locuire a zonei centrale.

În şanţ se observă modul lui de umplere cu caespites de la începutul secolului II p. Chr. Apar mai multe straturi de nivelare iar apoi aceste straturi sunt tăiate de un alt şanţ de apărare cu lăţimea de 3,50 m, care apare doar puţin descentrat faţă de şanţul iniţial. Acest nou şanţ, mult rotunjit ca formă, reprezintă şanţul târziu care înconjoară întreaga zonă centrală a oraşului. Şi acest şanţ târziu (post-roman?) este lutuit cu argilă, acoperit practic cu argilă bătută şi straturi de pământ. Peste aceste straturi lutuite se observă un nivel de locuire târzie, sigur post-romană. De fapt, pe nivelele de lut bătut care au căpăcuit şanţul târziu, se observă clar pe profile cum cad straturile de tencuială de la clădirea imediat limitrofă şanţului. În aceste straturi de tencuială căzută se observă un nivel de locuire târzie post-romană şi un alt nivel târziu, probabil medieval. Apar spre m. 6,50 - 8 amenajări de ziduri postromane dispuse direct pe nivelele romane.

În zona m. 0-2 în S V au apărut zidurile unor clădiri masive, probabil zidurile presupusului macellum. În zona m. 3–6-8 apare nivelul târziu de locuire, stratul compact de ţiglă este scos şi apare o amenajare de pietre (zid) puse direct pe nivelele târzii de locuire. Deci, avem o amenajare de locuire târzie între zidurile macellum-ului spre V (de m. 2) şi zidurile clădirii cu portic (zona m. 8) ce aparţine clar epocii romane clasice.

Identificat şi în această zonă, la 18 m N de locul său identificat în S V/1998, şanţul târziu care înconjoară zona centrală a oraşului îşi schimbă traseul său rectiliniu şi urcă în unghi drept spre N. Practic, şanţul târziu urcă spre N având zidurile estice ale macellum-ului ca ziduri de apărare. Pe acelaşi traseu iniţial şanţul castrului timpuriu a fost identificat şi în S V/2003.

Secţiunea S VII/2003 (19 x 1,50 m) a fost trasată perpendicular pe mijlocul rotunjit al zidului exterior al turnului din colţul sudic al castrului roman de pe Pomet. Secţiunea S VII/2003 are o mică deviere spre V a capătului ei sudic, faţă de prelungirea rectilinie a celor două şanţuri, spre N având m: 0 la faţa zidului exterior al turnului sudic al castrului de piatră; secţiunea S VII/2003 a fost trasată peste elementele defensive (şanţurile castrului) şi peste posibilul traseu al şanţului timpuriu şi posibil al şanţului castrului timpuriu.

Secţiunea a identificat urmele unor lucrări de terasare şi de ridicare a pantei terenului cu cca. 6 m înălţime de la cota iniţială. Erau necesare aceste lucrări pentru a se putea obţine o pantă necesară pentru ridicarea castrului mare de piatră şi iniţial a unui castru de pământ pe acest loc.

Romanii au realizat compartimentări de teren compactat cu maiul, pământ armat cu armături de lemn şi cu depuneri masive de caespites. În această pantă creată artificial, romanii au construit apoi un castru de lemn al cărui şanţ a fost identificat cu icul la 5,80 m de actualul zid exterior al turnului de S. Castrul de piatră are un singur şanţ identificat în secţiune, care are icul mult rotunjit la 11 m de faţa zidului exterior al turnului. Apoi apar urmele altor trei şanţuri:

- şanţul castrului timpuriu identificat şi în S V/2003.

- un alt şanţ umplut cu piatră şi cu material de construcţie, şanţ cu icul identificat în şanţul castrului timpuriu (zona m. 15,50)

- în deschiderea de cca. 4 m a acestor prime două şanţuri ale unor castre iniţiale (timpurii) din faze de lemn, a apărut şanţul cu vârful mult rotunjit care este târziu (post-roman?). Acest şanţ târziu, surprins şi în S VII, arată că de fapt acesta înconjoară prin exterior clădirile masive care formează complexul de edificii numite macellum, zona pieţei sau a unui centru administrativ. Şanţul castrului timpuriu şi şanţul târziu cotesc şi au un traseu spre V. Şi în această zonă de la capătul sudic al secţiunii se observă existenţa lucrărilor de terasare şi ridicare artificială cu cca. 2 m a pantei terenului. În aceste terasamente, care au ridicat nivelul iniţial al terenului de la 2 m în capătul sudic cu până la 6 m înălţime în capătul nordic al secţiunii, au fost săpate apoi aceste 5 şanţuri (3 şanţuri ale fazei de lemn, un şanţ al fazei de piatră care prezintă şi unul mai mic la capătul sudic şi şanţul târziu post-roman. În şanţul târziu (post-roman) ce înconjoară zona centrală a oraşului Porolissum, stratigrafic au apărut urmele unui nivel târziu de locuire amenajată în şanţ şi parţial în şanţul castrului de piatră. Peste aceste nivele de locuire târzie apare un strat de depunere post-romană de umplutură. Această depunere este apoi acoperită de un strat de pământ negru adus natural (erodat?) în care apare şi nivelul de dărâmătură a turnului şi zidurilor castrului, piatră, mult mortar şi ţigle. Această situaţie stratigrafică demonstrează că zidurile castrului şi zidul turnului au rămas mult timp în picioare, iar ruinarea acestora a început destul de târziu (după secole?!).

Secţiunea S VI/2003 a fost trasată paralel la cca. 22 m V de S VII/2003; iniţial a avut o lungime de 38 m, fiind apoi prelungită cu încă 14,50 m spre V, deci în total 52,50 m lungime şi cu 1,50 m lăţime. Practic, secţiunea S VII a fost trasată perpendicular peste panta terenului pe care este amplasat colţul sudic al castrului, ajungând cu capătul sudic pe platoul drept aflat la V de limita vestică a forum-ului. Practic S VII secţionează aproape prin centru un complex de clădiri masive identificate aici prin măsurătorile geomagnetice şi de rezistivitate a solului, complex de clădiri pe care le identificăm prin piaţa oraşului – macellum. Pornind dinspre platoul neted în capătul sudic al S VII au fost identificate urmele unor construcţii din faza de lemn; apare apoi o nivelare masivă în care apare un pietriş sfărâmat, acesta fiind o curte (piaţă) căreia îi corespunde o construcţie solidă cu ziduri groase, ce are fundaţii de peste 1,20 m iar zidurile de 0.80 grosime. Secţionată prin mijlocul său, clădirea masivă prezintă o absidă orientată spre V. Absida are zidul de 0,80 m grosime şi este realizată (săpată) în panta terenului, pantă creată artificial prin excavarea zonei şi amenajarea curţii pieţei. Încăperea cu absidă are lăţimea surprinsă în S VII de 10 m. Toată suprafaţa podelei încăperii şi a absidei - realizată din cocciopesto - este prevăzută cu pile de la instalaţia de hypocaustum, lucrate din cărămizi cu dimensiunile: 28 x 28 cm şi respectiv 18 x 18 m. Adosate la exteriorul zidului clădirii, spre curte, apar trei postamente lucrate din piatră cioplită (probabil baze de monumente?). În exteriorul zidului absidei, folosindu-l ca al doilea zid, apare un canal de evacuare a apelor reziduale (sau al dejecţiilor) lucrat din zidărie. Canalul are lăţimea de 1 m, iar partea superioară este rotunjită (boltită) pe zidul exterior al absidei. Deja în spatele absidei panta terenului este mult ridicată artificial prin terasările şi compactările realizate aici. Din constatările făcute în această zonă a platoului au fost surprinse urmele a două şanţuri ce aparţin castrelor din faza de pământ şi urmele şanţului târziu (post-roman?), toate continuându-şi traseele spre V. De remarcat faptul că şanţul târziu (post-roman?), ce înconjoară la N exteriorul macellum-ului, are traseul surprins în S VII exact peste locul şanţului castrului timpuriu (din prima parte a sec II p. Chr.). Probabil că în edificarea sa aşezarea civilă premunicipală şi municipală Porolissum a trebuit să ţină cont de organizarea şi amenajarea castrelor peste care s-a dezvoltat ulterior şi de aceea şi şanţul târziu (post-roman?) urmăreşte acest traseu. De remarcat că şanţul celui de-al doilea castru din faza de lemn (faza a II-a) nu mai apare realizat în şanţul fazei iniţiale (ca în secţiunea S VI 2003), ci este surprins la cca. 6 m mai spre V. Acest şanţ al fazei a II-a reprezintă ori o lărgire şi amenajare de mai lungă durată pe acest platou, a castrului iniţial din prima fază, ori reprezintă şanţul unui castru nou din aceeaşi fază de lemn (a II-a). Înclinăm să credem că acesta reprezintă şanţul unui alt castru din faza de lemn (faza a II-a), castru organizat şi amenajat pe această terasă, dar care are orientarea cu câteva grade spre V comparativ cu cea a castrului iniţial din faza I-a de lemn, surprins prin săpăturile efectuate pe acest platou încă din anii 1999 – 2001 - 2002.

Secţiunea S VIII cu lăţimea de 1,5 m şi lungimea de 42 m apare ca o continuare rectilinie a S VII dinspre capătul sudic peste platoul neted în partea sudică a platoului la 105 m S apare m. 0 cu care începe. Secţiunea S VIII a surprins o clădire cu zidurile de 0,6 m grosime, prevăzută cu instalaţie de hypocaustum, încăperea având lăţimea de 9,20 m. La 4,20 m S de latura sudică a clădirii cu hypocaustum a apărut zidul interior care înconjoară tot forum-ul, iar la 6,20 m distanţă S de acesta a apărut zidul exterior care înconjoară forum-ul (ambele având 0,80 m grosime). Ambele ziduri reprezintă de fapt zidurile paralele aşezate la 6 m unul de altul, ele formând în fapt o colonadă (?) care a fost surprinsă prin săpăturile arheologice din anii precedenţi pe toate cele patru laturi ale forum-ului şi de fapt a zonei centrale a oraşului, dovedind încă o dată exactitatea măsurătorilor geomagnetice care au identificat încă din anul 1998 existenţa aceste colonade care înconjoară zona centrală a oraşului Porolissum. Spre marginea platoului în secţiunea S VIII au apărut urmele unor nivelări masive precum şi urmele unor clădiri din faza iniţială de lemn.

Cercetările arheologice viitoare vor încerca surprinderea în această zonă sudică a platoului central, a şanţurilor castrelor din faza de lemn (faza I-a şi faza a II-a) şi a şanţului târziu (post-roman?) care înconjoară zona centrală a oraşului.
Clădirea LM 3
Dan Tamba, Nicolae Gudea
În anul 2003 - lunile iulie-septembrie - au continuat săpăturile arheologice în aşezarea civilă a castrului de pe dealul Pomet la clădirea cu indicativul LM 31. Programul de cercetare al MJIA Zalău urmează de câţiva ani cercetarea unor elemente civile ale complexului arheologic Porolissum, fiind, în acest domeniu, în topul de modernitate al cercetărilor de epocă romană în Europa.

Săpăturile noastre, ca şi celelalte de la Porolissum ale colegilor, au fost finanţate exclusiv de MJIA Zalău, ceea ce a dus şi duce, datorită fondurilor limitate, la o reducere a ritmului cercetărilor arheologice în acest obiectiv (oraşul antic2, aşezarea în general3 şi a unor elemente definite ale lui4). Acest lucru se întâmplă într-un sit unde se pot efectua cercetări şi lucrări de restaurare-conservare libere de impedimentele actuale (agrare, industriale, urbane). Apreciem că cercetările arheologice de la Porolissum nu sunt sprijinite suficient de MCC, în anul 2003 nefiind alocate fonduri în acest sens.

Clădirea LM 3 este situată în sectorul LM al sectorului roman5 al complexului arheologic, mai exact pe şeaua care leagă dealul Pomet de dealul Pipaşului, lângă drum, la 6 m NV de complexul de clădiri LM 1, LM 1S, în zona în care drumul, ce urca spre castrul dinspre terasa sanctuarelor, face o uşoară curbă spre dreapta pentru a se înscrie într-un curs orizontal după ce a depăşit panta.

Săpăturile arheologice din acest an reprezintă etapa a patra a cercetărilor6. Au fost executate două secţiuni: S 1/2003 şi S 2/2003. Trasate paralel, una faţă de alta pe direcţia SE - NE, lungi de 30 m, respectiv 15 m şi late de 4 m.

Din punct de vedere al construcţiei s-au stabilit: dimensiunea pe lungime şi lăţimea faţadei. Lungimea pe axa lungă este de 38,8 m. Frontul clădirii spre drum este 15,20 m. Forma clădirii nu se poate încă preciza cu exactitate.

Din punct de vedere al evoluţiei clădirii s-au putut stabili 5 faze mari de construcţie; unele din încăperile din interior au fost modificate, realizându-se astfel subfaze.

Faza 0 - este reprezentată de terenul viran traversat de şanţul şi valul de apărare a sistemului defensiv a vicus-ului.

Faza 1 - astupare (umplerea şi tasarea şanţului vechi de apărare şi nivelarea valului de pământ)7; dificil de datat; în umplutura şanţului au apărut puţine materiale:

Faza 2 - construcţie cu pereţi de chirpic şi stâlpi de lemn; plan nedeterminabil; situată între drumul roman şi şanţul de apărare din faza 0; urme izolate de pereţi de chirpic, gropi pentru stâlpi de lemn; a fost incendiată la un moment dat, pe locul acesteia a fost construită o altă clădire cu fundaţie de piatră; în stratul de locuire materialul arheologic este puţin; în nivelul ce marchează incendiul, ce distruge construcţia, materialul arheologic recuperat - în special cel ce poate fi folosit în datare (monede) - permite pentru această fază datarea în a doua jumătate a sec. II p. Chr.

Faza 3 - clădirea LM 3/1; construcţie cu pereţi de piatră; plan patrulater; dimensiuni 15,20 x 18 m; situată între drumul roman şi şanţul din faza 0, dar acoperind parţial şanţul; zidurile de incintă au grosimea de 0,70-0,80 m; construite în tehnica opus incertum din piatră de carieră de dimensiuni mijlocii; temelia este adâncită în pământ aproximativ 0,40-0,50 m; clădirea iniţial avea patru spaţii: un atrium spre drumul roman prevăzut cu coloane (A): 15,20 x 3 x 2 m; un al doilea atrium spre clădirea LM (B): 15,20 x 2,20 x 10,50 x 1,80 m; zidurile ultimului atrium au fost adosate de cele a clădirii principale; urmează încăperea (C): 8 x 15 m; într-o fază ulterioară a fost împărţită în trei încăperi mai mici, prin două ziduri transversale cu grosimea de 0,35 x 0,50 m aşezate pe stratul de locuire de bază; încăperea C 1 măsoară 6 x 5,20 m; C 2 avea 4 x 5,20 m; C 3 măsura 3 x 5,20 m.; încăperea D situată spre N măsura 13,50 m x 6 m; a fost împărţită în două de un zid transversal (care corespunde ca poziţie cu zidul dintre încăperile C 1 şi C 2); dimensiunile încăperii D 1 sunt 5 x 6 m, iar ale încăperii D 2 sunt de 8 x 6 m.

Capetele spre şanţ ale zidurilor clădirii LM 3/1 s-au mişcat datorită instabilităţii terenului, pământul din umplutura şanţului tasându-se în timp, conferind instabilitate terenului în zonă; peretele de NE din acelaşi motiv s-a înclinat puternic (credem că încă din epoca antică). Materialul arheologic din clădirea LM 3/1 este foarte numeros şi variat. Elementele lui, care permit datări, ne fac să credem că zidurile de bază din piatră au fost ridicate spre sfârşitul sec. al II-lea p. Chr.

Faza 4 - clădirea LM 3/2; este construită exact peste şanţul de apărare din faza 0; 11,50 x 3 m; zidurile clădirii au grosimea de 0,80 m; ele sunt adosate pe cele ale clădirii iniţiale (LM 3/1). Avem impresia că această nouă încăpere a fost construită numai pentru a sprijini dinspre şanţul din faza 0 partea de jos, de NE a clădirii iniţiale (LM 3/1).

Materialul arheologic recuperat din încăperea aceasta nouă (E) constă din: fragmente ceramice, în marea lor majoritate făcând parte din categoria celor de uz comun, au fost descoperite foarte multe fragmente de vase de sticlă; piese metalice din bronz şi fier. Cele din fier sunt în special piroane şi cuie. Elementele care ne permit o datare ne lasă să presupunem începutul existenţei acesteia la începutul sec. al III-lea p. Chr.

Faza 5 - clădirea LM 3/3; încăperea F; zidul principal coteşte puternic spre nord; este cercetată doar parţial; un spaţiu F 1 identificat sugerează o încăpere lungă de 15,70 m şi lată de 3,50 m Materialul arheologic recuperat în urma cercetării acestei încăperi este sărac. Trebuie avut în vedere, în acest sens, şi faptul că încăperea a fost doar parţial cercetată. Elemente de datare prin materialul arheologic permit să presupunem o fază târzie de locuire în vicus, această nouă adăugire sugerează acest lucru (prima jumătate a sec. al III-lea p. Chr.); zidurile identificate sunt adosate pe cele ale încăperii E (LM 3/2). Este pentru întâia oară la Porolissum când am identificat arheologic o asemenea dezvoltare în cazul unei clădiri din aşezarea civilă a castrului de pe dealul Pomet8. Acest aspect arată că aşezarea a cunoscut fenomenul de dezvoltare continuă; din punct de vedere al tipului de clădire LM 3 se înscrie în categoria clădirilor de tip Streifenhaus. Din punct de vedere al tipului de clădire întâlnit la Porolissum, clădirea LM 3 se înscrie în categoria celor cu atrium şi coloane spre stradă, ca şi clădirile OL 6 sau L 7. Din punct de vedere al structurii materialului arheologic recuperat în urma cercetărilor, clădirea pare a fi o locuinţă; trebuie însă să menţionăm că, în raport cu alte clădiri-locuinţă, la care am efectuat statistica descoperirilor în chip sistematic, există anumite excepţii în ceea ce priveşte prezenţa cantitativă a unor materiale: terra sigillata de import este în cantitate mică; ceramica de lux locală TSP şi CDL este în cantitate cu ceva mai mare; a fost descoperit o mare cantitate de fragmente de amfore. Această situaţie a materialului arheologic recuperat ne face să presupunem că viaţa de bază în clădirea LM 3 s-a desfăşurat mai ales în sec. III p. Chr. când clădirea a funcţionat cu toate modificările interioare şi exterioare.
Rezumat
English Abstract This year’s archaeological campaign in the Roman city of Porolissum was conducted in the area located south of the south corner of the large stone camp and to the west-north-west of the west limit of the forum identified on this terrace earlier. The section identified the traces of terracing and raising the slope of the ground by about 6 m from the initial height. We carried on with the archaeological excavations in the civil settlement of the camp on Pomet hill at the building with the indicative LM 3 from where we recovered material allowing the dating of the building to the 3rd century AD.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu