.
Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: SCVV Pietroasa - Necropola 2; Valea Bazinului | Anul: 2003
Anul:
2003
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului;Hallstatt;Latene;Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Neprecizată
Perioade:
Eneolitic;
Epoca romană;
Epoca bronzului;
La Tène
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Mormânt izolat
Județ:
Buzău
Localitate:
Pietroasele
Comuna:
Pietroasele
Punct:
SCVV Pietroasa - Necropola 2; Valea Bazinului
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Constantinescu Eugen Marius Muzeul Judeţean Buzău
Grigoraş Laurenţiu Muzeul Judeţean Buzău
Liuşnea Mihaela Denisia Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Stăicuţ Gabriel Ion Muzeul Judeţean Buzău
Raport:

Pe şantierul arheologic Pietroasele campania de cercetări arheologice 2003 s-a desfăşurat în perioada 1 iulie - 30 august 2003, lucrările executându-se în 3 sectoare: c. la Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole, Sector Administrativ, coordonator de sector prof. dr. Eugen – Marius Constantinescu, asistent Stăicuţ Gabriel; d. Valea Bazinului, supraveghetor de sector Laurenţiu Grigoraş; e. Edificiul cu hypocaust, c...oordonator de sector Mihaela - Denisia Liuşnea. Din motive obiective, în sectorul a. Castrum, sector B, colţul de sud-est, nu s-a lucrat. În sectorul c. La Grădiniţă, cercetările s-au încheiat. Între 1 şi 18 iulie la lucrări au participat şi studenţii din anul I ai Facultăţii de Istorie – Teologie ai UDJ Galaţi, aflaţi în practică. După data de 18 iulie şi până la 30 august cercetările au continuat numai cu lucrători angajaţi.

În sectorul c. Staţiunea de Cercetări Viti – Viticole, Sector Administrativ, s-au deschis două secţiuni S VII şi S VIII, amplasate la S, respectiv la N de blocul-cămin al staţiunii.

Secţiunea S VII, amplasată la distanţă de 0,30 m V de S VI, cu dimensiunile de 17 x 2 m, a fost trasată cu scopul de a asigura cercetarea părţii de V a locuinţei L1 aparţinând culturii Dridu (sec. IX - X p. Chr.), locuinţă identificată şi parţial cercetată în campania 2002. Primele materiale arheologice aparţinând locuinţei L 1 au apărut la adâncimea de 1 m faţă de nivelul actual de călcare. Suprafaţa acestei părţi a complexului de locuire se extindea spre vest dincolo de limitele secţiunii, fapt ce a impus deschiderea unei casete cu dimensiunile de 4,90 x 1,50 m, amplasată în carourile 3-5, astfel fiind identificate limitele complexului. Locuinţa semiîngropată a fost cercetată până la adâncimea de 1,74 m, la care a apărut podeaua amenajată prin bătătorire. În umplutura gropii au apărut fragmente ceramice, pietre cu urme de ardere, chirpic, oase de animale, coji de ou, cărbuni, precum şi un inel din sârmă de bronz răsucită . În restul secţiunii S VII săpătura s-a oprit adâncimea 1,10 m, fără a se semnala prezenţa vreunui complex arheologic.

Secţiunea S VIII a fost amplasată la nord de blocul-cămin, în perimetrul Cimitirului 2, spre est de secţiunea S V şi a avut dimensiunile de 25,80 x 3 m. La adâncimea de 1,30 m, în urma răzuielii, s-au identificat gropile a trei morminte, toate dispuse în partea sudică a secţiunii, în carourile 1- 4. Două dintre aceste morminte, M 25 şi M 26, au fost identificate doar parţial în suprafaţa secţiunii S VIII, astfel că a fost necesară extinderea acesteia prin două casete practicate, una în peretele vestic, cu dimensiunile de 2 x 1 m, şi alta în cel estic, cu dimensiunile de 2,55 x 1 m. M 27 a apărut în carourile 3 - 4, aproximativ în zona mediană a secţiunii.

Mormântul 25. Inhumat, copil, decubit dorsal, orientat S 2900‰, oasele erau puternic afectate de acizii din sol. Groapa mormântului, dreptunghiulară, cu dimensiunile de 1,36 x 0,62 m, a apărut la adâncimea de 1,30 m faţă de nivelul actual de călcare, fiind săpată până la adâncimea de 1,55 m. Inventarul mormântului este constituit dintr-un vas borcan, fragmentar, lucrat la mână, din pastă cu pietricele şi cioburi pisate, de culoare galben-castanie, arsă neuniform, având buza uşor răsfrântă şi fund plat nemarcat, depus la picioare.

Mormântul 26. Inhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2770‰. Groapa, de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 1,96 x 0,61 m, s-a observat de la adâncimea de 1,30 m şi a fost săpată până la -1,47 m . Oasele, afectate de solul în care au stat, erau foarte friabile. Braţele erau întinse pe lângă corp, cu palmele pe şolduri, iar picioarele întinse, paralele. Fără inventar.

Mormântul 27. Inhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2500‰. Groapa, dreptunghiulară, cu dimensiunile 2,26 x 1 m s-a observat la adâncimea de 1,27 m faţă de nivelul actual de călcare şi cobora până la 1,80 m. Deasupra scheletului, la adâncimea de 1,53 m, a fost identificat un os lung de animal (0,65 m), aşezat de-a lungul piciorului drept. Inventar: 1. oglindă de bronz, fragmentară, ruptă din vechime, în partea dreaptă a capului; 2. cercel (?) din sârmă de bronz, lângă urechea dreaptă; 3. pensetă din bronz, depusă în zona gâtului; 4. pandantiv (?) din bandă de bronz, fragmentar, în apropierea umărului stâng ; 5. mărgele de cornalină (12), chihlimbar (15), coral (1), pastă de sticlă (1) şi marmură (1), răspândite din zona gâtului până deasupra bazinului; 6. cuţitaş din fier, puternic oxidat, plasat lângă braţul drept; 7. tub din os pentru ace, fragmentar; 8. fusaiolă din lut, lângă piciorul drept; 9. vas borcan, fragmentar, lucrat la mână, din pastă grosieră, de culoare cenuşie, arsă neuniform, buza lipseşte, fundul plat, nemarcat, este mai mare decât gura; depus între călcâie.

În partea de N a secţiunii S VIII, între carourile 7 şi 10, s-a ajuns la sterilul arheologic la adâncimea de 1,75 m fără a se identifica morminte. În carourile 11 şi 12 săpătura a coborât până la -2,65 m, datorită apariţiei sub stratul de pământ cafeniu–gălbui a unui strat de pământ negru, compact, gros de aproximativ 0,50 m, cu urme de vegetaţie descompusă, fără vestigii arheologice. [Eugen Marius Constantinescu, Gabriel Stăicuţ].

În sectorul d. Valea Bazinului, s-a urmărit epuizarea S I/1999 cu lungimea de 25 x 2 m, unde au apărut resturi materiale din epoca fierului (Hallstatt şi La Tene), sec. IV p. Chr. şi din evul mediu.
Situl este amplasat pe o terasă din stânga Văii Urgoaia şi la V de platoul pe care este situată localitatea Pietroasa Mică, de care este separată printr-o pantă foarte adâncă (diferenţă de nivel de cca. 40-45 m), cu stâncă de calcar la suprafaţă. Terasa are o formă alungită (cu axul lung pe direcţia N - S) şi coboară de la est spre vest, diferenţa de nivel între cele două capete ale S I/2003 fiind de aproximativ 5 m. Anul acesta am terminat cercetarea S I/1999 pe care am prelungit-o apoi cu o suprafaţă de 55 x 2 m, denumită S I/2003. Cercetarea acestor suprafeţe a condus la completarea informaţiilor obţinute în campaniile anterioare, precum şi la descoperirea unor noi complexe. În total au fost cercetate 6 complexe: 3 locuinţe, un cuptor şi 2 gropi. Dintre acestea au fost epuizate Gr. 1 (Cpl. 2), locuinţa 1 (Cpl. 6) şi cuptorul aparţinând acestei locuinţe (Cpl. 5). Gr.1 are o forma cilindrică, cu diametrul maxim de 1,60 m, îngustându-se spre bază si conţine fragmente de factură La Tene, oase, lipitură arsă si lemn carbonizat. Locuinţa 1 (Cpl. 6) are forma rectangulară cu una din laturi de aproximativ 3,50 m şi intră, parţial, în profilul de E al secţiunii. În profil se observă o groapă de par aparţinând locuinţei şi care taie parţial Gr.1. Locuinţei 1 îi aparţine un cuptor (Cpl. 5),care avea formă circulară, cu diametrul de aproximativ 0,70 m, înălţimea de 0,35 m, iar pereţii aveau grosimea de 0,08-0,10 m. Bolta cuptorului e realizată din lut nisipos amestecat cu pietricele, la baza acesteia utilizându-se şi câteva pietre. De o parte si alta a gurii cuptorului au fost aşezate o piatră alungită si o cărămidă de factură romană. Materialul ceramic descoperit este sărăcăcios, însă instalaţia de încălzit şi cărămida folosită datează această locuinţă în cultura Ipoteşti-Cândeşti [Laurenţiu Grigoraş].
În sectorul e. Edificiul cu hypocaust, ce se află la cca. 400 m E de castrul roman, continuând activitatea din anii precedenţi, în campania din anul 2003 s-au efectuat lucrări de întreţinere şi conservare. Campania s-a desfăşurat în perioada 1-18 iulie 2003 şi s-a realizat cu ajutorul studenţilor de la UDJ Galaţi.
Obiectivul cercetat se află în zona de trecere de la deal la câmpie (Câmpia Gherghiţei), pe glacisul coluvio-proluvial format la poalele masivului calcaros Istriţa (749 m altitudine).1 Astfel, jumătatea inferioară a versantului Istriţei este acoperit cu un deluviu gros format ca urmare a spălării materialului de pe versant, calcare miocene.
Edificiul respectiv a făcut obiectul investigaţiilor arheologice, încă din anii 70 ai veacului trecut, întreprinse de Magda Tzony2. Atunci, în 1975, în urma deschiderii unei secţiunii NNV - SSE, S I, de 24 x 1,50 m, perpendiculară pe şoseaua Şarânga-Pietroasele, au fost descoperite ruinele unui complex thermal, mai exact o încăpere cu hypocaust, cu ziduri din piatră de calcar legată cu mortar, formând doi paramenţi, iar spaţiul dintre aceştia a fost umplut cu emplecton. În cursul cercetărilor au fost identificate fragmente de materiale tegulare cu ştampila C.P.F. (Legio XI Claudia Pia Fidelis) şi Cl.Ant. (Antoniniana), care indică prezenţa militarilor din această unitate militară romană de elită3 sau doar a materialelor tegulare realizate în officinae-le acesteia, în acest punct, la nivelul secolelor II-III p. Chr. Probabil aceştia au ridicat şi edificiul thermal. Tot atunci au fost descoperite: un canal de aducţie a apei, numeroase alte materiale de construcţie şi urmele unor ziduri care indicau existenţa diverselor încăperi ale edificiului, vestibul, palaestra, ş.a.4. Lucrările au fost reluate mai târziu, iar în 1980, Magda Tzony a publicat un Raport5, în care amintea de cele două încăperi cu hypocaust (A şi B pe planul anexat raportului), care comunicau între ele, poate cu rol de caldarium, de existenţa unui praefurnium, de încăperea cu pardosea din cărămizi pavimentare aşezate pe lungime şi lăţime, de tuburi de canalizare cu mufe, olane şi de numeroase alte materiale de construcţii. S-au practicat atunci încă trei secţiuni cu dimensiuni şi orientate NE - SV, din care cea mai mare de-a lungul şoselei care leagă Pietroasele de Şarânga.6 La NE de încăperile A şi B se afla camera cu paviment (C), pe sub care trecea un canal de aducţie a apei (din olane), după cum o demonstrează şi dispunerea diferită a unora din cărămizile pavimentare. La Vest de această încăpere există încă o cameră cu pilae de mici dimensiuni.7

Lucrările de întreţinere din anul 2003 au permis o atentă analiză a edificiului ajungându-se la concluzia că planurile publicate în 1977 şi 1980 pot fi completate. Mai mult, există deosebiri semnificative între informaţiile oferite de aceste planuri şi ceea ce am constatat pe teren.
În primul rând trebuie subliniat faptul că tehnica de construcţie şi planul însuşi al edificiului dovedesc existenţa unor etape diferite de construcţie, cel puţin două, dacă avem în vedere materialul tegular refolosit pentru a construi zidurile din parte estică a edificiului (încăperile C, E, F) - fragmente de cărămizi pavimentare sau olane, cărămidă pisată grosier în liantul care leagă blocurile de piatră etc. Prezenţa în compoziţia mortarului acestor ziduri a cărămizii pisate, ne face sa credem ca refacerea datează de la începutul secolului IV p. Chr.
Pentru prima etapă de construcţie, ce nu poate fi datată deocamdată decât poate cu ajutorul unităţii militare amintite mai sus, ce a participat la construcţie, se poate constata un sistem riguros, specific standardelor romane.
Sala A (notată de M. Tzony), are dimensiunile de cca. 4,40 x 5 m şi este prevăzută cu hypocaust şi două nişe, una descrisă în 1980, alta descoperită pe latura de sud a încăperii, adăpostind un labrum (bazin cu apă călduţă), având în vedere că se află îngropat în pardosea, în imediata apropiere a primului rând de suspensurae (pilae), stâlpi ce susţineau pardosala. Din păcate, bazinul este suprapus parţial, la vest, de o clădire modernă. Adâncimea bazinului, de la nivelul pardoselei este de 0,43 m, iar pereţii laterali păstrează o tencuială solidă, rezistentă la apă (opus signinum). Având în vedere faptul ca este dispus şi în vecinătatea gurilor de foc ale praefurnium-ului de pe latura vestică a încăperii, este foarte probabil ca bazinul să fi servit la crearea aburilor prin introducerea în apă a unor bolovani încinşi, funcţionalitatea camerei A fiind foarte probabil cea de laconium (încăperea cu abur fierbinte). Pe fundul bazinului se mai păstrează, în situ, o placă mare de marmură de cu dimensiunea de 0,50 x 0,42 m.
Revenind la pardoseaua încăperii A, aceasta a fost realizată prin suprapunerea a trei rânduri de plăci pavimentare dreptunghiulare încastrate în straturi consistente de mortar. În partea sudică a acestei încăperi au fost identificate, in situ, pilae solide realizate din olane de tip coamă, suprapus şi legate cu mortar. În colţul nord-vestic s-a găsit un fragment de râşniţă (meta) de calcar.
Sala B. Sala A comunică la est cu o altă sală, notată cu B de M. Tzony, prin intermediul a trei guri boltite, din cărămidă, realizate în partea inferioară a unui perete din piatră, ce avea o grosime de 1,20 m.
Sala B are dimensiunile de 4,70 x 4,08 m. Deschiderea maximă a gurilor este de 0,30-0,40 m, iar înălţimea lor este de 0,70 m. Încăperea a jucat probabil rol de caldarium (se afla aici un bazin cu apă caldă), având în vedere vecinătatea cu laconium, gurile pentru aerul fierbinte şi canalul din peretele sudic (tubi), cu dimensiunea de 0,30 m, dispus la circa 1,27 m de peretele de est, care făcea legătura cu două canale ce străbăteau o altă încăpere – notată de noi cu G., pe sub pardoseală.

Sala D. La V, încăperea B comunică, printr-o deschidere de 1,30 m, cu o altă încăpere, notată cu D de M. Tzony, în care se pot observa intervenţii târzii, ziduri, culoare etc. Din păcate aceasta nu a putut fi cercetată decât parţial, o parte fiind suprapusă de actuala şosea care leagă Şarânga de Pietroasele.
Sala G. Canalele din încăperea G sunt refăcute mai târziu probabil, la realizarea lor folosindu-se cărămizi pavimentare sparte, din care s-a recuperat o parte. Astfel, cărămizile sparte în lung, cu dimensiunile de cca 0,37 x 0,21 m şi o grosime de 0,30 m. erau dispuse pe cant, pe două şiruri paralele, la o distanţă una de alta de 0,09 m. Deasupra acestor şiruri erau dispuse cărămizi întregi 0,37 x 0,26 m. Au fost descoperite două canale, unul care pleca din dreptul canalului din peretele sudic al sălii B şi altul din peretele vestic al sălii G. Cele două canale făceau joncţiunea undeva pe peretele sudic al sălii G în care era practicat un alt canal cu dimensiunile de 0,15 m. Sala putea să fi fost tepidarium (încăpere cu transpiraţie uşoară), canalele fiind destinate circulaţiei aerului cald.
Sala F. Am notat cu F încăperea ce se află la E de sala G şi la S de sala E. Lăţimea încăperii este aceeaşi cu a sălii G, de 4,60 m, însă funcţionalitatea şi lungimea ei nu au putut fi determinate datorită unor intervenţii moderne care au distrus pereţii de V, parţial, şi E complet. S-au descoperit însă fragmente de plăci de marmură ceea ce ne face să credem ca era o sală elegantă, de mici dimensiuni, poate apodyterium (vestiarul).
Sala E. La N, încăperea F comunică cu încăperea notată de noi cu E 3,70x5m, printr-o deschidere de 0,70 m, iar aceasta cu încăperea C, printr-o deschidere tot de 0,70 m, cele două deschideri fiind dispuse pe aceeaşi linie. La est de sala E a apărut un alt zid ce delimita probabil un alt spaţiu, care nu a putut fi urmărit însă deoarece este suprapus de un zid modern de piatră.
Încăperea E este o sală cu paviment asemănător cu cel din încăperea C, descris de M. Tzony, cu aceeaşi caracteristică, dispunerea diferită a plăcilor de teracotă, cu dimensiunea de 0,35 x 0,27 m, grosimea fiind de 5 cm, încastrate în mortar, deasupra canalului de aducţie ce pleacă din încăperea D, străbate sala C 4,80 x 5 m, apoi F, chiar pe mijloc, şi a cărui capăt dublu, cu o suprapunere pe verticală, a fost identificat sub pragul deschizăturii dintre cele două încăperi F şi E. La capăt, conductele sunt din cărămizi pavimentare din care s-a realizat un jgeab de scurgere, acoperite cu alte cărămizi ca şi în cazul canalelor din încăperea G.
În total au putut fi puse în evidenţa mai multe încăperi, care au putut avea diverse funcţionalităţi: caldarium, laconium, apoditerium etc. Dimensiunile edificiului, relativ reduse camere de cca. 4,08 x 4,70 m în medie, ne fac să presupunem că nu este vorba de un complex thermal aflat la dispoziţia militarilor din castru, deşi cu siguranţă şi acesta avea thermae. De asemenea, prezenţa fragmentelor numeroase de marmură, şi nu numai, ne duc cu gândul la un edificiu luxos. Se poate ca această construcţie să fi fost încorporată unei case aparţinând unui demnitar roman, unui personaj important. Lucrurile sunt neclare şi în ceea ce priveşte datarea complexului. Dar pentru a putea reconstitui istoria acestui complex ar fi necesară continuarea investigaţiilor în perimetrele învecinate
Deocamdată edificiul a fost acoperit cu 6 tone de nisip pentru a asigura protejarea lui până în momentul în care se va putea realiza o construcţie, care să-l protejeze de intemperii şi mai cu seamă de vandalismul oamenilor [Mihaela Denisia Liuşnea).

English Abstract:

The 2003 campaign included the following sectors: the Viticultural Researches Station, the Basin Valley and the Building with hypocaust. For objective reasons, in sector A, Castrum, sector B, the southeast corner, we did not work. In the La Grădiniţă sector, the investigations ended. In the Viticultural Researches Station sector, the Administrative Sector, we opened up two sections, located to the south, and to the north of the hostel of the site. In the Basin Valley sector, we intended the complete S1/1999, where we found Iron Age (Hallstatt and La Tène), 4th century AD and Middle Ages material remains. In the Building with hypocaust sector, during the 2003 campaign, we conducted maintenance and conservation works.

Sursa:
Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO