Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Podul Mănăstirii (Mera) | Judeţ: Vrancea | Punct: Fosta mănăstire Mera | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Monumente - Restaurare
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vrancea
Localitate   Podul Mănăstirii (Mera)
Comuna   Mera
Punct
Fosta mănăstire Mera
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Lupu Emil
Moglan Adriana
Cod RAN    176695.01
Raport Fonduri: ONMI Bucureşti
Proiectant general: ABRAL ARTPRODUCT SRL – şef proiect arh. A.I. Botez
În perioada 30 iunie – 15 iulie 2003, la fosta mănăstire Mera, cu hramul "Sfinţii Împăraţi", sat Podul Mănăstirii, comuna Mera, jud. Vrancea a fost realizată a şaptea campanie de cercetare arheologică executată în vederea obţinerii datelor necesare studiului de fezabilitate pentru restaurarea mănăstirii.
Situată pe un platou aflat pe malul stîng al văii Milcovului, este acum compusă dintr-o biserică aflată în planul central al unei incinte fortificate cu turnuri de colţ şi cu alte turnuri pe laturile de E şi V, cel de pe latura vestică având rolul de turn de poartă şi clopotniţă. În literatura de specialitate este considerată a fi singura ctitorie a familiei Cantemir. Anterior incintei actuale a funcţionat o altă mănăstire, la E de cea cunoscută, ctitorită de către boierul Moţoc, soţia acestuia închinând-o domnitorului Constantin Cantemir. Incinta şi biserica actuală a fost ctitorită de Antioh Cantemir, între anii 1705-1707. A fost parţial distrusă în anul 1717, refăcută în 1734-36, noi construcţii fiind ridicate în anul 1800. După anul 1864 mănăstirea a fost dezafectată, incinta fiind încredinţată comunităţii săteşti locale.

Staţiunea a mai fost cercetată arheologic de către Luminiţa Munteanu şi Gheorghe Cantacuzino în anul 1974, Ion Motzoi-Chicideanu în 1977, Aurel Nicodei în 1998 şi semnatarul raportului, în anii 1999, 2000, 2001 şi 2002.

În această campanie a fost efectuată o secţiune şi opt casete arheologice.

Scopurile cercetării din această campanie au fost: obţinerea datelor tehnice necesare studiului de fezabilitate pentru restaurarea fostei stăreţii din colţul de SV al incintei, interceptarea unor elemente de locuire pe platoul din cimitirul vechi şi realizarea unei fazeologii şi cronologii a fostului ansamblu monahal.

Stratigrafia sectoarelor este cea cunoscută din campaniile precedente şi prezentată detaliat în rapoartele anterioare de săpătură.

În sectorul stăreţiei au fost efectuate majoritatea cercetărilor arheologice. Rezultatele acestora nu au adus modificări privind cronologia şi planimetria fostei stăreţii.

Prin casetele 44 şi 46, au fost stabilite relaţiile constructive dintre latura de est a stăreţiei şi curtina sudică din etapa Callerghi (1734-36), respectiv peretele de nord al pivniţei de sub stăreţie şi curtina vestică, din etapa Antioh Cantemir (1705-07). S-a verificat din nou faptul că zidurile de compartimentare interioară ale fostei stăreţii, sunt din aceeaşi etapă de edificare (post 1800), iar elevaţia laturii de nord aparţine etapei post 1705-07 – ante 1717.

Extinderea către S a stăreţiei este contemporană etapei post 1800. Singura surpriză a fost descoperirea unei fântâni cu ghizdurile din casete de cărămidă şi piatră, datată post 1800, în interiorul casetei 50.

În cimitirul vechi (la E de incinta actuală), a fost efectuată o secţiune, care nu a fost definitivată. S-a descoperit, în capătul de sud al acesteia, o parte dintr-un cavou, realizat din cărămizi de epocă, ce nu a putut fi cercetat exhaustiv, datorită întreruperii fortuite a campaniei arheologice.

În prima etapă de funcţionare a ansamblului monahal de la Mera, etapă situată post 1661 – ante 1693, au fost realizate mai multe clădiri anexe, reprezentate de turnul E (actualmente înglobat în curtina estică), o construcţie de mari dimensiuni, în colţul de SE al platoului, şi o alta în colţul de NE. Descoperirea unor resturi de fundaţii, anterioare curtinei estice a incintei actuale (ridicată în anii 1705-07), demonstrează că, de fapt platoul ocupat acum de cimitirul vechi, a fost închis în această etapă, putând vorbi deci, de existenţa unei prime incinte mănăstireşti. Biserica de lemn din această etapă se află în zona central-estică a platoului, ea nefiind încă descoperită.

A doua etapă este reprezentată de incinta actuală, construită de Antioh Cantemir, între anii 1705-1707. Acestei etape i se datorează o latură de sud a incintei, retrasă cu 4 m spre N, paralelă cu cea actuală, o clădire situată între stăreţie şi turnulu F’, o altă clădire adosată laturii de N a zidului de incintă, avînd o lungime apreciabilă. Pe latura de V a incintei se făcea accesul în mănăstire, acces mediat de un turn, parţial descoperit în CAS. 26/01 şi CAS. 32/02. Această incintă a avut cel puţin trei turnuri circulare de colţ, clădiri anexe pe laturile de N şi S, scări de acces la turnurile de colţ, o umblătoare pe latura de S, la exteriorul incintei şi o stăreţie, alcătuită cel puţin din pivniţă cu gârlici şi parter.

A treia etapă este reprezentată de violenta distrugere a unei părţi din incintă, în mai 1717. Acum este distrus turnul de poartă de sub actualul turn A, zidul sudic şi cel vestic de incintă şi biserica de lemn din etapa I.

A patra etapă aparţine iniţiativei constructive a stareţului Mitrofan Calerghi, între anii 1734-36, cînd sunt refăcute curtinele de S şi V, cu turnurile de colţ actuale; probabil că acum este construit turnul A şi este terminată biserica actuală din incintă.

A cincea etapă este reprezenată de construirea, peste pivniţa din colţul de SV al incintei, a stăreţiei, a turnului F’ şi a reamenajării izvorului din incintă. Această etapă este asigurată pentru o datare absolută, de prezenţa unei inscripţii la izvor, din anul 1800, şi a unui depozit de aspri îngropaţi la baza scării de acces la etajul stăreţiei, avînd ultim an de emisiune, 1815.
Etichetat şi ambalat, materialul arheologic este reprezentat de pungi cu material ceramic şi două monezi, fiind predat Muzeului Vrancei din Focşani, pe bază de proces verbal.
Rezumat
English Abstract Between the 30th of June – 15th of July 2003, at the former Mera Monastery, patronized by the „Sainted Emperors”, we conducted the seventh archaeological campaign in order to obtain the data necessary for the feasibility study for restoring the monastery. During this campaign we drew a section and eight sondages, and we identified five constructive phases.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu