Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Porţ | Comuna: Marca | Judeţ: Sălaj | Punct: Corău | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Hallstatt;
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană;
Hallstatt
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Porţ
Comuna   Marca
Punct
Corău
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Andraş Mirel Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Băcueţ-Crişan Dan Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Băcueţ-Crişan Sanda Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Bejinariu Ioan Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Matei Alexandru Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Pop Horea Dionisiu Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Cod RAN    141982.01
Raport Intenţia Direcţiei Apelor Crişuri - Oradea de a amenaja un lac de acumulare pe râul Barcău, între localităţile Porţ (jud. Sălaj) şi Suplacu de Barcău (jud. Bihor) a impus demararea cercetărilor arheologice preventive în zona ce urmează să fie acoperită de luciul de apă. Situl arheologic din punctul Corău este cunoscut datorită cercetărilor de lungă durată efectuate de către Doina Ignat de la MTC Oradea. Staţiunea arheologică menţionată se află pe o terasă amplasată pe malul drept al Barcăului. Cercetările arheologice preventive de la Porţ, punctul Corău demarate în anul 2002 au fost continuate în anul 2003 în perioada 14 aprilie - 30 septembrie. În această campanie ne-am propus în primul rând delimitarea staţiunii arheologice de pe teritoriul judeţului Sălaj. Trei dintre cele patru secţiuni deschise au urmărit acest scop. Totodată a fost demontat martorul lăsat între casetele C O şi C A pentru decopertarea integrală a locuinţei L1/2002 şi a fost finalizată cercetarea în caseta C B.
Scopul cercetărilor din primii doi ani de săpătură a fost acel de delimitare a sitului în vederea identificării întregii suprafeţe care ar trebui să fie obiectul săpăturilor preventive. Cercetările fiind efectuate în diverse puncte ale sitului au furnizat informaţii stratigrafice diferite.
Fiecare secţiune se prezintă diferit din punctul de vedere al stratigrafiei. În S I din 2003 a fost identificat un singur nivel de locuire care aparţine fazei II a grupului Suplac. Complexele reperate în această secţiune sunt o locuinţă de suprafaţă notată CN 1 din 2003 şi trei morminte de incineraţie. Locuinţa a fost identificată ca o platformă de chirpic. După demontare au fost relevate podeaua din piatră bătută şi urmele de fundaţie.
S II din 2003 a prezentat patru nivele de locuire repartizate diferit pe traseul secţiunii. Primul nivel aparţinea epocii romane, cel de-al doilea, identificat numai pe primii 10 m ai secţiunii de 50 m, aparţine grupului Suplac III şi îi corespunde locuinţa L 6. Nivelul trei a fost surprins pe toată suprafaţa secţiunii şi aparţine grupului Suplac II. Acestui nivel îi corespund mormintele M 6 - M 12 de incineraţie, locuinţele L 7, L 8. Nivelul cinci, din nou nu a fost surprins pe întreaga suprafaţă a secţiunii, aparţine culturii Criş. Acestui nivel am atribuit construcţia B (locuinţă de suprafaţă pe stâlpi), locuinţele L 9 şi L 10 şi gropile G 13- G 15.

În secţiunea S IV din 2003 au fost din nou surprinse mai multe nivele de locuire. Sub humus a urmat un nivel atribuit grupului Suplac III care a fost surprins pe întreaga suprafaţă a secţiunii de 38 x 5 m. La acest nivel au fost preparate locuinţele de suprafaţă L 11 şi 12. Următorul nivel Suplac II a fost de asemenea surprins pe toată lungimea, existând destul de puţine complexe, cel mai interesant fiind L 13. Ultimul nivel identificat numai în primii 20 m ai secţiunii a fost atribuit pe baza ceramicii, complexului Starcevo Criş. Acest nivel a fost surpris pe lăţime în carourile 0 - 3 dar a oferit posibilitatea cercetării mai multor complexe. Pe lângă aceste nivele bine definite au fost cercetate o serie de complexe la care nu s-a putut sesiza nivelul de săpare fiind adâncite în nivelul Criş. Este vorba de două morminte de incineraţie M 16 şi M 17.

Din caroul 26 a apărut un nou nivel de locuire care ar putea aparţine grupului Suplac faza I.

În campaniile anilor 2002 - 2003 au fost identificate şi parţial cercetate un număr de 25 locuinţe. Materialul ceramic şi poziţia stratigrafică au dat indicii de atribuire culturală a acestor complexe de locuit. Majoritatea sunt locuinţe de suprafaţă sau puţin adâncite. Numai L 8 din secţiunea II/2003 ar putea fi de tip bordei. Complexul ţine stratigrafic de nivelul corespunzător grupului Suplacu de Barcău faza II. Deoarece a fost surprins în mică măsură în secţiune, nu putem afirma cu certitudine că este vorba de un bordei. Astfel de tipuri de locuinţe au fost cercetate la Suplacu de Barcău Corău I şi aparţin primului nivel de locuire.

Locuinţele de suprafaţă au fost identificate sub forma unor platforme de chirpic în cazul în care au suferit o distrugere prin foc. La demontarea chirpicului s-a observat un strat subţire de pietriş bine tasat reprezentând podeaua. Alte locuinţe cercetate au fost conturate pe baza urmelor de podea de obicei contururi patrulatere de lut galben sub care au fost observate materialul ceramic şi poziţia stratigrafică urmele de la fundaţii. Au existat şi cazuri în care complexele de locuit au fost surprinse numai la nivelul fundaţiilor, traseul acestora indicând locuinţe de mari dimensiuni cu mai multe încăperi.

Dat fiind faptul că, cel puţin în zona cercetată de noi, nivelul corespunzător fazei II a grupului Suplac a fost o constantă, şi informaţiile privitoare la tipul construcţiilor utilizate în această etapă sunt mai numeroase. Cu certitudine fazei a III-a nu putem atribui decât locuinţa L 6 din secţiunea a II-a din 2003. Este posibil, ca în unele segmente cercetate, să fi existat şi alte complexe Suplac III dacă luăm în considerare cantitatea enormă de material ceramic concentrat în unele zone imediat sub nivelul de humus.

Gropile – extrem de numeroase în acest sit, numai în anul 2003 au fost cercetate parţial sau integral 70 de astfel de complexe. Nu toate aparţin neoliticului, o parte fiind atribuite epocii romane. În mare parte, sunt probabil gropi pentru scos lut, unele fiind utilizate în continuare ca gropi menajere.

În tot spaţiul cercetat de noi au fost descoperite trei cuptoare şi o vatră de foc cu două refaceri. Iniţial a fost depus un nivel de pietre care s-a lutuit rezultând în urma arderii o crustă de aproximativ 10 cm. Peste crustă a fost depus apoi un alt nivel de piatră care la rândul lui a fost lutuit rezultând cea de-a doua crustă.

Până în acest moment nu ne putem exprima asupra rolului funcţional a aglomerărilor de piatră de dimensiuni diferite, care nu au putut fi puse în legătură cu nici o locuinţă. Au fost uneori definite ca vetre, dar la cele cercetate de noi nu am observat urme de arsură. La desfiinţarea unui astfel de complex au fost recoltate trei dălţi întregi sau fragmentare.
Până în acest moment în urma cercetărilor de Porţ - Corău au fost identificate şi cercetate 20 de locuinţe, 18 morminte şi aproximativ 100 de gropi. Toate mormintele identificate în acest an sunt de incineraţie fie în gropi de mici dimensiuni, resturile calcinate depuse în groapă împreună cu inventarul funerar (de obicei vase cu picior dar şi unelte litice: aşchii, lame, dălţi) fie în gropi de dimensiuni mari la care pereţii şi fundul a fost ars. În acest ultim caz au fost depuse numai fragmente ceramice care prin caracteristicile deosebite (ardere, pictură) au căpătat calitatea de bunuri funerare. În două cazuri au fost identificate depuneri de statuete feminine.
Compexele neolitice descoperite la Porţ aparţin următoarelor culturi sau grupuri culturale: Starcevo Criş, Pişcolt, Suplacu de Barcău. [Sanda Băcueţ Crişan]
În campania anului 2003 au fost descoperite două vârfuri de săgeată din bronz. Unul a fost descoperit la demontarea martorului dintre casetele C O şi C A, la adâncimea de 0,5 m, în umplutura locuinţei L 1, iar al doilea a fost descoperit într-o casetă (caseta C 1) deschisă pentru cercetarea unui complex neolitic, la adâncimea de 0,8 m. Ambele vârfuri de săgeată au trei aripioare şi o dulie foarte scurtă (tipul A 2c după Vasiliev). Asemenea săgeţi au fost descoperite în Transilvania în mormintele de la Batoş, respectiv Băiţa şi sunt atribuite sciţilor. În mediul scitic nord-pontic acest tip de săgeţi apar în a doua jumătate a sec. al VI-lea a. Chr. până la începutul celei de-a doua jumătăţi a sec. al V-lea a. Chr. Cu excepţia unei gropi cu un inventar nesemnificativ lipsesc alte complexe ce aparţin acestui orizont cronologic. În secţiunea S 4 au fost descoperite un ac de bronz cu capul rulat şi tija unui alt ac. [Ioan Bejinariu]
În campania din anul 2003 au fost descoperite doar opt complexe aparţinând epocii romane, mai precis intervalului a doua jumătate a sec. al II-lea - prima jumătate a sec. III p.Chr. Şapte din cele opt complexe au fost descoperite în secţiunea S2/2003 (gropile G 1, G 2, G 3, G 4, G 5, G 44, Locuinţa L 1 de epocă romană) şi doar unul (G 2/C 1) într-o casetă trasată în vederea cercetării exhaustive a unui complex funerar neolitic.
Complexele din Secţiunea S2/2003:
Groapa G1: descoperită între m. 9,8 - 11,6 ai secţiunii intrând în profilul vestic la m. 10,1 - 11,3, conturată la -0,5 m, adâncime 0,35 m, patrulateră în plan cu laturile arcuite spre interior şi colţurile rotunjite orientate după punctele cardinale, surprinse complet doar două laturi (dimensiuni 1,3 - 1,4 m), cu baza alveolată şi pereţii arşi pe 0,05 m grosime.

Inventar: fragment superior de greutate din lut, lemn ars, cenuşă, oase de animale, fragmente de lipitură de perete, fragmente de lipitură de vatră (0,015 m grosime), ceramică dacică lucrată cu mâna şi cenuşie la roată.

Groapa G2: descoperită între m 5,9 - 7,2 ai secţiunii, intrând în profilul estic la m 5,9 - 7,1, conturată la -0,5 m, adâncime 0,5 m, patrulateră în plan cu colţurile rotunjite orientate după punctele cardinale, surprinsă complet doar o latură (dimensiuni 1 m), cu baza alveolată şi pereţii arşi pe 0,05 m grosime.
Inventar: la bază pietre, arsură roşie, lemn ars, cenuşă, fragment de râşniţă (catilus), ceramică dacică lucrată cu mâna (fragmente de tăviţe şi oale), ceramică lucrată la roată (fragmente de chiupuri şi boluri), oase de animale.
Groapa G3: descoperită între m. 4 - 5 ai secţiunii pe centrul acesteia, conturată la -0,5 m, adâncime 0,5 m, patrulateră în plan cu colţurile rotunjite şi laturile orientate după punctele cardinale, dimensiuni laturi 0,8 - 0,9 m, cu baza alveolată şi pereţii arşi pe 0,05 m grosime doar pe latura vestică a complexului.
Inventar: ceramică dacică lucrată cu mâna şi la roată, fragment de strachină lucrată la roată, cenuşie, cu rozete ştampilate, oase de animale, lemn ars, cenuşă.
Groapa G4: descoperită între m. 0,9 - 2,2 ai secţiunii intrând în profilul estic, conturată la -0,5 m, adâncime 0,6 m, patrulateră în plan cu colţurile rotunjite, singurul surprins orientat spre V, cu baza alveolată şi pereţii arşi pe 0,05 m grosime.
Inventar: cuţit din fier, ceramică dacică lucrată cu mâna şi la roată, oase de animale, pe fundul gropii strat de lemn ars şi cenuşă (grosime 0,1 m) suprapus de arsură roşie (grosime 0,1 m).
Groapa G5: descoperită între m. 0,55 - 1,6 ai secţiunii, intrând în profilul vestic, conturată la -0,5 m, adâncime 0,35 m, patrulateră în plan şi două colţuri rotunjite orientate spre S respectiv E, cu baza alveolată şi pereţii arşi pe 0,05 m grosime.
Inventar: ceramică puţină lucrată cu mâna, lemn ars şi cenuşă.

Gropile descrise se conturează şi se adâncesc într-un nivel de epocă romană gros de 0,1-0,3 m, caracterizat printr-o culoare cenuşie pigmentată cu pete gălbui.

Groapa G44: descoperită între m 35,4 - 36,8 ai secţiunii intrând în profilul vestic, conturată la -0,2 m imediat sub humus, adâncime păstrată 0,2 m, patrulateră în plan cu colţurile rotunjite, o latură surprinsă orientată spre E (dimensiuni 1 m), cu baza alveolată şi pereţii arşi pe 0,05 m grosime.

Inventar: lemn ars şi cenuşă.

Locuinţa L1: suprapune gropile G 1 - 5, foarte probabil este chiar un şopron care le proteja (nu a fost descoperit chirpici, deşi construcţia a fost incendiată). Depunerea din această construcţie are grosimea de 0,1-0,15 m, iar gropile arse se conturează la baza acestui nivel. Stratul de pământ din interiorul complexului are culoarea neagră şi conţine materiale arheologice şi mult lemn ars. Construcţia este delimitată spre nord la m 13 ai secţiunii de o talpă lată de 0,2 m care cade puţin oblic pe profile (orientată aprox. E - V). Talpa, cu resturi consistente de lemn ars, era fixată într-un şanţ adânc de 0,3 m, ataşându-se spre profilul estic la o groapă de stâlp adâncă de 0,5 m, cu diametrul de 0,6 m. Construcţia, surprinsă deocamdată pe 13 m lungime în cei 2 m lăţime de secţiune, pare una de mari dimensiuni destinată protejării unor complexe cu destinaţie menajeră (probabil conservarea cărnii prin afumare în gropi pentru a fi evitat vântul specific zonei).
Inventar: fragment mic de râşniţă, oase puţine de animale, lipitură de vatră (grosime 0,01 m), pilă din fier, fibulă din fier (datare sfârşitul sec. al II-lea - începutul sec. al III-lea p. Chr.), ceramică lucrată cu mâna (dacică şi germanică), ceramică cenuşie lucrată la roată (două fragmente ştampilate).
Compexul din Caseta C1/2003:
Groapa G2: descoperită intrând în colţul nord-vestic al casetei, conturată la -0,3 m, adâncime 1,1 m, rotundă în plan şi tronconică în profil, cu diametrele de 0,8 m la gură şi 1,4 m la bază, cu straturi succesive, de sus în jos, de sol negru, arsură roşie, lut galben, sol negru lutos la bază.
Inventar: oase de animale, cenuşă, ceramică dacică lucrată cu mâna şi la roată.
Imaginea generală despre aşezarea de epocă romană de la Porţ - Corău este aceea că pare una de mari dimensiuni, probabil 2-3 ha, aparţinând unei populaţii de daci liberi cu puţine elemente germanice ca şi componentă etnică. Avem convingerea că deocamdată au fost atinse doar zone periferice, care cuprind activităţile casnice şi meşteşugăreşti ale comunităţii, în intervalul cuprin între a doua jumătate a sec. al II-lea -prima jumătate a sec. al III-lea p. Chr. [Horea Pop]
Rezumat
English Abstract The archaeological site lies on a terrace located on the right bank of Barcău river. We excavated four sections in order to delimit the settlement. On the entire excavated area we found three kilns and a hearth with two restorations, 70 pits and a few houses. All the graves identified this year are cremation ones, in small sized pits, the cremated remains deposited in the pit together with the grave goods. During the 2003 campaign we uncovered just eight Roman period deposits, more precisely, from the second half of the 2nd century – first half of the 3rd century AD. Another significant find are two bronze arrow tips.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu