Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Dealul Carpeni - Bisericuţă | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Roşia Montană
Comuna   Roşia Montană
Punct
Dealul Carpeni - Bisericuţă
Sector   
Toponim   Alburnus Maior
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Marcu Felix
Ţentea Ovidiu
Voişian Valentin
Cod RAN    6770.05
Raport Programul Naţional de Cercetare Arheologică "Alburnus Maior"
Cercetările arheologice efectuate în vederea descărcării de sarcină arheologică a Dealului Carpeni au inclus în luna octombrie 2001 investigarea zonei centrale, anume punctul numit Bisericuţă. În acest punct a fost descoperită o clădire romană de mari dimensiuni, a cărei cercetare a fost realizată în trei campanii de săpături:

Campania 2001 (3-31 octombrie)1
Cercetarea arheologică în punctul Bisericuţă a debutat prin săparea unei secţiuni de control S 22 (14 x 2 m), orientată ENE - VSV. Rezultatele săpării acestei secţiuni au fost modeste. În partea vestică a secţiunii am intersectat una dintre secţiunile săpate în urmă cu treizeci de ani, iar în cealaltă extremitate am identificat o groapă aproximativ circulară, umplută cu pietre de carieră de dimensiuni mari, printre care se află şi partea superioară a unui monument votiv sau onorific.

Pentru a sonda întregul loc avut la dispoziţie, pe toată lungimea sa, am trasat în prelungirea lui S 22, spre V, o nouă secţiune: S 23 (14,50 x 1,50 m). Aceasta a adus rezultatele scontate, anume identificarea unui număr de trei ziduri: Z 1, Z 2 (perpendicular pe Z 1) şi Z 3 (paralel cu Z 1). În aceste condiţii, am extins săpătura în suprafaţă în felul următor: spre N - S 24 (4 x 9 m), înspre S a fost lărgită S 23, iar spre E şi SSE, au fost cercetate S 26 (10 x 1,50 m) şi S 25 (10 x 2 m).

În acest areal a fost identificată o clădire de mari proporţii, aparţinând epocii romane. Traiectele celor şapte ziduri cercetate relevă orientarea clădirii pe direcţia ENE - VSV, fiind identificat un zid perimetral al acesteia pe latura nordică, Z 6. Acesta este dublat spre N de o substrucţie de piatră lineară – Z 7, nefaţetată, lată de aproximativ 75 cm. Z 7 este paralel cu Z 6, la un metru de acesta. În fapt, Z 7 s-a dovedit a aparţine fazei a treia de piatră.

Primul nivel arheologic a fost identificat, sporadic, în partea estică a secţiunii S 23, sub forma unui nivel brun-cenuşiu, gros de aproximativ 0,05 – 0,06 m. În acest nivel au fost descoperite fragmente de vase romane, un opaiţ de lut ştampilat, lucrat la roată şi un fragment dintr-o piesă de bronz. Acest nivel arheologic poate fi supus unei duble interpretări. Astfel, el poate constitui o locuire anterioră primei faze de piatră sau un nivel de amenajare în vederea construrii primei faze de piatră. Nu a putut fi stabilită o relaţie stratigrafică între Z 1 din prima fază de piatră şi primul nivel propriu-zis, datorită unei gropi moderne care taie stratigrafia chiar în acea zonă. În privinţa datării acestui prim nivel, un element important îl constituie descoperirea unui opaiţ cu ştampila Litogene(s). (sf. sec. I p. Chr. – înc. sec. II p. Chr.)

Din faza I de piatră au fost surprinse două ziduri aparţinând unei clădiri rectangulare. Z 3 - reprezentând o parte din latura vestică a clădirii - a fost surprins pe o lungime de 0,70 m, grosimea sa fiind de 60 cm. Zidul era realizat în tehnica opus incertum, fiind aşezat direct pe stânca nativă. Z 1, surprins pe o lungime de 8 m, este realizat în aceeaşi tehnică cu Z 3, având o grosime de 75 cm. Nu a fost identificat nivelul de călcare al acestei clădiri, datorită faptului că ea a fost demolată, iar aceste două ziduri au fost reutilizate în faza ulterioară.

Faza a II-a de piatră cuprinde parţial trei camere cu sistem de încălzire cu hypocaust (Camera A, Camera B, Camera D) şi o cameră fără încălzire (Camera C).

Camera A (5 x 4,5 m) era prevăzută cu instalaţie de hypocaust construită pe o substrucţie de beton de cărămidă (cocciopesto grossolano). Au fost descoperite şapte rânduri de pile, numărul maxim de pile pe un rând fiind de 6. Z 1, reutilizat din faza anterioară, care constituie limita nord-estică a camerei A, a fost tencuit în interior până la o înălţime de 20 cm, asemeni lui Z 2, în tehnica opus signinum.

Camera B (4,35 x 4 m). În interiorul acesteia, la nivelul subsolului, a fost identificat canalul - c 1. Acesta a fost descoperit la 1,85 m de colţul sud-vestic al camerei, continuând până în colţul nord-estic al camerei, unde - între zidurile Z 2` şi Z 6 - a fost lăsat un culoar pentru evacuarea apei în camera C. Canalul avea o adâncime de 30 cm faţă de nivelul substrucţiei hypocaustului şi o lăţime de 20 - 25 cm, fiind realizat din piatră legată cu mortar. La E de canal au fost descoperite trei aliniamente a câte patru cărămizi cu dimensiunile de 28 x 22 cm, dispuse diferit faţă de pilele din restul camerei. Pe latura de E a acestei camere s-a mai păstrat urma unui culoar constituit din două rânduri a câte trei cărămizi, care asigura trecerea aerului cald în camera A.

Camera C nu a fost încălzită, neputând fi surprins nivelul de călcare. Latura estică a camerei nu a putut fi descoperită întrucât a fost afectată de o intervenţie modernă.

Camera D a fost cercetată doar parţial, fiind descoperite doar două rânduri a câte două pile de hypocaust.

La V de camera B au fost descoperite urmele unui dalaj construit din cărămizi şi lespezi de piatră, păstrate in situ.

În a doua fază de piatră clădirea are patru camere, dintre care trei încălzite. Prezenţa canalului construit în substrucţia instalaţiei de hypocaust a camerei B este un indiciu pentru existenţa unor bazine. De asemenea, după cum aminteam mai sus, pereţii camerei A au fost tencuiţi cu opus signinum. Acesta era folosit în special pentru tencuieli în spaţiile aflate în mod constant în contact cu umezeala (bazine, cisterne). Prin lustruire această tencuială devine impermeabilă.

Materialul tegular cu ştampila Legiunii XIII Gemina descoperit în această fază cuprinde patru ştampile, trei fiind similare cu descoperiri din clădirea E 1, fapt care indică cu o oarecare probabilitate o contemporaneitate a acestor edificii, cu menţiunea că din punct de vedere arheologic, E 2 cuprinde o perioadă de funcţionare mai îndelungată2.

Faza III de piatră este reprezentată de un zid de piatră masiv (Z 4) având grosimea de 85 - 90 cm, care taie nivelul de demolare al fazei a doua de piatră şi, în acelaşi timp, este construit direct pe substrucţia hypocaustului din faza a doua de piatră. Acest zid a fost construit din piatră de calcar legată cu mortar, între unele asize fiind descoperite şi fragmente de opus signinum provenit din demolarea fazei a doua. Nivelul de călcare al clădirii în faza a III-a a fost identificat, la S de Z 4 şi în legătură cu acesta, la -0,45 m de glie sub forma unei podele groase de maxim 15 cm, realizată în majoritate din mortar cu pigmenţi mici de cărămidă. La N de acest zid şi relativ paralel cu acesta a fost descoperită substrucţia unui zid, lată de maxim 1,2 m, aşezată direct pe humusul antic. Această substrucţie era constituită doar din pietre de calcar nelegate în mortar.

Campania 2002 (14 mai - 30 iunie)

Reluarea săpăturilor în a doua campanie de cercetare a edicifiului E 2 a debutat prin demolarea martorilor dintre secţiunile cercetate în campampania anterioară şi extinderea spre V a arealului cercetat. De asemenea, noile suprafeţe şi secţiuni au fost redenumite potrivit introducerii unei codificări standard (zone – sectoare – puncte – secţiuni). S 001 este suprafaţa rezultată în urma unificării unităţilor de săpătură din anul precedent.

Cercetările din zona vestică a S 001 au pus în evidenţă camera I, delimitată de prelungirea Z 6 spre V, Z 5, Z 13 şi Z 14. Limita vestică a edificiului în faza a III-a este constituită de Z 12 (paralel cu Z 5). Zidul este întrerupt între traseele zidurilor Z 6 şi Z 14, fapt care poate sugera o funcţionare a camerei I şi în faza a III-a. În plan vertical au fost sesizate, de asemenea, două nivele de dalaj de cărămidă.

Atenţia nostră a fost concentrată în special în partea sudică a edificiului, prin săparea S 002. În această zonă au fost efectuate săpături în cursul deceniilor trecute, fapt relevat de deranjarea considerabilă a stratigrafiei. Probabil la această intervenţie se referă A. Sântimbreanu3 în cartea sa referitoare la colecţia Muzeului din Roşia Montană. Ca urmare, zidul Z 9 nu poate fi sesizat pe o porţiune de aproximativ 3 m, pe aceeaşi lăţime lipsind instalaţia de hypocaust şi substrucţia podelelor din camerele de pe această parte.

Limita sudică a edificiului în faza a II-a este dată de traseul zidului Z 10, identificat în apropierea limitei platoului.

Au fost identificate camerele E (delimitată de Z 4, Z 9, Z 10 şi Z 8`), F (delimitată de Z 4, Z 8`, Z 10, Z 2``), G (delimitată de Z 4, Z 2`,Z 11 şi Z 5`) şi H (delimitată pe două laturi de Z 11 şi Z 12, porţiunea vestică fiind distrusă). Instalaţia de hypocaust a putut fi sesizată în jumătatea nordică a camerei F. În această cameră pilele instalaţiei de hypocaust au fost construite din lespezi de piatră. În camerele E şi F, în zona de intersecţie a zidurilor Z 8 şi Z 4, a putut fi identificat ultimul nivel de călcare din acest edificiu. În faza a treia edificiul nu mai avea, în aceste două camere, încălzire cu hypocaust.

Limita estică a edificiului este constituită, atât în faza a doua cât şi în faza a treia, de traiectul Z 9. Acesta are grosimea de 1 m datorită faptului că susţinea terasarea unui dâmb existent în vecinătate. În partea nord-estică a secţiunii, în apropierea intersectării cu Z7, Z9 este îngroşat cu încă un rând de piatră, ajungând astfel la o grosime de 1,35 m, fapt greu explicabil pentru noi deoarece pe această porţiune nu era nevoie de susţinerea vreunui terasament. În această poţiune a fost sesizată o cameră de ardere (praefurnium).

Cercetarea secţiunilor S 004 (paralelă cu S 003, la 5 m E de aceasta), S 005 (perpendiculară pe S 004, la 10 m E) şi S 006 (în prelungirea S 005 spre E) a avut ca scop semnalarea unor eventuale structuri de locuire sau a unui drum de acces situate în vecinătarea clădirii E 2, demers care nu s-a încheiat cu rezultate concludente.

Dintre materialele descoperite trebuie menţionate: două altare votive dedicate lui Silvanus, cărămizi ştampilate fragmentare de tipul LEG XIII [GEMINA], cinci monede romane de bronz, o bulla de bronz, un ataş de vas din bronz, diverse obiecte din bronz cu funcţionalitate încă neprecizată, un fragment de vas terra sigillata cu motive figurate animaliere, un fragment de vas din ceramică ştampilat, numeroase fragmente din vase de sticlă, fragmente ceramice, o cantitate apreciabilă de material tegular, crampoane provenite de la instalaţia de hypocaust etc.

Campania 2003 (26 mai - 30 iunie 2003)
Valentin Voişian, Ovidiu Ţentea, Felix Marcu (MNIT)
Continuarea săpăturilor a fost realizată prin extinderea cercetărilor în zonele vestice şi nordice ale edificiului. Astfel, a fost extinsă S 001 spre V, lărgită S 007 (nefinalizată anul precedent), trasarea şi cercetare S 008 (50 x 1,5 m, orientată aproximativ E - V: în partea nordică a platoului), S 007 (5 x 6 m) şi S 009 (4,5 x 1,5 m, orientare aproximativ N - S), precum şi demolarea martorului dintre S 001 şi S 002.

A putut fi cercetată integral camera D, completându-se elementele necunoscute ale instalaţiei de încălzire, precum şi dimensiunile exacte ale camerei de ardere. Tot aici au putut fi surprinse elemente interesante privind succesiunea fazelor de construcţie ale clădirii, avându-se în vedere posibilitatea dezvelirii complete a zidurilor Z 4 şi Z 9.

Cercetarea zonei vestice ne-a oferit următoarele rezultate:

- zidul Z 4 nu a fost construit dincolo de intersecţia sa cu Z 12. Zona investigată a fost puternic deranjată de intervenţii moderne. Construirea edificiului în acest areal a ţinut seama de configuraţia stâncoasă a terenului. De menţionat este faptul că, în urma îndepărtării nivelului de dărâmătură antică, s-a conturat traiectul unui şanţ lat de 0,40 – 0,45 m şi adânc de până la 0,50 m, care pare a fi un canal colector al apei reziduale din camera I. Dacă iniţial păstrarea dalajului de cărămidă doar în porţiunea estică a camerei I am pus-o pe seama unor posibile distrugeri moderne, prezenţa acestui canal - care începe din imediata vecinătate a camerei – poate indica, cu titlu de ipoteză de lucru, existenţa unui bazin pentru apă rece. Canalul în cauză ar fi putut prelua şi debitele canalului c 1, traiectul său putând fi sesizat de-a lungul zidurilor Z 12 şi Z 3. De asemenea, panta canalului c 2 permite scurgerea apei în sensul amintit. Nu se cunosc detalii privitoare la traseul canalului dincolo de intersecţia cu Z 4 deoarece demolarea unuia dintre martorii din S 002 nu a putut fi realizată integral.

Pentru verificarea zonei nordice a platoului a fost trasată o secţiune magistrală S 008 (50 x 1,5 m). Rezultatele investigării au constat în precizarea limitei nordice a edificiului, anume pe amplasamentul stabilit în anul precedent. În această secţiune au fost identificate aliniamentele unor structuri liniare, asemănătoare unor ziduri realizate din pietre nefasonate, legate cu pământ.

În caroul 17 a fost identificat un mormânt de incineraţie, orientat aproximativ N - S, de dimensiuni 1,10 x 0,60 m. Acesta conţinea un opaiţ, două vase globulare, un mâner din bronz provenit de la o cutie de lemn, o cheie, trei turibula, două fragmente dintr-un vas de dimensiuni mai mari, precum şi câţiva pigmenţi de cărbune şi oase calcinate. Trebuie menţionat că între acest mormânt şi edificiul E 2 este o distanţă de aproximativ 13 m, motiv pentru care nu poate fi stabilită nici o relaţie cronologică între acestea.

Tot din acelaşi sondaj, începând de la metrul 30 (dinspre E) până la metrul 35 s-a deschis, spre S, o casetă care, datorită structurii terenului şi a rădăcinilor existente, nu a putut respecta standardele unei secţiuni arheologice.
Realizarea releveelor şi a studiului de arhitectură al edificiului au fost relizaliz de arh. Anişoara Sion (INMI). [Ovidiu Tentea]


Campania 2003 (26 mai – 1 iulie)
Valentin Voişian
În perioada 26 mai – 1 iulie 2003 s-au continuat cercetările arheologice în zona Carpeni, punctul Bisericuţă, respectiv complexul de clădiri E 2.

Obiectivul acestei campanii l-a constituit identificarea laturii vestice a construcţiei din faza a III-a ce nu a putut fi surprinsă în anii anteriori. Colectivul de cercetare a fost format din Valentin Voişian, Ovidiu Ţentea şi Felix Marcu.

Datorită faptului că suprafaţa cercetată în 2001 şi 2002 a fost protejată cu cartoane s-a trecut într-o primă fază la îndepărtarea acestora, la curăţirea completă a zidurilor precum şi la demolarea unui martor, orientat N - S, care acoperea o parte din praefurnium.

În acelaşi timp, pentru verificarea zonei nordice a platoului a fost trasată o secţiune magistrală, cu o lungime de 50 m şi o lăţime de 1,5 m. Scopul acestei secţiuni a fost de a verifica dacă zidurile construcţiilor nu continuă spre N (în urma cercetării s-a constatat că zidurile nu continuă spre N!).

La m. 33 (dinspre E) al acestei secţiuni a fost identificat un mormânt de incineraţie cu un inventar bogat (opaiţ, fructiere, mâner de casetă de bronz). Trebuie menţionat că acest mormânt nu are nici o legătură cu complexul de clădiri E 2 fiind situat la cca. 13 m de ultimul duct de zid păstrat. În restul sondajului nu s-au descoperit structuri romane ci doar aglomerări de pietre şi sporadic, câteva cărămizi romane.

Tot din acelaşi sondaj, începând de la metrul 30 (dinspre E) până la m. 35 s-a deschis, spre S, o casetă care, datorită structurii terenului şi a rădăcinilor existente nu a putut respecta standardele unei secţiuni arheologice.

Pe profilul estic a fost surprinsă închiderea vestică a fazei a III-a.

Între m. 33,5 – 35 a fost deschisă o casetă spre N cu o lungime de 4 m. Nu a fost identificată nici o structură romană. Pe ductul zidului median, din faza a III-a, a fost identificată o intrare cu deschiderea de 2 m.

De asemenea în decursul lunii iulie am executat împreună cu topografii de la BCUM o serie de măsurători pentru stabilirea cu exactitate a planimetriei sitului.

Trebuie menţionat faptul că cercetările din acest an nu modifică cu nimic stratigrafia sitului stabilită în anii anteriori. Ce s-a realizat în acest an nu au fost decât doar nişte clarificări privind planimetria fazei a III-a.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu