Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Slava Rusă
Comuna   Slava Cercheză
Punct
Sector   
Toponim   [Ibida]
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Aparaschivei Dan
Chiriac Costel
Constantinescu Mihai
Doboş Adrian
Gătej Mihaela
Iacob Mihaela
Mihăilescu-Bîrliba Lucreţiu
Miriţoiu Nicolae
Paraschiv Eugen Dorel
Popescu Gabriel
Soficaru Andrei
Stanc Simina
Sultana Nicuşor
Cod RAN    161277.01
Raport Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 1 iulie – 31 august, în mai multe sectoare, cu finanţarea MCC (80 milioane lei) şi a ICEM Tulcea (170 milioane lei).
Sector Poarta de Vest
Campania din 2003 a avut drept scop evidenţierea incintei şi a pilae-lor podului la N şi la S de săpăturile anterioare. În acest scop am trasat două secţiuni, una la N de S I, notată de noi cu S VII, şi a doua la S de S V, notată S VI. In paralel am curăţat pavajele din S I şi din S IVb.

S VII are dimensiunile de 16,5 x 6 m, cu un martor de 2 m spre S V, dimensiuni impuse de spaţiul rămas liber – domeniu public al comunei – între proprietăţile situate la E şi S de săpătură şi cursul râului Slava. În capătul de E al secţiunii, la 2,95 m faţă de profilul de E şi faţă de nivelul actual de călcare la –0,15 m – profil N – şi –0,50 m – profil S, apare marginea zidului de incintă, ce are o lăţime de 3,05 m. Zidul urmează direcţia cunoscută anterior pe o distanţă de 3,30 m spre S, după care face un unghi de 1200 spre SV. În faţa zidului de incintă, în interiorul cetăţii am coborât până la adâncimea de 2,85 m (faţă de peretele de S). Din profilul de N şi până la punctul în care incinta îşi schimbă direcţia zidul este dublat de o pila, ce apare la –0,30 m adâncime, şi coboară în trepte spre S:

- treapta I se află la o adâncime de 0,80 m faţă de profilul de N şi la o distanţă de 2,15 m raportat la acelaşi reper;

- treapta II – adâncime de 1,10 m şi la o distanţă de 2,35 m faţă de profilul de N; este construită dintr-o placă de 0,90 m lungime; deasupra ei se află o asiză din cărămidă;

- treapta III - adâncime de 1,35 m şi la o distanţă de 2,55 m faţă de profilul de N; este construită dintr-o placă de 0,63 m lungime şi 0,18 m lăţime;

- treapta IV - adâncime de 1,60 m şi la o distanţă de 2,80 m faţă de profilul de N; este construită dintr-o placă de aproximativ 1 m lungime;

- treapta V - adâncime de 1,90 m şi la o distanţă de 3,10 m faţă de profilul de N; până la adâncimea la care am coborât are două asize din plăci de piatră legate cu mortar cu mult mortar pisat în compoziţie; treapta are o lăţime de 1,5 m, iar asiza ultimă e constituită din două plăci – una cu L de 1 m şi cealaltă cu L de 0,50 m.

Stratigrafia profilului de S se prezintă în felul următor:

- 2,95 m faţă de profilul de S până la în dreptul treptei IV (-1,95 m) – urme de arsură cu material tegular şi ceramic;

- strat de mortar roşiatic utilizat la (re)construcţia piciorului de pod;

- urme de arsură;

- strat masiv de dărâmătură (piatră, mortar şi cărămidă);

- strat de pământ negru şi piatră măruntă;

- strat subţire de pământ galben cu urme de chirpic;

- vegetalul actual.

Faţa interioară a zidului de incintă – paramentul – e construită din blocuri şi blochete de dimensiuni diferite ce alternează cu plăci şi pietre puse pe cant.

Deasupra structurii din piatră urmau asize din cărămidă: nu s-au păstrat decât câteva cărămizi, avem însă amprentele acestora în mortar.

În restul casetei, pornind de la 0,55 m din profilul de N apare latura de S a lui T 2. Spaţiul îngust dintre profil şi latura interioară a turnului nu ne-a permis să coborâm decât până la adâncimea de 2,10 m. În schimb în exteriorul lui T 2, am coborât până la adâncimea de 3,65 m faţă de cota incintei (-4,50 m faţă de profilul de S), şi anume până sub nivelul plintei incintei.

Turnul are la exterior două plinte: una cu lăţimea de 0,50 m în punctul de intersecţie cu incinta, lăţime ce descreşte până la 0,20 m spre V, situată la o "înălţime" de 1,60 m faţă de plinta incintei; a doua plintă are o înălţime de 0,15–0,20 m faţă de plinta I şi o lăţime constantă de 0,18–0,20 m pe toată lungimea ei.

Profilul de S, urmărit de jos în sus se prezintă astfel:

- sub nivelul plintei incintei – pământ negru amestecat cu tegulae;

- strat pământ negru;

- strat compact, la 0,25 m faţă de nivelul plintei incintei, de material tegular ce "urcă" spre V;

strat masiv de material amestecat, piatră, ceramică, pământ uşor cenuşos;

- la adâncimea de 1,75–2 m faţă de cota incintei strat de mortar pe o lungime de aprox. 2,15 m; uşor deasupra lui şi chiar în continuarea acestuia – nivel de 0,05 m de material tegular mărunt şi bazalt pisat;

- strat de pământ cenuşos;

- strat masiv de dărâmătură;

- vegetalul antic;

- vegetalul actual.

În S IV b am continuat să înlăturăm dărâmătura din faţa pila-ei podului. Au ieşit la iveală pavajul surprins în S V – construit din bolovani mici de râu şi traseul vechiului curs al râului Slava.

În S I am curăţat pavajul surprins în anul 2001 în porţiunea dinspre capătul de E al secţiunii. Se observă că pavajul coboară spre est; deasupra pavajului, în porţiunea amintită a apărut o monedă de la Justinianus I.

S VI a fost trasată la 2 m N faţă de S I; dimensiunile acesteia sunt ceva mai reduse: 28 x 3 m, din dreptul ţăruşului de caroiere 1 al lui S I şi până în dreptul ţăruşului 8. Au fost cercetate incinta, un colţ al edificiului surprins în S I şi S II şi pavajul. Astfel plinta incintei apare la 3,72 m adâncime faţă de cota păstrată. În faţa acesteia şi la nivelul acesteia, în intramuros, apare o şapă de mortar alb, lată de 0,50 m; deasupra, la 0,50 – 0,60 m faţă de nivelul plintei apare un nivel din bolovani de râu; deasupra acestui nivel, la 0,20 m apare un nivel cu mortar alb, urmat la 0,20 – 0,25 m "înălţime" de o şapă de mortar roşiatic (tipul de mortar utilizat la construcţia podului). Nivelul de mortar roşiatic corespunde cu nivelul de demantelare al zidului edificiului, a cărui fundaţie începe de pe nivelul cu bolovani de râu şi cu nivelul pavajului surprins în capătul de E al secţiunii.

Din edificiu am surprins parte din latura de V şi un perete de compartimentare spre E. Nivelul edificiului era puternic incendiat, fapt constatat şi în campania din 2001. Edificiul, construit din blochete de calcar legate cu pământ, avea cel puţin două camere şi a funcţionat cândva până în momentul construcţiei podului.

În marginea de V a lui S VI – în exteriorul zidului de incintă, am coborât până la nivelul şapei de mortar alb,la –2,10 m faţă de nivelul de călcare (profil N) şi –1,95 m faţă de cota incintei, care "merge" spre V 1,20 m pe profilul de N şi 1,50 m pe profilul sudic. Nu coborâm sub şapă. Deasupra acesteia, la 0,30 m faţă de şapa de mortar alb, apare un strat de mortar roşiatic.


Sector Curtina G
În secţiunea magistrală începută în campania 2001, în zona intra muros, în ultimul carou (25), a fost cercetat un cuptor corespunzător unui nivel cu zgură de sticlă, nivel datat, pe baza monedelor descoperite în campania trecută, în sec. IV p. Chr. Înălţimea păstrată a cuptorului este de 44 cm, diametrul exterior de 83 – 87 cm, iar cel exterior de 30 – 45 cm. Gura de alimentare a acestuia se găseşte la N.
În zona extra muros, la 7,76 m N de zidul de incintă, la adâncimea de 1,63–1,75 m faţă de actualul nivel de călcare, au fost descoperite fundaţiile unui edificiu din piatră cu mortar; adâncimea acestora e de 94 cm. Orientarea edificiului este NNE – SSV. A fost surprinsă în totalitate lăţimea acestuia – 5,20 m şi lungimea pe o porţiune de 3,10 m. Colţul de NV al fundaţiei edificiului perfora un nivel datat, pe baza unui opaiţ, a unor fragmente de amfore şi unui vas de factură getică întregibil, în sec. II p. Chr.
La 5,95 m N de zidul de incintă, la adâncimea de 1,80 m faţă de actualul nivel de călcare, a fost surprins un mormânt de copil (M 33), din care am recuperat doar jumătatea superioară a scheletului, cea inferioară rămânând în profilul de E. Mormântul era orientat V – E şi prezenta o piatră în dreapta craniului.
În caroul 3, în stratul vegetal, a fost descoperit un denar emis de Marcus Antonius.



Sector Turnul 8
La 21 m V de secţiunea magistrală ce străbate curtina G a fost trasată o secţiune paralelă cu prima (orientată tot N – S), cu lăţimea de 6 m şi lungimea de 32 m, însă a fost cercetată doar zona extramurană a acesteia.
Zidul de incintă pe tronsonul cercetat este realizat în opus mixtum, are grosimea de 3,00 m şi a fost cercetat pe o înălţime de 2,30 m.
În secţiunea amintită am surprins, în totalitate, latura de V a turnului 8, aceasta măsurând 6,36 m şi parţial cea de N (pe 4,10 m). Turnul este realizat, ca şi incinta, în opus mixtum; acesta se păstrează pe o înălţime maximă de 2,80 m.

La 0,55–0,60 m N de turn a fost descoperit un alt zid, realizat din pietre de mari dimensiuni legate cu mortar, cu grosimea de 3,00; cum acesta se întrerupe în dreptul colţului de NV al turnului, probabil că avem de-a face cu un bastion.
Materialele arheologice recuperate constau în numeroase cărămizi cu marcă de fabricant şi câteva fragmente ceramice de epocă romano-bizantină (amfore L R 1, L R 2, farfurii Hayes 3), la care se adaugă un mâner de amforă rhodiană romană timpurie (sec. I - II p. Chr.) şi un fragment de la o strachină datată în prima epocă a fierului.

Sector Extra muros vest 1
În campania din 2003 s-a continuat extinderea atât spre V, cât şi spre E a suprafeţei cercetate în anul 2002.

În S 3, deschisă anul trecut, s-a săpat până la adâncimea maximă de 0,60 m, fiind identificate resturile unui dalaj din calcar, suprapuse de o dărâmătură din pietre şi ţigle.

S-au deschis alte trei secţiuni: S 4 (la V de S 3), S 5 (la 6 m E de S 2) şi S 6 (la 8 m E de S 5), fiecare cu lungimea de 16 m şi lăţimea de 4 m).

În S 4 s-a surprins închiderea edificiului 1, cercetat parţial în 2002. La V de edificiul amintit a fost descoperit un mormânt de adult distrus parţial de lucrările agricole (se păstrează doar membrele inferioare, bazinul şi o parte din antebraţul drept); acesta este cel mai vestic mormânt al necropolei romano-bizantine.

În S 5 şi S 6 au fost identificate resturile unor ziduri din piatră şi pământ, ce urmează a fi cercetate integral în campaniile viitoare.

Dintre materialele descoperite în această campanie menţionăm o amforă sud-pontică datând de la sfârşitul sec. IV sau începutul sec. V, numeroase fragmente ceramice din sec. IV, o cheiţă din bronz şi şase monede din bronz din aceeaşi perioadă. În S 6, în stratul vegetal, au fost descoperite câteva fragmente ceramice medievale timpurii (sec. XI).



Sector Extra muros vest 2
În campania din anul 2003 au fost trasate cinci secţiuni cu lungimea de 12 m şi lăţimea de 3 m, dispuse astfel:
S 1 – la 1 m N de capătul de V al sondajului 2, săpat în 2002;
S 2 – la 1 m N de S 1;
S 4 – la 1 m N de S 2;
S 3 – la 1 m S de capătul de V al sondajului 2;
S 5 – la 1 m V de capetele de V ale secţiunilor 1, 2 şi 4.
A fost cercetat un edificiu cu un singur nivel de funcţionare, compus din două încăperi.
Materialele arheologice recuperate (ceramică, sticlărie, monede) se datează în sec. IV p. Chr.



Sector Baza 3
În zona centrală a cetăţii, în curtea uneia din casele ce compun baza arheologică, a fost trasat un sondaj cu dimensiunile de 6 x 2 m; în acesta a fost identificat, la adâncimea de 1 m, un zid din piatră legată cu pământ, căruia îi corespunde un nivel de locuire datat cu monede emise de Iustinian.


Sector P
La V şi NV de cavoul Tudorka, în zona în care în anul 2002 au fost descoperite, în urma cercetărilor de suprafaţă, numeroase piese paleolitice (musteriene), au fost trasate trei secţiuni, cu următoarele dimensiunile de 6 x 3 m, 4 x 3 m, respectiv 9 x 1,5 m, însă nu au fost identificate astfel de artefacte în contexte arheologice.


Periegheze
În campania din anul 2003 au fost continuate cercetările de suprafaţă în teritoriul Ibidei, fiind identificate noi obiective, pe baza următoarelor descoperiri:
- la cca. 800 m V de de Mănăstirea Uspenia - fragmente ceramice de epocă romană;
- la cca. 2 km V de de Mănăstirea Uspenia - fragmente ceramice de epocă romană şi medievală (sec. XI);
- la cca. 3 km V de Mănăstirea Uspenia, în punctul "Carieră" - fragmente ceramice de epocă romană şi un zid din piatră legată cu pământ ce se observă pe o lungime de 3,5 m, pe drum;
- la cca. 3,3 km V de Mănăstirea Uspenia, în punctul "Liliac" - fragmente ceramice de epocă elenistică şi romană.
- la cca. 1 km S de Complexul monahal paleocreştin, în pădure - mai mulţi tumuli.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu