.
Solca | Judeţ: Suceava | Punct: Slatina Mare | Anul: 2003
Anul:
2003
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului;Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Neolitic
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Localizare pe hartă:
Județ:
Suceava
Localitate:
Solca
Comuna:
Solca
Punct:
Slatina Mare
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Boghian Dumitru Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava
Dumitroaia Gheorghe Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Ignătescu Sorin Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava
Monah Dan Institutul de Arheologie, Iaşi
Munteanu Elena Roxana Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Nicola Dorin Ciprian Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Preoteasa Constantin Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Cod RAN:
Raport:

Săpăturile sistematice şi perieghezele efectuate în preajma izvoarelor de apă sărată din Moldova, care au luat o amploare deosebită în ultimii ani, impun clarificarea situaţiei arheologice existente la Slatina Mare.
După cum se cunoaşte, în urma unicului sondaj întreprins în 1968 de către M. Ignat, s-a afirmat cu tărie, în dese rânduri, că aici ar exista cele mai vechi briquetages din Europa, atribuite în ...1977, de către N. Ursulescu, neoliticului timpuriu (cultura Starèevo-Criş). Cum observaţiile noastre de la Lunca, judeţul Neamţ nu coincideau cu demonstraţia domniei sale, întrucât am descoperit briquetages doar în nivelul Cucuteni, astfel de piese lipsind din depunerile Starèevo-Criş din zona A, cât şi din depunerile neolitice timpurii din zona B a Poienii Slatinei şi de la Oglinzi-Băi, eram foarte interesaţi de verificarea situaţiei de la Solca. Prilejul s-a ivit în anul 2003, când prin amabilitatea profesorilor M. Ignat şi D. Boghian, am fost acceptaţi să participăm la săpături, susţinute în cea mai mare parte, logistic şi metodologic, de către colectivul de arheologi din cadrul CMJ Neamţ şi de colegul dr. D. Monah. Campania din luna august 2003 a avut ca scop determinarea perioadelor şi epocilor istorice în care a fost exploatată sursa de apă sărată şi stabilirea unei stratigrafii cât mai exacte a nivelurilor arheologice din apropierea fântânii. Interesul nostru a devenit cu atât mai mare, cu cât, anterior începerii săpăturilor, în luna iunie, am făcut o recunoaştere de teren, prilej cu care am recoltat, de pe întreaga suprafaţă a poienii în care se află fântâna de slatină numai materiale ceramice care aparţin eneoliticului, resturi de tip Starèevo-Criş, din epoca bronzului şi Hallsttat nefiind documentate.

Noile săpături de pe Dealul Cociniş au debutat cu trasarea secţiunii I, la o distanţă de 10,5 m NV de fântâna de slatină. Stratul vegetal consta în pământ de culoare brun-cafenie, cu puţine fragmente ceramice neo-eneolitice şi de epocă modernă, identificate mai ales spre estul secţiunii (la baza pantei). În carourile 1 - 3, la -0,10 m, a fost identificat un pavaj de pietre, aşezate în mai multe straturi, cu grosimea de 0,50-0,70 m, reprezentând, probabil, o amenajare modernă a platoului pe care se află fântâna de slatină (atribuirea cronologică a acestei structuri a fost posibilă datorită descoperirii câtorva obiecte din fier şi a unor fragmente ceramice moderne în apropierea pietrelor). Pe pantă pavajul se continuă cu un sediment brun-cenuşiu, de consistenţă dură, din care s-a recuperat ceramică Cucuteni C, însoţită de numeroase fragmente de briquetages, unele fragmente Cucuteni B din pastă fină şi fragmente provenind de la vase din epoca modernă (ceramică smălţuită, roşie). Sporadic au fost observate şi fragmente ceramice care ar putea proveni din epoca bronzului. Toate artefactele descoperite în acest strat sunt puternic corodate, rulate, ca urmare a alunecărilor de teren şi a infiltraţiilor de apă sărată.

După îndepărtarea pavajului din primele trei carouri, a fost evidenţiat, de la -0,60 m, un strat de culoare brună, conţinând numeroase fragmente ceramice şi de chirpici ars. De remarcat şi în această zonă prezenţa a sute fragmente de briquetages şi ceramică Cucuteni C, ca şi în cazul depunerii scurse pe pantă. Între nivelul cucutenian şi stratul mai nou, care îl suprapune, se interpun din loc în loc lentile consistente de lut galben (asemănător celui din stratul steril), provenite de la amenajarea modernă a pantei împotriva alunecărilor.

La baza pantei situaţia stratigrafică este inversată, datorită unor intervenţii din evul mediu târziu. Nivelul aparţinând culturii Cucuteni, singurul rezultat ca urmare a unei frecventări a slatinei în preistorie, este tăiat în carourile 6 - 8 de gropile unor stâlpi utilizaţi în perioada târzie a evului mediu (sec. XVII - XVIII) la unele lucrări de consolidare a platoului slatinei. Au fost surprinse, de asemenea, între stratul steril şi cel cucutenian, resturile unei împletituri din nuiele susţinută în vechime de pari; ulterior, întreaga structură a ajuns în poziţie secundară, ca urmare a surpării terasei.

În capătul de E al secţiunii, la -1,50 m a apărut, de asemenea, o adâncitură cu pământ de culoare neagră, care însă datorită acumulării apei de ploaie în ultimele zile de săpătură, nu a mai putut fi săpată în întregime.

Săpăturile de la Solca nu au oferit deocamdată materiale arheologice mai vechi de faza B a culturii Cucuteni, ceea ce ar corespunde nu doar rezervei exprimate de noi pe baza descoperirilor de la Lunca, cât mai ales materialului arheologic provenit din săpăturile vechi. Pe baza observaţiilor din teren şi a vestigiilor culese, precizăm că la Solca - Slatina Mare nu sunt atestate, încă, depuneri Starèevo-Criş, şi cu atât mai mult briquetages din neoliticul timpuriu, şi nici materiale concludente din epoca bronzului sau Hallsttat.

English Abstract:

The 2003 archaeological researches at Solca - Slatina Mare revealed a rather consistent level formed as a result of the production of crystallized salt from the neighbouring salty spring in the Cucuteni period. This level contains sherds of Cucuteni B type and a great amount of Cucuteni C pottery. Also, in the same level we identified a lot of sherds of the briquetages-type. Its closest analogies can be found in the B zone at Lunca - Poiana Slatinei. The Cucuteni B layer is the only evidence of the prehistorical exploitation of this salt spring. The next level documented here dates to the Late Middle Ages (17th – 18th centuries), when a wood structure for holding the terrace was built. On the small plateau where the salt fountain is situated we uncovered a part of a modern pavement, which overlapped and partially protected the prehistorical deposit.

Sursa:
Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO