Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Observator | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Latene;
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca bronzului;
La Tène
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   or. Şimleu Silvaniei
Punct
Observator
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bejinariu Ioan
Pop Horea Dionisiu
Pupeză Luca Paul
Cod RAN    139893.01
Raport Cunoscut în literatura istorică de specialitate datorită descoperirii, în anul 1964, a unui tezaur de monede greceşti de tip Dyrrhachium, punctul Observator este amplasat pe platourile superioare ale Măgurii Şimleului, complex de dealuri situat la N de oraşul Şimleul Silvaniei. În urma unor cercetări de teren de la începutul anilor 90 în acest punct a fost identificată o aşezare fortificată hallstattiană cu suprafaţa de aproximativ. 35 ha, cu un plan adaptat configuraţiei terenului. Vechea fortificaţie hallstattiană (sec. X - VII a. Chr) a fost refolosită în mai multe rânduri şi în maniere diferite în epoca dacică (sec. I a. Chr. şi în evul mediu timpuriu (sec. VIII - X p. Chr).

Debutul unui amplu plan de cercetare a complexului de locuiri din spaţiul Măgurii Şimleului cât şi intenţia de a lămuri evoluţia cronologică a fortificaţiei de la Observator a impus deschiderea unui şantier de lungă durată în acest punct. Campania anului 2003 a abordat sectorul nordic al aşezării fortificate hallstattiene melcate pentru urmărirea elementelor de habitat.

Până în prezent s-au desfăşurat opt campanii de săpături arheologice (1994, 1995, 1996, 1999-2003) prin 15 secţiuni de verificare şi cinci casete, care au decopertat 1285 m2 din sit. În această suprafaţă au apărut 200 gropi de provizii, rituale şi menajere (130 preistorice, 70 dacice), 29 locuinţe (16 preistorice, 13 dacice), 12 cuptoare (4 preistorice, 8 dacice) şi 7 vetre (3 preistorice, 4 dacice).

Secţiunile: S 1/1994-magistrală (227 x 2 m orientată S - N, de la m. 197 la 227 având lăţimea de 3 m, iar de la m. 227 la 247 de 1,5 m), S 2/1994 (10 x 2 m orientată S - N), S 3/1994 (27 x 1,5 m orientată E - V), S1/1995 (16 x 2 m orientată S - N), S 1/1996 (35 x 1,5 m orientată aprox. V - E), S 1/1999 (14 x 2 m, orientată S - N ), S 1/2000 (42 x 1,5 m, orientată aprox. NNV - SSE), S 2/2000 (18 x 1,5 m, orientată aprox. S - N), S 3/2000 (11 x 2 m, orientată S - N), casetele: C 1/1999 şi C 2/1999 (8 x 3,5 m, respectiv 8 x 2,5 m, orientate S - N), S 1/2001 (50 x 1,5 m, orientată aprox. S - N), S 2/2001 (22 x 1,5 m, orientată aprox. S - N), S 1/2002 (13 x 1,5 m, orientată S - N), S 2/2002 (14 x 2,5 m, orientată S - N), S 3/2002 (10 x 2,5 m, orientată S - N), C 1/2002 (4 x 10 m, orientată S - N).

Săpăturile arheologice sistematice de la Şimleul Silvaniei au continuat în anul 2003, pe parcursul lunii iulie, cu cea de-a opta campanie. A fost trasată iniţial o secţiune (S 1/2003) de 90 x 2 m orientată SV - NE. Grosimea depunerilor arheologice este redusă (adâncimea maximă - 0,50 m). Sub nivelul humusului de pădure, gros de 0,10-0,30 m apare stratul de cultură de culoare cenuşiu-închis, unitar ca şi aspect, din care pornesc complexe din prima epocă a fierului şi din epoca Laténe. Acest strat dispare în dreptul m. 51, de unde continuă numai stratul de humus de pădure, iar complexele se conturează doar la nivelul stâncii ce apare deja de la -0,15 -0,25 m.

Între m. 1-7 ai secţiunii S 1 stânca a fost îndreptată în perioada hallstattiană, pe o adâncime de cca. 0,2 m. Nu am sesizat urmele vreunei construcţii în acest sector, unde s-au conturat doar două gropi (G 147 - G 148). Între m. 20-26; 29-37; 39-49 au apărut numeroase gropi de stâlp, fără să fi fost descoperite şi resturi ale elevaţiei (chirpici etc.) ori vetre de foc. Probabil în aceste sectoare au existat anexe gospodăreşti (şoproane), care să fi protejat gropile de provizii existente în număr mare în zona respectivă. Între m. 86,5 - 89 ai secţiunii a fost deschisă o casetă de 2,5 x 2 m pentru cercetarea integrală a unei gropi cu un inventar foarte bogat.

În campania anului 2003 au fost descoperite 76 de gropi dintre care 32 sunt gropi de stâlpi. Din restul de 44 de gropi, şapte sunt lipsite de inventar, două aparţin perioadei Laténe, şase epocii bronzului, iar 29 primei epoci a fierului.

Gropile din epoca bronzului au apărut doar în ultima treime a traseului secţiunii. Inventarul unora este alcătuit doar din ceramică fragmentară şi bucăţi de chirpici (G 179 şi G 185). Se remarcă însă groapa G 181 pentru a cărei decopertare integrală a fost trasată caseta C 1/2003. Această groapă avea un inventar deosebit de bogat compus din 16 vase întregi sau parţial întregibile, precum şi fragmente de la alte numeroase vase. Pe fundul gropii a fost depusă o mare cantitate de chirpici, iar majoritatea fragmentelor ceramice apar deasupra stratului de chirpici. Groapa mai conţinea o mare cantitate de cărbune, lipitură de vatră, fragmente de greutăţi de lut şi un fragment dintr-un tipar nedeterminabil. Umplutura gropii era foarte afânată. O altă groapă cu un inventar bogat era G 190 surprinsă parţial în secţiunea S1. În profilul gropii se observă trei niveluri de umplere. Cel inferior, negru-afânat, conţinea o râşniţă primitivă, puţine fragmente ceramice şi 5 greutăţi de lut perforate la partea superioară ("căţei de vatră"). În cel intermediar, cenuşiu-afânat au apărut cele mai multe fragmente ceramice şi o râşniţă, iar cel superior, cenuşiu-tasat conţinea doar bucăţi mari dintr-un cuptor. Fragmente de cuptor au apărut într-o cantitate mai mică şi în celelalte două niveluri de umplere ale gropii. Şi această groapă avea o umplutură foarte afânată. Din jumătatea cercetată a gropii au fost recuperate cel puţin şapte vase întregibile. Singurul vas depus întreg era o ceaşcă. O altă groapă din epoca bronzului cu un inventar semnificativ era G 176 din care au fost recuperate două vase întregibile şi o mare cantitate de ceramică fragmentară şi fragmente de la crusta unor vetre. Inventarul ceramic descoperit în aceste gropi poartă amprenta inconfundabilă a ceramicii grupului Cehăluţ documentat arheologic în nord - vestul României în zona dintre Crasna şi Barcău pe parcursul primelor două etape ale bronzului târziu. În trei dintre cele şase gropi, în asociere cu ceramica Cehăluţ au apărut fragmente ceramice cu decor excizat de factură Suciu de Sus II. Deşi în cele şapte campanii de săpături au fost descoperite numeroase gropi din perioada evoluţiei grupului Cehăluţ (în total 21) până acum nu au fost descoperite şi urme de locuinţe. Un indiciu indirect al existenţei unor locuinţe îl reprezintă numeroasele bucăţi de chirpici depuse în unele gropi, precum fragmentele de la crusta unor vetre de foc.

Primei perioade a epocii fierului îi pot fi atribuite, aşa cum spuneam, 29 de gropi şi mai toate gropile de stâlpi apărute între m. 20-49. O parte dintre cele 29 de gropi sunt tronconice, înguste la gură şi mai late la fund, iar altele aproape cilindrice. Se remarcă prin inventarul bogat gropile G 151, 152, 153, 161, 169 din care am recuperat între 4 şi 8 vase întregibile, fragmente de chirpici şi resturi din crusta unor vetre, greutăţi de lut (în G 161 au apărut fragmente de la numeroase piese de acest fel), lespezi de piatră utilizate drept râşniţe. Se reconfirmă constatarea mai veche referitoare la cvasi-inexistenţa oaselor în gropile din prima vârstă a fierului de la Observator (câteva oase mărunte au apărut doar în 3 din cele 29 de gropi). Piese de bronz au apărut doar în două gropi. În G 153 au fost descoperite două piese indeterminabile din bronz, iar în G 161 tija unui ac de bronz. O apariţie relativ frecventă în gropile hallstattiene o reprezintă greutăţile de lut fragmentare sau întregi, ce apar în cinci gropi. Materialul ceramic hallstattian descoperit în campania anului 2003 aparţine fazei evoluate a culturii Gáva.

În campania anului 2003 au fost descoperite doar două complexe dacice şi anume două gropi, G 162 şi G 167.

Groapa G 162, de mici dimensiuni (diametru 0,6 m şi adâncime 0,3 m) s-a conturat la m. 36,1-36,7 ai secţiunii, având ca inventar o cană lucrată cu mâna şi una lucrată la roată, ambele de dimensiuni medii.

Groapa G 167, (diametru surprins 1,2 m, adâncime 0,8 m) intră parţial în profilul estic, având un inventar aproximativ identic cu G 162, o cană lucrată cu mâna şi una lucrată la roată, ambele de dimensiuni medii, dar şi fragmente de strachină şi căţuie lucrate cu mâna. Umplutura gropii este caracterizată printr-un sol cenuşiu tasat cu pigmenţi de arsură, lemn ars şi chirpici.

Foarte probabil că zona investigată este mai slab locuită în epoca dacică poate şi datorită amplasării în imediata apropiere a elementelor de fortificare intermediare dacice, mai precis în zona de acces spre acestea.

Cele mai vechi descoperiri neolitice aparţin culturii Starcevo-Criş dezvoltată pe acest teritoriu în mileniul VI a Chr. Materialele de acest tip sunt însă foarte rare, ceea ce indică o locuire sporadică a acestei zone. Au apărut şi câteva fragmente de factură Coţofeni, cultură arheologică a eneoliticului final (prima jum. a mil. III a. Chr.).

Au fost descoperite materiale ceramice aparţinând bronzului timpuriu (a doua jum. a mil. III a. Chr.), care prezintă atât elemente caracteristice descoperirilor acestei perioade din nord-vestul României şi din zona Tisei Superioare, cât şi celor din zona podişului Transilvaniei. Din perioada mijlocie a epocii bronzului (sec. XVIII - XVI a. Chr.) provin materiale aparţinând culturii Wietenberg.

Au fost cercetate numeroase complexe (gropi) aparţinând bronzului târziu. Majoritatea aveau ca inventar 1-3 vase întregibile, fragmente de la alte vase, fragmente de greutăţi piramidale din lut, etc. Toate aceste complexe aparţin grupului Cehăluţ care este caracteristic zonei dintre Crasna şi Barcău în bronzul târziu (sec. XIV -XII a. Chr.).

Primei vârste a fierului (sec. X - VII a. Chr. în cazul descoperirilor de la Şimleu Silvaniei) îi aparţin atât gropi, cât şi locuinţe. Unele gropi sunt simple depozite menajere, probabil anterior utilizate drept gropi de provizii până la deteriorare. Unele, însă prin inventarul lor bogat (vase întregi sau întregibile, piese de bronz, statuete ceramice reprezentând animale, diferite unelte) par să aibă un evident caracter cultic (gropi de ofrandă sau rituale pentru câştigarea bunăvoinţei unor divinităţi, etc.). Prezenţa locuinţelor, a gropilor de provizii şi pentru reziduri, a celor cultice şi a unor anexe gospodăreşti ne permite să afirmăm că la Şimleu Silvaniei - Observator, în prima epocă a fierului, a existat o mare aşezare fortificată, ce oferea adăpost permanent unei mari comunităţi tracice locale. În caz de pericol aici se puteau adăposti şi locuitorii unor aşezări deschise a căror urme au fost descoperite în zona joasă din jurul Măgurii Şimleului. Dimensiunile aşezării fortificate (cca. 35 ha) implică existenţa unei comunităţi numeroase, capabile să realizeze un vast sistem de fortificaţii. Deşi cercetarea acestui sistem se află la început, putem afirma că este unul dintre cele mai mari din zona carpatică în privinţa perimetrului total al fortificaţiei, aşa cum este vizibil astăzi la suprafaţă.

Aşezarea fortificată tracică de la Observator a avut un sfârşit violent, cauzat se pare de un conflict militar de anvergură, ce a lăsat urme vizibile în distrugerea palisadei complexe din lemn.

În urma recentelor investigaţii arheologice (1994-1996, 1999-2002) s-a constatat că în epoca dacică clasică partea cea mai înaltă a fortificaţiilor mai vechi hallstattiene a fost refolosită de către daci prin săparea a 4 şanţuri cu palisadă în spate. Zona cu altitudinea maximă (597 m) a fost separată de restul printr-un şanţ larg de 7 m şi adânc de 4 m săpat în micaşistul locului. Pe panta superioară situată în interiorul fortificaţiei rezultate au fost surprinse urmele a două palisade simple, una pe talpă (poate o contraescarpă), iar cealaltă cu stâlpi înfipţi în rocă cca. 0,6 m, dispuse la 13 m una de cealaltă. Fortificaţia închide un platou înalt care are o lungime de cca. 150 m şi o lăţime medie de 15 până la 25 m, fiind orientat S - N. Această fortificaţie a fost verificată şi în sectorul ei sudic cu secţiunea S 1/2000.

În S1/1994, a fost surprins, în campania din 1995, un alt şanţ dacic cu o deschidere la gură de 6 m şi o lăţime la fund de 3 m, având deci un profil tronconic. Actualmente şanţul este adânc de cca. 1,5 m. Şanţul are o lungime actuală de cca. 60 m.

Mai la N, pe traseul aceleiaşi magistrale S 1/1994 a fost secţionat (în campaniile 1995, 1996) un masiv val realizat din straturi succesive de pământ şi piatră sfărmată, bătute, înalt de 2,5–3 m, prevăzut pe culme cu o palisadă complexă lată de 2-2,5 m, implantată cca. 0,6 m în amenajarea descrisă. Valul a fost cruţat parţial în roca locală (micaşist), dar pentru sporirea rezistenţei şi a dimensiunilor a fost supraânălţat în maniera amintită. Tot din aceste considerente a fost prevăzut cu un şanţ cu o deschidere la gură de 5 m, iar la fundul alveolat de 3 m. Şanţul are acum adâncimea de 1,4 m. Acesta închide o suprafaţă de cca. 4 – 5 ha din sectorul cel mai înalt al mai vechii aşezări fortificate hallstattiene. Diferenţa de nivel de pe val până în icul şanţului este acum de 6 m. Lungimea valului, vizibil răvăşit adesea de gropi de căutători de comori, este acum de cca. 50 m.

Fortificaţia dacică exterioară, care marchează limita nordică a locuirii dacice, a fost surprinsă în campania anului 2001, în secţiunea S 1/2001. În acest sector sunt prezente două elemente defensive (palisade complexe) fără şanţuri în faţă. Panta şi îngustimea sectorului de apărare (cca. 40 m) au făcut ca dacii să nu practice şanţuri de apărare în faţa zidurilor din lemn, pământ şi piatră. Cea dintâi fortificaţie constă în cel puţin două palisade paralele dispuse la cca. 4 m distanţă una de cealaltă. Între aceste palisade (în emplecton) a fost descoperită o aglomerare de piatră locală şi un vârf de săgeată din fier. La baza unei pante accentuate de 10 m a fost practicată o îndreptare în rocă, lată de 4 m, în care au fost identificate urmele (5 stâlpi şi o grindă transversală) unei palisade complexe late de cca 3 m. Amenajarea a fost practicată exact în exteriorul parapetului hallstattian (mai precis în berma dintre acesta şi şanţul hallstattian), care susţinea terasa pe care a fost ridicată prima palisadă dacică.

Şanţurile şi palisadele dacice din punctul Observator sunt dispuse la distanţe variabile între ele în funcţie probabil de extinderea suprafeţei fortificate. Fortificaţia exterioară închide un spaţiu de cca. 5 ha, marcat de prezenţa mai vechilor amenajări şi terasări preistorice, dar şi a unor surse de apă situate în exteriorul ariei fortificate, însă în imediata sa vecinătate la cote puţin inferioare. În actualul stadiu de cercetare e greu de precizat ce anume apărau valurile menţionate. Au fost descoperite gropi de provizii, menajere şi rituale, o locuinţă de suprafaţă compartimentată prevăzută cu vatră şi cuptoare, altele adâncite (13 locuinţe); urme ale activităţilor metalurgice (prelucrarea argintului, bronzului şi a fierului); o construcţie susceptibilă de a i se atribui caracter sacru, în formă de absidă etc.

Acest întins spaţiu fortificat, poate fi identificat cu o aşezare dacică fortificată şi totodată cu sediul aristocraţiei locale laice sau ecleziastice de la sfârşitul sec. II a. Chr. până la începutul sec. I p. Chr. Este dificil de răspuns la întrebarea ridicată de absenţa descoperirilor de sec. I p. Chr., întrezărindu-se o părăsire de către daci a zonei preferându-se locuri mai joase optime pentru locuit.

În secţiunea S 1/1999 trasată peste şanţul fortificaţiei şi peste zona de acces în interiorul acesteia (porţiune de pământ cruţat), au fost surprinse câteva elemente ce aparţin fortificaţiei medievale timpurii din acest punct. Au apărut urmele a două bârne din lemn dispuse paralel una faţă de cealaltă, bârne ce reprezintă baza palisadei de lemn a fortificaţiei. Alături de aceste elemente au mai fost conturate şi câteva gropi ale stâlpilor din lemn ce susţineau construcţia defensivă. În faţa celor două tălpi de palisadă spre exterior, au fost surprinse şi urmele unor stâlpi ce ar putea proveni de la un turn. Urme ale unei posibile fortificaţii medievale au mai apărut în acelaşi sector în timpul desfăşurării cercetărilor la secţiunea magistrală S 1/1994, ocazie cu care a fost descoperită o brăţară fragmentară din bronz care ar putea data începuturile locuirii medievale a zonei începând cu sec. VIII p. Chr.

Materialul arheologic descoperit constă în fragmente ceramice de la oale lucrate la roata înceată sau rapidă. O mare parte din fragmentele ceramice sunt ornamentate cu benzi de linii drepte, benzi de linii în val sau cu mici şiruri paralele de incizii realizate cu pieptănul dispuse vertical. Materialul arheologic recoltat, argumentează datarea fortificaţiei medievale timpurii din acest punct, în sec. X, poate chiar în prima jumătate a sec. X.

Complexitatea şi importanţa istorică a fortificaţiilor şi locuirilor umane, într-o succesiune aproape neântreruptă timp de 6000 ani, obligă la continuarea cercetărilor arheologice sistematice la Şimleu Silvaniei, pe Măgură, la cota maximă în punctul Observator. Aflate, deocamdată, în stadiul de sondaje ample, datorită conjuncturilor economice contemporane nefavorabile şi a condiţiilor concrete locale determinate de accesul anevoios, sursele sărace de apă, lipsa curentului electric, dar mai ales de absenţa unei baze arheologice stabile (compensate temporar de bunăvoinţa conducerii Ocolului SiIvic Şimleu Silvaniei care ne-a facilitat găzduirea într-un imobil forestier amplasat în interiorul sitului) colectivul şantierului arheologic Şimleul Silvaniei - Observator se confruntă cu sumbra perspectivă a suspendării lucrărilor de cercetare a unuia dintre cele mai importante rezervaţii arheologice din Transilvania. Necesitatea realizării unei ridicări topografice devine acută, dar în actualele condiţii economice şi la suprafaţa mare luată în calcul acest deziderat rămâne doar la stadiul de intenţie.

Desfăşurată sub forma unei tabere arheologice cu elevi şi studenţi (unica formă posibilă pentru acest important punct arheologic) campania anului 2003 a resimţit nevoia unui sprijin financiar mai consistent necesar unei abordări mai ample, deci de mai mare anvergură, a fenomenului tracic, dacic şi românesc de la Şimleu Silvaniei - Observator.
Rezumat
English Abstract Known in the historical literature, due to the discovery of a Dyrrhachium type Greek coin hoard, the location called 'Observator' can be found on the upper plateau of Magura Şimleului hill, placed on the northern part of Şimleu Silvaniei town. Following some surveys conducted in the early 1990s, we discovered a Hallstatt period fortified settlement lying on a surface of 35 ha., with its plan perfectly adapted to the terrain. The Hallstatt period fortification (10th –7th century B.C.) was reused in several periods, and in several ways, in the Dacian period (1st century B.C.), and in the Middle Ages (8th – 10th century A.D.). The beginning of a great research plan of the occupation complex situated on the Magura Şimleului Hill, and the solving of chronological problems made us open a long archaeological research period. The 2003 campaign covered the northern sector of the shell-shaped fortified occupation area. We discovered 200 storage, domestic and ritual pits (130 prehistorical, 70 Dacian), 29 houses (16 prehistorical, 13 Dacian), 12 fireplaces (four prehistorical, eight Dacian), 12 kilns (four prehistorical, eight Dacian). The archeological research at Şimleu Silvaniei continued in 2003 as well, being the 8th campaign. We traced a research trench (S 1/2003), to the SW - W-NE, measuring 90 x 2 m. Between meters 86.5 - 89 we had to open a cassette (2.5 x 2 m) to excavate entirely a pit with a very rich inventory. During the campaign we discovered 76 pits of which 32 are pole pits. Out of the remaining 44, seven had no inventory, two belong to the La Tène period, six date to the Bronze Age, and 29 date to Hallstatt, the first phase of the Iron Age. Conducted as an archaeological camp with students (the only possible form for this important site) this year's campaign needed more financial support to research properly the Thracian, Dacian and Romanian phenomena at Şimleu Silvaniei - Observator.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu