Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Cetate | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie;
La Tène
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   Şimleu Silvaniei
Punct
Cetate
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Csók Zsolt
Pop Horea Dionisiu
Cod RAN    139893.04
Raport Punctul Cetate a fost investigat , până în anul 2003, prin săpături-sistematice prin trasarea a 34 casete şi secţiuni în intervalul 1992-1997. A fost excavată o suprafaţa de 1051 m2.
Dealul pe care se află amplasat situl a fost fortificat probabil şi în epoca bronzului, dar nivelările ulterioare dacice şi medievale au distrus orice urmă de amenajare preistorică. În ceea ce priveşte materialele preistorice descoperite acestea aparţin în majoritate Bronzului mijlociu. Pentru această perioadă au fost identificate doar două gropi (G 19 şi G 31) cu materiale arheologice sărace.
Principalele descoperiri se datează în Laténe-ul târziu dacic (a doua jum. a sec. II a. Chr. - înc. sec. II p. Chr) şi constau în prezenţa a 15 locuinţe (dintre care 6 adâncite, un şopron, un atelier ), 5 cuptoare, 10 vetre de foc şi 39 gropi de provizii, menajere şi rituale. În cursul săpăturilor au fost investigate, total sau parţial, trei terase dacice artificiale pe care au fost amenajate diferite construcţii laice. Pe terasa T 1 au fost surprinse 7 faze de amenajare dacică. Terasa T 2 adăpostea un atelier multifuncţional protejat de o construcţie de tip şopron de mari dimensiuni (lungime cca. 20 m, lăţime cca. 7 m). Pe terasa T 3 au fost descoperite mai multe gropi, o mare locuinţă patrulateră adâncită cercetată parţial şi un mic bordei circular.

De altfel nici posibilele amenajări defensive dacice de pe platoul superior nu au fost cruţate de amplele nivelări medievale sesizabile numai în acest sector.
În epoca dacică dealul a fost fortificat în trei rânduri. Într-o primă fază, databilă probabil înainte de momentul Burebista, şaua de legătură a dealului cu restul Măgurii Şimleului a fost blocată prin săparea unui şanţ modest ca dimensiuni compensat însă, de construcţia defensivă, lată la bază de 8 m, dispusă în spatele ei. Fortificaţia, înaltă probabil de 4 m, era realizată din 5 palisade paralele, legate între ele cu bârne transversale, casetarea rezultată fiind umplută cu pământ din şanţ şi din jur. Accesul se făcea printr-un turn central, pătrat exterior. în acest sector şanţul era prevăzut cu pod din lemn. Abia la mijl. sec. I p. Chr este ridicată o altă fortificaţie cu drum de rond acoperit, prevăzută cu un şanţ cu vârful ascuţit. Acest element defensiv de formă ovală, cu diametrele de 70, respectiv 80 m, închidea mamelonul superior al dealului la o cotă cu 10 m mai mică decât cea a platoului superior (372 m). Dezafectarea acestei fortificaţii în a doua jum. a sec. I p. Chr., din considerente care ne scapă deocamdată, a impus, în condiţiile iminentelor conflicte cu romanii, construirea uneia noi menită să extindă aria protejată în interiorul acesteia existând deja construcţii importante. Astfel, în spatele elementelor defensive dezafectate şi nivelate ale primei faze, a fost săpat un şanţ amplu, cu fundul albiat, larg la gură de 3,5 m şi adânc de 2 m. Deasupra acestuia, la o diferenţă de nivel de 5 m faţă de icul său, a fost amenajată, din două rânduri de palisade simple din lemn, o construcţie între pereţii căreia au fost aşezate şi tasate pământul şi piatra excavate la săparea şanţului. Cele două palisade, situate la 4 m una de cealaltă, erau prinse între ele cu bârne ale căror urme carbonizate au fost surprinse în săpătură. Se poate aprecia că această fortificaţie este distrusă prin incendiere la războaiele daco-romane de la înc. sec. II p. Chr.

În ceea ce priveşte fortificaţia medievală de pe Dealul Cetate se poate preciza că a suferit cel puţin patru amenajări succesive. Au fost surprinse două faze din lemn şi două din piatră ale cetăţii, ultima cu o subfază. Pentru cele din piatră a fost construită şi o cisternă. Fortificaţia ni se prezintă ca o incintă ovală din zid din piatră prinsă cu mortar, având diametrele de 30/40 m, grosimea zidului fiind de 2,6 m, păstrat pe înălţimi de max. 2,4 m. Pentru faza de lemn s-a constatat existenţa unei palisade complexe, prost conservate datorită nivelărilor ulterioare, având însă un diametru ceva mai mic. Şanţul cetăţii, azi complet colmatat, avea vârful ascuţit la o adâncime de 2,5 m şi deschiderea de 5 m, fiind dispus la o altitudine mai mică cu 10 m decât nivelul bermei cetăţii. Şi în cazul şanţului s-au constatat tot atâtea faze ca şi la incintă. Materialul arheologic constă în ceramică fragmentară, foarte multe oase de animale, cuie, bolţuri de arbaletă, o buterolă de sabie din fier, un inel din bronz, doi pinteni din fier, etc. Cele mai vechi materiale se datează în sec. XI, iar cele mai târzii în sec. XV, acestea asigurând şi încadrarea cronologică a elementelor defensive medievale care necesită o abordare de amploare sporită pe viitor datorită importantelor concluzii de ordin istorico-arheologic pe care le poate oferi.

Campania anului 2003 şi-a fixat ca obiectiv cercetarea exhaustivă a terasei T 2, care adăpostea atelierul metalurgic, sondarea pantelor superioare şi inferioare acestei terase pentru verificarea unor posibile amenajări dacice. Un alt obiectiv a fost cercetarea în continuare a spaţiului din incinta medievală din piatră de pe platoul superior al dealului, pentru completarea informaţiilor privind amenajările medievale cât şi pentru surprinderea unor posibile urme dacice de locuire, "cruţate" de amenajările din evul mediu. În acest sens au fost trasate două secţiuni şi patru casete (S 1 - 12 x 1,5 m; S 2 - 18 x 1,5 m; C 1- 3 x 9 m; C 2 – 4 x 5 x 6,6 m; C 3 – 3 x 3,5 x 4 x 6 m, C 4 – 1 x 1,3 m) care au decopertat 98,3 m2.

Investigarea sectorului dacic amplasat pe şaua de legătură a dealului Cetate cu restul Măguri Şimleului, mai precis terasa T 2, a fost realizată prin trasarea secţiunilor S 1, S 2 şi a casetelor C 1, C 4. S-a constatat că atelierul metalurgic cercetat în anii 1994 - 1995, 1997 nu mai continuă spre S. Limita acestuia a fost surprinsă printr-un stâlp amplasat la mică distanţă de caseta C 15/1997 din apropierea gropii G 41 care a şi fost cercetată integral cu această ocazie. Groapa făcea parte din rândul complexelor care deserveau atelierul. În acest edificiu se prelucra atât fierul cât şi bronzul, argintul şi aurul. Prezenţa unui rebut de turnare a unui denar de la Marcvs Antonivs (descoperit în campania anului 1995) sugerează ideea că în atelier se realizau şi replici fidele după monedele romane ale vremii, utilizându-se argint de bună calitate. În podeaua fazei vechi intermediare a acestei construcţii a fost descoperit un mic tezaur de 54 denari romani din argint care ajută la datarea finalului acesteia şi anume la mijlocul sec. I p. Chr., având în vedere că ultima monedă a fost emisă de împăratul Tiberius. Cea de a treia fază a fost dezafectată la o dată greu de precizat, dar undeva între mijlocul sec I p.Chr. şi finalul sec. I p. Chr. Această datare este determinată de concluziile la care s-a ajuns în urma campaniei anului 2003.

Terasa T 2 a fost suprapusă de elemente periferice vestice ale unei alte terase amenajate de daci (T 4) la E de T 2, la o cotă superioară, datată cu ajutorul unei fibule puternic profilate cu portagrafa ajurată, de tip occidental, descoperită în umplutura ei, în al treilea sfert al sec. I p. Chr. Pe terasa respectivă a fost descoperită o locuinţă dacică surprinsă parţial la m 6 - 11, dotată cu o groapă de provizii tronconică (G 43 cu diametre 0,5 m la gură, 1,4 m la bază, adâncime 0,9 m). Pe terasa T 2 a mai fost descoperită parţial o groapă dacică (G 42), poate o locuinţă circulară adâncită 0,3 m, cu inventar sărac.

Prin trasarea S 2 s-a demonstrat că la V de T 2 nu mai există amenajări dacice.

Cercetarea platoului superior al dealului prin trasarea casetelor C 2 şi C 3 au adus elemente de noutate privind locuirea dacică. Casetele au fost "adosate" incintei medievale din piatră din sectorul sudic, fiind amplasate totodată la 0,3 m S de S 1/1993. În ambele casete au apărut sectoare nederanjate dintr-un nivel dacic databil în sec. I a. Chr., după ceramica celtică pictată descoperită alături de caramica dacică mai mult sau mai puţin întregibilă. Deocamdată e dificil să precizăm ce caracter au aceste descoperiri din acropola sitului dacic.

În ceea ce priveşte evul mediu, în pofida deranjului provocat de o mare groapă mai veche de căutători de comori detectată în C 3, au putut fi efectuate observaţii privind stratigrafia internă din spatele incintei din piatră. Stratigrafia se prezintă astfel:

-1,2 -1,4 m nivel cu materiale şi rocă nivelate în epoca dacică pentru realizarea terasării platoului superior

-1 -1,2 m nivel dacic sec. I p. Chr.

-0,9 -1 m nivel prima fază de piatră, cu dărâmătură din zidul gros de 2,4 m, şi strat constant de cenuşă, oase şi ceramică medievală.

-0,3 -0,9 m nivelare medievală cu rocă sfărâmată

-0,2 -0,3 m nivelul primei subfaze a celei de-a doua faze de piatră medievală.

-0,05 -0,2 m nivelul celei de-a doua subfaze a celei de-a doua faze de piatră medievală.
0 -0,05 m humus modern
Inventarul special medieval descoperit constă în câteva piese din fier: un pinten, un braţ de pinten, o cataramă, mâner de cuţit, o cheie, fragment de ţesală, o potcoavă, opt cuie, alături de ceramică fragmentară şi o mare cantitate de oase de animale.
Obiectivele cercetării viitoare: continuarea cercetării în incinta medievală şi investigarea complexului de locuire identificat pe terasa T 4, cercetarea exhaustivă a teraselor T 1 şi T 3 dacice. [Horea Pop]
Rezumat
English Abstract The location called Cetate was researched till 2003 through the tracing of 34 cassettes and trenches in the interval between 1992 and 1997, as an area of 1051 sq.m. was uncovered. This year`s campaign was meant to exhaustively research the terrace T2 on which a metallurgical workshop, and the research of the lower terraces to find traces of other Dacian earthworks. Another objective was to research the mediaeval castle on the upper plateau of the hill, to complete the information about mediaeval and Dacian earthworks. Due to this situation we traced two trenches and four cassettes which uncovered a surface of 98.3 sq.m.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu