Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Târgovişte | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Biserica Roşie | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Dâmboviţa
Localitate   Târgovişte
Comuna   mun. Târgovişte
Punct
Biserica Roşie
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Căprăroiu Denis
Diaconescu Petru Virgil
Florin Petrică
Matei Mircea D.
Olteanu Gheorghe
Cod RAN    65351.10
Raport Cercetarea arheologică s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 03.07.2003 şi 15.08.2003 a fost finanţată de către CNMCD Târgovişte şi s-a efectuat cu ajutorul studenţilor din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, specializarea istorie-arheologie, a UV Târgovişte.
Documentaţia de şantier şi materialul arheologic rezultat în urma cercetărilor au fost depuse la CNMCD Târgovişte.
Singurele săpături arheologice desfăşurate în acest sit au fost efectuate în anul 1962, de către Radu Gioglovan. Din păcate nu s-a păstrat nici un fel de informaţie scrisă (documentaţie de şantier, planuri, planşe, notiţe etc.), ci numai informaţii verbale (lacunare şi subiective) despre materialele arheologice, rezultatele descoperirilor şi amplasarea secţiunilor.
În momentul începerii campaniei de săpături despre monument se cunoşteau următoarele date:
- biserică de tip sală cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului" cunoscută până târziu sub numele de Biserica Roşie datorită culorii sale (faţadele alcătuite din cărămizi aparente) a fost ridicată în prima jumătate a sec. al XVI-lea, în partea de S a oraşului medieval, pe Calea Domnească, fosta Uliţă Mare.
- monumentul a fost înălţat ca paraclis al curţii medievale a lui Coadă Vornicul între 1542 - 1545, când ctitorul este deja menţionat în documente ca fiind mare vornic.
- ca şi pentru alte vechi monumente ale oraşului, ştirile referitoare la trecutul lăcaşului nu sunt numeroase.
- în martie 1768, biserica devine metoh al Mănăstirii Dealu, potrivit zapisului lui Scarlat Dongănescu, descendent al familiei ctitorului, iar într-o pisanie târzie (din anul 1828) se menţionează că biserica era netencuită, cu tâmpla de lemn distrusă şi "în stare proastă", a fost acoperită cu tencuială şi zugrăvită "de iznoavă adăugându-i-se un mic pridvor".
- monumentul, ajuns până în perioada interbelică neschimbat de reparaţii sau adăugiri importante, care să-i modifice aspectul iniţial, a fost demolat în anul 1924, ca urmare a unei hotărâri a administraţiei de atunci a oraşului.
- într-o fotografie a lăcaşului de dinainte de demolare, monumentul apare cu planul de formă dreptunghiulară, fără abside laterale, având un turn clopotniţă aflat pe pronaos şi cu faţadele lipsite de orice decoraţie.
În această primă campanie, cercetarea arheologică a avut următoarele obiective:
- poziţionarea cu exactitate a lăcaşului în cadrul suprafeţei de teren destinată cercetării;
- precizarea raporturilor cronologice şi stratigrafice asupra evoluţiei în timp şi spaţiu a lăcaşului;
- depistarea vestigiilor anterioare construirii lăcaşului;
- poziţionarea exactă a vechilor secţiuni efectuate în anii ’60 de către Radu Gioglovan;
- efectuarea de aplicaţii practice de către studenţii Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, specializarea istorie-arheologie, a UV Târgovişte (tehnică de săpătură, observaţii stratigrafice, analize asupra materialului etc.).
Datorită faptului că poziţia monumentului în cadrul suprafeţei de teren destinată cercetării nu era cunoscută cu exactitate, s-a trasat prima secţiune, de control, denumită de noi S 1, poziţionat perpendicular pe Calea Domnească, la 4,40 m de casa din imediata apropiere şi paralel cu latura lungă a acesteia. Această secţiune, de dimensiuni 20 x 1,50 m, a scos în evidenţă colţul nord-vestic al lăcaşului şi cea mai mare parte a turnului scării adosat laturii de N a monumentului. Adâncimea maximă până la care s-a săpat este de 1,90 m, de la nivelul actual de călcare.
În cea de a doua etapă a campaniei a fost trasată S 2, paralelă cu prima, la o distanţă de 2,70 m de aceasta, cu o lungime de 18 m şi o lăţime de 1,50 m. Această secţiune a suprapus latura nordică şi vestică a lăcaşului, precum şi două cavouri situate în partea de S a pronaosului. Adâncimea maximă până la care s-a efectuat săpătura a fost de 1,95 m de la nivelul actual de călcare.
Observaţiile stratigrafice au fost foarte mult îngreunate de numărul mare de înmormântări şi reînmormântări, dar şi de secţiunile practicate în anii ’60 sau şanţurile şi gropile săpate în perioada celui de-al doilea război mondial (1942). Succesiunea normală a straturilor a fost surprinsă pe puţine porţiuni sau secvenţe. Se evidenţiază totuşi două etape constructive: prima, a bisericii, şi a doua, a turnului, despărţite de o nivelare cenuşie cu moloz, cărămidă şi mortar, şi un nivel de locuire anterior construirii lăcaşului marcat printr-o depunere galben-lutoasă, cu chirpici şi cărbune.
Din datele obţinute în această campanie se confirmă momentul constructiv, în prima jumătate a sec. al XVI-lea, a unei biserici de tip navă, căreia i se va adăuga ulterior un turn pe latura de N a pronaosului, care adăpostea scara de acces la turnul clopotniţă (cel mai probabil în vremea lui Matei Basarab când se va generaliza acest element arhitectonic) şi care nu a fost construit odată cu biserica, aşa cum s-a crezut până acum.
Biserica este ridicată pe o fundaţie masivă din piatră şi cărămidă sfărâmată, talpa plasându-se la 1,10 m de la baza elevaţiei şi iese la exterior cu 0,05 - 0,10 m, pe când turnul este construit pe o fundaţie de piatră cu talpa situată la 0,80 m de la baza elevaţiei.
Au fost descoperite 25 morminte în prima secţiune (S 1) şi 15 morminte în cea de-a doua (S 2), cu un inventar relativ bogat (obiecte de podoabă: inele, cercei, monede etc.). Materialul ceramic este prezent în număr foarte mare, dar şi foarte fragmentat, corespunde intervalului cuprins între sec. XVI - XVIII, dar în marea lui majoritate a fost descoperit bulversat, datorită deselor înmormântări.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu