Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Vaslui | Punct: Curţile Domneşti | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Civil;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vaslui
Localitate   Vaslui
Comuna   mun. Vaslui
Punct
Curţile Domneşti
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Asăvoaie Costică Institutul de Arheologie, Iaşi
Chiriac Gelu Laurenţiu Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui
Josanu Vitalie Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ
Matei Mircea D. Universitatea "Valahia", Târgovişte
Predoi Veronica Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman
Cod RAN    161954.01
Raport Cercetările arheologice de la Curţile Domneşti din Vaslui au fost reluate, aşa cum bine se ştie, încă din 1998 şi ele sunt coordonate din punct de vedere ştiinţific de către MJ Vaslui, în colaborare cu IA Iaşi şi UV Târgovişte.
Scopul principal al acestor cercetări arheologice reiniţiate a fost acela de a stabili stratigrafia generală de pe axele N - S şi E - V, în paralel cu activitatea de descoperire a eventualelor vestigii arhitectonice care s-au mai păstrat în cadrul sitului arheologic medieval Curţile Domneşti din Vaslui. Acest sit se află pe strada Ştefan cel Mare nr. 56 A din Vaslui, are codul RAN-161954.01. şi se află în imediata vecinătate sudică a Bisericii Domneşti "Sf. Ioan Botezătorul" din localitate. Situl este databil între sec. XIV - XX şi constituie un monument de reprezentativitate a instituţiei Domniei în teritoriu, la care se adaugă şi Biserica de Curte.
Cercetările arheologice din anul 2003 au constat în prelungirea secţiunilor magistrale S I/2002 şi S II/2002, cu scopul de a completa imaginea stratigrafică generală a întregului sit arheologic. Pe parcursul acestor săpături, s-a confirmat ipoteza emisă anterior-conform căreia cimitirul generat în jurul actualei Biserici "Sf. Ioan Botezătorul" din Vaslui este o necropolă târzie faţă de ultimul moment de funcţionare a Curţii domneşti propriu-zise şi datează abia din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, dar şi ipoteza că dimensiunile locuinţei domneşti propriu-zise de la Vaslui erau destul de mari.
Însă, cele mai semnificative rezultate ale săpăturilor arheologice efectuate în acest an au constat în descoperirea altor ziduri ce provin de la mai multe construcţii de suprafaţă şi care formau în trecut anexele unei posibile amenajări cu caracter aulic din cadrul Curţii domneşti. Aceste ziduri au fost descoperite la o adâncime de 1,55 m faţă de actualul nivel de călcare, au o orientare SV - NE şi au o grosime de 1,2 m.
Pentru a urmări traseul acestor ziduri, s-a mai trasat o altă secţiune S I/2003, la o distanţă de 20 m spre S faţă de L 10 – locuinţă domnească descoperită, în trecut, de către colectivul de cercetare coordonat de Al. Andronic. În această secţiune au fost surprinse două pavaje (datate sf. sec. al XIV-lea - începutul sec. al XV-lea), precum şi fragmente de ziduri medievale din aceeaşi perioadă. Resturile zidurilor amintite mai sus s-au păstrat în condiţii relativ bune, deşi, aceste fragmente de zidărie sunt şi ele puternic demantelate şi suprapuse de construcţii moderne. Tot spre S, dar la o distanţă mai mică faţă de secţiunea iniţială S I/2002, a fost trasată o altă secţiune S II/2003, cu scopul de a descoperi zidurile de pe latura estică a clădirilor de suprafaţă mai sus amintite. Şi aceste ziduri au aceeaşi grosime, sunt puternic demantelate şi sunt, de asemenea, suprapuse de construcţii moderne. O importanţă deosebită o reprezintă faptul că şi ruinele cunoscute până acum (descoperite în anii 1976-1979, de către colectivul coordonat de profesorul Al. Andronic) fac parte din aceeaşi aripă estică a Curţilor Domneşti de la Vaslui. De asemenea, trebuie spus faptul că toate aceste ziduri, ce provin de la vechiul edificiu aulic sunt demantelate sistematic şi suprapuse de alte construcţii moderne, dar totuşi urmele lor sunt evidente şi ne îndreptăţesc să emite m ipoteza că această Curte Domnească a funcţionat începând cu un moment plasat undeva cu mult înainte de epoca lui Ştefan cel Mare.
În acelaşi timp, datorită oportunităţii ivite cu ocazia reconstrucţiei Şcolii nr. 6 din vecinătatea sitului arheologic, am executat alte două secţiuni magistrale S III/2003 şi S IV/2003 în curtea acestei şcoli, pornind de la premisa că acest spaţiu coincide cu presupusa extremitate nordică a complexului Curţilor domneşti din Vaslui. Prima secţiune S III/2003 este dispusă perpendicular pe axul longitudinal al Bisericii "Sf. Ioan Botezătorul" şi are dimensiunile de 2 x 20 m, fiind săpată la o adâncime de 3 m faţă de nivelul actual de călcare, iar extremitatea sa sudică se află la 15 m faţă de zidul nordic al bisericii. A doua secţiune are aceleaşi dimensiuni şi este dispusă şi săpată la fel, numai că a fost executată în dreptul muchiei care desparte naosul de pronaosul bisericii din apropiere. În prima secţiune S III/2003 s-au descoperit peste 40 de morminte de inhumaţie, multe dintre ele deranjate şi datând din secolele XVI - XX, conform celor 22 de monede şi fragmentelor ceramice găsite. În cea de-a doua secţiune S IV/2003, nu s-au găsit decât 14 morminte şi cu acelaşi inventar sărăcăcios.
Datele descrise mai sus ne arată că limita nordică a cimitirului medieval târziu (generat din a doua jumătate a sec. al XVI-lea) se afla în actuala curte a Şcolii nr. 6 din Vaslui, iar în consecinţă şi limita nordică a întregului complex Curţile Domneşti Vaslui coincidea cu această curte sau poate că era dincolo de ea. Este o problemă pe care colectivul ştiinţific de cercetare o va urmări cu consecvenţă şi în următoarele campanii de săpături.
Din punct de vedere stratigrafic, săpăturile arheologice de până acum au evidenţiat existenţa a cel puţin 3 etape: o primă etapă datează de la sf. sec. al XIV-lea şi din prima jumătate a secolului al XV-lea, următoarea etapă coincide cu epoca lui Ştefan cel Mare, iar a treia etapă datează cel mai devreme de la mijlocul secolului al XVI-lea. Dacă avem în vedere şi situaţia de la Biserica "Sf. Ioan Botezătorul" din apropiere (cu aceeaşi evoluţie în 3 etape), se poate ajunge la concluzia că întregul complex al Curţilor Domneşti din Vaslui (adică, curtea domnească propriu-zisă şi biserica) datează dintr-o perioadă cel mult contemporană primei părţi a domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432).
Din punct de vedere planimetric, situaţia de la Curţile Domneşti Vaslui se modifică, ca interpretare, în urma săpăturilor arheologice din acest an. Ea arată faptul că cele cunoscute până acum reprezintă doar elemente de substrucţie ale unei construcţii care are un plan ce poate fi asemuit cu cel al unui palat cu două laturi, unite între ele printr-un corp de clădiri de suprafaţă. Între cele două aripi se profilează existenţa unei Curţi de reprezentare, sub forma amenajărilor întâlnite la marile Curţi ale seniorilor europeni ai Evului Mediu Occidental, având şi clădirile anexe corespunzătoare1. De altfel, această ipoteză nu o mai regăsim printre observaţiile istoriografice făcute până în prezent de către cercetătorii români, care s-au ocupat de problematica Curţilor Domneşti de la noi (e vorba de Mircea D. Matei, Emil Iamandi, Nicuşor Constantinescu, Gheorghe Cantacuzino etc.).
În ceea ce priveşte evoluţia construcţiei cu caracter aulic din cadrul complexului Curţilor Domneşti de la Vaslui, se mai poate afirma faptul că elementele de arhitectură, care s-au mai păstrat până acum nu pot constitui dovezi peremptorii pentru a fi susţinută ideea că ele ar aparţine unei epoci mai vechi decât prima jumătate a secolului al XVII-lea. Aceasta nu înseamnă că obiectivul arheologic cercetat îşi pierde din importanţa sa, datorită elementelor moderne care îl suprapun. Mai degrabă, urmează ca cercetările ulterioare să clarifice întreaga evoluţie arhitecturală a construcţiilor de la Curţile Domneşti din Vaslui.

În cadrul campaniei de săpături din anul 2003, s-au mai descoperit o serie de fragmente ceramice din secolele XIV - XVII, dar mai ales din secolele XVIII - XIX. Acestea provin, în marea lor majoritate, de la obiectele de uz casnic (oale, străchini, farfurii, olane etc.), dar şi fragmente de zidărie provenite de la fazele de construcţie, reconstrucţie sau de restaurare ale clădirilor din cadrul Curţilor Domneşti de altădată.

De asemenea, tot în cadrul cercetărilor arheologice din acest an, au fost găsite 22 de piese monetare, care datează din două etape diferite: prima monedă datează din sec. al XVI-lea şi este emisă de Ferdinand de Habsburg, iar celelalte sunt monede mărunte otomane din sec. al XIX-lea. Toate obiectele arheologice descoperite, în anul 2003, la Curţile Domneşti Vaslui se află în curs de conservare-restaurare la MJ Vaslui.

Obiectivele cercetărilor arheologice viitoare:

- continuarea investigaţiilor arheologice, pentru stabilirea stratigrafiei generale a sitului, atât pe axa N - S, cât şi pe axa E - V;

- salvarea, protejarea şi conservarea-restaurarea materialului arheologic găsit (inclusiv a celui imobil);

- identificarea eventualelor componentelor arhitecturale(care s-au mai păstrat) din cadrul complexului Curţilor Domneşti: datele lor planimetrice, repartiţia şi destinaţia lor;

- stabilirea identităţii şi a funcţiilor pe care le-au avut aceste construcţii deja descoperite în aceşti ani.

- urmărirea limitei nordice a cimitirului medieval şi, firesc, a întregului complex al Curţilor Domneşti Vaslui

După încetarea lucrărilor arheologice din acest an, s-au luat măsuri minime de conservare primară a tuturor elementelor de construcţie descoperite până acum şi care au o importanţă deosebită în cadrul cercetărilor arheologice de la Curţile Domneşti Vaslui, prin acoperirea lor cu folii groase de polietilenă şi apoi cu pământ până la nivelul actual de călcare.

Pe viitor, pentru conservarea, protejarea şi punerea în valoare (din punct de vedere muzeistic) a descoperirilor de la Curţile Domneşti Vaslui, colectivul de cercetare arheologică propune următoarele măsuri:

- îngrădirea întregului sit arheologic cu panouri din tablă (pentru protecţia şi delimitarea sa) sau cu gard viu;

- marcarea fiecărui zid descoperit, precum şi protecţia sa individuală;

- punerea în valoare a pietrelor şi lespezilor de mormânt (provenite de la restaurările anterioare ale bisericii din apropiere), prin crearea in situ a unui minimuzeu în aer liber (sub forma unui lapidarium);

- crearea cadrului propice de punere în valoare muzeistică a sitului arheologic Curţile Domneşti Vaslui, sub forma unui parc arheologic, prin amenajarea unei parcări auto şi a căilor de acces (condiţii deja prevăzute în Proiectul de Restaurare-Conservare a Curţilor Domneşti Vaslui - conceput de firma ABRAL-ART PRODUCT din Bucureşti).



Note:

1. Trebuie precizat faptul că această idee reprezintă un punct de vedere al responsabilului de şantier, dar ea nu este altceva decât o simplă ipoteză de lucru care urmează a fi clarificată de rezultatele cercetărilor arheologice viitoare.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu