Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Vlădeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popina Blagodeasca | Anul: 2003

Anul   2003
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Latene;
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Neolitic;
Epoca medievală mijlocie;
La Tène
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Ialomiţa
Localitate   Vlădeni
Comuna   Vlădeni
Punct
Popina Blagodeasca
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Corbu Emilia
Cod RAN    94802.01
Raport Popina Blagodeasca este un martor de eroziune localizat la 4 k m NV de comuna Vlădeni şi la 2 - 3 km de Balta Ialomiţei. Pe suprafaţa acestuia se află vestigii neolitice, geto-dace, medieval timpurii (cultura Dridu) şi medieval - târzii (sec. XVI).1 Pe unul din grindurile popinei se afla în curs de cercetare o aşezare medieval timpurie din care s-au investigat 17 complexe (locuinţe de suprafaţa şi adâncite, cuptoare în aer liber, gropi de bucate).2

În cursul campaniei arheologice din anul 2003 am deschis două secţiuni de sondaj (20 x 1,50 m) cu scopul delimitării vetrei satului spre N şi spre V şi au fost deschise 10 casete (4 x 4 m) în sectoarele A şi B pentru cercetarea în suprafaţa.

Au fost descoperite 10 complexe din care şapte medieval timpurii aparţinând culturii Dridu şi trei geto-dace (din care două doar intersectate şi cercetate parţial)

Aşezarea medieval timpurie. Locuinţe:
Bordeiul nr. 3 (complex 27)
Acest complex a fost prezentat în raportul campaniei anterioare. În 2003 am finalizat cercetarea prin delimitarea laturii de NE, care a apărut marcată de un şanţ de 4 x 1 m. şanţul avea adâncimea de 0,75 m. De la acest nivel se cobora pe două trepte de lut până la –1,20 m spre gropiţa cenuşar. În urma descoperirii acestei laturi s-a precizat planul şi sistemul constructiv al bordeiului, precum şi relaţia sa cu cuptorul nr. 2. Locuinţa a avut două zone. Una adâncită până la –0,80 m, destul de îngustă, aflată pe margini, lată de 1,50 m şi respectiv 0,60 m spre E şi o alta mult mai adâncită de 2,80 x 3 m în care se afla cuptorul cruţat în lut şi gropiţa cenuşar ce cobora în trepte până la –1,50 m. Avea dimensiunile de aproximativ 4,20 x 3 m. Pe partea mai înălţată a bordeiului s-a amenajat ulterior groapa cuptorului nr. 2 iar vatra acestuia a fost cotlonită în spatele cuptorului din bordeiul dezafectat. Şanţul de pe latura estică presupune o intrare cu gârlici în colţul sud-estic.

Materialul ceramic este neîntregibil, dar variat şi constă în borcane din pastă nisipoasa în majoritate covârşitoare, ceramică cenuşie (aprox. 40 fragmente mici şi medii) şi amfore (cca. 55 cioburi mici şi medii provenind de la mai multe exemplare). Din pastă nisipoasă sunt cioburi de la nouă borcane, judecând după numărul fragmentelor de buză ce se păstrează, calitatea pastei şi decor. Sunt decorate cu striuri. Decorul în val cu diferite variante se găseşte doar pe câte un singur fragment. Majoritatea sunt arse până la negru. Predomină cioburile din pastă de bună calitate cu nisip fin şi mică, dar sunt cioburi de vase lucrate din pastă grosieră cu microprundişuri sau chiar cu cioburi pisate, cu ardere slaba şi exfoliate. Se remarca resturile de la un borcan din pastă roşie - cărămizie cu nisip, mică şi scoică, decorat cu striuri până aproape de bază, cu valuri fine pe umăr, cu buza scurta tăiată drept şi gâtul scurt. Unele fragmente au angobă cărămizie, frumoasă şi uniformă.

Din categoria ceramicii cenuşii s-au descoperit câteva torţi late, aplatizate în secţiune şi fragmente ceramice decorate cu reţea de linii lustruite. La fel de puţine sunt şi resturile de amforă provenind de la aproape trei exemplare neîntregibile, din care unul este din pastă cărămizie cu angobă gălbuie, un altul este din pastă alburie cu nisip, fin din care se păstrează o toartă canelată şi altul cu ocru în pastă. Nu sunt cioburi din pastă caolinoidă. Inventarul ceramic şi descoperirile mărunte (săgeata de bronz cu trei muchii, fusaiola aplatizată) menţionate în raportul anterior indică datarea acestui bordei în a doua jumătate a sec. IX, fiind cel mai timpuriu complex descoperit până acum.

Locuinţa de suprafaţa nr. 1 - complex 37 - (Cas B 7- Cas B 8)

Acest complex a fost distrus de lucrările agricole, evidenţierea lui fiind posibilă doar datorită resturilor unei vetre situata aproape central. Pe suprafaţa casetei B 7 şi parţial în B 8 încă din stratul arabil s-au găsit multe cioburi cu decor striat şi de amfora, calcinate şi lovite de plug. De la –0,30 m au apărut fragmente de chirpic ars până la vitrificare, paiantă cu urme de nuiele subţiri în negativ, pigmenţi de pământ galben, pietre de diferite mărimi. Acest strat continua până la –0,62 m unde se restrângea sub forma unei pelicule cenuşoase gri. În mijlocul acestui complex, la –0,35 m se contura o vatră pe care se afla mult pământ ars, răspândit şi în jur. Vatra era aproape rotundă cu axul longitudinal de 1,25 m şi axul transversal de 1,20 m, grosimea de 2 cm. Din punct de vedere stratigrafic locuinţa suprapune un bordei (complex 39) care a fost delimitat pe aproape trei laturi şi a cărui cercetare se va finaliza în campania viitoare.

Inventarul este constituit din fragmente ceramice din pastă nisipoasă, pastă caolinoidă, ceramică cenuşie, fragmente de amforă, un fragment cu smalţ verde, un fund inelar de castron din pastă portocalie de bună calitate şi, aspect foarte interesant, cioburi lucrate cu mâna din pastă caramizie răspândite chiar pe vatră şi în apropierea ei. Cioburile din pastă nisipoasă, cca. 120, erau destul de diferite calitativ. Proveneau de la cinci borcane neîntregibile, judecând după calitatea pastei, arderii, decorului. Erau cioburi de la un borcan din pastă cu microprundişuri, rugoasă la pipăit, cu buza răsfrântă şi şănţuită, miezul negru în spărtură, angobă cărămizie şi decorat cu valuri. Unele erau din pastă de bună calitate, cu mică, decorate pe buză cu valuri şi angobă cărămizie, altele aveau linii oblice pe umăr sau striuri late. Din categoria ceramicii cenuşii se aflau cca. 37 de cioburi medii şi mari, provenind de la cinci vase neîntregibile, din care unele cu buza înaltă, rotunjită, cu angobă gălbuie, exfoliată. Altele erau decorate cu linii în reţea sau cu caneluri late, orizontale. S-au găsit doar câteva cioburi din humă alburie.Un ciob din pastă cu mică era pictat. De asemenea, s-au descoperit cioburi de la cel puţin patru amfore neîntregibile, dacă ar fi să judecăm după torţile păstrate şi care au dimensiuni şi forme diferite. Sunt din pastă roşie - cărămizie, cu mică în pastă, iar unele cu angobă gălbuie. Au aparut, de asemenea, un număr mare de oase din care o parte prelucrate, de pildă, o igliţă la fel cu exemplarul găsit în bordeiul nr. 1. Pe baza contextului stratigrafic şi al inventarului ceramic propunem datarea acestui complex în primii ani ai secolului al XI-lea.

Cuptoare
Cuptorul nr. 4 – complex 32 (Cas A 4)
Este un cuptor mic cu vatră în faţă orientat E - V ale cărei vestigii au apărut la –0,50 m sub forma unei lentile de pământ gri - roşcat cu pigmenţi de chirpic, cenuşă, pământ galben. Groapa de acces era patrulateră, neregulată, de 1,80 x 1,60 m, adâncită până la –0,75 m. Pe latura sudică se afla un prag din pământ galben. În faţa cuptorului pe aproape toata suprafaţa gropii podeaua era lutuită cu lut amestecat cu paie, ale căror amprente se mai pastrau în negativ.

Dimensiunile cuptorului sunt: axul longitudinal de 1,70 m şi axul transversal de 1,20 m. Când am scos cenuşa din interiorul cuptorului am observat bucăţi mari de lut făţuit prăbuşite din boltă, ceea ce înseamnă că acest cuptor fusese destul de bine lutuit în interior atât pe vatră cât şi pe boltă; nu este exclus ca o parte din calota acestui cuptor să fi fost la suprafaţă la nivelul de călcare antic. Vatra fusese mai adâncită decât podeaua. În spatele cuptorului se aflau vestigiile unei alte vetre de cuptor. Aceasta se mai păstra pe 0,82 x 0,74 m şi avea vatra la –0,80 m. Porţiunea de vatră era intersectată atât de groapa de bucate nr. 5 (complex 31) cât şi de cuptorul nr. 4. Noi am considerat că această vatră de cuptor trebuie să fi fost o fază mai veche a cuptorului nr. 4. Acest lucru ar explica detaliile constructive deosebite ale acestui complex adică groapa de acces foarte mică precum şi cantitatea mare de paiantă şi lutuială, care ne sugera că o parte a bolţii cuptorului se afla la suprafaţă. Cuptorul a fost refăcut parţial cu bolta în groapa de acces, păstrându-se din vechea boltă doar o parte. Această refacere a cuptorului nu implică existenţa cuptorului în cele două faze ale aşezării, ci doar o refacere necesară în urma unei surpări. Acest lucru este foarte interesant pentru datare deoarece se observă că aparţine primei faze de locuire, dată fiind groapa de bucate care intersecteaza complexul.

Inventarul a fost destul de sărac şi era constituit din cioburi din pastă nisipoasă, caolinoidă şi de amforă. Cu excepţia unui fragment de buză de castron din pastă cenuşie, aceasta categorie ceramică aproape că lipseşte. Cioburile din pastă nisipoasă, cca. 50 – 60, proveneau de la şase borcane diferite din punctul de vedere al pastei, arderii sau decorului. Unele cioburi erau lucrate destul de rudimentar din pastă cu cioburi pisate, slab arse, decorate cu striuri late. Altele proveneau de la un borcan din pastă nisipoasa, roşie - cărămizie cu scoică, cu miez negru şi angobă cărămizie, decorat cu striuri ordonate. Altele sunt din pastă nisipoasă de buna calitate, arsă uniform negru sau cărămiziu. Decorul predominant este striat dar erau şi câteva decorate cu striuri verticale pe striuri orizontale. Apar şi câteva fragmente de amfore de la exemplare cu gâtul înalt din pastă cu nisip fin şi mică, dar locul lor în ansamblul descoperirilor este nesemnificativ. Propunem o datare a complexului în a doua jumătate a sec. X.

Gropi de bucate

Groapa de bucate nr. 4 - complex 30 (Cas B 3)

La –0,42 m de la actualul nivel al solului, pe o suprafaţă caracterizată de strat de pământ brun spre gri cu pigmenţi de paiantă, cenuşă, cioburi s-a conturat gura unei gropi, de formă aproape rotundă, alungită cu un cioc spre N şi cu diametrul de 1,04 m. Groapa avea formă de sac cu adâncimea de 1,65 m şi diametrul fundului de 1,64 m. În profilul gropii se observau mai mult lentile dispuse orizontal care alternau. Umplutura gropii era brună. În partea superioară era destul de tasată, devenind mai afânată în jumătatea inferioara şi la fundul gropii. În toată umplutura se aflau pigmenţi alburii proveniţi probabil de la carbonizarea unor resturi vegetale şi pământ galben în pigmenţi sau în lentile. Pe lângă peretele gropii au apărut mici bucăţi de paiantă de 3 - 4 cm . Fundul avea pete de arsură. Inventarul gropii era extrem de sărac. Au apărut cioburi striate mici din pasta nisipoasă şi câteva din pastă cenuşie, precum şi 2-3 cioburi de amforă. Aproape de fundul gropii s-a descoperit un pumnal cu teacă de lemn din care se mai păstrau câteva fibre.

Groapa de bucate nr. 5 - complex 31- Cas A 4

A apărut la –0,55 m de la nivelul actual al solului sub forma unei pete rotunde brune. Are formă tronconică, diametrul gurii de 1 m, cu adâncimea de 1, 65 m de la nivelul actual. Diametrul fundului era de 1,64 m. În profilul umplurii s-au observat mai multe straturi care alternau constituite din pământ brun, afânat, în care se aflau pelicule de pământ galben. Pe la mijlocul gropii aproape pe toată suprafaţa se afla un strat de pământ ars până la roşu cu grosimea de 0,10 - 0,20 m. Sub acest strat se afla un altul brun - maroniu cu lentile mari de pământ galben.

Această groapă a intersectat un cuptor aşa cum arată peliculele de pământ ars aflate pe peretele gropii, dar aceasta nu explică în totalitate stratul de chirpic din groapă. Acest fapt coroborat cu petele de arsură de pe fund ne sugereaza ipoteza că pereţii acestei gropi au fost lutuiţi şi bine arşi fascicule verticale cu buza scurta, teşită; cioburi din pastă caolinoidă, cioburi striate de la borcane cu decor striat şi linii oblice pe gât; un ciob cu smalţ verde, fragmente mici de amfora din pasta caramizie. Deşi erau foarte puţine cioburi din pastă cenuşie unele aveau angobă cărămizie şi erau decorate cu linii lustruite în reţea. Aproape de fund se afla şi un cuţitaş din fier.

Este singura groapă de bucate care a intersectat un alt complex Dridu, prin urmare aparţine celei de a doua faze, datată în sec. X - XI.

Groapa de bucate nr. 6 – complex 33 (Cas B 5)

Acest complex se afla la doar doi metri distanţă de groapa de bucate nr. 4 cu care se asemăna în multe privinţe. S-a conturat la -0,61 m de la nivelul actual această adâncime pentru că se afla în mijlocul unui complex, care prin compoziţia stratului caracterizat de multe fragmente mici de paiantă şi pământ brun, foarte afânat, fusese o anexă de suprafaţă pe care noi am delimitat-o pe o suprafaţă de 2,80 x 2 m. Gura gropii era mai largă la suprafaţă, de 1,25 m după care se îngusta ca o pâlnie până la –0,90 m dupa care se lărgea. Groapa propriu-zisă avea formă tronconică şi adâncimea de 1,80 m de la nivelul actual al solului. Diametrul fundului era de 2 m.

Umplutura acestui complex diferă de toate celelalte gropi săpate până acum la Vlădeni. Pământul din interior era de o duritate deosebita, omogen, brun - închis spre negru. Cu greu am săpat jumătate din ea, rezultând un profil în care nu se distingea nici o stratigrafie. Părea umplută cu mâl compact. S-au găsit câteva fragmente mici de cioburi striate Dridu, din care unul decorat pe umăr cu striuri oblice, cioburi mici de amforă, un fragment de fusaiolă din pastă cenuşie.

Groapa de bucate nr. 7 - complex 34- Cas. A 3- A 6)

Această groapa se afla la 3 m de groapa de bucate nr. 3 (Cas A 1 – A 3) şi a apărut la aproximativ –0,40 m de la nivelul actual al solului. Gura era ca o pâlnie, mai largită la suprafaţă de aprox. 1,25 m după care se îngusta pâna la 1 m şi începea groapa propriu-zisă care avea forma de sac, adâncă de 2,10 m. Fundul avea diametrul de 1,85 m şi avea pete de arsură. A fost căpăcuită cu un strat de pamânt galben amestecat cu brun de aproximativ 0,25 m grosime. Umplutura era foarte afânată, brună şi în care se aflau pelicule de pământ galben şi un inventar din cioburi ceramice şi o fusaiolă bitronconică din pastă cenuşie. În groapă s-au descoperit cioburi din pastă nisipoasă, din pastă caolinoidă, din pisată cenuşie şi cioburi de amforă. Proveneau de la vase diferite, neîntregibile. Fragmentele din pastă nisipoasă, cca. 80 - 100 mici şi medii, erau răspândite în toată groapa. Câteva erau din pastă rugoasă cu cioburi pisate. Unele din pastă roşie cărămizie decorate cu valuri, altele din pastă neagră cu mică şi scoică, precum şi cioburi din pastă nisipoasă cu puţin nisip, de calitate buna cu angobă cărămizie. În privinţa decorului se observă aceeaşi diversitate: striuri verticale pe striuri orizontale, valuri alternate cu striuri.

Cioburile din pastă caolinoidă, roze, decorate cu striuri fine, dar foarte puţine, cca. 2 - 3. Din pastă cenuşie erau 16 fragmente mici, atipice, dar din pastă de bună calitate, bine arse şi decorate cu reţea de linii lustruite. Fragmentele de amforă sunt puţine, cca. 27 şi unele au angobă galben - portocalie. Au mai apărut fragmente de lut ars, făţuit, cu o grosime de până la 2 cm, un fragment de paiantă ars până la vitrificare, perforatoare, o fusaiolă bitronconică din pastă cenuşie, arsă până la negru. Contextul stratigrafic precum şi inventarul sugeraza o încadrare cronologică în sec. IX - X.

Campania 2003 a adus o serie de date privitoare la planul vetrei satului. S-a observat că în secţiunea orientată spre N (S A C alfa - C beta) aproape că nu există nivel medieval - timpuriu, ceea ce înseamnă că vatra satului nu s-a orientat spre N. În secţiunea orientată spre V nivelul Dridu apare doar în prima parte a secţiunii dupa care se pierde, ceea ce înseamnă că nici spre V nu s-a întins foarte mult.

Cele cinci locuinţe descoperite până acum sunt situate la distanţe egale unele de altele, descriind aproape un pătrat. Un alt aspect interesant îl constituie gropile de bucate care sunt grupate câte două în apropierea unei locuinţe. Până în prezent s-au descoperit trei astfel de grupări. În cazul a două grupări s-a observat existenţa unor anexe de suprafaţă, probabil umbrare sau colibe la adapostul carora se aflau gropile. În aceste gropi temperatura se menţinea constanta indiferent de oscilaţiile zilnice.

O alta situaţie o oferă cuptoarele. Cuptorul nr. 4 este construit în spatele cuptorului nr. 3 fără ca cele două complexe să se intersecteze. Şi în aceasta campanie au fost descoperite doua complexe aparţinând culturii Dridu care se intersectau. Astfel groapa de bucate nr. 5 (complex 31) intersecta cuptorul nr. 4, afectând o parte a acestuia.

Complexe geto-dacice

Groapa geto-dacă, S A, C gama (complex 29)

Pe traseul secţiunii S A la –0,40 - 0,45 m de la nivelul actual al solului s-au remarcat pelicule cu arsură şi oase, pete brune sau cenuşoase. Stratigrafia secţiunii este relativ săracă. Sub stratul arabil de 0,10 m - 0,25 m se afla un nivel arheologic de 0,15 - 0,25 m brun, afânat cu resturi ceramice medieval - timpurii (în partea sudică) şi geto-dace, chirpic, piatră. Sub acest nivel se afla un al doilea nivel caracterizat de pământ brun - gălbui cu puţine materiale geto-dace.

Pe suprafaţa acestei secţiuni la aproximativ –0,40 m a apărut o peliculă brună relativ afânată, pigmentată, cu lentile tari de pământ galben. Pelicula marca o groapă tronconică cu gura rotundă cu diametrul de aprox. 1 m şi fundul cu diametrul de 1,60 m . Adâncimea gropii era de 2 m de la nivelul actual şi de 1,55 m de la nivelul antic. Pereţii gropii erau puternic boltiţi spre N şi spre S unde în jumatatea inferioară aveau adevărate nişe boltite până la 0,50 m. În umplutura gropii alternau pelicule cu aproximativ acelaşi conţinut brun, cu pigmenţi albi de cenuşa. Însă unele pelicule erau afânate, iar altele mai tari datorita prezenţei în amestec al pământului galben. În apropiere de fundul gropii peliculele de pământ galben erau mai groase de 5 - 6 cm. La 1,50 m se aflau puţine oase de animal şi aşchii de oase din care unele arse. În apropierea acestora se aflau pelicule mici de arsură. Cele mai multe oase de animale şi de pasăre au fost descoperite aproape de fundul gropii între 1,66 - 1,72 m. La aceeaşi adâncime au fost găsite şi fragmente de paiantă puternic arse.

Inventarul acestui complex a fost extrem de sărac. Au apărut cioburi de la borcane geto-dace lucrate din pastă comună, arse cărămiziu şi decorate cu butoni sau brâu alveolat, cioburi de amfore elenistice. Datele tehnice şi detaliile de inventar ne sugereaza faptul că a fost o groapă cu o destinaţie neprecizată utilizată ulterior ca groapă menajeră. Prezenţa a 4 - 5 cioburi din pastă cu scoică decorate cu striuri aparţinând culturii Dridu, răspândite între 0,60 – 1,10 m, sugerează ipoteza că această groapă a putut fi reperată de locuitorii aşezării Dridu care au golit-o dupa care au astupat-o, calitatea umpluturii în partea superioara fiind diferită.

Acest complex se afla la aproximativ 66 m în linie dreaptă pe axa NV - SE de groapa geto-dacă nr. 1 (SA, cpl. 27), având în comun o serie de detalii constructive, forma tronconică, pereţii puternic boltiţi în partea inferioară, însă deosebindu-se de aceea prin calitatea umpluturii relativ tare, cât şi prin inventarul foarte sărac.

Complex 35 (Cas. A 5, C. 3)

La –0,42 m a fost evidenţiat colţul unui complex care a coborât cu o treaptă până la –0, 76 m, complex caracterizat de pământ brun deschis, cenuşos, afânat, sub care se afla pământ galben spre gri, tasat. În acest complex se aflau cioburi getice din pastă cărămizie şi cenuşie de la castroane, borcane; fragmente de amforă, un fragment de râşniţă, oase de animale mari, pietre, fragmente de calcar. Parte din acest complex a fost intersectat în caseta A 3 unde cobora tot cu o treapta până la 0, 90 m . În Cas A 3 a fost intersectat de două complexe Dridu. Cu toate acestea pe suprafaţa casetei A 3 s-au mai gasit materiale geto-dace, fragmente de paiantă mărunţite, pelicule brune afânate din care unele rotunde, pietre etc. Descoperirile din cele două casete ne fac să credem că acolo s-a aflat un complex geto-dac puţin adâncit, probabil o locuinţă şi care a fost intersectat şi distrus de complexele Dridu.

Complex 38 (SB, carou beta)

Pe traseul secţiunii îngustă de doar 1,50 m a fost intersectat un complex ce cobora în trepte până la adâncimea de 0,82 m. Complexul continua în profilul sudic. Aproape de mijlocul complexului a fost descoperită o groapă cu diametrul de 0, 70 m şi care se adâncea până la – 1,35 m de la nivelul actual al solului. Pe suprafaţa acestuia se afla un pământ brun afânat cu lentile galbene, paiantă, fragmente de calcar şi oase de animale, cioburi getice de la borcane din pastă cărămizie, fragmente de amfora, piciorul unui vas grecesc cu firnis cărămiziu. Credem că acest complex este o locuinţă de suprafaţă din care am intersectat o latură.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu