Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Boroşteni | Comuna: Peştişani | Judeţ: Gorj | Punct: Peştera Cioarei | Anul: 1995

Anul   1995
Epoca
Paleolitic şi mezolitic
Perioade
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Gorj
Localitate   Boroşteni
Comuna   Peştişani
Punct
Peştera Cioarei
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Căpiţă Carol Facultatea de Istorie, Universitatea București
Cârciumaru Marin responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Dobrescu Roxana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Otte Marcel Universitatea Liège, Belgia
Cod RAN    81200.01
Raport


Peştera Cioarei a rămas şi în anul 1995 singura aşezare din paleoliticul mijlociu în care se desfăşoară săpături arheologice sistematice în România.


În anul 1995 finanţarea cercetărilor a fost asigurată de Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" din Bucureşti, iar forţa de muncă în cea mai mare parte de către studenţii facultăţilor de istorie-arheologie şi istorie-geografie din Universitatea Valachia - Târgovişte. În acest an scopul cercetărilor a fost, în primul rând, recuperarea micromamiferelor, în vederea obţinerii unei coloane paleoclimatice complete, corelabilă cu o nouă coloană palinologică. Pentru aceasta, cercetările din Peştera Cioarei au avut un caracter particular şi au implicat o tehnică aparte de recuperare a vestigiilor, mergându-se până acolo încât s-a spălat întregul sediment din secţiunea XVII, în site destul de fine.


În anul 1995 au fost săpate secţiunile XVII şi XVIII până la adâncimea de 285 cm, urmând ca în anul 1996 să se continue până la atingerea patului peşterii. Materia primă este reprezentată în primul rând prin cuarţit, secondat de diorit şi foarte rar silexit. În paleoliticul mijlociu debitajul s-a realizat prin "quartiers de citron" în cea mai mare parte, suporturile fiind întrebuinţate pentru a fi obţinute racloare. Aşa de exemplu, în secţiunea XVII aşchiile din cuarţit sunt în număr de 18, iar cele de diorit numai 4. În afară de acestea, racloarele din cuarţit sunt drepte (cinci), transversale (unu), concave (unu), convexe (unu) şi "dejete" (doi), iar cele din diorit sunt mai numeroase cele concave (trei), dar nu lipsesc nici celelalte tipuri.


Debitajul "levallois" a oferit câteva piese tipice, în special din diorit, printre care se remarcă în secţiunea XVII două vârfuri şi o aşchie deosebit de interesantă. Cele şase piese litice identificate anul acesta ca aparţinând paleoliticului superior sunt reprezentate de trei lame, două lamele, şi o aşchie. Semnificativ ni se pare faptul că, dintre acestea, două sunt din obsidian, ceea ce ridică problema provenienţei acestei materii prime. Uneltele sunt: un gratoar pe vârf de lamă, o lamă şi o lamelă retuşate. Tehnologic, suporturile laminare sunt caracterizate prin fazele: "plein debitage" (trei piese), reamenajare a flancului (două piese). Tot din paleoliticul superior trebuie să menţionăm de asemenea, cele trei obiecte de podoabă. Este vorba de un pandantiv din gresie-marnoasă puternic silicifiată, gravat prin motive geometrice, un incisiv de Ursus spelaeus şi o falangă de la aceeaşi specie, ambele perforate pentru a fi purtate suspendate.

Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu