Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Orăştie | Judeţ: Hunedoara | Anul: 1994

Anul   1994
Epoca   Epoca medievală (sec. XIII -XVIII); Epoca migraţiilor (sec. VII - XI); Hallstatt; Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz; Preistorie; 
Perioade   
Categorie   Religios, ritual şi funerar; 
Tipuri de sit   biserică; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Orăştie
Comuna   mun. Orăştie
Punct   
Sector   
Toponim   
Colectiv   Gheorghe Petrov (MNIT), Zeno Pinter(ISSU Sibiu), studenţii Groza Horaţiu, Mihai Dobre (ULB Sibiu)
Colectiv sector   
Instituții implicate  
Persoane implicate  
Cod RAN    87647.04
Raport Într-un vechi cartier al oraşului, într-o zonă de case situată la S-E de cetate, peste Apa Orăştiei şi în stânga drumului ce iese spre Grădişte, se află un vechi cimitir care a funcţionat până târziu, după al doilea război mondial. Într-o margine a cimitirului se află ruina fostei biserici greco-catolice. Ea avea hramul Sf. Nicolaae şi a funcţionat ca lăcaş de cult până în 1946, când a fost dezafectată odată cu darea în folosinţă a noii biserici greco-catolice, construită în altă parte a oraşului. Rămasă în părăsire, oamenii locului au demolat-o, folosind materialul recuperat la alte întrebuinţări. Astăzi se mai află în picioare doar absida altarului, dar denivelările terenului lăsau însă să se întrevadă întregul plan al lăcaşului. Din punct de vedere arheologic, biserica prezintă un interes deosebit, ea fiind ridicată cel mai devreme pe la mijlocul veacului trecut, lucru dovedit şi de altfel şi pe cale arheologică.
Informaţia documentară referitoare la o altă biserică mai veche situată în acelaşi perimetru este aproape inexistentă. Însă hramul bisericii (Sf. Nicolae) este pomenit pentru prima dată într-un act testamentar, lăsat de către Ştefan Olahul, tatăl umanistului Nicolae Olahul, care a fost între anii 1504-1520 judele regesc al Orăştiei. El îşi manifesta dorinţa de a fi îngropat după moarte în biserica ce purta acest hram. Nici o altă veche biserică de pe teritoriul oraşului nu a purtat un astfel de hram. Tentaţia verificării acestei informaţii documentare, precum şi posibilitatea descoperirii eventualei urme a unei mai vechi biserici, ne-au îndemnat să efectuăm o cercetare pe locul bisericii demolate.
S-au practicat următoarele secţiuni după cum urmează: S1 = 14 x 2,50 m, pe relaţia E-V, cu latura de N pe axa bisericii şi perpendiculară pe mijlocul zidului tâmplei, cealaltă latură fiind spre sud; casetele A şi B, ambele cu dimensiunile 1 x 1 m pornind direct şi fără martor de pe laturile de N şi de S ale lui S1, la 1 m de capătul vestial al aceleiaşi secţiuni. S2 = 7 x 2 m, pe relaţiaa N-S, perpendiculară pe latura nordică a lui S1 cu un martor de 0,50 m între ele şi la o distanţă de 8,50 m de zidul tâmplei. Făcând abstracţie de unele ziduri şi fundaţii ale bisericii mai noi, interesante sunt însă mormintele descoperite. S-au dezvelit în total 25 de schelete, câteva dintre ele fiind deranjate mai mult sau mai puţin de săparea şanţurilor ppentru fundaţii, altele fiind parţial suprapuse de către aceleaşi fundaţii. Defuncţii se aflau depuşi în gropi ale căror adâncimi variază între -1,30 m şi -1,90 m, orientarea lor fiind cea obişnuită, adică capul la vest şi picioarele spre est. Cuiele şi resturile de lemn putrezit au dovedit că la toate cazurile s-au folosit sicrie. Inventarul funerar este destul de sărăcăcios, la multe morminte el lipsind cu desăvârşire. Un număr de 12 schelete aveau fiecare o monedă pe care o ţineau într-una din mâini. Cronologic, emisiunile monetare descoperite aparţin unor monarhi habsburgici ori poloni, toţi din veacurile XVI-XVII (Ferdinand I, Rudolf II, Matia II, Leopold I, Sigismund III). Deşi cel mai vechi mormânt avea o monedă aparţinătoare perioadei de început a veacului XVI, nu este exclus ca în ansamblul cimitirului să existe şi alte mormântări mai vechi. Secţiunile noastre s-au limitat doar la locul ocupat de biserica demolată. Acest cimitir se află în mod sigur în jurul unei biserici care nu putea fi decât din lemn. Aceasta fie că s-a aflat chiar pe locul cercetat de noi şi ocupat ulterior de biserica demolată, urmele sale nemaiputând fi sesizate, fie că se afla amplasată undeva prin apropiere, într-un alt loc din fostul cimitir.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu