Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sighişoara | Judeţ: Mureş | Punct: La Cetăţea, Wietenberg | Anul: 1995

Anul   1995
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mureş
Localitate   Sighişoara
Comuna   mun. Sighişoara
Punct
La Cetăţea, Wietenberg
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    114603.04 114523.03
Raport I. Albeşti


Aşezarea de la Sighişoara-Albeşti, punctul "La Cetăţea", formează o staţiune arheologică de tipul "aşezare cu fortificaţie" şi se află în perimetrul comunei suburbane Albeşti, la circa 3 km sud de această comună, pe o vale laterală străbătută de un afluent sudic al râului Târnava-Mare (pârâul Sarpatoc). Aşezarea se află pe o terasă înaltă (400 m altitudine) dominată de un deal tronconic pe vârful căruia există o veche fortificaţie de pământ cu val şi şanţ interior, denumită de localnici Cetăţeaua. Aşezarea şi cetatea au fost descoperite în anul 1976. Începând din 1980 s-au efectuat sondaje de verificare, confirmându-se observaţiile de pe teren. Particularitatea acestei staţiuni comportă patru aspecte:a) o durată mare de locuire în aşezare, pe aceeaşi suprafaţă, succesiunea de locuiri începând din preistorie şi durând, cu intermitenţe, până în feudalismul timpuriu;b) prezenţa unui punct fortificat în imediata apropiere, punct fortificat, care a controlat intrarea în defileul văii şi care a fost amenajat în perioada dacică şi la sfârşitul feudalismului timpuriu (sec. XIII).c) terasa pe care se află plurisitul arheologic a fost şi este supusă în continuare unui proces accelerat de eroziune, care a dus la distrugerea a cel puţin jumătate din suprafaţa care iniţial conţinea vestigii arheologice;d) cultura materială aparţinând începuturilor feudalismului (sec. IX - X) prezintă unele particularităţi şi elemente inedite asupra cărora vom reveni.


Cronologie.


Staţiunea de la Sighişoara-Albeşti (La Cetăţea) cuprinde complexe şi materiale arheologice încadrabile în trei faze:a) faza preistorică:


- Cultura Coţofeni - tranziţie la epoca bronzului;


- Cultura Sighişoara-Wietenberg - bronz mijlociu;


- Cultura Latene geto-dacic (sec. I a.Chr.-I p.Chr)
- faza prefeudală - sec. VII - VIII
- faza feudal timpurie - sec. IX - XI

Faza preistorică. "Cultura Coţofeni" - a fost pusă în evidenţă prin descoperirea unor suprafeţe alveolate care conţineau ceramică specifică şi material osteologic, aflate stratigrafic la nivelul inferior al stratului de cultură.


Cultura Sighişoara-Wietenberg - vestigiile acestei culturi apar în perimetrul unor suprafeţe uşor adâncite în sol, ovale în plan, marcate de aglomerări de ceramică, obiecte de metal, pietre de vatră roşii, materiale osteologice, probabil urmele unor locuinţe de suprafaţă. Apar şi gropi rituale, în formă de clopot, care conţineau o mare cantitate de ceramică fragmentară.


Cultura Latene - se caracterizează prin prezenţa unor locuinţe patrulatere cu colţuri rotunjite, fără instalaţie de încălzire în interior, conţinând obiecte şi ceramică specifice, precum şi prin prezenţa unor gropi menajere şi a unor gropi de incineraţie cu multă ceramică fragmentară, la care se poate adăuga descoperirea unui mormânt de înhumaţie, dublu, în groapă în formă de clopot, cu inventar metalic şi ceramic. Orizontul Latène încetează la sfârşitul sec. I p.Chr.


Faza prefeudală (sec. VII - VIII). Locuirea a fost reluată în cadrul aşezării în sec. VII prin apariţia unor locuinţe, cuptoare de pâine, gropi menajere şi gropi rituale, specifice perioadei prefeudale. Locuinţele au formă patrulateră, colţuri ascuţite sau rotunjite, adâncite în sol 0,40 - 0,60 m, construite din lemn şi impresionează prin mărimea instalaţiilor de încălzire, veritabile sobe de piatră având aspectul unor mici turnuri, ocupând locul cel mai important în economia încăperii.


Locuinţele acestei perioade sunt monocelulare, cu o singură excepţie, o locuinţă bicelulară rezultată dintr-o extindere. Au fost cercetate, de asemenea, şi câteva locuinţe-atelier de redus minereul de fier, cu amprentele micilor instalaţii de reducere, cu o mulţime de deşeuri de argilă vitrificată şi fragmente de lupe de fier rezultate din prelucrare. Încadrarea cronologică a perioadei s-a făcut pe bază de obiecte de metal (vârfuri de săgeată cu peduncul torsadat) şi prin analiza ceramicii. Ceramica acestei perioade este o ceramică brun-pământie, de proastă calitate datorită arderii insuficiente, care apare imediat după încetarea orizontului ceramicii cenuşii în Transilvania, cel puţin pe marile văi ale provinciei unde s-au făcut principalele cercetări. Există, de asemenea, o cantitate de ceramică la roată rapidă, decorată cu benzi în val şi benzi de striuri incizate pe umărul vasului. Faza mai târzie (sec. VIII) se defineşte prin restrângerea cantităţii de ceramică lucrată cu mâna şi prin apariţia unei ceramici de calitate mai bună, pastă nisipoasă, relativ omogenă, roată lentă, motive decorative amplificate aproape pe tot vasul. Această ceramică se regăseşte în aşezările de la Bratei şi Sighişoara - Dealul Viilor, precum şi în majoritatea aşezărilor din această perioadă din bazinul superior şi mijlociu al Târnavei Mari.


Faza feudal timpurie (sec. IX - XI). Complexele încadrabile în această perioadă sunt locuinţe, cuptoare de pâine, gropi menajere şi gropi rituale. Se pot delimita două sub-faze: Sub-faza timpurie (sec. IX - X) şi sub-faza târzie (sec. XI). În arhitectura locuinţelor din sub-faza târzie se constată o serie de modificări: locuinţele sunt mai spaţioase, sunt construite din bârne suprapuse, au o platforă din lespezi de gresie amenajată la nivelul de călcare în dreptul intrării, instalaţiile de foc sunt mai simple, vetre ovale cu gardină de pietre mici. Încadrarea cronologică în sec. XI şi, poate, la începutul sec. XII, s-a făcut pe baza analizei inventarului ceramic. El prezintă importante analogii cu materialul ceramic descoperit la Sarasău şi în alte aşezări de epocă cu particularitatea lipsei totale a căldărilor de lut (deocamdată).


Am lăsat la sfârşit sub-faza timpurie (sec. IX - X) datorită unei serii de particularităţi. Întreaga cultură materială, ceramica şi obiectele de podoabă descoperite conţine o serie de elemente inedite lăsând impresia unei evoluţii culturale relativ separate. Locuinţele descoperite se încadrează, în linii generale, în datele perioadei anterioare. Este vorba de locuinţe patrulatere de dimensiuni modeste, prevăzute cu instalaţii de încălzire tip cuptor de piatră, dar de dimensiuni mici, atât cuptoarele cât şi locuinţele. Cultura materială prezintă următoarele particularităţi: - prezenţa unei ceramici roşcate, semi-fină, lustruită, roată rapidă, pastă omogenă, ardere oxidantă bună, amintind de un anumit tip de ceramică roşcată-lustruită din perioada romană târzie; - apariţia unor elemente de decor specifice constând din serii de impresiuni alungite formând benzi orizontale întrerupte. Am numit acest decor "cu furculiţă". El se combină uneori cu benzi de striuri verticale, benzi orizontale neîntrerupte şi cu benzi în val de tipul "în ghirlandă". Cea mai mare parte din aceste elemente provin din ceramica romană târzie; - prezenţa unor vase din ceramică brun-cenuşie ale căror profile amintesc de vasele de provizii cu buză aplatizată, lăţită interior şi exterior; - apariţia unor obiecte de podoabă din bronz şi argint, cercei şi pandantive de cercei cu analogii directe în lumea romană şi romană târzie.


Rezultă, din datele expuse, că ne aflăm fie în prezenţa unei evoluţii culturale strict zonale, bazate pe o pânză de populaţie extrem de conservatoare, care a păstrat peste secole o serie de tradiţii culturale romane, fie în faţa unui fenomen mai larg, un spaţiu cultural cu puternice tradiţii daco-romane care a iradiat şi a influenţat cultural spaţiul intracarpatic pe tot parcursul secolelor VII - XII şi care a scăpat până acum, din motive obiective, efortului de cercetare arheologică. Această ultimă ipoteză ar putea implica o nouă viziune privind geografia arheologică prefeudală a spaţiului intracarpatic. Această ipoteză implică, de asemenea, necesitatea transferării efortului de cercetare dinspre zonele "depresionare" ale Transilvaniei, văile marilor râuri şi câmpia Transilvaniei, unde se concentrează aproape toate descoperirile de până acum, către platourile cu altitudine mijlocie-înaltă (600 - 1000 m) din zona de podiş şi premontană din estul Transilvaniei, dominată de păşuni şi păduri. Există această vastă pată albă a cercetării arheologice, care ar putea oferi în viitor surprize importante privind perioada migraţiilor. În stadiul actual al cercetării, în urma descoperirii recente a mai multor puncte aparţinând acestui spaţiu cultural premontan din estul Transilvaniei, se poate avansa ipoteza că în perioada migraţiilor au coexistat două spaţii culturale relativ distincte, deşi înrudite:


I. un spaţiu cultural, cercetat până acum, în zonele "depresionare" şi pe marile căi de comunicaţie, cu aspecte mixte şi instabile, conţinând elemente culturale daco-romane şi migratoare, dificil de atribuit etnic şi


II. un spaţiu cultural, încă necercetat, conţinând elemente autohtone culturale mult mai evidente şi uşor de identificat, situat în zonele submontane şi de podiş ale Transilvaniei. Acest spaţiu cultural a fost focarul permanent de iradiere, care a provocat toate fenomenele de ameliorare a calităţii artefactelor (ceramică, podoabe, etc) constatate în special pe parcursul sec. VIII - X în spaţiul intracarpatic.



II. Wietenberg
Cercetările s-au concentrat asupra terasei inferioare a dealului. Au fost executate două secţiuni (2 x 10 m şi 2 x 26 m) şi 7 casete (4 x 4 m). A fost surprins un singur nivel de locuire aparţinând Latene-ului târziu. Materialele arheologice din epoca bronzului (ceramică, topor de piatră, ac de bronz) au fost descoperite în poziţie secundară în nivelul dacic. În ceea cea priveşte locuirea geto-dacică, au fost dezvelite trei locuinţe semiadâncite şi cinci gropi de provizii. Două dintre aceste locuinţe au cunoscut mai multe faze de utilizare. Gropile de provizii aveau o formă tronconică, una dintre ele conţinând cinci vase (lucrate cu mâna şi la roată) întregibile. În imediata apropiere a primei locuinţe a fost descoperit şi un cuptor menajer. Inventarul arheologic recuperat din locuinţe şi gropi constă în ceramică lucrată cu mâna şi la roată, unelte şi obiecte de uz casnic din fier, piese de vestimentaţie din bronz (două fragmente de paftale de tip Latène târziu), fragment de zăbală din fier, un denar republican roman, etc.


Pe baza materialelor descoperite, locuirea de pe terasa inferioară a dealului poate fi datată în sec. I a.Chr - I p.Chr. fiind contemporană cu cea de pe platoul superior.

Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu