Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Albeşti | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca greacă şi elenistică
Perioade
Epoca elenistică
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Albeşti
Comuna   Albeşti
Punct
Cetate
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Alexandru Nicolae
Bărbulescu Maria
Buzoianu Livia
Cliante Laurenţiu
Cod RAN    60954.01
Raport Aşezarea de la Albeşti este plasată la limita de V a teritoriului coloniei doriene Callatis. Zona fortificată, de formă rectangulară, ocupă o suprafaţă de cca. 2 800 m2. Spre E, S şi V de aceasta locuirea se întinde pe o suprafaţă de cca. 12 ha. Fortificaţia propriu-zisă cunoaşte trei faze constructive: primele două, ocupând suprafeţe aprox. egale, se plasează în sec. IV a. Chr.; faza a treia, care reprezintă şi o extindere a suprafeţei fortificate spre S, se plasează în sec. III a. Chr. (după primele decenii ale sec. până spre sfârşitul lui sau începutul sec. următor). Amenajarea spaţiului interior al fortificaţiei se plasează între aceleaşi limite cronologice. Cercetarea arheologică a urmărit stabilirea unei corelaţii între cronologia amenajărilor din interiorul fortificaţiei şi întregul sistem de apărare reprezentat de incinte.
S-au putut detaşa două perioade de vârf ale activităţii economice a cetăţii: prima, plasată spre sfârşitul sec. IV şi începutul sec. III a. Chr, iar a doua, în a doua jumătate a sec. III a. Chr. Coordonatele politice între care îşi desfăşoară existenţa cetatea sunt mai puţin clare. Prima incintă este legată de procesul apariţiei aşezărilor de tip mixt, în care, în sec. IV a. Chr, elemente etnice de bază (autohtoni şi greci, între care nu excludem şi unele prezenţe scitice documentate în zonă) sunt quasiegal reprezentate. Construcţia celei de a doua incinte, mai întărită, demonstrează caracterul militar (sau strategic) defensiv al fortificaţiei.
Faza a III-a demonstrează o existenţă înfloritoare a aşezării, la adăpost de orice evenimente, care, chiar dacă au avut loc, au afectat într-o anumită măsură numai Callatida, nu şi teritoriul ei.
Cercetările arheologice din 2004 au vizat spaţiul de extindere a fortificaţiei spre S (desemnat ca sector A şi lucrări de conservare primară a două locuinţe din sectorul B (situat imediat, spre N şi în continuarea sectorului A).
Carourile cercetate în sectorul A - în numerotarea noastră 45-46-46 şi 52-53 – sunt din faza a III-a de locuire (respectiv sec. III a. Chr.). Un element important în structura fortului din această zonă este zidul de incintă (latura de S a incintei) şi un zid paralel cu acesta, pe direcţia E-V. Acest zid (notat cu sigla "Z"), poate fi urmărit pe o lungime de cca. 40 m (din SA, c.3 până în SA, c.52); el are lăţimea de 1,4 m şi se păstrează pe o înălţime de 0,6 m. Zidul masiv, cu plinta spre N, are el însuşi aspectul unei incinte: probabil a reprezentat un zid de sprijin pentru complexe de locuire din spaţiul rămas liber până la incintă (lărgimea acestui spaţiu este de cca. 5 m). De altfel, astfel de structuri de sprijin au fost surprinse şi în sectorul B, paralele laturilor de N şi de S ale incintei a II-a.
Celelalte elemente de construcţie apărute în carouri le raportăm zidului "Z".
Caroul 52 este traversat pe limita sa estică (şi sub martorul, ulterior desfiinţat, spre c.45) de un zid cu direcţia S-N, perpendicular pe zidul "Z" şi legat de acesta. Noul zid se păstrează pe o înălţime de 0,68 m; celelalte dimensiuni sunt: 4,1 m lungime şi 0,86 m lăţime. Şi celelalte laturi ale caroului sunt traversate de ziduri:
- spre V un zid cu dimensiunile de 4,4 m lungime, 0,53-0,6 m lăţime (valorile variază);
- spre S un zid cu dimensiunile de 3,10 m lungime şi 0,58 m lăţime.
Cele două ziduri stau pe un strat de pământ gros de 0,35 m şi par adaosuri ulterioare alipite zidului "Z". Este posibil ca spre S să nu avem propriu-zis de a face cu un zid, ci cu blochete căzute: în colţul de SE al caroului se conturează o platformă care continuă sub martor în SA, c.51. Un argument este şi faptul că zidul dinspre V din SA, c.52 nu se termină la punctul de întâlnire cu zidul de S, ci continuă până la limita caroului.
Partea de N a caroului 45 este ocupată de zidul "Z". Acesta este întrerupt în colţul de NE al caroului, pe o lungime de 1,04 m.; întreruperea se datorează dislocării unui bloc de parament pentru crearea unei intrări. Fundaţia zidului se păstrează pe direcţia V-E şi are aici o înălţime de 0,14 m. Caroul este ocupat de un pavaj de piatră, cu suprafaţa de 3,85 x 2,8 m, din dale mai mari de-a lungul zidului de V şi mai mici în rest. Pavajul este suprapus de piatră din dărâmătură, în cantitate mai mare în partea de SE a caroului şi în profilul de E. Cum spre S, în SA, c.44 avem păstrată incinta, este posibil ca piatra de pe pavaj să provină din dărâmătura sau emplectonul incintei. Caroul 46 din SA a fost acoperit de un strat gros de dărâmătură (a cărui grosime, pe profilul de V, variază între 0,25-0,4 m). După înlăturarea dărâmăturii, în profilul de S a fost surprinsă faţa de N a zidului "Z". Din zid se păstrează plinta (lată de 0,1 m) şi primul rând de asize. Asizele, frumos ordonate, urmărite de la V la E, au dimensiuni de 0,73x0,4; 0,4x0,4; 1x0,4; 0,8x0,4 m.
Zidul se păstrează neîntrerupt pe o lungime de 3,14 m; în colţul de SE zidul este întrerupt (aceeaşi întrerupere care apare în SA, c.45). În partea de NV a caroului apare un pavaj din dale mari, cu suprafaţa de 2x1,9 m, suprapus spre limita de N de dărâmătură. În profilul de V, situaţia urmărită de la N la S, pe lungime este următoarea: 1,50 m – dărâmătură; 1,37 m – conglomerat de pietre cu dispunere mai ordonată şi cu aspect de platformă sau zid; 1,11 m dărâmătură. Dintre materialele ceramice reţinem un picior de amforă de Chios de sec. IV a. Chr. şi un fund de kantharos atic cu picior jos.
Spre N, caroul 47 este lipsit de sarcină arheologică; la adâncimea de –0,7 m se află stânca tasată.
Spre S se reia săpătura din SA, c.44; din carou se păstrează martorul de V şi de N. Caroul e traversat de la E la V de latura de S a incintei a III a (lăţimea incintei= 1,1 m; înălţimea păstrată= 0,48 m). Din incintă se păstrează un singur rând de blocuri mari de calcar, dispuse pe orizontală; blocurile sunt aşezate direct pe stâncă şi sunt suprapuse de pietre de dărâmătură. În jumătatea dinspre V a caroului s-a practicat un sondaj de 1,8x2,25 m pentru a controla pe ce stă incinta. Sondajul a ajuns până la baza zidului (-0,48 m de la asiză); la această adâncime s-a dat de stânca naturală. Nu apar aici urme ale zidului din SA, c.52-45, perpendicular pe "Z" (dovadă că zidul la care ne referim se opreşte în incintă).
Conservare primară: locuinţa din SB, c.5-15
Se porneşte de la resturile ferme de zid: zidul de E, zidul de N, colţul de NV.
Zidul de N (lungime= 5,8 m) este comun cu zidul care închide spre S locuinţa L7. El suprapune un pavaj cu direcţia E-V.
Zidul de E: pietrele originale s-au păstrat pe o lungime de 1,7 m; în continuare, spre S, zidul a fost reconstituit pe o lungime de 2,5 m (lungimea totală a zidului= 4,2 m). Accesul în locuinţă se face dinspre E, printr-o intrare lată de 0,7 m (intrarea este pe aceeaşi linie cu intrarea din L7).
Latura de V se afla sub martor; poziţie fermă are colţul de NV şi o linie de pietre pe direcţia E-V de pe pavajul din SB, c.4. Se demontează şi se reface zidul de V al locuinţei (lungime= 5 m).
Zidul de S are ca puncte fixe câteva blochete din capătul de SV şi a căror orientare este E-V.
Relaţia dintre locuinţă şi pavajul din SB, c.4: pavajul se opreşte în locuinţă.
Dimensiunile zidurilor restaurate: zidul de N = 5,8 m; zidul de E = 4,3 m (+ 0,7 intrarea); zidul de S = 5,8 m; zidul de V = 5 m.
Conservare primară: locuinţa din SB, c.14
Puncte ferme: parţial zidul de S; se păstrează un fragment şi din zidul de V (pe o lungime de 0,6 m. Între fragmentul zidului de V şi profilul de V al caroului apare multă dărâmătură (este piatra care aparţine zidului de V). Mai puţin sigure sunt zidurile de E şi de N. Latura de E suprapune pavajul din SB, c.4. Zidurile păstrate sunt din blocuri mari de calcar şi ating o lăţime de 0,75 m. Intrarea, lată de 0,75 m, se află pe zidul de S. Din colţul de SE al locuinţei s-a recuperat un corp de statuetă ceramică (Cybela) şi o ştampilă sinopeană; mai multe fragmente amforice parţial reîntregite şi un fragment de mortarium provin din acelaşi punct.
Locuinţa reconstituită are dimensiunile: zidul de E = 4,9 m; zidul de V = 4,9 m; zidul de N = 4,7 m; zidul de S = 4,7 m; lăţimea zidurilor = 0,7-0,78 m; înălţimea reconstituită = 0,5 m. Pavajul interior are suprafaţa de 2,35x2,8 (1,2) m.
Ne propunem continuarea cercetării arheologice în sectorul A, în carouri situate pe linia mediană, între incintele de S şi de N. Totodată avem ca obiectiv conservarea primară a amenajărilor situate de-a lungul incintei de V din sector B.
Rezumat Résumé:
Les fouilles archéologiques d’Albeşti, commencées en 1974, ont conduit a l’identification d’un site hellénistique du type frourion. La fortification connaît trois phases de construction, dont les deux premieres se placent entre les limites du IV-e s.av. J.-C. et la troisieme est datée au III-e s.av. J.-C. (apres les premieres décennies du siecle). Les dates proposée s’appuient sur la situation stratigraphique et les matériaux archéologiques datables (monnaies et estampilles amphoriques).
En 2004 les recherches se sont déroulées dans l’espace d’extension de la fortification vers le Sud. On a surpris des vestiges de construction: l’enceinte de Sud, une muraille d’appui parallele a l’enceinte, des compartiments et des restes de pavage.
Les matériaux céramiques du IV-e s. av. J.-C. démontrent une habitation du plateau antérieure a l’aménagement de l’enceinte. Ceux de III-e s. av. J.-C., majoritaires, sont contemporains au fonctionnement de celle-ci.
English Abstract The excavations at Albeşti began in 1974 led to the identification of a Hellenistic settlement of the frurion type. The fortification has three construction phases. The first two date to the 4th century BC, and the third one to the 3rd century BC (after the first decades of the century). The proposed data are based on the stratigraphical situation and the datable archaeological material (coins and amphora stamps). In 2004 the researches were conducted in the extended space of the fortification to the south. We found construction traces: the south precinct, a wall parallel to the precinct, partitions and pavement remains. The pottery from the 4th century BC proves the occupation of the plateau earlier than the precincts; however, the 3rd century BC material prevails.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu