Cercetările arheologice s-au efectuat în perioada 19 iulie–07 august 2004 în satul Bălţata, comuna Sărata, jud. Bacău, punctul La Moviliţă/Între Bălţaţi, în apropierea pârâului Bălţaţi. Pe locul unde a fost amplasată aşezarea acum sunt terenuri agricole. Cercetările s-au efectuat în acest an pe proprietăţile lui Chiper Ion şi Moldovanu Lucica. În anul 2003, eleva Şenchea Crina Elena a adus la muzeu câteva fra...gmente ceramice descoperite în punctul La Moviliţă, punct situat în marginea nord-vestică a satului Bălţata. Moviliţa care se află la ENE de zona cu resturi ceramice are o altitudine absolută de 265,5 m. Aceste resturi ceramice, precum şi altele, recoltate în urma perieghezelor efectuate de arheologi ai Complexului Muzeal "Iulian Antonescu" au fost atribuite fazei AB a culturii eneolitice târzii Cucuteni, precum şi perioadei dacice clasice, sec. I a. Chr-I p. Chr. Larga răspândire şi numărul mare al materialelor ceramice de la suprafaţă au condus la ideea existenţei unei aşezări cucuteniene pe acest loc şi, implicit, la necesitatea efectuării unor sondaje arheologice. Perioada de desfăşurare a săpăturilor a fost 19 iulie–7 august 2004. Buna desfăşurare a lucrărilor a fost asigurată de colectivul enumerat mai sus şi de un număr de 29 de zilieri, studenţi ai Facultăţii de Litere, secţia Istorie-Limbi Străine, Universitatea Bacău care au efectuat pe acest şantier practica de specialitate. În funcţie de forma de relief (o terasă) şi de regimul de proprietate a terenurilor, s-a hotărât trasarea a două secţiuni perpendiculare, avându-se în vedere eventuala surprindere a marginii şi a unei stratigrafii verticale cât mai corecte ale aşezării. Astfel, s-au trasat SI (lungime = 20 m, lăţime = 2 m), orientat NNE-SSV şi SII (lungime = 16 m, lăţime = 2 m), cu orientarea VNV-ESE. Lucrările au fost, din păcate, îngreunate considerabil de ploile consistente şi de lungă durată care au avut loc de-a lungul întregii perioade de săpături. Cu toate acestea, s-au reuşit exploatarea integrală a celor două secţiuni şi desprinderea unor concluzii privind potenţialul arheologic al terenului. Din păcate, cel puţin pe porţiunea sondată de noi, aşezarea pare să fi fost distrusă de lucrările de ameliorare a terenurilor agricole (nivelări-terasări, arat la mare adâncime), efectuate cu precădere în deceniile de după cel de-al doilea război mondial. Această distrugere este evidentă, atât din prezenţa materialelor arheologice numai în nivelul arabil, cât şi din stratigrafia verticală, care se prezintă în felul următor: - un prim nivel, cel arabil (de culoare negricioasă), care variază între 0,2-0,4 m, şi despre care credem că înglobează şi nivelul de cultură cucutenian; - un nivel intermediar (0,15-0,4 m), de culoare galben murdar, cu puţine resturi arheologice; - nivelul de sol steril din punct de vedere arheologic, de culoare galbenă. După cum am precizat, majoritatea materialelor (ceramică, oase, unelte de piatră şi silex) au apărut în nivelul superior, cel arabil, deci până la aprox. –0,4 m de suprafaţă, după care s-au rărit, până la dispariţie. O concentrare mai mare de material s-a observat în SII, aprox. între metrii 12-15. În nivelul intermediar s-a observat, atât în profil, cât şi pe plan, existenţa unei gropi (Gr1), foarte probabil cucuteniană. Ea a putut fi observată pe profil la adâncimea de –0,25 m de suprafaţă, dar nu putem şti de unde a fost săpată din cauza distrugerii nivelului cucutenian. În plan, ea a fost clar delimitată la adâncimea de -0,55 m, unde avea dimensiunile de 1,7x1,4 m, cu axul lung orientat aprox. NE-SV. În umplutura sa au fost descoperite fragmente ceramice, oase, câteva pietre, un frecător de râşniţă, precum şi urme (sub forma unor pete) dintr-o humă gri-verzuie şi oxizi de fier (roşu), provenite probabil în urma unor descompuneri de materiale organice. Din analiza materialelor ceramice rezultate în urma săpăturilor, dintre care o mică parte păstrează urme de pictură, ni s-a confirmat părerea iniţială, potrivit căreia aşezarea ar fi aparţinut fazei AB a culturii Cucuteni. Intenţionăm, după terminarea recoltării porumbului, efectuarea unei noi secţiuni la aprox. 100 m SSV, în prelungirea SI, pentru a observa dacă aşezarea a fost distrusă în întregime şi dacă este necesară continuarea cercetărilor.