Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Bordeşti | Judeţ: Vrancea | Punct: Biserica "Adormirea Maicii Domnului" | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vrancea
Localitate   Bordeşti
Comuna   Bordeşti
Punct
Biserica "Adormirea Maicii Domnului"
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Apostu Aurora-Emilia Muzeul Vrancei, Focşani
Nicodei Aurel Muzeul Vrancei, Focşani
Puşcaşu Maria Voica responsabil Muzeul Vrancei, Focşani
Cod RAN    175448.03
Raport Fosta mănăstire "Adormirea Maicii Domnului", sat Bordeştii de Sus, com. Bordeşti, în punctul "La mănăstire", situat la marginea de S a satului, într-un con de alunecare.
Situată în zona colinară a judeţului Vrancea (latitudine nordică 14o32’ longitudine estică 27o03’) fosta mănăstire "Adormirea Maicii Domnului" din satul Bordeştii de Sus, comuna Bordeşti, este un ansamblu monahal a cărui construcţie este iniţiată la sfârşitul sec. al XVII-lea (anul 1699 după o inscripţie aflată pe uşa de intrare în biserică) şi finalizată la începutul sec. al XVIII-lea. Pictura bisericii realizată de Pârvu Mutu a fost finalizată în anul 1722.
Ctitorie a unui dregător al domnitorului Constantin Brâncoveanu, căpitanul de margine Mănăilă, biserica mănăstirii Bordeşti cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului" este singura biserică construită în stil brâncovenesc din judeţul Vrancea.
Cercetarea arheologică a fost iniţiată ca urmare a programului de restaurare a bisericii şi a incintei fostei mănăstiri. Prima campanie de cercetare arheologică a fost realizată în anul 1992 de către Victor Bobi, Muzeul Vrancei a constat în realizarea de cinci casete în exteriorul bisericii.
În anul 1995 s-a realizat un sondaj în interiorul bisericii de către Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei.
Cercetarea sistematică a incintei fostei mănăstiri a fost iniţiată în anul 1998, continuată în anii 1999, 2000 şi reluată în anul 2004 de către Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei sub îndrumarea ştiinţifică a doamnei arheolog Maria Voica Puşcaşu.
Campania de cercetări arheologice desfăşurată în anul 2004 a avut următoarele obiective:
- stabilirea planimetriei construcţiilor incintei fostei mănăstiri pe latura de S şi V a acesteia;
- stabilirea relaţiilor stratigrafice între pridvorul bisericii şi zidurile de pe latura vestică a incintei.
Rezultatele cercetării arheologice din anul 2004 vin în completarea rezultatelor cercetărilor efectuate în anii 1998-2000, completând şi clarificând informaţiile despre planimetria construcţiilor aflate pe latura sudică şi vestică a incintei mănăstirii.
Trasarea secţiunii S1/2004 şi a casetei C1/2004 definitivează secţiunea magistrală situată pe axul longitudinal al bisericii formată din trei segmente SI/1995, SIV săpată în anul 1999 şi S1/2004. Această secţiune face legătură între zidurile estice şi vestice ale incintei mănăstirii cu specificaţia că relaţia stratigrafică cu biserica în zona altarului şi a pridvorului a fost întreruptă pentru săparea în anul 1994 de către constructor a şanţului necesar pentru turnarea unei fundaţii de beton-armat pentru consolidarea bisericii.
S1/2004 a făcut legătura între zona apropiată pridvorului bisericii şi zidul de incintă. Săparea secţiunii a relevat următoarele aspecte:
- delimitarea laturii nordice şi implicit a compartimentării construcţiei de pe latura vestică a incintei fostei mănăstiri. Zidul încăperii nordice a clădirii reperate este format dintr-o fundaţie turnată de cca. 0,4 m, alcătuită din cărămidă spartă înecată în mortar de nisip cu var hidraulic. Aceasta este continuată în elevaţie de asize de cărămidă legate cu mortar de nisip cu var cu înălţime variabilă păstrată între 0,6 şi 0,9 m. Baza fundaţiei se află la cca. 1,1 m faţă de nivelul actual de călcare. Lăţimea fundaţiei şi a elevaţiei este de 85-90
Încăperea are lăţimea exterioară de 5,1 m şi cea interioară de cca. 3,8 m care se menţin cu aproximaţie pe toată lungimea de cca. 18,5 m a clădirii de pe latura vestică a incintei fostei mănăstiri. Lungimea interioară a camerei este de cca. 5 m.
- existenţa unui "rost" de cca. 0,4 m între zidul vestic al clădirii şi zidul de incintă vestic aflat la N de această construcţie. Acest lucru evidenţiat şi în exteriorul incintei în C1/2004 impune ideea unor etape constructive diferite ale construcţiei de pe latura vestică a incintei şi zidul de incintă din zona nord-vestică. Construit pe o fundaţie mult mai adâncă decât cea a clădirii vestice, cu o adâncime de până la 1,6 m de zidul de pare că a avut rolul de a consolida această zonă a incintei faţă de o alunecare de teren care era activă pe direcţia NV-SE. Fenomen ce a impus probabil şi "teşirea" colţului NV a zidului de incintă.
Stratigrafic între pridvorul bisericii şi clădirea mai sus descrisă nu se stabileşte o legătură directă. Totuşi putem considera că pavajul din cărămidă spartă aflat în apropierea pridvorului bisericii datat cu monede la sfârşitul sec. al XVIII-lea, începutul sec. al XIX-lea este contemporan cu clădirea de pe latura vestică a incintei.
În caseta C2/2004 am relevat o porţiune dintr-un pavaj de cărămidă identic cu cel reperat în C1/99 în sudul clădirii de pe latura vestică a incintei. Pavajul este suprapus pe construcţia fundaţiei clădirii. Considerăm acest pavaj ca făcând parte din amenajarea iniţială a curţii mănăstirii, fiind nivelul de călcare cel mai vechi contemporan cu construcţia bisericii de la sfârşitul sec. al XVII-lea începutul sec. al XVIII-lea.
Pentru lămurirea acestui aspect este necesară continuarea cercetărilor în zona sud-vestică a incintei.
În zona sudică a incintei continuarea săpăturilor la două secţiuni magistrale SI (iniţiată în 1998), SVI (iniţiată în anul 2000) şi în C5, C6, C7 au relevat următoarele aspecte:
- evidenţierea clară a două etape destinate de construcţie şi reconstrucţie a zidului nordic al stăreţiei;
- prima etapă al cărui martor este zidul nordic al stăreţiei orientat E-V format dintr-o fundaţie turnată cu baza aflată la cca. 1,9 m faţă de n.c.a. cu o înălţime de cca. 0,5 m şi din elevaţie pe o înălţime de cca. 0,6 m, păstrată integral şi încă cca. trei asize (0,2 m înălţime) demolate parţial lăţimea este de cca. 0,8 m la nivel de fundaţie şi de cca. 0,9 m la elevaţie.
- a II-a etapă – construită dintr-o zidărie cu lăţimea de cca. 1,2 m ce suprapune zidul de mai sus. Această zidărie, relevată parţial în profilul estic al SVI este alcătuită dintr-o fundaţie turnată de cca. 0,2 m înălţime şi din elevaţie păstrată la nivelul de 2-3 asize până la nivelul de călcare actual.
- relevarea zidului nordic al pivniţei aflat la cca. 5 m de zidul sudic, şi cu un fragment de boltă păstrat pe cca. 1,4 m. Baza acestui zid nu a fost delimitată datorită imposibilităţii săpării sub adâncimea de -2,2 m pereţii secţiunii fiind instabili.
În anul 2000 în C7 – s-a descoperit un pavaj al fundului pivniţei – aflat la adâncimea de cca. -2,4 m, faţă de nivelul de călcare actual, iar baza zidului aflată la -3,2 m faţă de nivelul de călcare actual.
Continuarea săpăturilor în această zonă, aflată în interiorul pivniţei nu este posibilă fără susţinerea zidăriilor şi excavarea şi transportarea molozurilor, lucru ce nu a fost posibil în această campanie de cercetări.
- excavaţiile efectuate în zona sudică a zidului de incintă (C5, C6, C7) au lămurit rolul zidăriilor "extramuros" – relevate în campaniile de cercetare anterioară: încăperi anexă ale stăreţiei (magazii, depozit) şi nu "umblători" aşa cum am presupus iniţial. Ele sunt construite într-o etapă ulterioară, adosate zidului sudic al stăreţiei.
S-au făcut următoarele descoperiri:
- o cantitate mare de fragmente ceramice databile în perioada sfârşitului de sec. al XVII-lea–sec. al XIX-lea;
- 23 de monede dintre care se remarcă 3 monede otomane datate în 1703, 1764, 1766, o monedă grecească din 1859, un kreutzer austriac din 1816, 2 monede româneşti din 1867;
- piese de metal, printre care 2 furculiţe, fragmente obiecte de cult, cuie;
- fragmente ale unor obiecte de sticlă.
Materialele descoperite sunt la Laboratorul Muzeului Vrancei pentru conservare şi restaurare.
Am folosit ca tehnică de săpătură săpătura manuală în şanţuri şi suprafeţe.
Datele obţinute au fost înregistrate în scris, grafic, fotografic şi electronic. Arhiva se găseşte la Muzeul Vrancei.
Obiectivele cercetărilor viitoare:
- finalizarea planimetriei zonei sudice a incintei;
- excavarea molozurilor din zona sudică şi vestică a incintei până la nivelul de călcare al sec. al XVIII-lea dat de pavajul reperat în C1/99 şi C2/2004.
- stabilirea etapelor constructive.
Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare:
- conservarea zidăriilor aflate în incinta fostei mănăstiri;
- refacerea clădirii fostei stăreţii;
- modernizarea drumului de acces la fosta mănăstire.
Rezumat The former Bordeşti Monastery is a monastic pile with an evolution that last from the 17th century to the beginning of 20th century.
The archaeological investigations effectuated in 1998, 1999, and 2000 have been followed by a campaign of investigations in 2004. All this campaigns served the purpose to draw a conclusion about the planimetry of buildings, which are in the precinct of the former monastery, the establishment of constructive stages and the relative and absolute chronology of the monastic ensemble.
English Abstract The former Bordeşti Monastery is a monastic complex that developed from the 17th century to the beginning of 20th century. The archaeological investigations conducted in 1998, 1999, and 2000 were followed by a campaign of investigations in 2004. All these campaigns served the purpose to draw a conclusion about the planimetry of the buildings, which are in the precincts of the former monastery, the construction phases and the relative and absolute chronology of the monastic complex.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu