.
Bucşani | Judeţ: Giurgiu | Punct: microzona Bucşani | Anul: 2004
Anul:
2004
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului
Perioade:
Eneolitic;
Epoca bronzului
Categorie:
Domestic
Localizare pe hartă:
Județ:
Giurgiu
Localitate:
Bucşani
Comuna:
Bucşani
Punct:
microzona Bucşani
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bălăşescu Adrian Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Bem Carmen-Cornelia CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti
Bem Cătălin responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Dumitru Irina Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie
Florea Mihai Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Fronescu Ionuţ Muzeul Naţional de Istorie a României
Grigore Dan Şcoala Generală Buftea
Haită Constantin Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Ignat Marius Universitatea București, Facultatea de Biologie
Marinescu Bîlcu Silvia Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Muja Cristina Universitatea București, Facultatea de Biologie
Nicolae Cătălin Muzeul Naţional de Istorie a României
Popa Elek Ioan Universitatea București, Facultatea de Biologie
Popa Traian Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu
Radu Valentin Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Raport:

Zona noastră de interes (ceea ce am definit prin microzona Bucşani) este limitată spre S de confluenţa Neajlovului cu Dâmbovnicul, iar spre N de curba generală de nivel de 100 m. Regiunea apare geomorfologic excepţional de bine individualizată, alături de lunca şi terasele Neajlovului dintre cele două limite naturale participând la conturarea unei zone unitare şi interfluviul dintre Neajlov şi Dâmbovnic şi lunc...a acestuia din urmă, aprox. pe 4 km în amonte de confluenţă.
Pe aprox. 8,5 km liniari de vale (în linie dreaptă), între îngustarea din nordul satului Dealu şi confluenţă (în dreptul satului Vadu Lat) lunca nu are mai mult de 1,6 km lărgime, pe alocuri aceasta nedepăşind chiar 600 m. Este singurul tronson de pe cursul mijlociu al Neajlovului care se prezintă sub această formă, fiind diferit de întregul văii din aceste perspective. Mai mult, terasele sunt relativ înalte şi abrupte, evident, procentul (chiar şi astăzi) al zonelor mlăştinoase este superior în această porţiune din vale, inundaţiile altfel îşi cuantificau consecinţele în astfel de condiţii. Caracteristicile topografice şi implicaţiile acestora au impus o anumită densitate a tell-urilor gumelniţene şi, mai ales, a evoluţiei stratigrafice şi istorice a acestora. De asemenea, nu trebuie excluse şi anumite diferenţe de mentalitate a comunităţilor din această zonă. Faptul că atât în nordul, cât mai ales în sudul zonei noastre de interes, tell-urile sunt mult mai mari în suprafaţă, mai înalte şi mult mai rare nu poate fi explicat decât prin suma caracteristicilor acesteia.
În segmentul de vale individualizat (dar în care am inclus, după cum aminteam, şi interfluviul Neajlov-Dâmbovnic şi o parte a luncii acestuia din urmă) au fost descoperite 17 aşezări preistorice – două Boian-Giuleşti, zece gumelniţene1 (unele având sigur un nivel superior încadrabil în ceea ce se cunoaşte despre faza B1 a culturii) şi cinci probabil din epoca bronzului (una dintre acestea părând a aparţine culturii Coslogeni).
Tell-ul gumelniţean din punctul La Pod, situat în lunca, uneori inundabilă primăvara, a Neajlovului, la cca. 75 m de albia sa actuală, nu este unul dintre cele mai impresionante ca dimensiuni. Are un diametru maxim, pe direcţia E-V de 67 m (şi doar 56 m pe direcţia N-S). Înălţimea sa, calculată de la nivelul luncii nu depăşeşte 3,2 m, dar se pare că nu aceasta este grosimea depunerilor antropice. Taluzarea unei intervenţii moderne din extremitatea vestică a aşezării (în campania 1998), continuată printr-un sondaj de 2x2 m pentru surprinderea momentului iniţial al locuirii şi a legăturii acestuia cu depunerile naturale, au relevat faptul că stratigrafia nu are o amplitudine mai mare de 2,8 m. Primul nivel, de jos în sus, s-a format în cursul unei locuiri Gumelniţa A1, iar următoarele două, relevând elemente Gumelniţa B1. Între aceste niveluri, individualizate din această cauză, apar bine evidenţiate depuneri aluviale datorate revărsărilor Neajlovului.
Obiectivul principal al campaniei 2004 a îmbrăcat trei aspecte - acela de a finaliza cercetarea nivelului superior (convenţional numit N1) din suprafaţa ? (mai cu seamă zona menajeră din sudul acesteia), de a continua cercetarea aceluiaşi nivel în suprafaţa ß (locuinţele 2, 4, 11 şi 12) şi de a definitiva conservarea, pentru un viitor pe care îl dorim nu foarte îndepărtat, a nivelului intermediar, în suprafaţa ?.
De asemenea, campania 2004 a avut în vedere şi realizarea unor carotaje într-o serie de puncte identificate anterior, pentru verificarea stratigrafiei şi/sau a încadrării cronologice.
În suprafaţa ? au fost cercetate resturile menajere din sudul tell-ului, pe o suprafaţă de 120 m2, atingându-se nivelul de inundaţie care separă ultimele două niveluri ale staţiunii. Materialul arheologic (aflat în studiu la sediul MNIR Bucureşti), incluzând aici şi resturile osteologice, are toate caracteristicile care definesc o zonă menajeră.
Practic, în suprafaţa ?, cercetarea nivelului superior poate fi considerată încheiată2. Conservarea este, de asemenea definitivată. A fost acoperită cu folie de plastic şi pământ o suprafaţă totală (incluzând şi campaniile 2002-2003) de aprox. 1000 m2. Cercetarea nivelului intermediar astfel protejat va fi posibilă numai în condiţiile obţinerii unor fonduri importante. De aceea, conservarea a fost gândită să asigure o protecţie pe o perioadă îndelungată.
În suprafaţa ß a continuat cercetarea cu precădere a Loc11 şi Loc12. Cea dintâi este construită în aceeaşi tehnică, majoritară pentru nivelul superior de la Bucşani Pod – suspendată pe butuci de lemn, scunzi, neîngropaţi. De o atenţie deosebită s-a bucurat cea de-a doua încăpere a acesteia (Loc11/2), a cărei dimensiuni – 4,2x2,2 m - o indică a fi mai degrabă un soi de anexă. Ceea ce ne-a determinat să abordăm întrucâtva deosebit cercetarea acesteia este cantitatea enormă de ceramică, resturi osteologice (mai cu seamă fragmente de mari dimensiuni de cranii de bovine!), incluzându-le şi pe cele de micromamifere (atinse de foc, deci nefiind contemporane), seminţe etc. Cazul anexei Loc 11 este unic în cadrul nivelului superior al tell-ului, toate celelalte spaţii construite fiind extreme de puţin generoase în ceea ce priveşte inventarul arheologic (exceptând ceramica). De aceea, am procedat la o caroiere suplimentară, care să permită o mai bună înregistrare spaţială a tuturor materialelor. Carourile de 2x2 m au fost suprapuse de carouri de 0,5x0,5 m, întregul sediment (având un volum de aprox. 700 l) fiind dat la sită3 de 1 mm. Datorită fragilităţii deosebite a resturilor osteologice am încercat, înaintea ridicării sedimentului, restaurarea in situ, mai ales în cazul mandibulelor de bovine, pentru o prelevare care să asigure o mai bună conservare.
Tamisarea, urmată de trierea materialului rezultat au relevat primele resturi carpologice (grâu, orz şi o altă cereală încă neindentificată), inclusive amprente, resturi ihtiologice, numeroase aşchii de silex şi o cantitate impresionantă de resturi de mamifere (bovine, ovicaprine, câini, iepuri, urşi, cervide etc.) şi micromamifere.
Datorită condiţiilor meteo din vara anului 2004, cercetarea Loc 12 a fost realizată numai în proporţie de aprox. 50% (nivelul de abandon şi cel de distrugere, parţial). Ca şi în cazul celorlalte construcţii cercetate în campanile anterioare, aceeaşi cantitate impresionantă de vase şi alte piese ceramice fusese depusă pe resturile incendiate ale pereţilor, după dărâmarea lor. Deocamdată nu ştim exact tipul constructiv, campania 2005 având ca obiectiv şi rezolvarea acestei probleme.
Verificarea mai vechilor situri identificate în microzona Bucşani s-a realizat cu ajutorul carotajelor.
În punctul La Dănel, situat pe un bot al terasei stânga a Neajlovului, s-a confirmat existenţa unei locuiri din epoca bronzului (fragmentele ceramice interceptate de carotieră fiind însoţite şi de chirpic mărunţit).
De asemenea, pe terasa stânga a Neajlovului au fost practicate în punctul Ferma de Tăuraşi, la o distanţă de 300 m între ele, două serii de carotaje. Cea dinspre N nu a relevat existenţa vreunei prezenţe antropice preistorice. În schimb, datele oferite de cea de-a doua serie de carotaje, fragmente ceramice şi de chirpic, par a indica o staţiune gumelniţeană. Deocamdată nu avem certitudini în ceea ce priveşte încadrarea cultural-cronologică exactă, dimensiunile şi mai cu seamă tipul staţiunii. Sondaje viitoare pot elucida aceste elemente.
În plus, în campania din vara anului 2004 s-au prelevat 16 probe pentru datare arheomagnetică de către dna Cristina Panaiotu şi dl Cristian Panaiotu, cadre didactice ale Facultăţii de Geologie Bucureşti. Distribuite aprox. în mod egal între două structuri de combustie (vetrele Loc2 – din suprafaţa ?, Loc11 – suprafaţa ß), probele vor conduce cel puţin spre nişte date care pot concura la stabilirea unei cronologii relative în cadrul nivelului superior al tell-ului. Marcând data incendiului final al locuinţelor, posibila identitate a valorilor absolute a rezultatelor ar confirma ipoteza noastră privind simultaneitatea incendierii (şi astfel intenţionalitatea ei). Aflate în lucru, probele vor fi prelucrate până la debutul campaniei 2005. [C. Bem]
Principalele caracteristici stratigrafice ale carotelor din campania 2004
Ionuţ Fronescu
În campania din vara anului 2004, în microzona Bucşani au fost efectuate trei serii de carotaje în trei puncte: Ferma de Tăuraşi I, Ferma de Tăuraşi II şi La Dănel, în scopul verificării punctelor descoperite.
În punctul Ferma de Tăuraşi I au fost efectuate patru carotaje pe o direcţie aprox. N–S la o distanţă de 2 m una faţă de alta ajungându-se la o adâncime de 1 m. Astfel au fost identificate trei niveluri stratigrafice:
- argilă galben roşcată, cu o structură cu agregate bine dezvoltate şi fisuraţie prismatică, relativ omogenă, foarte compactă – grosime relativă (deoarece nu a fost traversată în întregime) 0,2-0,3 m (în bază).
- silt fin brun gălbui, cu structură cu agregate fine şi fisuraţie uşor prismatică, omogen, compact – grosime 0,3-0,4 m.
- argilă siltică brun mediu, cu structură cu agregate fine şi fisuraţie prismatică, omogenă, compactă bogată în materie organică, conţine fragmente fine (sub-centimetrice) şi rare de cărbune şi galeţi de cuarţit de dimensiuni milimetrice 0,03 m, grosime 0,4 m.
În punctul Ferma de Tăuraşi II au fost efectuate zece carotaje pe o direcţie aprox. E–V la aceeaşi distanţă ca şi cele efectuate în primul punct, ajungându-se la adâncimea de 1,1 m. Stratigrafia surprinsă este similară celei din punctul Ferma de Tăuraşi I, cu excepţia faptului că nivelul de silt fin conţine frecvent fragmente ceramice şi chirpic de dimensiuni variabile (maxim 5 cm) care conferă stratului şi o structură granulară. Acest nivel conţine relativ frecvent granule de cuarţit milimetric.
În punctul La Dănel au fost efectuate patru carotaje pe o direcţie aprox. E–V, adâncimea maximă atinsă fiind de -0,7 m. Din intervalul -0,3-0,6 m au fost extrase, împreună cu sedimentul şi un număr de fragmente de ceramică din epoca bronzului.

Raport rezumativ arheozoologic
Elek Ioan Popa, Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, Marius Ignat
În campania anului 2004, principalul obiectiv arheozoologic a fost determinarea specifică şi înregistrarea datelor biometrice şi tafonomice, dar şi evidenţierea detaliilor privind vârsta de sacrificare a animalelor sau sexul acestora, relevate de întregul resturilor osteologice descoperite în campaniile anterioare. Au fost astfel determinate specific şi înregistrate corespunzător în baza de date aprox. 2000 de resturi macrofaunistice.
Eşantionul faunistic din tell-ul Bucşani Pod devine, astfel, unul dintre cele importante prin NR determinate dar şi prin faptul că cercetarea nivelului superior al staţiunii se apropie de caracteristicile unei săpături exhaustive.
Campania anului 2005 va avea ca obiectiv principal finalizarea cercetărilor arheozoologice în cazul nivelului superior. Imaginea generală conturată încă din campaniile trecute va putea fi astfel întregită.

Bibliografie:

S. Marinescu-Bîlcu et alii, Şantierul arheologic Bucşani. Raport preliminar. Campania 1998, Anuarul Muzeului Judeţean "Teohari Antonescu" Giurgiu 2-4, Giurgiu, 1998, p. 98-105.


C. Bem et alii, Cercetări arheologice pe valea Neajlovului. Consideraţii generale asupra microzonei Bucşani, Studii de Preistorie 1, 2002, p. 131-145.
C. Bem, Consideraţii generale asupra cercetărilor arheologice pluridisciplinare de pe valea Neajlovului, în Gumelniţa - o civilizaţie necunoscută, CD, cIMeC, Bucureşti, 2002.
C. Bem, A special type of aeneolithic dwelling. Unicum or deficiency of conservation?, Studii de Preistorie 1, 2002, p. 153-192.
C. Haită, Preliminary considerations on a sedimentary sondage performed on the Eneolithic tell from Bucşani, Studii de Preistorie 1, 2002, p. 147-151.

Note Bibliografice:

1. Am repertoriat 14 puncte cu material gumelniţean, dar două sunt dispărute (Bucşani VI şi VII), iar alte două indică mai degrabă prezenţa unui material remaniat care nu poate defini o aşezare (Bucşani XII a-b – sondaje în apropierea tell-ului de La Pod, în luncă).


2. În campania 2004 s-a realizat şi desenarea profilului magistral (în zona centrală a tell-ului, pe 46 m) şi eşantionarea acestuia în vederea obţinerii de secţiuni micromorfologice, deja impregnate şi aflate în lucru.
3. În albia Neajlovului

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO