Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Căşeiu | Judeţ: Cluj | Punct: Cetăţele | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Cluj
Localitate   Căşeiu
Comuna   Căşeiu
Punct
Cetăţele
Sector   
Toponim   Samum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Isac Dan responsabil Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Isacu Adriana Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Cod RAN    56675.02
Raport Săpăturile din vara anului 2004 au avut ca obiectiv reluarea cercetărilor sistematice în vicus-ul militar, întrerupte în anul 2000. Vicus-ul militar se întinde la E de castrul cohortelor II Britannorum (milliaria) respectiv I Britannica (milliaria) equitata, fortificaţie cercetată sistematic între 1986-20031. Săpăturile în vicus, efectuate cu intermitenţe între anii 1986-2000 au condus la câteva observaţii importante2. A fost identificat drumul care pornea din porta praetoria şi se pierdea în malul Someşului (1986) precum şi drumul lat de 13 m ce pornea din porta principalis dextra reprezentând axul central al tramei stradale a aşezării. Săpăturile sistematice din 1995-1998 în zona nord - estică a vicusului au precizat două faze de locuire corespunzătoare celor două unităţi militare, ce au staţionat un timp concomitent la SAMVM , anume coh. II Britannorum (milliaria) şi coh. I Britannica (milliaria) equitata. De asemenea, au fost identificate o serie de complexe ca gropi menajere, semibordeie cu vetre exterioare, fântâni, cuptoare dezafectate, elemente ale unor clădiri din lemn precum şi un mormânt de copil datat cu monedă. În 1998 şi 2000, pe baza unei fotografii aeriene au fost efectuate două sondaje la N de castrul de piatră, idenificându-se o fortificaţie timpurie3 ce a fost abandonată de romani datorită inundaţiilor Someşului. Totodată la Căşeiu, poate în vicus, funcţiona o importantă statio4 de beneficiari consulari.
Campania anului 2004 în vicus reprezintă practic o reluare a săpăturilor sistematice în aşezare după o întrerupere de mai mulţi ani. Scopul lor principal a fost de a preciza traseul drumului din exteriorul porţii principalis dextra. În consecinţă, a fost aleasă o zonă aflată la aprox. 115 m în dreptul porţii principalis dextra pentru a identifica ductul drumului principal ce porneşte din această poartă şi eventualele clădiri dispuse de-a lungul străzii. Au fost executate două secţiuni, S.20 cu dimensiunile de 2,5x18 m şi lipită de aceasta o a doua suprafaţă S.21 (martor de 0,5 m) cu dimensiunile de 5x10 m. Metrajul a fost stabilit de la N spre S. S-a urmărit identificarea marginii nordice a viei principalis, care a fost intersectată de sondajul din anul 1989, constatându-se cu acea ocazie că acest drum avea o lăţime de cca. 13 m şi o grosime în zona centrală de aproape 1 m.
S.20 a reuşit să surprindă în capătul ei sudic, în dreptul metrului 17, o lentilă de pietriş care nu poate aparţine decât viei principalis. Secţiunea a confirmat faptul că şi pe axul viei principalis care traversează aşezarea civilă aceasta are două niveluri principale de locuire. Inexistenţa în zona cercetată a unei clădiri compartimentate având frontul spre drum pare a fi o realitate în această zonă, ştiindu-se5 că de regulă clădirile dintr-un vicus militar se grupează destul de evident de o parte şi de cealaltă a stradelei principale. Au fost surprinse cu claritate două niveluri de locuire.
Nivelul I.
Este reprezentat de un strat relativ subţire de pământ compact de culoare gri-bej conţinând mulţi pigmenţi de cărbune, fragmente de cărămizi şi ţigle, material arheologic precum şi o impresionantă cantitate de oase menajere care pe porţiuni alcătuiesc un veritabil covor. În mod ciudat, în această secţiune nu s-au identificat nici un fel de elemente de construcţie sau alte structuri precum urme de ziduri sau de pereţi de lemn, gropi de pari sau gropi menajere. S-a creat impresia, confirmată şi după executarea celei de a doua suprafeţe, a existenţei în zona investigată a unei spaţiu liber, neacoperit. Acest prim nivel se dispune direct pe stratul cu un pământ castaniu-roşcat foarte compact şi care corespunde stratigrafic şi în aşezarea civilă nivelului preistoric, cu deosebirea că faţă de castru aici nu s-au identificat urme consistente ale aşezării de epoca bronzului (Suciu de Sus).
Pe profilul de E, între m. 8-10, limita inferioară a nivelului amintit este marcat de o lentilă de pietriş ce alcătuia un fel de trotuar ce nu are corespondent pe profilul opus. În schimb, între m. 10-12 la acelaşi nivel, a fost identificată o platformă alcătuită din bolovani mărunţi de râu dispuşi îngrijit şi care alcătuiesc un nivel de călcare clar, fără corespondenţă pe profilul opus de V. Dincolo de metrul 14 acest prim nivel conţine zone de arsură distincte printre care o dungă clară şi consistentă între m. 16-17,50. Reprezintă o porţiune puternic arsă, remarcându-se la partea ei inferioară două proeminenţe verticale, ce reprezintă urmele a doi pari arşi. Fragmente de cărămidă şi ţiglă în cantităţi moderate sunt prezente şi în această porţiune.
Pentru caracterul evident menajer şi probabil artizanal al zonei, fără a sesiza totuşi urmele unui cuptor, pledează descoperirea în cantităţi foarte mari a unor fragmente considerabile de zgură de fier rezultate evident ca urmare a unui proces tehnologic desfăşurat undeva pe aproape. Zgura se află de altfel în poziţie secundară împreună cu o cantitate impresionantă de material ceramic mărunţit şi abandonat în antichitate. Probabil gradul avansat de fragmentare a ceramicii indică depozitarea acesteia într-o zonă cu deşeuri artizanale-menajere din care se distinge cantitatea impresionantă de oase de animale. Aglomerarea evidentă a oaselor de animale de toate categoriile, bovidee, ovicaprine, păsări, mistreţi dar şi animale mari ca cornute sau bizoni (câteva exemplare de coarne specifice) ce alcătuiesc un adevărat covor, pledează pentru caracterul menajer al zonei ce nu a fost se pare acoperită. Materialul osteologic a fost recoltat în condiţii stratigrafice, spălat şi marcat în vederea unui studiu de specialitate.
Ca materiale arheologice deosebite amintim în zona m. 1-2 descoperirea unui as de la Traian şi între m. 16-17 o altă piesă de bronz foarte corodată dar sigur din sec. II p. Chr. La m. 13-17 au fost identificate fragmente de terra sigillata întregibile şi cu ştampilă de meşter, produse central-galice din prim jumătate a sec. II p. Chr. De asemenea, în aceeaşi porţiune a apărut o frumoasă fibulă romboidală de tip renan emailată ce constituie nu numai pentru situl de la Samum o raritate. Au fost recoltate şi numeroase fragmente de vase din sticlă, funduri de pahare, partea inferioară a unei ampule precum şi numeroase buze de vase de diferite forme.
În concluzie, în zona investigată s-a descoperit în mod paradoxal un material arheologic abundent dar puternic folosit şi depreciat, constând în ceramică, sticlărie, fragmente de ţigle şi cărămizi, câteva obiecte din fier şi os, monede.
Ca şi în castru şi în S.20 în primul nivel s-au descoperit numeroase fragmente de ceramică lucrată manual de factură dacică.
Nivelul II.
Acest nivel de locuire nu aduce elemente noi cu privire la o eventuală compartimentare a zonei. Logic, acest nivel trebuie să fi durat mai mult deoarece locuirea în vicus în această fază corespunde şederii în castru a cohors I Britannica milliaria equitata, începând cu domnia lui Hadrian. Nivelul respectiv constă dintr-un strat de pământ gri-negricios mai afânat ce conţine pietricele, fragmente de ţigle şi olane, oase de animale şi un material arheologic bogat şi reprezentativ. Referitor la cărămizi, ţigle şi olane nu putem explica foarte clar apartenenţa acestora unui acoperiş ce ar trebui să semnaleze o construcţie acoperită. Acest material de construcţie se prezintă în stare extremă de fragmentare şi în poziţie secundară, fiind aruncat împreună cu oasele menajere după folosire. O a doua explicaţie ar fi că aceste ţigle şi olane au aparţinut unui acoperiş susţinut pe stâlpi, care nu au fost însă semnalaţi.
Elemente care aparţin acestui nivel sunt următoarele. Aprox. între m. 7-9 se distinge un nivel de balast şi pietriş cu o grosime de până la 0,25 m care pare a avea corespondenţă pe profilul opus unde lentila respectivă este mai subţire. Poate reprezenta un trotuar sau un drum între două zone rezidenţiale. Un al doilea element cert se configurează între m. 12-14 reprezentând resturile unei platforme alcătuită din pietre de carieră dispuse dezordonat, bolovani mărunţi de râu, fragmente de cărămizi precum şi două fragmente de râşniţă. Printre resturile platformei au fost semnalate numeroase fragmente ceramice şi zgură de fier ceea ce indică o utilizare dezordonată şi neîngrijită. Platforma nu are corespondenţă pe profilul opus şi nu este delimitată de un element sesizabil. Un al treilea element este o groapă surprinsă între m. 10,5-11,5, umplută cu pietriş şi spre fund cu ceramică şi fragmente de cărămizi. Un al patrulea element sesizat ca aparţinând acestui nivel este o groapă menajeră de formă dreptunghiulară aflată lângă profilul de E dar fără a porni din acesta, fapt pentru care este greu de atribuit nivelului I sau II.
O semnificaţie specială o are stradela din capătul sudic al secţiunii pe care am interpretat-o ca marginea de N a viei principalis extinsă în vicus. Dacă această presupunere este corectă, este evident că acest drum principal capătă consistenţă de abia în faza a doua a aşezării, când în castru se mută coh. I Britannica ce ia locul celeilalte cohorte de britani (cohors II Britannorum milliaria) care este mutată la Romita. Sub această stradelă cu o grosime respectabilă nivelul I continuă liniar, din el provenind un material arheologic semnificativ.
Materialul arheologic recoltat din acest nivel este deosebit de bogat, constând din ceramică romană inclusiv terra sigillata,, numeroase fragmente din vase de sticlă, obiecte din bronz, un sesterţ de la Diva Faustina (la m. 1-2) şi câteva obiecte din fier dintre care piroane şi un cuţit. Nu s-au descoperit unelte sau arme. Şi în nivelul II este prezentă zgura de fier şi sticla vitrifiată (de fapt nisip supus unei temperaturi înalte în cuptor până ia aspectul sticlei). Acest material confirmă caracterul utilitar-artizanal al zonei.
S.21, măsurând 5x10 m, de fapt o suprafaţă, a fost trasată spre E lăsându-se un martor de 0,5 m. Această suprafaţă nu a adus elemente noi faţă de precedenta secţiune. Impresia că în zonă, în dreptul viei principalis şi a porţii principalis dextra se desfăşura o activitate economică se confirmă. Singurele elemente clar sesizate sunt o groapă de mari dimensiuni în dreptul metrilor 2-4 şi trei gropi dreptunghiulare de bârne ce nu par a avea neapărat o relaţie cu groapa. Alte elemente sunt o vatră de foc dintr-un nivel superior alcătuită din cărămizi şi ţigle şi resturile unei platforme construită din chirpic compact amestecat cu fragmente de ţigle şi cărămizi.
Nivelul I.
Spre deosebire de S.20, acesta este reprezentat de un strat compact de balast galben de râu ce se dispune direct pe humusul antic care corespunde stratului preistoric (fără urme clare şi consistente în această zonă din vicus, comparativ cu castrul). Această stradelă ce acoperă cam două treimi din lăţimea suprafeţei dar care probabil continua pe toată suprafaţa investigată fiind probabil deranjată de săpătură, reprezintă cu mare probabilitate prima fază a viei principalis. Stradela, cu adâncimea medie de -85-90 cm coboară în pantă accentuată spre N. Sub acest drum, în măsura în care săpătura nu a depăşit 1 m adâncime, cotă la care ea dispare, nu am sesizat elemente care să o străpungă sau care să aparţină fazei I a drumului discutat aici. Dacă observaţia este corectă, înseamnă că atât S.20 cât şi S.21 au fost executate pe ductul viei principalis din faza I, ceea ce s-a şi urmărit de fapt. Tot acestui prim nivel, între m 8-9 îi corespunde o platformă de chirpic compact amestecat cu fragmente de cărămizi, lipit pe profilul de V, alcătuind un nivel cert de călcare. În restul suprafeţei nivelul roman timpuriu apare liniar, fiind constituit din acelaşi lut gri-gălbui conţinând un material arheologic relativ bogat. Este de amintit ceramica romană uzuală foarte numeroasă, precum şi ceramică lucrată manual de "factură dacică" şi fragmente de vase din sticlă. Se distinge un frumos ac de bronz de 15 cm lungime şi o monedă din păcate corodată. De asemenea sunt de amintit 2 fragmente de ace de cusut din os. Spre deosebire de S.20, în această suprafaţă surprinde cantitatea mult mai redusă de oase de animale precum şi bucăţile de cărămizi, starea de fragmentare a materialului ceramic fiind mult mai puţin pregnantă. În plus, în nivelul II ceramica este plasată în mare măsură in situ, descoperindu-se numeroase vase întregi şi întregibile sparte datorită presiunii solului.
Nivelul II.
Are consistenţa unui pământ de culoare închisă, punctat masiv de fragmente de chirpic şi cărămizi şi conţinând mult material arheologic îndeosebi ceramică comună şi terra sigillata de import, sticlărie, un topor de fier bine păstrat, o daltă, un instrument medical din bronz, câteva bile de praştie. Nici în această suprafaţă cărămizile nu sunt ştampilate.
Ca elemente distincte trebuie amintite resturile unor platforme alcătuite din bolovani mărunţi de râu şi fragmente de cărămizi, platforme aflate la cota de adâncime de -0,50-0,60 m şi care au fost surprinse şi în S.20. Este greu de discutat deocamdată semnificaţia acestor nivele clare de călcare în spaţii deschise, platformele nefiind mărginite de o compartimentare distinctă. În capătul sudic al secţiunii, între m. 9-10, la adâncimea de -0,40 m a apărut o vatră de foc deranjată, constituită din cărămizi şi ţigle sparte refolosite, aşezate în cant şi la orizontală şi având forma unui arc de cerc. În interiorul vetrei există un strat superficial de arsură şi chirpic ars indicând o utilizare nu foarte intensă a vetrei. În capătul de N al suprafeţei, la m. 1 şi la adâncimea de numai -0,3 m s-a identificat o platformă compactă de chirpic şi cărămizi sparte printre care şi fragmente ceramice. Platforma reprezintă cel mai târziu nivel de călcare roman databil în sec. III p. Ch.
Elementul cel mai interesant îl constituie însă o groapă aflată în interiorul suprafeţei între m. 2-4 de o formă elipsoidală strangulată la mijloc. La golire s-a constatat că avea un caracter menajer conţinând un material arheologic relativ numeros: ceramică uzuală romană şi ceramică lucrată manual, sticlărie, capacul spart al unei lucerne cu decor, fragmente de cărbune şi oase de animale. Probabil legată de aceasta sunt urmele a doi stâlpi de formă dreptunghiulară şi o groapă dreptunghiulară la m. 4-5, în mijlocul săpăturii, din care provin câteva fragmente ceramice şi cochilii de melci.
În concluzie, cele două secţiuni S.20 şi S.21, deşi nu conţin elemente spectaculoase ca cele surprinse în altă zonă a vicusului în săpăturile din anii 1995-1998, au prilejuit tragerea unor concluzii preliminare referitoare la această zonă din vicus Samum aflată la o distanţă de cca. 115 m de porta principalis dextra. A fost surprins drumul din faza a II-a a vicusului în capătul de S, dinspre Someş al ambelor secţiuni, acest drum dovedindu-se a executa o cotitură spre actualul curs al Someşului. Această a doua fază a drumului care este mult mai gros în comparaţie cu balastul aparţinând primului nivel, a funcţionat probabil pe toată durata staţionării la Căşeiu a cohors I Britannica milliaria equitata Antoniniana. O a doua concluzie care ar putea să ne ajute în planificarea viitoarelor zone de cercetare în vicus a fost aceea potrivit căreia zona investigată în anul 2004 este una deschisă, fără clădiri şi în apropierea căreia a existat o activitate cu caracter artizanal şi menajer.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Dan Isac, Castrul roman de la SAMVM-Caseiu, Cluj-Napoca, 2003.
2. Dan Isac, A presumable gnostic amulet from SAMVM-Caseiu. Orbis Antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis, Cluj-Napoca, 2004, p. 559, Fig. 1.
3. Dan Isac, Castrul roman de la SAMVM-Caseiu, Cluj-Napoca, 2003, p.40 sq.
4. Ibidem, p. 48-58.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu