Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Cerişor | Comuna: Lelese | Judeţ: Hunedoara | Punct: Peştera de la Cauce | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca   Epoca bronzului; Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz; Preistorie; 
Perioade   Neolitic, Eneolitic, Epoca bronzului
Categorie   Domestic; 
Tipuri de sit   
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Cerişor
Comuna   Lelese
Punct   Peştera de la Cauce
Sector   
Toponim   
Colectiv   Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Sabin Adrian Luca, Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu), Cristian Roman, Dragoş Diaconescu (MCC Hunedoara)
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara
 Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
 Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Persoane implicate  Corneliu BELDIMAN, Dragoş DIACONESCU, Sabin Adrian LUCA, Cristian Aurel ROMAN
Cod RAN    90084.03
Raport Raport final privind studiul industriei preistorice a materiilor dure animale
Demersul de faţă urmăreşte să ofere o sinteză finală asupra inventarului artefactelor din materii dure animale descoperite în Peştera de la Cauce de la Cerişor (CRC). Asupra aspectelor preliminare şi a metodologiei a se vedea raportul nostru anterior, capitolele rezervate industriei materiilor dure animale (în continuare, IMDA) din monografia sitului (vol. I-II), ca şi raportul din prezentul volum asupra IMDA din situl de la Şeuşa-"Gorgan"1.
Situl CRC oferă, între altele, prilejul derulării unor analize complexe multidisciplinare asupra materialelor recuperate, prin recursul la colaborarea cu specialişti din diverse domenii (arheologi, speologi, geologi, mineralogi, arheozoologi, cercetători specializaţi în tratamentul statistic al datelor, în studiul IMDA şi al industriei litice etc.). Trebuie subliniat şi cu acest prilej faptul că IMDA descoperită în situl CRC reprezintă lotul cel mai consistent de acest fel provenind dintr-un sit de peşteră de pe teritoriul României, supus analizei conform metodologiei actuale. Acest lot ne-a fost oferit, într-o primă tranşă, spre studiu şi valorificare ştiinţifică exhaustivă în septembrie 2003. O primă evaluare a IMDA s-a publicat sub forma listei efectivului şi a încadrărilor tipologice preliminare2; un studiu asupra lotului disponibil la acea dată (N = 38) a fost inserat în volumul editat cu prilejul organizării sesiunii naţionale de rapoarte arheologice de la Cluj-Napoca din mai 20043. De asemena, analiza detaliată a unei piese de excepţie a fost publicată recent4. În iulie 2004, autorii prezentului studiu au procedat la examinarea exhaustivă a materialului osteologic recoltat din nivelurile de locuire preistorică ale sitului, în paralel cu realizarea diagnozei arheozoologice de către dr. Georgeta El Susi. Prin acest demers au fost identificate noi artefacte finite din os şi corn de cervide, precum şi piese aflate în diverse stadii tehnice ale «lanţului operator» al fabricării, augmentându-se în mod consistent efectivul semnalat iniţial şi constituindu-se baza documentară a elaborării capitolului monografiei sitului, vol. II5. Lotul IMDA definitiv de la CRC inclus în lucrarea de faţă cuprinde 78 piese (N total = 78). Efectivul ne-a fost pus la dispoziţie de autorii cercetărilor, prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca şi Cristian Roman, fiind studiat de noi în mod direct şi exhaustiv. Piesele sunt inventariate în colecţiile MCC Hunedoara. Materialul analizat provine din cercetările derulate în sit în campaniile 1997, 1998 şi 1999. Autorii săpăturilor au precizat, pe criterii stratigrafice, apartenenţa la o cultură sau alta a pieselor din MDA; încadrările respective au fost preluate, ca atare, în cadrul demersului nostru. Nu avem la dispoziţie decât rareori date asupra complexelor de provenienţă a artefactelor (cazul lingurii-spatule CRC/I 5 şi al mărgelelor pe cochilii de Dentalium CRC/VII 5-6). Totodată, anterior definitivării acestui raport, am beneficiat de rezultatele studiului efectuat asupra materialului paleofaunistic, datorat dr. Georgeta El Susi6. Accesul la aceste categorii de materiale şi date a fost de natură, astfel, să augmenteze valoarea documentară a lotului pieselor analizate.
Pentru repertorierea artefactelor şi buna lor departajare şi identificare/regăsire pe nivelurile corespunzătoare diferitelor culturi definite în situl din "Peştera de la Cauce", am adoptat următoarele sigle: CRC/I = cultura Starèevo-Criş; CRC/II = cultura Turdaş; CRC/III = cultura Petreşti; CRC/IV = cultura Tiszapolgár; CRC/VI = cultura Coţofeni; CRC/VII = cultura Wietenberg. În aceste condiţii, fiecare piesă va avea un indicativ, format din: abrevierea sitului/numărul nivelului şi numărul de ordine în cadrul repertoriului; exemplu: CRC/I 3; CRC/IV 4 etc. Repertoriul include, în formulă tabelară, datele de identificare esenţiale referitoare la piesele analizate: indicativul, tipul, marcajul original.
Analiza parametrilor tehnologici, de la identificarea specifică şi anatomică a materiei prime şi până la decelarea urmelor de uzură şi formularea ipotezelor legate de rolul funcţional se va derula distinct pentru fiecare cultură atestată în sit.
Materii prime
Se constată, în general, frecvenţa utilizării metapodiilor de ovicaprine şi a cornului de cerb; se înregistrează şi recurgerea la materii prime insolite, precum segmentul de mandibulă, folosit pentru realizarea unui vârf de mari dimensiuni (cultura Tiszapolgár). Trebuie ţinut seama însă şi de posibilitatea ca unele artefacte să nu fie fabricate pe loc, ci aduse din aşezările de origine, ceea ce limitează concluziile legate de procurarea materiei prime şi, implicit, de practicarea unor ocupaţii în situl de peşteră, precum prelucrarea materiilor dure animale.
Cultura Starèevo-Criş
Constatăm existenţa a trei categorii: 1. metapodii de ovicaprine (2); 2. fragment de perete de corp costal de erbivor nedeterminabil (1); 3. corn de cerb (1). Prin urmare, speciile reprezentate sunt, în ordine: ovicaprinele, erbivorele nedeterminabile, cerbul.
Cultura Turdaş
Categoriile prezente sunt în număr de cinci, după cum urmează: 1. metapodiile de ovicaprine (6); 2. cornul de cerb (4); 3. osul lung de bovine (1); 4. osul lung de erbivor nedeterminabil (1); 5. defensa de mistreţ (1). Ele provin de la următoarele specii: 1. ovicaprine; 2. cerb; 3. bovine; 4. erbivor nedeterminabil; 5. mistreţ.
Cultura Tiszapolgár
Se constată existenţa a şase categorii: 1. metapodii de ovicaprine (2); 2. tibia de suine domestice şi ovicaprine (1 + 1); 3. oase lungi de erbivore nedeterminabile (2); 4. corn de cerb (2); 5. fibula de porc domestic (1); 6. mandibula de bovină domestică (1). Speciile atestate sunt, în ordine: 1. ovicaprine; 2. porc domestic; 2. erbivore nedeterminate; 3. cerb; 4. bovine domestice.
Cultura Coţofeni
Categoriile de materii prime după identificarea scheletică sunt în număr de patru: 1. cornul de cerb (3); 2. caninii de câine (2); 3. ulna de ovicaprine; 4. oasele lungi de erbivore nedeterminabile. Speciile prezente în spectrul paleofaunistic care a procurat materii prime pentru IMDA sunt: 1. cerbul; 2. câinele; 3. ovicaprinele; 4. erbivorele nedeterminabile.
Cultura Wietenberg
În ceea ce priveşte materiile prime prezente în lotul analizat, se constată existenţa a patru categorii: 1. oasele lungi de erbivore nedeterminabile (2); 2. metapodul de ovicaprine (1); 3. cornul de cerb (1); 4. cochiliile fosile de gasteropode (Dentalium sp.). Ele provin, aşadar, de la următoarele specii: 1. erbivore neidentificabile; 2. ovicaprine; 3. cerb; 4. gasteropode fosile.
Tipologia
Datele relative la structura tipologică a fiecărui lot pe culturi sunt redate sintetic în tabelele nr. 1-3. Se constată predominarea vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 27; în cadrul ei, frecvente sunt cele realizate pe metapodii de ovicaprine şi pe raze de corn de cerb. Între tipurile noi înregistrate în lotul studiat se numără: I A21 (cultura Starèevo-Criş); I A22 (cultura Turdaş); I A23, I A24, I A25 (toate aparţinând culturii Tiszapolgár); I B7 (cultura Turdaş); I F11 (cultura Starèevo-Criş); I G9 (cultura Coţofeni); eboşele şi deşeurile de fabricare a vârfurilor pe metapodii de ovicaprine şi a artefactelor din corn de cerb. În acest context, remarcabile şi spectaculare sunt, fără îndoială, vârful amenajat pe segment de mandibulă de bovină domestică (I A24) şi eboşele din compacta de corn de cerb (V A1 b) şi matricea de extracţie respectivă (V A3 b3). Structura tipologică generală a lotului analizat include: 3 categorii tipologice (I: Unelte; III: Podoabe; V: Diverse), 8 grupe tipologice (I A: Vârfuri; I B: Netezitoare; I F: Linguri-spatule; I G: Vârfuri oblice; III A: Dinţi perforaţi; III C: Cochilii perforate; III G: Brăţări; V A: Piese tehnice) şi 24 tipuri.
Cultura Starèevo-Criş
Structura tipologică a lotului aparţinând culturii Starèevo-Criş (N = 17) include un număr de 3 categorii (I = Unelte; III = Podoabe; V = Diverse), 8 grupe tipologice (I A = Vârfuri; I B = Netezitoare; I F = Linguri-spatule; I G = Vârfuri oblice; III G = Podoabe – Brăţări; V A = Piese tehnice) şi 11 tipuri. Remarcăm ca tipuri noi: I A21 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal şi proximal; I F11 = Lingură-spatulă rectangulară cu margini paralele şi extremităţi convexe; V A1 b = Eboşe de corn de cerb; V A3 b3 = Deşeuri de corn de cerb – ax. Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 9 piese, dintre care 4 sunt vârfuri. Aşa cum deja s-a precizat, a fost identificată prezenţa a două tipuri nou definite de unelte, adăugate în lista deja existentă a IMDA preistorice, respectiv I A21 şi I F11. Remarcăm şi prezenţa unui exemplar (fragmentar) de brăţară din cochilie de lamelibranhiate de origine mediteraneană (Spondylus sp.), care augmentează repertoriul acestui gen de descoperiri din aria culturilor neoliticului timpuriu din România.
Cultura Turdaş
Structura tipologică a lotului atribuit culturii Turdaş (N = 20) include un număr de 2 categorii (I = Unelte; V = Diverse), 5 grupe tipologice (I A = Vârfuri; I B = Netezitoare; I F = Linguri-spatule; I G = Vârfuri oblice; V A = Piese tehnice) şi opt tipuri. Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 12 piese, dintre care 9 sunt vârfuri diverse; restul reprezintă tipuri prezente în câte un exemplar. Remarcăm prezenţa unui tip nou definit pentru lista tipologică existentă a IMDA, respectiv I A22 = Vârf pe rază de corn (pumnal sau perforator).
Cultura Petreşti
Structura tipologică a lotului atribuit culturii Petreşti (N = 1) include o singură categorie (I = Unelte), o grupă tipologică (I A = Vârfuri) şi un singur tip, I A7 a.
Cultura Tiszapolgár
Structura tipologică a lotului atribuit culturii Tiszapolgár (N = 14) include un număr de 2 categorii (I = Unelte; V = Diverse), trei grupe tipologice (I A = Vârfuri; I G = Vârfuri oblice; V A = Piese tehnice) şi 10 tipuri. Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 12 piese, dintre care 8 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn de cerb; materiile prime în curs de prelucrare sunt prezente cu 2 piese (raze de corn de cerb). Remarcăm prezenţa a patru tipuri adăugate listei tipologice a IMDA existente: I A23 (Vârf pe fibula fără epifiză), I A24 (Vârf pe segment de mandibulă), I A25 (Vârf pe radius proximal), I G9 (Vârf oblic pe segment perforat de rază de corn de cerb).
Cultura Coţofeni
Structura tipologică a lotului atribuit culturii Coţofeni (N = 12) include un număr de 3 categorii (I = Unelte; III = Podoabe; V = Diverse), 5 grupe tipologice (I A = Vârfuri; I G = Vârfuri oblice; III A = Dinţi perforaţi; III C = Cochilii perforate; V A = Piese tehnice) şi 9 tipuri. Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 8 piese, dintre care 7 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn; podoabele sunt prezente cu 3 piese, respectiv 2 canini inferiori de câine, provenind probabil de la acelaşi individ şi o cochilie fosilă perforată. Este de remarcat din nou prezenţa vârfului oblic de tip I G9, semnalat anterior, pentru prima oară, în lotul atribuit culturii Tiszapolgár.
Cultura Wietenberg
Structura tipologică a lotului atribuit culturii Wietenberg (N = 14) include 3 categorii (I = Unelte; III Podoabe; V = Diverse), cu 3 grupe tipologice (I A = Vârfuri; III C = Cochilii perforate; V A = Piese tehnice) şi 7 tipuri.
Morfometria
Parametrii morfometrici (exprimaţi în mm) sunt redaţi sintetic în tabelul nr. 6. În tabelul respectiv nu s-au redat decât parametrii întregi sau întregibili. Se remarcă faptul că din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă (N = 36). Pe criteriile claselor de lungimi se observă predominarea vârfurilor de clasă mică şi medie (II şi III) (tabelul nr. 7). Totodată, trebuie făcută remarca după care corelaţia criteriilor materie primă/tip determină amploarea claselor de lungimi decelate. Efectivele reduse nu permit conturarea unor concluzii mai consistente pe baze statistice.
Fabricarea – Debitajul
Debitajul înregistrează aplicarea unor procedee simple, precum percuţia directă şi fracturarea prin flexiune, percuţia directă/despicarea sau percuţia directă/cioplirea. Acestea se combină cu două-trei alte operaţii în scheme de debitaj complexe, care mai includeau şi: abraziunea în suprafaţă şi şănţuirea axială. În cazul culturilor Coţofeni şi Wietenberg, în sfera debitajului se înregistrează impactul probabil al folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuţit de cupru şi bronz). Predilectă apare recurgerea la şănţuirea axială în fabricarea vârfurilor pe metapodii de ovicaprine, în cadrul culturilor Starèevo-Criş, Turdaş şi Tiszapolgár. Datele relative la etapa debitajului în cadrul lotului analizat sunt redate sintetic în tabelul nr. 8.
Cultura Starèevo-Criş
Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 3 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/despicarea (PD/D); cioplirea (PD/C); şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, două cazuri; PD/C, un caz) sau într-o succesiune de două (Şa + PD/D, un caz). Domină percuţia directă/despicarea (PD/D), aplicată exclusiv. O menţiune specială se cuvine a fi făcută artefactelor care documentează, de o manieră edificatoare şi foarte expresivă sub raport tehnic, în premieră pentru cultura Starèevo-Criş, aplicarea schemei de debitaj a cornului de cerb în vederea obţinerii, prin Şa, a unor eboşe (benzi de compacta cu lăţimea de cca. 20 mm). Sunt prezente atât eboşele, cât şi resturile de debitaj (segmentul de ax păstrând urmele clare ale aplicării procedeului şănţuirii axiale bilaterale). De asemenea, un deşeu de prelucrare (metapod distal de ovicaprine) păstrează, pe una din feţe, urmele şănţuirii axiale. Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a metapodiilor de ovicaprine şi a cornului de cerb.
Cultura Turdaş
Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 5 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/despicarea (PD/D); cioplirea (PD/C); abraziunea în suprafaţă (As); şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/F, două cazuri; PD/D, un caz; PD/C, două cazuri); într-o succesiune de două procedee (Şa + PD/D, 5 cazuri; As + PD/D, un caz); într-o succesiune de trei procedee (As + Şa + PD/D, 2 cazuri). Un fragment de eboşă documentează, ca şi în cazul culturii Starèevo-Criş, aplicarea schemei de debitaj a cornului de cerb în vederea obţinerii, prin Şa, a unor eboşe (benzi de compacta cu lăţimea de cca 20 mm). Un alt deşeu de prelucrare (metapod distal de ovicaprine) păstrează, pe ambele feţe, urmele şănţuirii axiale. Se constată că domină aplicarea unui lanţ format din trei procedee (5 cazuri), conturând o schemă predilectă de debitaj al metapodiilor de ovicaprine pentru realizarea vârfurilor de tip I A7. Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a metapodiilor de ovicaprine şi de cervide, ca şi a cornului de cerb şi de căprior.
Cultura Petreşti
Dat fiind faptul că acestei culturi îi este atribuită o singură piesă (CRC/III 1), etapa debitajului înregistrează aplicarea unui lanţ tehnic reunind două procedee, respectiv: şănţuirea axială (Şa) şi percuţia directă/fracturarea (PD/D). Ca şi în cazul precedent, se constată conturarea unei scheme de debitaj a metapodiilor de ovicaprine pentru realizarea vârfurilor de tip I A7.
Cultura Tiszapolgár
Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 3 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/despicarea (PD/D); cioplirea; şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, 5 cazuri; PD/F, 2 cazuri); într-o succesiune de două procedee (Şa + PD/D, 2 cazuri). Se constată că domină aplicarea procedeului simplu al despicării (5 cazuri), în scopul rezolvării etapei iniţiale a realizării vârfurilor de os. Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a cornului de cerb.
Cultura Coţofeni
Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 2 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/despicarea (PD/D). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, un caz; PD/F, 6 cazuri). Se constată că domină aplicarea procedeului simplu al percuţiei directe/fracturării (şase cazuri), în scopul rezolvării etapei iniţiale a realizării vârfurilor de os şi corn. Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a cornului de cerb şi, probabil, a cochiliilor fosile de gasteropode.
Cultura Wietenberg
Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de două procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/despicarea (PD/D). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, 2 cazuri; PD/F, 2 cazuri). Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a cornului de cerb şi căprior şi, probabil, a cochiliilor fosile de gasteropode.
Fabricarea – Fasonarea şi Fixarea în suport
Procedeele fasonării şi ale finisării sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului, urmărindu-se atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice; de asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea); amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare (perforaţii) etc. Datele relative la procedeele fasonării sunt sintetizate în tabelul nr. 8. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică pentru fixarea cozii vârfurilor de corn şi la fasonarea obiectelor de podoabă, unde apare şi şănţuirea axială. În cazul vârfurilor atribuite culturii Coţofeni percuţia directă/despicarea pare un procedeu frecvent aplicat în etapa fasonării pentru obţinerea unei porţiuni înguste a părţii distale, pe care să se poată amenaja partea activă prin abraziune. Ca procedee rare constatăm: retuşarea, tăierea transversală, cioplirea cu ajutorul unei unelte metalice, excavarea ţesutului spongios al cornului de cerb. Aplicarea tratamentului termic pare a fi frecventă, dar trebuie să avem în vedere şi posibilitatea ca urmele specifice respective să se datoreze arderii accidentale. În ceea ce priveşte fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu coadă, mâner sau piesele de podoabă ataşate pe un fir sau fâşie de piele etc., remarcăm frecvenţa lor relativ redusă. Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforaţie transversală) ne referim la vârfurile de tip I G9 şi la dinţii perforaţi; fixarea axială de tip negativ este aceea care priveşte cochiliile de tip III C1; netezitorul de tip I B1 era fixat axial distal, iar cel de tip I B7 era foarte probabil fixat axial distal sau axial lateral într-un mâner de lemn (fixare axială de tip pozitiv).
Cultura Starèevo-Criş
Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Starèevo-Criş sunt în număr de 3: abraziunea multidirecţională (Am, 3 cazuri); raclajul axial (Ra); tratamentul termic (TrT, un caz). Aşa cum se observă, în majoritatea cazurilor, abraziunea multidirecţională şi raclajul axial sunt procedeele de modelare decelabile aplicate în etapa fasonării; vârful de tip I A21 prezintă şi indicii de aplicare a tratamentului termic.
Cultura Turdaş
Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Turdaş sunt în număr de opt: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); perforarea unilaterală (PfU); raclajul axial (Ra); retuşarea (Rt); tăierea transversală (TT); tratamentul termic (TrT); finisarea prin abraziune/lustruire (Fn/A, L). Se constată, în majoritatea cazurilor, că Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării (7 cazuri); avem şi un caz în care singurul procedeu decelabil al fasonării a fost PD/C. Combinarea procedeelor are următoarea configuraţie: două procedee (PD/C + Am, 2 cazuri; Am + Fn/A, L, un caz); trei procedee (Rt + Ra + Am, un caz; Am + TT + PfU, un caz). Fixarea într-un suport (mâner de lemn, probabil) este de presupus în cazul piesei piesa CRC/II 7 (netezitor pe fragment de defensă de mistreţ), altfel manevrabil cu randament redus. Cazul de asociere complexă a mai multor procedee tehnice ale fasonării este ilustrat de aceeaşi piesă CRC/II 7; «lanţul operator» viza, iniţial, obţinerea unui pandantiv cu perforaţie proximală; pe piesa fracturată accidental (cu ocazia perforării?) s-a amenajat netezitorul respectiv. Un alt caz de asociere complexă este acela al lingurii-spatule de tip I F2; fasonarea şi finisarea acesteia s-a realizat prin abraziune multidirecţională şi abraziune pe substrat flexibil (frecare cu o bucată de piele sau de material textil). În două cazuri s-a recurs la reamenajarea părţii active prin Aa sau Am după fracturare (vârfuri de tip I A7 a). Amenajările specifice sunt reprezentate în lotul analizat de: regularizarea marginilor prin retuşare (piesa CRC/II 2); perforaţia pandantivului discutat mai sus (piesa CRC/II 7), care s-a realizat prin rotaţie rapidă, aplicată unilateral, probabil cu ajutorul sfredelului. Frecventă pare recurgerea la tratamentul termic (TrT), decelabil în nouă cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os.
Cultura Petreşti
Se constată că Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării.
Cultura Tiszapolgár
Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Tiszapolgár sunt în număr de 6: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); despicarea (PD/D); perforarea unilaterală (PfU); retuşarea (Rt); tratamentul termic (TrT). În majoritatea cazurilor, Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării (4 cazuri). Combinarea a două procedee de modelare are următoarea configuraţie: PD/C + PfU, un caz; PD/D + Am, 3 cazuri; Rt + Am, un caz). Nu este prezentă combinarea a trei procedee de fasonare; nu s-au sesizat indicii de fixare în suport. Amenajările specifice sunt reprezentate în lotul analizat de perforaţia unilaterală iniţiată (neterminată) a piesei CRC/IV 9 (vârf de tip I G9). Frecventă pare recurgerea la tratamentul termic (TrT), decelabil în 5 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os.
Cultura Coţofeni
Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Coţofeni sunt în număr de şapte: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); perforarea bilaterală (PfB); scobirea sau excavarea (Sc); şănţuirea axială (Şa); finisarea prin rotaţie continuă (alezare) (Fn/Rot); tratamentul termic (TrT). Nu s-a constatat predilecţia pentru aplicarea unui procedeu anume; în trei cazuri avem recurgerea la perforarea bilaterală, ca mijloc de amenajare specifică a dispozitivului de fixare în suport (coadă de lemn, piesa CRC/VI 7 de tip I G9); dispozitivul de suspendare a dinţilor este obţinut tot prin perforare (piesele CRC/VI 3-4). Vârful de tip I A10 (CRC/VI 2) a fost fasonat prin cioplire şi abraziune multidirecţională. Piesele perforate prilejuiesc şi constatarea combinării a trei-patru procedee distincte de modelare/finisare: PD/C + PfB + Sc + Fn/Rot, un caz; Şa + PfB + Fn/Rot, un caz; PfB + Fn/Rot, un caz. Recurgerea la tratamentul termic (TrT) este decelabilă în trei cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os şi corn.
Cultura Wietenberg
Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Wietenberg sunt în număr de trei: abraziunea multidirecţională (Am, un caz); cioplirea (PD/C, un caz); tratamentul termic (TrT, două cazuri). Procedeele de modelare sunt aplicate în formulă simplă (necombinate, Am, un caz) şi combinate câte două (PD/C + Am, un caz). Vârfurile CRC/VII 3 şi CRC/VII 4 prezintă şi indicii de aplicare a tratamentului termic. Dat fiind efectivul redus al lotului respectiv, datele nu au expresivitate statistică minimă.
Urme de utilizare
Examinarea sistematică a suprafeţelor cu ochiul liber, cu lupa şi în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la CRC a relevat prezenţa combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcţionalitatea pieselor respective. Aproape nelipsite sunt urmele de tocire şi de lustru, intense sau superficiale, ca şi fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forţe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvenţă redusă şi foarte redusă. Reamenajarea vârfurilor după fracturare pare rară (un caz clar, cel al piesei CRC/III 1); în schimb, frecventă pare a fi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremităţii distale. Datele relative la urmele de utilizare decelate pe piesele studiate sunt sintetizate în tabelul nr. 9.
Cultura Starèevo-Criş
Se constată următoarele tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL). Aceste urme se combină în două cazuri şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi a lingurilor, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare. Tot vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (un caz); un vârf nu pare a mai fi fost utilizat după fracturarea extremităţii distale. Nu avem cazuri de reamenajare după fracturarea în timpul folosirii.
Cultura Turdaş
În cazul lotului atribuit culturii Turdaş se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL); fracturarea prin impact (FI); fracturarea prin presiune (FP); microretuşe (Rt); striuri (Str); tasarea fibrelor ţesutului compact (Ts). Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru piesa CRC/II 7 (microretuşe) şi pentru piesele CRC/II 3 şi CRC/II 8 (tocire/lustru); de cele mai multe ori însă, ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi a lingurilor, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configuraţia combinaţiilor este: Tc/L + FL (6 cazuri); Tc/L + FP; Ts + FI; Ts + Str + FI (câte un caz fiecare). Vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (trei cazuri); două piese nu par a mai fi fost utilizate după fracturarea extremităţii distale.
Cultura Petreşti
Pentru vârful de tip I A7 a ca reprezentant unic al IMDA aparţinând culturii Petreşti se remarcă prezenţa urmelor de uzură următoare: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL).
Cultura Tiszapolgár
În lotul atribuit culturii Tiszapolgár avem prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL). Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru două piese (Tc/L); în majoritatea situaţiilor, ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi corn, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configuraţia combinaţiilor este: Tc/L + FL (7 cazuri). Vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (trei cazuri); patru piese nu par a mai fi fost utilizate după fracturarea extremităţii distale.
Cultura Coţofeni
În lotul atribuit culturii Coţofeni se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin impact (FI); striuri (Str). Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru trei piese (Tc/L); ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi corn, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configuraţia combinaţiilor este: FI + Str (un caz); Tc/L + FI + Str (un caz).
Cultura Wietenberg
În lotul atribuit culturii Wietenberg sunt înregistrate următoarele tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); tasarea fibrelor ţesutului compact (Ts); fracturarea prin impact (FI). Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru o piesă (Tc/L); ele se combină pe o altă piesă (Ts + FI).
Funcţionalitatea prezumată
Aspecte ale paleoeconomiei ilustrate de IMDA. Ocupaţii documentate. Caracterul habitatului. Analiza urmelor de uzură, ca şi comparaţiile cu situaţiile decelate prin studiile paletnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupaţiile documentate de artefactele IMDA: pentru vârfuri: perforarea şi asamblarea pieilor şi a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale şi animale; armă (pumnal, tipul I A22); armă de lovire (vârf de corn de tip I G9); unealtă de săpat sau afânat solul; pană pentru despicat lemnul; chasse-lame pentru debitajul materialelor litice; netezitor pentru prelucrarea lemnului şi a pieilor; utilizarea instrumentarului domestic de tipul lingurilor-spatule pentru îngurgitarea alimentelor (rolul funcţional "banal" de linguri pentru mâncat) sau pentru curăţarea făinii/a substanţelor colorante de pe râşniţele de tip plat; materii prime pentru fabricarea artefactelor diverse – mai ales vârfuri – din corn de cervide (cerb şi căprior); podoabe – elemente de colier (dinţi perforaţi) şi cochilii întregi perforate. Vârfurile domină în mod absolut toate loturile, de la cele banale, de tip I A1, la cele fabricate după o schemă mai complicată, aplicată sistematic, combinând mai multe procedee, în virtutea tradiţiilor tehnice ale comunităţilor respective (Şa, PD/D etc.). Cum deja s-a subliniat, trebuie ţinut seama şi de posibilitatea ca unele artefacte să nu fie fabricate pe loc, ci aduse din aşezările de origine, ceea ce limitează concluziile legate de procurarea materiei prime şi practicarea unor ocupaţii, precum prelucrarea materiilor dure animale; este cazul probabil al lingurii-spatule CRC/I 5 şi sigur al unor piese de podoabă, cum este brăţara din cochilia scoicii Spondylus. Problema ocupării sezoniere (primăvară-toamnă) sau permanente a peşterii poate beneficia de argumentele oferite de studiul materialului paleofaunistic şi al IMDA. Este vorba de estimarea vârstei de sacrificare a speciilor domestice şi de sezonul vânării cervidelor de la care provin fragmente de neurocranii cu frontale păstrate; coarnele cu baza axului păstrată pot oferi, de asemenea, indicii preţioase asupra sezonului de achiziţie (prin vânătoare – bois de massacre sau prin culegere – bois de chute). Posibilitatea de a "importa" artefacte fabricate în situl de bază este de luat în calcul şi în cazul uneltelor de corn. În cazul artefactelor studiate, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora şi ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare şi de stocare sau de abandon (contexte intra-sit). Pentru lotul analizat lipsesc indiciile legate de contextele specifice de fabricare (arii de debitaj, "ateliere" etc.), aceasta şi datorită lipsei datelor privind inventarul exact al complexelor de provenienţă; unele piese tehnice (materii prime neprelucrate, eboşe, piese reamenajate, deşeuri) sunt în măsură să documenteze, de o manieră indubitabilă, prelucrarea MDA pe loc, în cadrul sitului respectiv. Ca şi în multe alte situaţii studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic şi nu ilustra practicarea unui meşteşug specializat. Fiind vorba de un sit de peşteră, acesta era probabil ocupat permanent sau sezonier, în perioada primăvară-toamnă; gama tipo-funcţională a lotului IMDA analizat este compatibilă cu specificul activităţilor ipotetice derulate într-un astfel de sit; astfel, vânătoarea şi creşterea animalelor şi prelucrarea produselor rezultate din aceste ocupaţii de bază par să aibă un reflex preponderent în seria artefactelor discutate de noi: prelucrarea IMDA, a materialelor litice prin debitaj laminar, a pieilor, a fibrelor de origine vegetală şi animală etc.
Cultura Starèevo-Criş
Amenajarea unui complex de tipul locuinţei în interiorul peşterii ar pleda pentru o ocupare de mai lungă durată. Autorii cercetărilor opinează chiar pentru ocuparea permanentă a peşterii în etapa corespunzătoare culturii menţionate. Aceeaşi concluzie pare a fi susţinută de inventarul IMDA şi de rezultatele analizei arheozoologice, prin decelarea sezonului de sacrificare a animalelor domestice, mai ales ovicaprine7.
Cultura Turdaş
Depunerile corespunzătoare acestui nivel sunt considerate a avea, cel puţin parţial, caracter ritualic. De aici concluzia unei ocupări speciale a sitului şi, aparent, structura specifică a inventarului ceramic, ca şi a celui din alte materiale. Piesele IMDA arată însă clar că avem de-a face şi cu activităţi de achiziţie (sacrificarea animalelor domestice, vânătoarea) şi de prelucrare consecutivă a materiilor prime necesare IMDA (metapodii de ovicaprine şi de cervide, coarne de cervide – cerb şi căprior). De asemenea, sunt indicii clare legate de utilizarea acestui instrumentar în derularea unor activităţi de producţie: prelucrarea pieilor, a lemnului, împletitul etc. Datele diagnozei arheozoologice susţin o atare interpretare, sugerând ocuparea quasi-permanentă a sitului.
Cultura Petreşti
Autorii cercetărilor pledează pentru caracterul ritualic al depunerii respective. Locuirea aparţinând acestei culturi, cu totul sporadică, nu permite decât acceptarea ipotezei unei ocupări de scurtă durată, în timpul sezoanelor calde (primăvară-toamnă). Prezenţa unei singure piese IMDA, probabil aduse în sit din altă parte, pledează în favoarea acestei supoziţii.
Cultura Tiszapolgár
Pe baza analizei depunerilor, autorii cercetărilor pledează pentru caracterul sezonier (anotimpurile calde, primăvară-toamnă) al ocupării sitului în etapa aferentă culturii menţionate; este vorba, ipotetic, de o locuire propriu-zisă. Datele asupra IMDA şi cele ale studiului arheozoologic au confirmat această concluzie.
Cultura Coţofeni
Depunerile respective sunt consistente şi aparţin unor resturi de locuinţe şi alte structuri de locuire; pe această bază am putea avea în vedere ocuparea permanentă a peşterii în etapa aferentă culturii Coţofeni, ipoteză susţinută şi de datele relative la IMDA şi de diagnoza arheozoologică.
Cultura Wietenberg
Vestigiile primului subnivel, incluzând mai multe complexe, de tipul gropilor şi a două morminte de înhumaţie, ar putea indica un caracter ritualic şi funerar al sitului. Subnivelul superior include resturile unor locuinţe de suprafaţă, ilustrând, după inventarul ceramic, IMDA şi datele studiului arheozoologic, ocuparea probabilă de caracter sezonier.
În tentativa noastră de biais diacronic de-a lungul celor cinci culturi prezente prin vestigii în situl CRC se constată, în general, frecvenţa utilizării metapodiilor de ovicaprine şi a cornului de cerb; se înregistrează, în acelaşi timp, şi recurgerea la materii prime insolite, precum segmentul de mandibulă, folosit pentru realizarea unui vârf de mari dimensiuni (cultura Tiszapolgár). Înregistrăm, de asemenea, predominarea vârfurilor diverse – grupa tipologică I A, N = 36; în cadrul ei, cele realizate pe metapodii de ovicaprine şi pe raze de corn de cerb sunt cele frecvente. Subliniem identificarea unui număr de opt tipuri noi, care completează lista tipologică elaborată în 1999. Trebuie evidenţiată, de asemenea, raritatea unor piese la scara întregii arii de răspândire în România a culturii Starèevo-Criş, precum brăţările din cochilii de scoici de origine mediteraneană – Spondylus sp. (III G3 g); această grupă tipologică este prezentă în lot cu un exemplar, păstrat în condiţii foarte bune. Din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă în cadrul lotului (N = 36). Pe criteriul claselor de lungimi, se observă predominarea vârfurilor de clasă mică şi medie (II şi III). Debitajul înregistrează aplicarea unor procedee simple, precum percuţia directă şi fracturarea prin flexiune, percuţia directă/despicarea sau percuţia directă/cioplirea. Acestea se combină cu două-trei alte operaţii în scheme de debitaj complexe, care mai includeau şi: abraziunea în suprafaţă şi şănţuirea axială. Impactul probabil al folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuţit de cupru şi bronz) se înregistrează în prelucrarea MDA în cazul culturilor Coţofeni şi Wietenberg. Predilectă apare recurgerea la şănţuirea axială în fabricarea vârfurilor pe metapodii de ovicaprine, în cadrul culturilor Starèevo-Criş, Turdaş şi Tiszapolgár. Piesele tehnice din corn de cerb (eboşe şi resturi de debitaj) documentează, în premieră pentru cultura Starèevo-Criş şi fără analogii cunoscute, deocamdată, de noi, aplicarea unei scheme de debitaj în vederea obţinerii, prin Şa, a unor eboşe (benzi de compacta). Piesele tehnice atestă, de asemenea, de o manieră indubitabilă, prelucrarea în cadrul sitului a metapodiilor de ovicaprine şi de cervide, ca şi a coarnelor de cervide (cerb şi căprior). Procedeele fasonării şi ale finisării sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului, urmărindu-se atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice; de asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea); amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare (perforaţii) etc. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică pentru fixarea cozii vârfurilor de corn şi la fasonarea obiectelor de podoabă, unde apare şi şănţuirea axială. În cazul vârfurilor atribuite culturii Coţofeni percuţia directă/despicarea pare un procedeu frecvent aplicat în etapa fasonării pentru obţinerea unei porţiuni înguste a părţii distale, pe care să se poată amenaja partea activă prin abraziune. Ca procedee rare constatate menţionăm: retuşarea, tăierea transversală, cioplirea cu ajutorul unei unelte metalice, excavarea ţesutului spongios al cornului de cerb. Aplicarea tratamentului termic pare a fi frecventă, dar trebuie să avem în vedere şi posibilitatea ca urmele specifice respective să se datoreze arderii accidentale. În ceea ce priveşte fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu coadă, mâner sau piesele de podoabă ataşate pe un fir sau fâşie de piele etc., remarcăm frecvenţa lor relativ redusă. Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforaţie transversală) ne referim la vârfurile de tip I G9 şi la dinţii perforaţi; fixarea axială de tip negativ este aceea care priveşte cochiliile de tip III C1; netezitoarele de tip I B1 şi I B7 erau foarte probabil fixate axial distal sau axial lateral într-un mâner de lemn (fixare axială de tip pozitiv). Examinarea sistematică a suprafeţelor cu ochiul liber, cu lupa şi în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la CRC a relevat prezenţa combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcţionalitatea pieselor respective. Aproape nelipsite sunt urmele de tocire şi de lustru, intense sau superficiale, ca şi fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forţe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvenţă redusă şi foarte redusă. Reamenajarea vârfurilor după fracturare pare rară (un caz clar, cel al piesei CRC/III 1); în schimb, frecventă pare a fi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremităţii distale. Analiza urmelor de uzură, ca şi comparaţiile cu situaţiile decelate prin studiile paletnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupaţiile documentate de artefactele IMDA. În cazul artefactelor studiate, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora şi ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare şi de stocare sau de abandon (contexte intra-sit). Ca şi în multe alte situaţii studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic şi nu ilustra, decât excepţional, practicarea unui meşteşug specializat. Efectivele pe culturi nu sunt prea consistente, ceea ce limitează semnificativ încheierile formulabile; este, de altfel, bine cunoscut că amplitudinea efectivului condiţionează valabilitatea concluziilor. Prilejul de faţă este unul de aplicare integrală în premieră a protocolului de analiză asupra unor loturi IMDA aparţinând culturilor Starèevo-Criş, Turdaş, Petreşti, Tiszapolgár, Coţofeni şi Wietenberg. Considerăm că datele etalate au valoare ilustrativă pentru fenomenul paleotehnologic abordat şi devin un punct de referinţă pentru studiile viitoare. În acest sens, importantă este şi identificarea tipurilor noi, definite cu acest prilej, care îmbogăţesc repertoriul IMDA preistorice (I A21 – I A25; I F11; I G9). Furnizate de descoperiri foarte recente, făcute în condiţii optime, piesele aparţinând IMDA din "Peştera de la Cauce" de la Cerişor oferă ocazia analizei unui lot relativ puţin consistent din punct de vedere numeric. Acest lot prilejuieşte însă analiza unui efectiv important de vârfuri, care se evidenţiază prin diversitate tipo-morfo-funcţională şi parametri aparte, unele piese fiind, până acum, unicate în gama tipologică a IMDA preistorice din România. În încheiere, considerăm că aportul IMDA la elucidarea unor aspecte paleotehnologice şi paleoeconomice specifice culturilor preistorice este în mod concludent ilustrat şi prin analiza materialelor din aşezarea din "Peştera de la Cauce", la care se pot raporta de acum înainte parametrii altor loturi, în provenienţă din aceleaşi medii culturale [C. Beldiman, D. M. Sztancs].
Rezumat Résumé:
L’industrie préhistorique des matières dures animales dans le site Cerisor-"Grotte de Cauce", comm. Lelese, dép. de Hunedoara, Roumanie. L’étude propose une analyse morpho-technologique détaillée menée sur un lot d’objets (des outils en grande majorité) travaillés sur matières dure animale diverses – os (en grande partie), bois de cerf, défense de sanglier, dents de canidés, coquille de Spondylus sp. Ils ont été découverts récemment dans le site Cerisor – "Grotte de Cauce", dép. de Hunedoara, Roumanie. Les artefacts sont attribuées à plusieurs cultures préhistoriques: Starcevo-Cris du Néolithique ancien; Turdas, Petresti et Tiszapolgár du Néolitique récent; Cotofeni de la période de transition à l’Âge du bronze; Wietenberg à l’Âge du Bronze moyen et récent. Les pièces ont été découvertes dans des contextes stratigraphiques bien précisés pendant les fouilles menées en 1997-1999 par Sabin Adrian Luca, Cristian Roman et Dragos Diaconescu; elles sont conservées dans les collections du Musée «Château des Corvins» de la ville de Hunedoara. L’ouvrage fait partie de la récente série de publications de l’auteur principal, qui a pour but la publication systématique des lots de l’industrie préhistorique des matières dures animales (IMDA) de Roumanie (voir la bibliographie). La méthodologie est celle appliquée dans la thèse de doctorat de l’auteur et c’est inspiré de la conception des Fiches typologiques de l’industrie osseuse préhistorique, édités par Henriette Camps-Fabrer. L’effectif étudié compte 78 pièces; les auteurs des fouilles mentionnent aussi la découverte dans le niveau appartenant à la culture Wietenberg des deux coquilles de Dentalium sp. dont n’ont été malheureusement disponibles pour l’examen directe. Le Répertoire offre les dates concernant les indicatifs et les types des objets, leur marquage et les planches correspondantes. Chaque objet est individualisé par un indicatif obtenu en combinant: la sigle du site, le numéro du niveau de provenance et le numéro d’ordre dans la liste des artefacts de chaque culture: CRC/I = culture Starcevo-Cris; CRC/II = culture Turdas; CRC/III = culture Petresti; CRC/IV = culture Tiszapolgár; CRC/VI = culture Cotofeni; CRC/VII = culture Wietenberg; exemples: CRC/I 3; CRC/IV 4 etc. L’étude technique décrit les étapes du débitage, du façonnage, les traces d’utilisation – décelées à l’œil nu et à binoculaire. Les matières premières utilisées qui dominent sont les métapodes d’ovicaprins et le bois de cerf. On constate aussi l’utilisation inattendue de la mandibule de bovinés pour l’aménagement d’une grande pointe de type I A24 (piéce CRC/IV 6) et les témoignes d’extraction des bandes ou baguettes en compacta de bois de cerf. La typologie est dominée par les pointes diverses (N = 36); la plupart sont des pointes sur métapodes d’ovicaprins et sur andouillers de cerf. Parmi les types décelés en première pour l’industrie osseuse préhistorique de Roumanie à l’occasion de cette étude on retient: I A21 (pointe sur éclat diaphysaire d’os long façonné à la partie distale et proximale; culture Starcevo-Cris), I A22 (pointe sur andouiller/poignard; culture Turdas); I A23 (pointe sur fibula), I A24 (pointe sur segment de mandibule); I A25 (pointe sur tibia proximale, toutes les trois appartenant à la culture Tiszapolgár); I F11 (petite cuiller-spatule rectangulaire ayant les extrémités convexes, culture Starcevo-Cris); I G9 (pointe/biseau sur andouiller perforé, culture Cotofeni). Le plus remarquable reste, sans nul doute, la grande pointe sur segment de mandibule de bovinés. On note aussi les vestiges d’extraction des bandes minces ou baguettes en compacta de bois de cerf par double rainurage (baguettes et segment d’axe portant des traces spécifiques – culture Starcevo-Cris). Parmi les pièces rares on compte un cuiller-spatule entier en os (I F3 b2) conservé dans des conditions exceptionnelles et un fragment de bracelet sur coquille de Spondylus sp., appartenant à la culture Starcevo-Cris. La morphométrie mis en évidence un seul groupe typologique significatif, celui des pointes (I A), dans laquelle on peut décelé la prédominance des pointes petites (51-100 mm) et de longueur moyenne (101-150 mm). L’étape technique du débitage fait appel à l’outillage en pierre taillé ou poli et atteste l’application des solutions techniques simples, comme la percussion directe et fracturation par flexion; le fendage; l’entaillage; sciage longitudinale. Le rainurage des deux cotés semble être la solution préférée du débitage des métapodes d’ovicaprins dans les cultures Starcevo-Cris, Turdas et Tiszapolgár. Toute à la fois, cettes solutions techniques se combinent dans des schéma complexes (ayant deux-trois composantes) avec d’autres procédées, comme l’abrasion en surface (débitage par usure en surface). L’impact probable de l’utilisation des outils métalliques (hache ou couteau en cuivre et en bronze) pour achever le débitage est envisageable dans le cas des cultures Cotofeni et Wietenberg. Dans l’étape du façonnage et de finition on a appliqué des procédées plus diversifiés que pour le débitage: l’abrasion multidirectionnelle domine, tandis que la perforation (préparation par rainurage axial et rotation alternative de deux cotés sur les dents; par entaillage et excavation de la spongiosa sur le bois de cerf) permet d’aménager le dispositif d’attachement sur un lien ou la fixation d’une manche en bois. Dans le cas des pointes de la culture Cotofeni, une solution appliquée fréquemment est le fendage de la partie distale pour obtenir une portion plus étroite en vue de l’aménagement facile de la partie active (sur mandibule de bovinés et sur tibia proximale de suidés et d’ovicaprins). Parmi les procédées appliquées isolement on a: les retouches, le sciage transversal, l’entaillage. En échange, le traitement thermique semble être fréquent; mais dans ce point de vue il faut tenir compte aussi des situations de brûlure par accident. Les traces d’utilisation décelées sont: extrémités distales (actives) fortement lustrées et émoussées (pointes, cuillers-spatules; ces derniers présentent fréquemment des facettes d’abrasion superposées, bien marquées); fracturation de la partie active par flexion (pointes) ou par pression (cuiller-spatule en os); micro-retouches (lissoir sur fragment de défense de sanglier); arrachement des petits fragments de la partie active et tassage par impact du tissu spongieux à la partie proximale (chasse-lames en bois de cerf). Dans un cas (pièce CRC/III 1, pointe sur métapode d’ovicaprins) le réaménagement de la partie distale après la fracturation semble être probable. En ce qui concerne le rôle fonctionnel des objets étudiés et l’insertion de l’IMDA dans la paléoéconomie de l’époque, on peut conclure, hypothétiquement, que les pointes diverses ont servi à perforer du cuir ou des matériaux textiles, ainsi que pour tissage/vannerie, pour le travail de la terre (?) et comme chasse-lame (les pointes sur andouiller); une des dernières a pu être utilisée aussi comme poignard; les cuillers-spatules ont été utilisés pour consommé les bouilles de céréales. La pointe perforée de type I G9 semble être utilisée comme partie active emmanchée d’une arme. Quelques andouillers ont été détachés de l’axe en vue de l’utilisation comme matière première. La parure est exceptionnellement représentée par deux canines de chien perforées et un fragment de bracelet sur coquille de Spondylus sp. Le rôle fonctionnel des ébauches en bois de cerf (bandes minces) reste à être précisé. L’étude bénéficié des dates sur le contexte de la découverte des objets (complexes comme le logement de la culture Starcevo-Cris; la sépulture no. 1 de la culture Wietenberg) et des dates de la diagnose archéozoologique (voir le chapitre signé par le dr. Georgeta El Susi dans ce volume) sur le matériel des toutes les niveaux du site, ce qui offre des indices sur la fabrication des artefacts sur place et surtout sur l’occupation saisonnière et permanente du site. Les conclusions de l’étude sont limitées de quelque sorte par les effectifs relativement réduits. Les artefacts en matières dures animales de Cerisor – "Grotte de Cauce" ont permis d’appliquer en première le protocole d’analyse intégrale à des matériaux de Roumanie datent au Néolithique récent, à la période de transition à l’Âge du bronze et à l’Âge du bronze récent. Cette approche en biais diachronique pendant plusieurs âges de la Préhistoire a permis de mettre en lumière des types rarement attestés jusqu’à maintenant dans l’IMDA préhistorique du pays (plusieurs pointes, une cuiller-spatule, vestiges d’extraction des bandes ou baguettes en compacta de bois de cerf par double rainurage) et de déceler l’utilisation combinée des plusieurs solutions technique de fabrication. Toute à la fois, on a pu envisager le déroulement hypothétique de quelques activités domestiques routinières dans une habitation en grotte pendant des occupations saisonnières ou permanentes
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu