Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Grădiştea de Munte | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealul Grădiştii [Sarmizegetusa Regia] | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca   Epoca romană timpurie (sec. I - III); Latene; Preistorie; 
Perioade   La Tène, Epoca romană
Categorie   Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic; Religios, ritual şi funerar; 
Tipuri de sit   
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Grădiştea de Munte
Comuna   Orăştioara de Sus
Punct   Dealul Grădiştii [Sarmizegetusa Regia]
Sector   
Toponim   
Colectiv   Ioan Glodariu - responsabil, Gelu Florea, Liliana Suciu, Răzvan Mateescu, Paul Pupeză, Corina Toma (UBB Cluj), Eugen Iaroslavschi, Gabriela Gheorghiu (MNIT), Cristina Bodó (MCDR Deva)
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
 Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Persoane implicate  Cristina BODÓ, Gelu FLOREA, Gabriela GHEORGHIU, Ioan GLODARIU, Eugen IAROSLAVSCHI, Răzvan MATEESCU, Luca Paul PUPEZĂ
Cod RAN    90397.01
Raport Cercetările arheologice şi conservările efectuate în anul 2004 s-au efectuat după mai vechile principii ale colectivului de cercetare: continuarea săpăturilor la obiectivele anterioare abordate, verificări unde se impun şi conservări în măsura în care forţa de muncă (elevi şi studenţi) le permite. În această situaţie toată activitatea s-a concentrat în zona sacră pe terasele a X-a şi a XI-a. În subsidiar s-a "periat" din nou "Piciorul Muncelului" pentru verificarea dacă el a fost din nou afectat de căutătorii de comori şi eventual pentru recuperarea materialelor arheologice aruncate de ei.
Terasa a X-a. Cu prilejul cercetărilor mai vechi şi mai ales din 1989 s-a constatat că terasa dacică era mai extinsă spre V decât cea de astăzi şi, mai mult, ceea ce este cunoscut ca fiind terasa a IX-a este o terasă romană, ridicată pe porţiunea de V a fostei terase dacice. Notăm că terasa a IX-a a fost cercetată arheologic şi ea nu conţinea urme antice pretabile la conservare. În sfârşit, cu prilejul restaurărilor din anul 1980 s-a creat o terasă artificială (denumită X A în raportul pe anul 2003) între terasele a X-a şi a XI-a, mărginită de un zid de beton de peste 5 m, care desfigura înfăţişarea zonei sacre. În aceste împrejurări cercetarea părţii de V a terasei a X-a era imperios necesară, iar pământul de aruncătură de acolo putea fi folosit la umplerea terasei artificiale din 1980 şi acoperirea parţială a zidului de beton.
Terasa a XI-a este bine conservată şi acolo se impuneau doar câteva verificări de detaliu privind sanctuarele din sectorul ei de N.
Terasa a X-a.
La amenajarea terasei romane (terasa a IX-a) în porţiunea de V a terasei dacice (a X-a) constructorii au stabilizat pământul de umplutură cu şiruri continue de materiale dacice (blocuri de zid, lespezi de calcar sparte, spărturi de plinte şi de coloane de andezit), care formau un fel de centuri din piatră succesive şi distanţate spre interiorul viitoarei terase. Aceleaşi centuri de piatră s-au montat pe verticală etajate în trei trepte.
Săpătura ca atare a afectat sectorul de S al terasei a IX-a de la marginea secţiunii late de 4 m din anul 1989 până la 12,4 m spre N, adică până la marginea păstrată a unei secţiuni din anii `50, cruţându-se la mijloc un martor lat de 1 m, perpendicular pe terasă.
Stratigrafia (de sus în jos) peretelui de V, cu numerotarea de la S la N: 1 pământ de aruncătură din săpăturile mai vechi în m.1-4, gros de 0,01–0,75 m; 2 humus actual gros de 0,25-0,6 m, deranjat în m 7-10 de o secţiune mai veche, care coboară până la 1,1 m; 3 pământ cu piatră sfărâmată (umplutura romană II a terasei), groasă de 2,55–3,25 m; 4 strat de arsură cu cărbune, deranjat de blocuri de calcar în m.1-3, groasă de 0,05-0,2 m; 5 pământ cu multă piatră (umplutura romană I a terasei), groasă de 0,1-2 m (în funcţie de adâncirea săpăturii). În prima umplere romană a terasei sunt două blocuri de calcar în m.1, o groapă cu multă piatră în m.3,25–5,1 şi un bloc de calcar ars în m.6 din paramentul dinspre terasă al zidului dacic de terasă. Săpătura s-a oprit deasupra nivelului dacic el însuşi incendiat.
Materialele recoltate din săpătură (toate fiind dacice şi din umplutura romană) constau din puţine fragmente ceramice dacice (ici colo câte o buză şi un fund inelar), o mică tablă de bronz, o armătură de fier, câteva ţinte trecute prin foc, o nicovală fragmentară de tip lemniscată şi în două locuri grâu şi mei carbonizat (depozitate la MNIT – Cluj-Napoca).
Coroborând constatările prilejuite de săpătura recentă cu acelea din 1989 se pot formula următoarele concluzii. La cucerirea romană a Sarmizegetusei toate construcţiile din zona sacră au fost incendiate. Apoi s-a procedat la o nivelare romană pe care s-au ridicat construcţii, una chiar cu mozaic de marmură, care au pierit într-un incendiu. Urmează a doua nivelare romană când terasa a ajuns la înfăţişarea de astăzi. În viitor săpătura trebuie adâncită pentru dezvelirea stratului dacic şi lărgită spre V până dincolo de zidul dacic de terasă aflat la 9 m spre V de canalul roman de lângă sanctuarul de andezit de pe terasa a X-a.
În sfârşit, pământul rezultat din săpătură a fost aruncat pe zidul de beton şi în faţa lui, pe terasa artificială rezultată din lucrările de restaurare din 1980 (terasa XA).
Verificări pe terasa a XI-a.
Ele au vizat marele şi micul sanctuar circulare şi cel patrulater cu coloane de andezit.
Secţiunea I/2004, de 4,7x3 m şi Secţiunea II/2004, de 5,5x3 m au fost săpate pe bordura de andezit şi pe şirul de pilaştri de andezit ale marelui sanctuar circular. Ambele au demonstrat din nou, dacă mai era nevoie, că atât bordura de andezit cât şi pilaştrii din aceeaşi piatră nu aveau nici un fel de substrucţie. Atât bordura cât şi pilaştrii au fost aşezaţi direct pe umplutura din pământ amestecat cu lut a terasei.
Secţiunea III/2004, de 2,6x2,5 m trasată tot pe şirul de pilaştri de andezit al sanctuarului mic circular a prilejuit constatări similare cu precedentele două.
Secţiunea IV/2004, de 11x1,3 m a fost trasată transversal în sanctuarul de andezit în aşa fel încât ea să prindă în mijloc pilaştrii de împrejmuire, trei coloane şi cotul din sanctuar al canalului de drenaj al terasei. Stratigrafia (de sus în jos): 1 humus actual; 2 pământ din umplutura terasei; 3 lentile de lut bătut amestecat cu piatră sub fiecare tambur de coloană; 4 canalul de drenaj. Stânca era vizibilă numai începând din m.4 şi desigur până în m.11. Lentilele (3) au grosimi diferite, rezultate din coborârea pantei stâncii. Canalul de drenaj, construit din blocuri în formă de "U" aşezate unul peste altul, buză în buză avea în partea superioară piatră de râu menită să faciliteze infiltrarea apei din precipitaţii în canal. Sub pilaştri de împrejmuire nu era nici un fel de substrucţie.
Caseta 1/2004, de 1,5x1,5 m a vizat pilastrul masiv cu profilatură din colţul de S-V al aceluiaşi sanctuar. Stratigrafia (de sus în jos): 1 humus actual; 2 pământ amestecat cu lut, ars parţial şi cu urme de cărbune numai în jurul pilastrului; 3 pilastrul de andezit înalt de 0,6 m; 4 semicalotă din lut bătut amestecat cu multă piatră, adâncă de 1,3 m. Pământul ars şi cărbunele existent lângă pilastru provin de la incendierea sanctuarului când a ars pilastrul de lemn care îl continua pe cel din andezit.
Succint formulate, concluzia prilejuită de verificările amintite mai sus este că sistemul de construire a sanctuarelor a fost peste tot acelaşi, cu mici detalii diferite şi nesemnificative.
Conservările au vizat numai monumentele din piatră de talie aflate la vedere, adică acele lucrări ce nu puteau fi făcute numai de paznici şi desigur umplerea parţială a terasei artificiale create în 1980. Umplerea terasei a continuat în luna octombrie. Toate blocurile refolosibile din "centurile" terasei a IX au fost depozitate în apropiere.
Rezumat Zusammenfassung:
Die Terrasse X. Die Ausgrabungen visierten den südwestlichen Sektor der Terrasse. Hier haben wir die von den Römern über die im Jahr 106 zerstörten dakischen Bauten aufgelegten Terrasse IX abgeschafft. Wir gelangten bis oberhalb der dakischen Schicht (Abb. II; Abb. III/1-2).
Die Terrasse XI. Wir prüften die Heilgtümer nach. Beim großen kreisförmigen Heiligtum stellten wir fest, daß die Andesitpilaster keinerlei Fundament hatten (Abb. III/4). Die selbe Situation gibt es auch beim kleinen kreisförmigen Heiligtum. Beim viereckigen Säulenheiligtum (Abb. III/3) bestand das Säulenfundament aus mit Lehm und Steinen aufgefüllten, halbkugelförmigen Gruben. Die umzäunenden Pilaster hatten kein Fundament.
English Abstract
Bibliografie Glodariu, Addenda aux "Points de repere pour la chronologie des citadelles et des établissements daciques des Monts d’Orăştie", ActaMN 32/1, 1995, p. 103-118;
I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu-Pescaru, Florin Stănescu, Sarmizegetusa Regia – Capitala Daciei Preromane, Deva, 1996;
I. Glodariu, Sarmizegetusa Regia – capitale du royaume dace, Transylvanian Review 10, 2, Cluj Napoca, 2001, p. 3-15;
I. Glodariu, Infrastructura sectorului de N al terasei a XI-a de la Sarmizegtusa Regia (I), în Daco-Geţii, Deva, 2004, p. 39-46;
E. Iaroslavschi, Zona siderurgică din preajma capitalei statului dac, în Daco-Geţii, Deva, 2004, p. 55-62;
A. Pescaru, E. Pescaru, C. Bodó, New elements of fortification in the area of the citadel of Costeşti-Blidaru, în Daco-Geţii, Deva, 2004, p. 47-54;
G. Florea, L. Suciu, Consideraţii preliminare privind cercetările arheologice de pe platoul cetăţii de la Grădiştea de Munte, în Daco-Geţii, Deva, 2004, p. 63-74;
G. Gheorghiu, New weights discovered in the area of Sarmizegetusa Regia, în Daco-Geţii, Deva, 2004, p. 75-78.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu