Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Hereclean | Judeţ: Sălaj | Punct: La Toduţ (Zalău - Şimleu Silvaniei Km. 9.100 - 9.300) | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca bronzului;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI)
Perioade
Epoca romană;
Epoca migraţiilor;
Epoca bronzului
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Hereclean
Comuna   Hereclean
Punct
La Toduţ (Zalău - Şimleu Silvaniei Km. 9.100 - 9.300)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băcueţ-Crişan Dan
Cârstea Anamaria
Matei Alexandru
Cod RAN    141385.02
Raport Proiectul investiţional vizează realizarea unei magistrale de transport gaze naturale pe o conductă cu diametrul de 400x40 bar, în lungime de 23,3 km. Această conductă traversează pe direcţia aprox. E-V, partea vestică a judeţului Sălaj de la Zalău (Ortelec), din bazinul văii Zalăului, în bazinul văii Crasnei şi ajunge la Şimleul Silvaniei. Pe traseu, şanţul conductei afectează mai multe situri arheologice reperate iar altele descoperite în urma cercetărilor de teren efectuate la solicitarea investitoruluil S.N.T.G.N. Transgaz Mediaş S.A.
La Km 9,300-9,500 al conductei de gaz, în hotarul La Toduţ al satului Hereclean, conducta traversează un sit arheologic de epocă romană. Situl este situat pe malul drept al pârâului Zalău şi a fost identificat în urma mai multor cercetări de suprafaţă, pe o terasa înaltă, neinundabilă amplasată în dreapta văii Zalăului.
În campania de cercetări arheologice din perioada, august-septembrie 2004 au fost deschise două secţiuni: SI şi SII şi trei casete: C1, C2, C3, în urma îndreptării profilului sud-vestic al şanţului conductei pe o lungime de 74 m, iniţial, ulterior acesta a mai fost prelungit, până la 182 m. În urma excavării pământului au fost sesizate 16 complexe arheologice.
Secţiunea SI a fost deschisă pe latura estică a şanţului având o lungime de 9 m şi lăţimea de 3 m, între m.0-9, in cadrul acestei secţiuni au fost identificate următoarele complexe:
Complex nr.1 - locuinţă de tip adâncit săpată in sterilul arheologic. Porneşte imediat de sub nivelul cenuşiu-negricios. Fundul acestuia săpat aprox. drept se află la adâncimea de 1,3-1,4 m. În profil locuinţa avea lungimea de cca. 6 m. În dreptul m.3-3,5 se afla o adâncitură ce pornea de la nivelul podelei şi se adâncea până la 1,6 m. Era umplută cu lut maroniu-negricios şi mult cărbune şi chirpic. De fapt reprezenta o groapă de stâlp. În dreptul m.1-1,8 pornea o nouă alveolare, tot de la nivelul podelei. Ea se adâncea până la 1,8 m. Şi aceasta reprezenta o groapă de stâlp. Umplutura acesteia consta în pământ maroniu-negricios amestecat cu mult lemn ars şi chirpic. Umplutura locuinţei: pământ negricios amestecat cu chirpic, ceramică, lemn ars şi pietricele.
Complex nr. 2 - groapă, situată între m.4-6, porneşte de sub podeaua complexului nr. 1. Este suprapus de complexul nr. 1. Nivelul de pornire 1,4-1,45 m, fundul lui se află la adâncimea de 1,7-1,75 m. Umplutura complexului constă în pământ maroniu-închis amestecat cu chirpic, lemn ars şi puţine fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului.
Complexul nr. 3 - groapă, apare în profil în caroul 8-9,7 de sub podeaua complexului nr.1(este suprapus de acesta) porneşte de la adâncimea de -1-1,1 m şi se adânceşte (are fundul alveolat) până la 1,4 m. Umplutura acesteia era constituită din pământ maroniu închis amestecat cu cărbune, chirpic şi puţină ceramică aparţinând epocii bronzului.
Complexul nr.4 - (locuinţă) se află între m.10-14,7 .şi se conturează la adâncimea de -0,38-0,4 m. şi se adânceşte până -0,75-0,8 m. Este săpat în sterilul arheologic şi are fundul aprox. orizontal. Umplutura complexului constă în pământ maroniu închis, pietricele şi puţin chirpic.
Complexul nr.5 - s-a conturat între m.69,2-72,1. Acesta este adâncit în sterilul arheologic şi porneşte de la baza nivelului cenuşiu-negricios. Complexul se conturează la o adâncime de 0,3 m şi se adânceşte până la de 0,7 m. În unele zone pe fund se află chirpic (urme de ardere a fundului complexului). Umplutura constă în pământ foarte negru amestecat cu cărbune, chirpic şi ceramică.
Complex nr. 6 - cuptor care s-a conturat intre m.72-73,2 şi este săpat în sterilul arheologic (probabil un cuptor de copt pâine). În profil se observă foarte bine fundul cuptorului (vatra) alveolat ce prezintă o crustă de culoare roşiatică groasă de cca. 0,04-0,06 m. Bolta cuptorului era distrusă din vechime, în profil se mai putea vedea puţin din peretele scobit în lut. Vatra se afla la o adâncime de -0,98-1 m.
Pentru a cerceta în suprafaţă complexul nr.1 în dreptul acestuia (între m.0-10) am deschis o casetă: CA, cu o lungime de 9 m şi lăţimea de 3,2 m. În această casetă au fost surprinse următoarele complexe arheologice: 7, 8, 9, 10.
Complexul nr.7 - locuinţă săpată în sterilul arheologic la o adâncime de 0,5-0,55 m adâncindu-se până la 0,9-0,5 m. Este de formă neregulată, cu fundul săpat uşor în pantă. Pe una dintre marginile complexului se aflau multe fragmente de chirpic care proveneau probabil de la pereţii arşi ai locuinţei.
Complexul nr. 8 - (groapă) s-a conturat la adâncimea de 0,55 m între m.6-7,2. Diametrul gropii era de 1,1 m, forma era aprox. ovală, fundul alveolat mergea până la adâncimea de 0,8 m.Umplutura complexului consta în pământ negru cu ceramică foarte fragmentară. Complexul nr.8 taie complexul nr.7.
Complexul nr.9 - (groapă) săpată în sterilul arheologic. Aceasta s-a conturat la adâncimea de 0,5-0,55 m in caroul: 6,5-7,3. Groapa este de formă oval alungită cu fundul uşor alveolat, aceasta se adâncea până la 0,73 m. Umplutura acesteia consta în pământ maroniu închis şi foarte puţin chirpic.
Complexul nr. 10 - s-a conturat la adâncimea de -0,91–1 m. Acesta este suprapus de complexul nr.7. Este săpat în sterilul şi practic se adânceşte pornind de la nivelul fundului complexului nr.7. Forma complexului este oval-alungită. Umplutura acestuia este constituită din pământ maroniu-negricios amestecat cu chirpic şi puţin cărbune.
Caseta. nr.1 - a fost deschisă între m.7,5-15, având o lăţime de 3,3 m, în profilul vestic al şanţului, a fost lăsat un martor de 0,4 m. Au fost sesizate următoarele complexe arheologice:
Complexul nr.11 - locuinţă de suprafaţă conturată la o adâncime de 0,6-0,8 m, între m.12,8-13,46, au fot surprinse două gropi de stâlp suprapuse de talpa care aparţine acestei locuinţe. Din complex au rezultat materiile ceramice fragmentare care aparţin epocii romane.
Complexul nr.12 - locuinţă de suprafaţă peretele acesteia porneşte din profilul estic al casetei de la m.10,2 şi merge oblic de-a latul casetei până în dreptul metrului 12,1 în profilul vestic al casetei, unde este surprins colţul locuinţei, care se conturează la o adâncime de 0,85 m.Şi în această locuinţă au fost identificate fragmente ceramice aparţinând epocii romane.
Complexul nr.13 - locuinţă de suprafaţă surprinsă în profilul vestic al casetei, intre m.8,3-11,3, se conturează la o adâncime de 1,15 m. Colţul locuinţei este surprins la m.10,5.
Toate cele trei locuinţe aparţin epocii romane. Au fost găsite fragmente ceramice si o cană care atestă acest lucru precum şi material osteologic.
Caseta nr.2 - a fost deschisă între m.45-5, în profilul vestic al şanţului, având o lăţime de aprox. 1 m. Între casetă si profil a fost lăsat un martor de 0,4 m. În urma îndreptării profilului vestic al şanţului conductei de gaz s-a conturat un complex pe care l-am denumit: complex nr.14 S-a deschis astfel caseta nr.2, pentru a surprinde in suprafaţă acest complex. Dar şi aşa în casetă a fost surprinsă doar o parte a lui, nivelul de pornire se afla la 0,15 m, iar fundul lui la 0,75. Acesta se adâncea în sterilul arheologic. Umplutura constând în pământ negricios, bucăţi de chirpic, material ceramic fragmentar care aparţine epocii bronzului şi material osteologic (un corn de cervideu relativ bine păstrat).
Caseta nr.3 - a fost deschisă între m.68,5-73,2 în profilul vestic şi de asemenea a fost lăsat un martor de 0,4 m între profilul şanţului si casetă. Lăţimea casetei a fost de: 1,5 m.În interiorul casetei au fost surprinse mai multe complexe arheologice:
Complexul nr.15 - o groapă cu pereţii arşi, la adâncimea de 1,05 m.
Complexul nr.16 - groapă de formă ovala cu urme de cărbune şi crustă roşie pe margini. Nivelul de pornire 1,18 m, fundul ajungând la 1,26 m. Din ambele gropi a rezultat puţin material ceramic. Pământul de umplutură de culoare neagră cu urme d cărbune şi crustă roşie. În această casetă a mai fost surprinsă o mică lentilă de pământ alunecat la câţiva centimetri VSV de gropi.
Secţiunea SII - se află între m.60-79, lăţime de: 3,3 m. În cadrul SII între m.: 72-75, a fost surprins un şanţ roman, pe care l-am denumit complex nr.17 cu o lăţime de 4,8 m şi o adâncime de 1,68 m de la nivelul de conturare, care este de 0,4 m. Şanţul surprins în secţiune are un traseu oblic pe pereţii secţiunii. Pământul de umplutură din interiorul şanţului era de o culoare cenuşie-închisă, zgrunţuros, amestecat cu pietriş. În această umplutură s-a găsit ceramică de epocă romană şi bucăţi de chirpic. Sub acest strat gros care reprezintă umplutura şi care probabil provine de la valul scurs în şanţ, la cca. 1,7 m adâncime, apare o lentilă de pământ mai galben lutos tot depus, scurs ulterior dinspre panta de N a terenului, lentilă care coboară puţin spre profilul estic al secţiunii, indicând direcţia de unde acest pământ s-a scurs în şanţ. Ultimul strat de pământ care acoperă icul şanţului are o culoare neagră compactă cu aspect mâlos. Mijlocul şanţului (icul) se adânceşte până la 2,4 m adâncime măsurat de la conturare. În capătul SII, la m. 79, în şanţ la adâncimea de 0,5 m, a fost descoperită o monedă de argint bine păstrată, ce aparţine epocii împăratului Hadrian. Moneda a fost descoperită in stratul de pământ scurs din posibilul val de apărare aflat pe latura de E a şanţului.
Şanţul este surprins şi în profilul vestic al şanţului conductei de gaz, în zona metrilor 81,5-85, unde se observă aceleaşi lentile de lut galben-lutos care căpăcuiesc stratul de pământ de pe icul şanţului şi care ne pot indica traseul, direcţia rectilinie a şanţului. Având această dimensiune relativ mare, peste 4,5 m lăţime şi cca. 2,5-2,7 m adâncime, cu icul în forma ascuţită, cu materiale ceramice şi moneda aparţinând epocii romane, şanţul apare un traseu rectilininiu şi pare să formeze o linie fortificată de blocare a întregii văi a Zalăului, la intersecţia Văii Zalăului si Valea Caliţca în faţa satului Hereclean.
În zona cercetată au fost identificate urme de locuire aparţinând epocii bronzului şi epocii romane care pare să aibă chiar două faze. Complexele din epoca bronzului apar conturate ca fiind locuinţe de tip bordei. Pentru epoca romană locuinţele aparţin tipului de locuinţă de suprafaţă şi celor semiadâncite cu vatră în colţurile de NE. Dar cea mai importantă descoperire făcută în acest punct îl reprezintă şanţul de apărare roman identificat în această zonă. După modul de săpare şi mai ales după dimensiunile sale, acest şanţ aparţine epocii şi lumii romane. Traseul său este rectiliniu de cca. 2,5 km. peste Valea Zalăului, spre dealurile de la V şi de la E care sunt bariere naturale. Acest şanţ cu valul său amplasat spre V pare să reprezinte o fortificaţie de tip clausura care avea rolul de-a bloca accesul pe larga vale a Zalăului spre E spre Porolissum spre Dacia romană. Sunt necesare cercetări arheologice care să stabilească dacă această fortificaţie aparţine fortificaţiilor romane liniare de tip clausura, prezentat mai sus, ori în acest punct avem de-a face cu o fortificaţie patrulateră de tip castru de pământ care ar fi putut fi amenajată pe platoul terasei înalte (o masivă alunecare de teren de câteva hectare foarte bine nivelată şi netezită în timp) care se află la N în imediata apropiere a valului.
Sistemul de apărare al Imperiului Roman a fost foarte complex şi deosebit de bine adaptat la formele de relief, pe care strategii romani le-au folosit în cel mai iscusit mod. Până când "barbarii" să ajungă să atace direct provinciile Imperiului, ei trebuiau să treacă prin multe fortificaţii artificiale lucrate din lemn, pământ şi piatră sau obstacole naturale: munţi, râpe sau ape care toate constituiau frontiera limes-ul Imperiului. O astfel de fortificaţie romană a fost identificată şi parţial cercetată în punctul numit La Toduţ din hotarul satului Hereclean. În aceeaşi suprafaţă cercetată a fost identificată şi o aşezare ce aparţine purtătorilor culturii Przeworsk, adică triburilor germanice vandalice timpurii, cărora li s-a permis să se aşeze atât de aproape de frontiera romană doar după războaiele marcomanice de la sfârşitul sec. II p. Chr.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu