Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca bizantină;
Epoca elenistică
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Istria
Comuna   Istria
Punct
Cetate
Sector   Zona sacră (Histria T)
Toponim   Histria
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Avram Alexandru Université de Le Mans, France
Bîrzescu Iulian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Grunwald Kristin Universität Rostock,Germany
Liţu Alexandra Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Mărgineanu-Cârstoiu Monica Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Panait-Bîrzescu Florina Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Schüler Hendrikje Universität Rostock,Germany
Suceveanu Alexandru responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Ţârlea Alexandra Clara Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Triebe Doreen Universität Rostock,Germany
Zimmermann Konrad Universität Rostock,Germany
Cod RAN    62039.01
Raport Sector: Zona sacră (Histria T)
"Marea depresiune"
Săpăturile efectuate aici aproape fără întrerupere începând cu anul 1998 au reliefat o imensă groapă în stânca nativă (lungime maximă ~14 m, lăţime maximă ~7 m), (re)amenajată în prima jumătate a sec. al IV-lea şi umplută probabil la începutul sec. I a. Chr. (pentru săpăturile din acest punct, vezi rap. 1998, 2000-2003).
În prima etapă s-a trecut la degajarea umpluturii gropii din colţul de SV, pentru a avea conturul stâncii în această zonă de la S de zidul II/2001. Umplutura se prezintă destul de omogen, fiind vorba în primul rând de un pământ brun-cenuşiu cu mici pietricele având o densitate medie şi fragmente ceramice. Dintre acestea predomină fragmentele de amfore de epocă clasică târzie, cupe cu firnis negru incomplet păstrate şi fragmente de ţigle. Nu s-au putut identifica straturi succesive de umplere. O foarte mică suprafaţă, către V, a rămas nederanjată, din cauza posibilităţii prăbuşirii atât a unui zid roman timpuriu cât şi a unui bloc din platforma templului Afroditei.
Peretele sudic al stâncii, clar delimitat de cel estic, este abrupt şi are la mijloc o mică platformă, ce putea servi drept treaptă. Între peretele estic şi cel sudic există un mic scoc, pe unde se prelingea probabil apa. De altfel funcţia celor două ziduri din această imensă groapă trebuie să fi fost în legătură cu colectarea apelor pluviale, probabil că avem de a face cu o fântână sau un bazin de apă.
În partea nord-estică a "marii depresiuni" a fost cercetat şi demontat monumentul U, aflat deasupra gropii. Acesta se prezintă sub forma a două rânduri de blocuri rectangulare de calcar suprapuse. Probabil că acestea făceau parte din baza unui monument ridicat la sfârşitul sec. al II-lea – începutul sec. I a. Chr. pe via sacra. Monumentul U se afla parţial pe umplutura gropii. O parte din blocuri păstrează urme de prelucrare, fiind refolosite de la alte monumente. După demontare, s-a obţinut conturul complet al stâncii şi în această zonă. Umplutura de sub monument conţinea în primul rând mici fragmente de şist amestecate cu ceramică fragmentară.
La E de "marea depresiune"
Cercetarea exhaustivă a zonei cuprinse de zidul de incintă roman târziu, absida basilicii, "marea depresiune" şi profilul P4/1998 (strămutat între timp cu aprox. 1,5 m) a început încă din anul 2000. Reamintim că la S şi la N de acest areal au fost descoperite mai multe baze de monumente, aliniate pe o posibilă via sacra.
Într-o primă etapă a fost cercetată jumătatea vestică (suprafaţa I/2004), aici săpătura s-a oprit anul trecut pe stratul de lut galben. Stratigrafia se prezintă în felul următor: un nivel relativ subţire de lut galben cu foarte puţin material arheologic. Acest strat a fost observat până acum pe o suprafaţă extinsă din zona sacră şi s-a găsit de regulă pe stratul de arsură II ("Burebista") de la mijlocul sec. I a. Chr. Interesant este faptul că în această secţiune arsura II nu a fost surprinsă; direct sub această lutuială se află un strat de pământ brun gri, foarte omogen, care după materialul arheologic cel mai târziu se datează foarte bine la sfârşitul sec. al VI-lea a. Chr. Grosimea acestui strat variază în funcţie de conformaţia stâncii. În secţiunea I/2004 nu a fost descoperit nici un monument; cel de-al treilea nivel observat, direct pe stâncă (cca. 0,05 m. grosime), este greu de separat de nivelul anterior. Acest nivel a fost dezvelit complet spre sfârşitul campaniei împreună cu nivelul corespunzător din suprafaţa II/2004, despre care va fi vorba mai departe.
Partea estică (suprafaţa II/2004) a zonei descrise mai sus a fost degajată, începându-se cu stratul vegetal, după care a fost demontat un rest de zid roman-bizantin înregistrat în campania de anul trecut. Un colţ din această suprafaţă a rămas nederanjat, pentru a nu pune în pericol absida basilicii.
Încă de acum patru ani a fost semnalat în profilul P4/1998, strămutat cu aprox. un metru spre S, un zid din spolii de aprox. 2 m lungime şi 0,8 m înălţime. Zidul este tăiat de zidul de incintă roman târziu în partea estică. Din zidul ale cărui fundaţii taie stratul arhaic s-au ridicat 15 piese litice (vezi lista mai jos), unele deosebit de spectaculoase. Un terminus post quem pentru ridicarea acestui zid este dat de observaţiile stilistice la multe dintre spolii, respectiv perioada elenistică. Având în vedere că-n zona sacră au fost observate adesea două faze de construcţie cu spolii, una la sfârşitul sec. al II-lea, cealaltă la sfârşitul sec. I a. Chr.- începutul sec. I p. Chr., se poate lega construirea acestui zid de una din cele două faze, mai probabil de a doua.
Stratigrafia prezentă în suprafaţa II este identică cu cea din suprafaţa I/2004. Sub stratul vegetal a apărut o umplutură destul de consistentă (cca. 0,4-0,5 m), după care a urmat stratul de lut galben, stratul arhaic şi cel aflat direct pe stâncă. În umplutură, datată prin materialul ceramic în epoca romano-bizantină, a fost recuperat şi un fragment de geison cu placă cu mutuli din marmură, alături de numeroase fragmente ceramice şi obiecte de bronz, printre care şi o monedă. În stratul arhaic a fost recoltat un material ceramic destul de bogat, predominând ceramica est-grecească, alături de care mai apare ceramică atică şi corintică. Ultimul strat aflat direct pe stâncă, a fost dezvelit împreună în suprafeţele I şi II/2004. Dintre descoperirile ceramice amintim fragmente dintr-o cană milesiană de stil Fikellura, având inscripţionat pe interiorul buzei un graffito –ONUSW–, care fără îndoială făcea parte dintr-o dedicaţie către Dionysos. După curăţare, stânca prezintă o suprafaţă deloc netedă, dar care cel puţin într-un loc are pe o lungime de câţiva metri un fel de şanţ cu o adâncime de cca. 0,1-0,2 m. Această şănţuire (amprenta unui zid?) are o orientare E-V; în partea estică pare tăiată de absida basilicii iar în cea vestică se întrerupe treptat înspre "marea depresiune". Şanţul a putut funcţiona numai în epoca arhaică, fiind umplut în a doua parte a sec. al VI-lea, aşa cum o arată descoperirile ceramice (fragmente de amfore milesiene cu buza înaltă şi subţire etc.).
La S de templul Afroditei
În campania din acest an au fost continuate săpăturile la S de templul Afroditei, în suprafaţa A5/B5. Acestea fuseseră abandonate în acest punct în anul 1998. Reamintim că atunci ieşise la suprafaţă un pavaj al unei clădiri de epocă romană timpurie (vezi Raport 1998), pavaj realizat în primul rând din fragmente de şist verde.
Mai întâi s-a trecut la demontarea completă a pavajului. Dintre descoperirile deosebite amintim singura dală de marmură folosită pentru pavaj cu o inscripţie votivă. Este vorba de o dedicaţie a unei preotese a Artemidei Pythie către Leto (un studiu despre această inscripţie este pregătit de Alexandru Avram). După demontare s-a trecut la o săpătură exhaustivă pe întreaga suprafaţă, până la o adâncime de cca. 0,2 m. La limita sudică a apărut un zid din spolii cu două faze de construcţie, datat la începutul epocii romane. Din zid se remarcă în primul rând un fragment de arhitravă ionică cu fascii, de dimensiuni reduse. Celelalte blocuri sunt în general regulate, uneori recunoscându-se urmele de prelucrare. Sub pavaj a apărut o umplutură imensă, datată, mai ales cu ajutorul fragmentelor de kantharoi augusteici, în prima jumătate a sec. I p. Chr. În această umplutură au mai apărut pe lângă fragmentele de vase, ţigle, blocuri de calcar, un fragment dintr-o sculptură reprezentând un tânăr, 7 monede de bronz şi numeroase alte piese din bronz şi fier.
Pentru a avea un control mai exact asupra săpăturilor am hotărât să executăm un sondaj în partea estică a suprafaţei A5/B5. Sondajul 04 are o lungime de 7,1 m şi o lăţime de 1,2 m, până la stâncă atinge o adâncime cuprinsă între 0,6 şi 0,8 m. Stratigrafia se prezintă astfel: sub pavajul roman timpuriu apare o imensă groapă, care taie toate celelalte straturi şi merge pe o suprafaţă mare până la stâncă. Groapa se datează foarte bine în prima jumătate a sec. I p. Chr. cu ajutorul ceramicii, uneori întregibile. La extremităţile sudică şi nordică se observă sub umplutura pavajului un strat cu pământ negricios, datat în perioada arhaică. În partea sudică, sub acest strat arhaic apare un strat destul de consistent cu scoici şi cioburi rulate. Este vorba de fragmente de amfore de Klazomenai şi Mytilene din sec. VI. Tot în această parte, sporadic, direct pe stâncă, apar mici porţiuni cu nisip de plajă foarte fin.






.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu