Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Luncani | Comuna: Boşorod | Judeţ: Hunedoara | Punct: Piatra Roşie | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Latene
Perioade
La Tène
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Luncani
Comuna   Boşorod
Punct
Piatra Roşie
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ferencz Iosif Vasile
Florea Gelu
Glodariu Ioan
Cod RAN    88500.02
Raport Cetatea, făcând parte din sistemul de fortificaţii al Munţilor Orăştiei, se află în sectorul de V al Platformei Luncanilor, pe o stâncă de calcar jurasic, izolată de peisajul împrejurător, singura cale de acces fiind o şa îngustă apărată, de altfel de un turn dacic construit într-un punct obligatoriu de trecere. Misiunea ei în sistemul de fortificaţii din jurul Sarmizegetusei era de a supraveghea şi de a preîntâmpina atacurile, care ar fi venit din direcţia Văii Mureşului–Valea Streiului–Valea Luncanilor. Dealul (altitudine 823 m) se află între două văi (Valea Roşie şi Valea Stângului) şi deţine o poziţie inexpugnabilă datorită prăpăstiilor, care o înconjură.
Ruinele de la Piatra Roşie au fost semnalate (în condiţii mai mult sau mai puţin corecte) în cursul sec. al XIX-lea (mai importantă fiind contribuţia lui M.J. Ackner) şi la începutul veacului următor, în special din partea lui Finalyi Gabor şi, respectiv, D.M. Theodorescu.
Cercetări arheologice întreprinse de o manieră sistematică au fost întreprinse în vara anului 1949 (iunie-septembrie) sub conducerea lui C. Daicoviciu, în urma cărora a fost publicată monografia Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Bucureşti, 1954; în cursul acelei campanii au mai fost efectuate sondaje la fortificaţia liniară de baraj de la Cioclovina-Ponorici şi periegheze în regiune.
Principalele scopuri ale campaniei din vara anului 2004 au fost:
- cercetarea prin secţiuni a stratigrafiei de pe platoul superior al dealului Piatra Roşie (altitudine 831 m), care adăposteşte incinta I a cetăţii dacice (cea construită din zid de piatră de talie) şi alte clădiri aflate în afara ei, în sectorul de N. Acest obiectiv s-a impus în condiţiile, în care nu dispunem informaţii detaliate legate de eventuala succesiune a nivelelor de locuire şi amenajare a terenului.
- punerea în evidenţă a monumentelor sitului prin curăţarea vechilor secţiuni şi suprafeţe săpate de colectivul condus de C. Daicoviciu în 1949, evaluarea stării de conservare a acestora.
Săpăturile propriu-zise au constat din două secţiuni: SI/2004 (25 x 2 m) şi, respectiv S2/2004 (15 x 2 m), ambele orientate apoximativ N–S (cu o deviere de 5 grade de la direcţia menţionată). Ambele au fost trasate pe axul lung al platoului superior, S2/2004 în prelungirea primei, cu un decalaj de 10 m, impus de existenţa pe teren a unei secţiuni vechi, săpată de C. Daicoviciu, şi actualmente inundată.
SI/2004 (orientată N-S, cu numerotaţia cu 0 în capătul de N) este perpendiculară pe tronsonul de N al zidului incintei I (parţial dezvelit de C. Daicoviciu) şi urcă pe treapta, pe care o formează platoul superior în imediata lui apropiere.
Stratigrafia (de sus în jos): humus actual, pământ de aruncătură din săpăturile lui C. Daicoviciu, pământ brun cu pigmenţi de cărbune şi fragmente ceramice, pământ roşcat cu sfărâmătură de stâncă (strat de amenajare), stâncă sfărâmată (steril), 6. stânca nativă.
Complexe:
M1-2 – Groapă în stânca nativă, parţial deranjată şi suprapusă de pământul de aruncătură rezultat din excavarea în 1949 a clădirilor din apropiere (din sectorul de N al platoului), umplută cu pământ negru, pigmentat. În ea au fost descoperite un arc de fibulă din sârmă de bronz, cu portagrafă, în curs de prelucrare, şi fragmente de tablă de bronz decupate şi nituite. Nu avem certitudinea că aceste obiecte au fost in situ şi că nu au rămas în pământul de aruncătură din 1949, în condiţiile în care stratigrafia este deranjată în acea zonă a secţiunii. Intenţionăm ca în campania viitoare să deschidem o casetă adiacentă pentru epuizarea complexului, în cazul, în care el nu a fost afectat de cercetările mai vechi.
M12-16: Zidul din piatră de talie şi emplecton, al tronsonului de N al incintei I, gros de 3,5 m (între feţele paramentelor). Emplectonul este format din lut tasat, cu piatră locală, şi conţine material arheologic: oase arse, fragmente ceramice etc. Zidul a fost construit după ce în prealabil platoul a fost nivelat cu stratul de amenajare, în care a fost apoi săpat un şanţ de implantare (vizibil pe profilul de V între m. 15,75–16,25, umplut cu pământ şi stâncă locală).
Zidul nu a putut fi demontat pentru a fi cercetată substrucţia şi detaliile constructive din pricina vremii nefavorabile, care ar fi împiedicat remontarea lui. Acesta va fi un obiectiv al campaniilor următoare.
S-a putut remarca, de-a lungul paramentului exterior în suprafaţa de 2 m a lui SI/2004 şanţul săpat în stâncă, în care a fost amplasată prima asiză (direct pe stâncă) şi în dreptul mijlocului secţiunii, în locul în care aceasta coboară semnificativ, înspre latura de V a incintei – respectiv înspre Tr.1 – un alt rând de blocuri, care devine din acel loc, prima asiză a zidului.
Un detaliu a cărui semnificaţie ar putea fi lămurită în campaniile următoare constă în descoperirea unui pavaj din piatră locală, aflat de-a lungul paramentului interior, lat de cca. 0,5 m. El acoperă şi blocurile din prima asiză a zidului în locul, în care asiza superioară este întreruptă. Acest fapt demonstrează că la un moment dat zidul a fost dezafectat, fiind suprapus de acest pavaj.
Şanţul D1/2004 se află la 2 m spre S de paramentul interior al incintei. El a fost surprins şi în plan şi în profil (în cel de V, între m. 17–18,5), pornind din nivelul de de-asupra amenajării platoului, şi era orientat, conform planului, aprox. E–V. Nu a fost descoperit material arheologic semnificativ, umplutura lui este din acelaşi pământ cu amenajarea în care a fost săpat şi nu prezintă lentile de umplere sau de colmatare.
Aglomerarea de pietre din m. 22–25 se prezintă ca un "parapet" care marchează şi întăreşte stânca locală în dreptul marginii treptei pe care o face platoul cetăţii în acea zonă. Este formată din bolovani şi pietre de stâncă locală între care se găseşte pământ brun cu pigmentaţie şi fragmente ceramice. Unele pietre prezintă urme de fasonare parţială, iar în nucleul acestei aglomerări, au fost surprinse şi pietre, care par să fi fost ţesute într-un fel de zidărie. Urmărind nivelul căruia îi aparţine această structură, ea pare să fie contemporană cu şanţul D1, descris mai sus, şi cu pavajul din apropierea zidului de calcar al incintei. Pentru a avea certitudinea acestei situaţii este nevoie de verificări ulterioare.
SII/2004 (15 x 2 m), orientată N-S, numerotată cu 0 în capătul de N, a fost trasată în condiţiile expuse mai sus pe treapta de sus a platoului superior, şi a ajuns cu ultimii ei metri în apropierea deambulatoriului absidat al marii construcţii care ocupă jumătatea sudică a incintei I. Obiectivul ei a fost cel de a obţine o imagine a stratigrafiei din interiorul cetăţii.
Stratigrafie: (de sus în jos): humus actual, pământ negru cu pigmentaţie şi fragmente ceramice, pământ maroniu roşcat (strat de amenajare), pământ roşcat cu stâncă sfărâmată (steril), stânca nativă.
Complexe:
M4 –4,5 m – un şanţ (D2/2004) care a fost sesizat în plan şi în profil, străbate în diagonală secţiunea, şi se adânceşte, din nivelul de cultură, cu 0,1–0,25 m; în apropierea profilului de V, în plan, au fost descoperite un bloc de calcar oolitic aşezat pe fundul şanţului, şi alături, altul din piatră locală, precum şi alte câteva pietre mai mici. Umplutura şanţului este identică cu cea a nivelului, din care a fost săpat.
Groapă de stâlp (m. 6, diametru de 0,2 m) se adânceşte în lutul viu cu 0,25-0,3 m de la nivelul de la care a fost conturată (-0,35 m). Umplutura este formată din pământ negru şi urme consistente de cărbune.
Platformă de pietre şi fragmente ceramice, surprinse în m. 13-15, imediat de sub nivelul de humus actual (0,1 m), constând mai ales din fragmente de pereţi de chiup roşu şi câteva fragmente tipice de cană cenuşie. Tot acolo a fost descoperită şi o ţintă din fier. În apropierea ei, în m. 12 la 0,25 m adâncime a fost găsită amprenta cu cărbune de lemn a unei bârne arse. De asemenea, sub platforma de ceramică, în m. 14, la –0,45 m s-a conturat o groapă de stâlp (cu diametrul de 0,15 m ), amenajată parţial în platforma de stâncă nativă, pe care se sprijinea amenajarea de-asupra căreia au fost găsite fragmentele ceramice. S-a putut observa că stratul de pământ de amenajare se regăseşte doar de-asupra stâncii native (calcar) care în prealabil a fost îndreptată, roca rezultată a fost folosită în această amenajare. În restul secţiunii, m.1–10 pământul viu peste care s-a suprapus nivelul de cultură nu a necesitat amenajări speciale.
În afară de cele menţionate deja, mai sunt de amintit piese de fier de la construcţii: cuie, piroane, ţinte, fragmente de scoabe. Au fost recuperate piese metalice şi fragmente ceramice şi din pământul de aruncătură din săpăturile vechi: un capăt de psalie din fier, fragmente de cuţitaşe, fragmente de tablă de bronz, unele decupate. Materialele arheologice se află depozitate la MCDR Deva.
Obiectivele cercetării viitoare:
- verificarea dispoziţiei planului şi a existenţei eventualelor faze anterioare ale construcţiilor de pe platoul superior (nu există certitudinea excavării până la stînca nativă a acestui sector, şi nu dispunem de nici un profil prin stratigrafia acestuia.)
- verificarea existenţei unei posibile intrări secundare în încinta I, dinspre sectorul de N al platoului (înspre construcţiile de acolo, la care în absenţa unei poterne accesul ar fi fost imposibil)
- verificarea raportului stratigrafic între incinta I şi incinta II.
- cercetarea sistematică a teraselor din incinta a II-a, care prezintă urme consistente de locuire.
- cercetarea sistematică a unui sistem de terase de dimensiuni foarte mari, care se află sub platoul cetăţii, pe versantul de N al masivului, şi care prezintă urme de locuire.
Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare:
- consolidarea a ceea ce mai este vizibil din incinta I ca şi a celor două turnuri de la colţurile incintei II
- amenajarea unui sistem de drenaj care să elimine apa meteorică din incinta I, în condiţiile în care zidurile se află integral sub nivelul actual de călcare
- eliminarea pământului de aruncătură din 1949 de pe cuprinsul sitului.
- defrişarea şi evacuarea copacilor de pe incinta I.
Rezumat Abstract:
The Late Iron Age fortress of Luncani-Piatra Rosie is a part of the defensive system (consisting of several citadels and sentry towers built along all possible ways of access towards the central place) meant to protect the Dacian Kingdoms’ capital.
The excavations were resumed half a century after a monograph signed by C. Daicoviciu was published, in order to get some more information about the site, its stages of construction and the structures built especially in the precinct no. 2.
Two trenches were excavated, both along the main axis of the upper plateau and intersecting the northern wall of the first citadel. Some structures were found, mainly within the fortress’ courtyard: 2 narrow ditches, a few pits and postholes, and a discontinuous rubble platform which also contained pottery shards, parts of more complex structures to be unearthed during the following year’s excavations. It also became clear that the foundations of the northern side of the first precincts’ limestone wall was built directly on the bedrock, and that the wall itself was dismantled at a certain moment – and its foundations were superposed by a stone platform.
Some interesting artefacts were found: a fragment of a late Iron Age brooch, some iron nails and bronze sheet fragments.
English Abstract The Late Iron Age fortress of Luncani-Piatra Rosie is a part of the defensive system (consisting of several citadels and sentry towers built along all possible access ways towards the central place) meant to protect the capital of the Dacian Kingdom. The excavations were resumed half a century after a monograph signed by C. Daicoviciu was published, in order to get some more information on the site, its construction phases and the structures built especially in precinct no. 2. Two trenches were excavated, both along the main axis of the upper plateau and intersecting the north wall of the first citadel. Some structures were found, mainly within the courtyard of the fortress: two narrow trenches, a few pits and post-pits, and a discontinuous rubble platform which also contained sherds, parts of more complex structures that are to be unearthed during the next excavations. It also became clear that the foundations of the north side of the first precincts limestone wall were built directly on the bedrock, and that the wall itself was dismantled at a certain moment – and its foundations were overlapped by a stone platform. Some interesting artefacts were found: a fragment of a late Iron Age brooch, some iron nails and bronze sheet fragments.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu