Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Nufăru | Judeţ: Tulcea | Punct: Trecere bac | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca bizantină
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Nufăru
Comuna   Nufăru
Punct
Trecere bac
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bodnar Ioana
Damian Oana
Ioniţă Vasile
Mândroiu Lucian
Samson Andra
Cod RAN    161062.09
Raport Cercetările arheologice din cetatea bizantină situată în intravilanul localităţii Nufăru, desfăşurate în perioada iulie-august 2004, s-au concentrat în zona nordică a promontoriului pe care se desfăşoară aşezarea, în punctul Trecere bac, în zona instalaţiei portuare a cetăţii bizantine şi a necropolei care a o suprapune.
La E de suprafaţa înglobând instalaţia portuară a cetăţii bizantine, descoperită în 19991, cu complexele adiacente ei2, la 2,3 m distanţă de limita degajată a zidului acesteia, au fost trasate în 2002 3 secţiuni, numerotate în continuarea celor din campaniile trecute, S 6, S 7 şi S 8, orientate N-S, cu dimensiunile de 10 x 2 m, cu martori de pământ laţi de 2 m între ele, în vederea studierii pasajului unei porţi3. Reamintim că stratigrafia acestei zone a fost serios afectată de intervenţia abuzivă din 2000 a proprietarului terenului, prin utilizarea mijloacelor mecanice pentru decaparea pantei dealului la baza căruia a fost amenajat complexul instalaţiei portuare4, fiind distruse depunerile arheologice din zonă şi relaţiile dintre complexele adiacente (turnuri, locuinţe, morminte), privându-ne de observarea unor elemente legate de utilizarea spaţiului după ce instalaţia portuară nu a mai funcţionat. Deci, suprafaţa cercetată în 2002 la est de zidul instalaţiei portuare avea dimensiunile de 10 m (ax E-V) x 10 m (ax N-S), cu precizarea că în S 6 şi S 7 săpătura a atins adâncimea de maximum 2,5 m, iar în S 8 maximum 0,5 m unor elemente legate de utilizarea spaţiului după ce instalaţia portuară nu a mai funcţionat.
În campania 2004, s-a continuat cercetarea în cadrul S 6 (10 x 2 m), şi a fost desfiinţat martorul dintre S 7 şi S 8, obţinându-se o suprafaţă cu dimensiunile de 10 x 6 m. În partea de S a secţiunilor apare stânca nativă, amenajată în trepte, depunerile arheologice înregistrându-se până la cota –2,5 m faţă de actualul nivel al solului, după intervenţia amintită.
Din punct de vedere stratigrafic s-a înregistrat prezenţa unui nivel de demantelare, conţinând pietre şi mortar alb-gălbui friabil ce suprapune o depunere de pământ cenuşiu prăfos conţinând gropi menajere cu fragmente osteologice animale şi fragmente ceramice din prima jumătate a sec. XIII, care secţionează nivelul înmormântărilor din sec. XI-XII.
În ceea ce priveşte monumentul bizantin, descoperirea în secţiunile cercetate, la 1 m distanţă de stâncă spre N, la adâncimea de 2,2 m, a unui zid orientat V-E, lat de 0,9 m, vizibil deocamdată doar pe înălţimea de 0,6 m, spaţiul dintre zid şi stâncă fiind umplut cu pământ galben, ca şi în cazul zidului instalaţiei portuare, precum şi a unui alt zid, de asemenea orientat V-E, lat de 0,45 m, vizibil deocamdată pe înălţimea de 0,45 m şi lungimea de 1,2 m, ridică în continuare numeroase semne de întrebare, la care sperăm că vom dobândi răspunsuri în campaniile viitoare.
În schimb, săpăturile desfăşurate în 2004, asemenea celor din 2002, au contribuit la completarea informaţiei privind necropola de inhumaţie creştină din zonă, reperată încă din 1999. Amplasarea, ritul şi ritualul, inventarul conţinut de mormintele cercetate în campaniile 1999-20015, cărora li se adaugă cele descoperite în 2004, ne conduc la ideea că aceste complexe aparţin necropolei încadrate în sec. XI-XII, acoperind eventual şi începutul sec. XIII, localizată în punctul cel mai înalt al promontoriului nufărean (Piatră/km 104), necropolă care se extindea şi pe panta estică a acestuia6.
Celor 18 complexe funerare cercetate în 20027, li se adaugă 26 de morminte reperate în 2004 în S 6 şi în secţiunea unificată rezultată din S 8 şi martorul dintre S 7 şi S 8. Mormintele sunt orientate V-E, organizate în şiruri paralele, dispuse în trepte în funcţie de delimitările stâncii promontoriului pe care au fost amplasate. În general s-a practicat înhumarea individuală. Gropile mormintelor folosesc fie configuraţia stâncii, înregistrându-se depunerea scheletelor direct pe stâncă, fie sunt amenajate prin decuparea stâncii ori prin săparea lor în pământul negru cu numeroşi pigmenţi de mortar de la N de zidurile aparţinând de complexul instalaţiei portuare. Se înregistrează delimitarea cu pietre a mormintelor sau depunerea pe cărămizi, precum şi urme de cărbune, ca şi cuie de fier, indiciu al existenţei unor sicrie de lemn. Scheletele cercetate sunt parţial vizibile, deoarece porţiuni din ele au rămas încă în martorii de pământ ai secţiunilor, urmând a fi recuperate în campaniile viitoare, aflate în stadii diverse de conservare. Sunt întinse pe spate, cu craniile în poziţie normală sau aşezate fie pe partea dreaptă, fie pe cea stângă, cu braţele aşezate în diverse poziţii, cu picioarele întinse, uneori uşor flexate în interior sau deranjate. În cazurile cercetate s-au înregistrat mai multe variante ale poziţiei antebraţelor: ambele încrucişate pe bazin, ambele încrucişate pe abdomen, unul pe piept ori abdomen şi celălalt pe umăr, unul pe abdomen şi celălalt pe piept, unul pe abdomen şi celălalt pe bazin, unul pe abdomen şi celălalt pe lângă corp, unul pe bazin şi celălalt pe lângă corp. Doar 4 morminte conţineau piese de inventar, mărgele de sticlă, cercei şi un năsturaş globular de bronz.
Procesul de conservare a materialului lemnos descoperit pe proprietatea Adrian Petre în campaniile 2001-2003, prin imersia în soluţie de polietilenglicol (PEG 4000), a înregistrat a patra şi ultima etapă de intervenţie în iulie 2004 pentru elementele constructive din lemn aparţinând primei faze ocupaţionale, supuse apoi procesului de uscare lentă. Pentru o parte din elementele constructive din lemn aparţinând celei de-a doua faze ocupaţionale, extrasă în septembrie 2003, a fost demarat procesul de conservare în soluţie de polietilenglicol (PEG 1000) în octombrie 2004.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. CCA 2000, p.67.
2. CCA 2000, p.68; CCA 2002, p.216-217.
3. CCA 2002, p.216.
4. CCA 2001, p.164.
5. CCA 2000, p.68; CCA 2001, p. 164; CCA 2002, p.216.
6. Oana Damian, SCIVA 44, 1993, 1, p.81-113. Mormintelor publicate li se adaugă încă 10 descoperite în campania 1998.
7. CCA 2003, p. 213-214.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu