.
Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Pietroasa - Necropola 2, Valea Bazinului, Edificiul cu hypocaust | Anul: 2004
Anul:
2004
Epoca:
Latene;Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca migraţiilor (sec. III - VI);Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca migraţiilor;
Epoca medievală mijlocie;
La Tène
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Județ:
Buzău
Localitate:
Pietroasele
Comuna:
Pietroasele
Punct:
Pietroasa - Necropola 2, Valea Bazinului, Edificiul cu hypocaust
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Constantinescu Eugen Marius responsabil Muzeul Judeţean Buzău
Grigoraş Laurenţiu Muzeul Judeţean Buzău
Liuşnea Mihaela Denisia Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Stăicuţ Gabriel Ion Muzeul Judeţean Buzău
Raport:

Cercetările arheologice din campania 2004 s-au desfăşurat în perioada 6 iulie - 13 august; între 6-19 iulie la lucrări au participat şi studenţi din anul I ai Facultăţii de Istorie–Teologie a UDJ Galaţi, aflaţi în practica de an.
În campania 2004 s-au făcut cercetări în sectoarele: c. Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole Pietroasa, Sectorul Administrativ, coordonator de sector prof. dr. Eugen-Marius Const...antinescu; d. Valea Bazinului, responsabil de sector Laurenţiu Grigoraş; e. Edificiul cu hypocaust, responsabil de sector lect. dr. Mihaela Denisia Liuşnea.
Sectorul c. Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole Pietroasa, Sectorul Administrativ,
Cercetările au continuat în perimetrul Necropolei 2 prin deschiderea secţiunii S IX, cu dimensiunile 26 x 2 m, amplasată la 0,5 m E de secţiunea S VIII paralelă cu aceasta. La adâncimea de -1,4 m, în urma răzuielii, s-au identificat gropile a trei morminte de inhumaţie. Gropile mormintelor M 28 şi M 29 au apărut doar în mică parte în suprafaţa secţiunii S IX şi, ca atare, nu au fost dezvelite, urmând să fie cercetate în campania viitoare. În carourile 6-7, la adâncimea de -1,6 m a fost identificată groapa mormântului M 30, care era parţial acoperită de canalul de termoficare aferent blocului de locuinţe al staţiunii, fapt care a îngreunat cercetarea complexului.
Stratigrafia în secţiunea S IX este asemănătoare cu cea consemnată în secţiunile deschise în campaniile anterioare. Sub stratul de cernoziom măzăros, gros de 0,3–0,35 m, se află un strat de depuneri aluvionare negru-gălbui granulat, cu grosimi între 0,7 şi 0,9 m, care stă pe un strat de cernoziom antic, gros de 0,3-0,4 m, sub care se află un strat argilos de culoare maroniu-gălbuie, gros de 0,25-0,6 m, format peste sterilul arheologic, loess nisipos de culoare galbenă, surprins la adâncimi cuprinse între -1,75 -1,9 m. În carourile 8-13, sub stratul de pământ maroniu-gălbui, la adâncimea de -1,8 -1,9 m, a apărut un strat de pământ negru compact, cu urme de vegetaţie descompusă, fără vestigii arheologice, gros de aproximativ 0,5 m, care stătea peste sterilul arheologic.
Mormântul 30: copil, înhumat, decubit dorsal, orientat S 2780‰. Oasele scheletului au fost puternic afectate de acizii din sol şi, parţial, deranjate de animalele pământului. Groapa, de formă dreptunghiulară, cu colţurile uşor rotunjite, avea dimensiunile 1,44 x 0,7 m şi a fost săpată până la adâncimea de -1,75 m faţă de nivelul actual de călcare. Inventarul mormântului era compus din: mărgică cvasi-sferoidală din pastă de sticlă de culoare albastră, uşor ciobită; se afla deasupra oaselor umărului drept; fibulă din bronz, cu piciorul întors pe dedesubt, resort bilateral mediu, corpul arcului lăţit spre resort; depusă în zona gâtului; brăţară din bronz în formă de verigă, confecţionată dintr-o sârmă rotundă în secţiune, cu capetele înfăşurate, ruptă în mai multe fragmente; la încheietura mâinii drepte; obiect din fier, distrus prin oxidare; observat sub forma unei pete consistente de rugină, în zona braţului stâng; castron lucrat la roată din pastă fină de culoare cenuşie, arsă uniform, având buza evazată cu marginea rotunjită, corp bitronconic şi fund inelar; depus la picioare.
Inventarul mormântului este tipic pentru cultura Sântana de Mureş şi asigură încadrarea cronologică a acestuia în sec. IV p. Chr. [E.M. Constantinescu, G. Stăicuţ]
Sectorul d. Valea Bazinului.
Situl este amplasat pe o terasă din stânga Văii Urgoaia, la V de platoul pe care este situat cătunul Udroieşti aparţinând de satul Pietroasa Mică, platou de care este separată printr-o pantă foarte abruptă, cu stâncă de calcar la suprafaţă şi cu diferenţa de nivel de cca. 30 - 35 m. Terasa are o formă alungită, cu axul lung pe direcţia NV-SE şi coboară uşor de la E spre V, diferenţa de nivel între cele două laturi fiind de aproximativ 3 m.
În campania anului 2004 am continuat cercetarea S I/2003 având dimensiunile de 55 x 2 m, redeschisă pe o suprafaţă de 35 x 2 m. Cercetarea suprafeţelor S I/1999, cu dimensiunile 25 x 2 m (epuizată în decursul campaniilor 1999, 2002, 2003, cu rezultate publicate1) şi S I/2003, trasată în prelungirea S I/1999, a avut şi are ca obiectiv prioritar sondarea stratigrafică a platoului de deasupra Văii Urgoaia, realizată pe direcţia E-V. Cercetarea acestor suprafeţe a condus la completarea informaţiilor obţinute în campaniile anterioare, precum şi la descoperirea unor noi complexe.
Pornind de la E spre V, situaţia stratigrafică şi a complexelor se prezintă după cum urmează: în carourile 16-18 s-a săpat într-un pământ negru-cenuşiu, amestecat cu pietre din calcar şi gresie, unele de mari dimensiuni, până la adâncimea de -1,13 -1,25 m. Secţiunea este traversată N-S, în suprafaţa caroului 18, de o conductă metalică care alimentează cu apă bazinul de colectare aflat la cca. 30-35 m sub terasă. Conducta, cu diametrul de 0,1 m, a apărut la adâncimea de -0,82 m. Şanţul săpat pentru îngroparea acesteia a afectat parţial unul din complexele antice, descris mai jos, în umplutură fiind antrenat material ceramic divers, preponderent fragmente de olane romane, care provin, probabil, din reţeaua de alimentare cu apă a castrului şi a aşezării civile, datate în sec. IV p. Chr., aflate la circa 250-300 m spre S-E2. La E de conductă şi la aproximativ de 1 m de aceasta (carourile 17 şi 18) a fost identificat, la adâncimea de -1,13 m, complexul CPL I/2004, având dimensiunile de 1,63 m (E-V) şi 0,9 m (N-S). Acesta pare a fi o depunere rituală, care constă dintr-o amenajare de pietre de formă aproximativ triunghiulară, în interiorul căreia, în extremitatea vestică, a fost aşezat un cap de animal domestic de talie mare, probabil cal. Printre pietrele folosite la realizarea acestui complex, dintre care unele prezintă uşoare urme de ardere, au apărut fragmente ceramice şi de lipitură arsă, care ar putea sugera ideea unei conexiuni între CPL I/2004 şi CPL II/2004 (probabil complex de locuire, cercetare neepuizată), aflat în imediata vecinătate.
În carourile 19-24 situaţia stratigrafic-arheologică se prezintă astfel: de la suprafaţa solului până la adâncimea de -0,4 -0,5 m s-a săpat într-un pământ negru - castaniu, granulat, ce conţine material arheologic din perioada Evului Mediu; sub acest strat se află o lentilă de pământ galben-verzui de 0,1-0,2 m grosime amestecat cu piatră măruntă de calcar; de la adâncimea de -0,7 -0,75 m urmează un strat de pământ negru-cenuşiu compact, care conţine fragmente ceramice aparţinând începutului La Tene-ului (fragmente de borcane, castroane) şi La Tene-ului clasic, ultimele fiind cele mai numeroase (fragmente de borcane, căni, fructiere, vase de provizii).
În această zonă (carourile 19-24), la adâncimea de -0,94 -1,3 m a fost localizat complexul CPL II/2004. Pentru cercetarea acestui complex, pe profilul sudic al secţiunii, în dreptul carourilor 19-21, respectiv 22-24, au fost deschise două casete: C1 cu dimensiunile de 1,5 x 2,95 m şi C2 având dimensiunile de 1,5 x 3,5 m. Complexul CPL II/2004 s-a evidenţiat ca o arie pe care erau concentrare insule (porţiuni) compacte de lipitură arsă şi roci calcaroase de dimensiuni medii şi mici, a căror dispunere pare a fi rezultatul unei activităţi coordonate. Sub rezerva stadiului preliminar al cercetării, CPL II/2004 pare a constitui resturile unei locuinţe prăbuşite, lucru sugerat de dispunerea materialelor arheologice în plan (grund) şi pe profil, cât şi de identificarea, în umplutura complexului, a unor bucăţi de lipitură arsă cu urme de nuiele. Dimensiunile CPL II/2004 vor fi înregistrate prin extinderea cercetării, având în vedere faptul că acest complex continuă atât în profilul nordic, cât şi în cel sudic. Nu a fost identificată nici o instalaţie de încălzit, dar în profilul de N al secţiunii, la adâncimea de -1,3 m, a fost surprinsă o lentilă de cenuşă având dimensiunile de 0,7 m lungime şi 0,05-0,06 m grosime.
Inventarul complexului CPL II/2004 constă din numeroase fragmente ceramice, a căror analiză conduce spre ideea contemporaneităţii cu CPL I/2004, majoritatea acestora putând fi încadrate în La Tene-ul clasic. Au fost descoperite numeroase fragmente de oase de păsări şi de animale domestice de talie mică şi câteva obiecte metalice: o verigă din bronz, o tijă din fier şi un fragment metalic în care este încastrată o cochilie de melc, toate aflându-se în suprafaţa C1, la adâncimea de -1,05 -1,1 m.
Extremitatea de V a CPL II/2004 este traversată şi afectată de o văioagă care colectează o parte din apa scursă de pe versanţii ce mărginesc platoul. Acesta este motivul pentru care, în această porţiune a complexului, materialul arheologic este eterogen, provenind din diferite epoci, evident spălat de pe versanţii înconjurători.
În carourile 25-30 s-a săpat până la adâncimea de 1,3 m într-un pământ castaniu, foarte tare, amestecat cu pietre. Acest strat conţine numeroase oase de animale şi puţine fragmente ceramice din Evul Mediu. Urmează un strat de pământ negru compact cu foarte puţine materiale arheologice, săpat, deocamdată, până la adâncimea de -1,48 -1,5 m (nivelul la care s-a oprit săpătura). Secţiunea este traversată N-S, în suprafaţa carourilor 26 şi 27, de o altă conductă metalică, pozată la adâncimea de -1 m, ce alimenta bazinul de colectare a apei, aflat în marginea sudică a platoului.
În carourile 26-28, la adâncimea de -1,45/-1,5 m, a fost identificat complexul CPL III/2004. Acesta se prezintă sub forma a două înşiruiri (succesiuni) de pietre dispuse paralel la distanţă de 0,8-1 m. Cele două înşiruiri de pietre par a se închide înspre profilul de N al secţiunii, într-o zonă în care a apărut o amenajare sub formă de potcoavă (litera U), realizată din lut ars, sfărâmicios, de culoare roşu aprins. Acest ansamblu se poate să provină de la un cuptor de redus minereul, în carourile 25 şi 26 fiind descoperiţi 3 bulgări de zgură metalică. Întreaga arie ocupată de CPL III/2004 prezintă puternice urme de arsură. Campaniile viitoare vor valida sau nu ipotezele formulate în acest stadiu al cercetării.
Informaţiile dobândite în campania 2004 permit conturarea unei imagini mai nuanţate asupra zonei arheologice Pietroasele. [L. Grigoraş, E. M. Cconstantinescu]
Sectorul e. Edificiul cu hypocaust.
În campania 2004 s-au continuat lucrările de întreţinere şi conservare la edificiul cu hypocaust, ce se află la cca. 400 m E de castrul roman, începute în anul precedent3. Cu această ocazie s-a definitivat şi planul general al Edificiului.
Reamintim, pe scurt, faptul că edificiul respectiv a făcut obiectul investigaţiilor arheologice începute în 1975 de Gh. Diaconu şi Eugen - Marius Constantinescu, continuate de Magda Tzony4 şi de Bogdan Filipescu. În cursul cercetărilor au fost identificate fragmente de materiale tegulare cu ştampila C.P.F. (Legio XI Claudia Pia Fidelis) şi Cl.Ant. (Antoniniana), care indică prezenţa militarilor din această unitate militară romană de elită5, în acest punct, la nivelul sec. II-III p. Chr.
Lucrările de întreţinere realizate în anii 2003 şi 2004 au permis o nouă analiză a edificiului, conducând la concluzia că planurile publicate în 1977 şi 1980 pot fi completate, ceea ce am şi făcut, profitând de faptul că unele ziduri sunt încă în picioare, până la o înălţime de 0,5-1,2 m.
Amănuntele observate la faţa locului privind tehnica de construcţie şi planul însuşi al edificiului confirmă existenţa unor etape diferite de construcţie, cel puţin două, dacă avem în vedere materialul tegular refolosit la construcţia zidurilor din parte estică a edificiului - fragmente de cărămizi pavimentare sau olane, cărămidă pisată grosier în liantul care leagă blocurile de piatră etc. Prezenţa cărămizii pisate în compoziţia mortarului acestor ziduri, ne face sa credem ca refacerea datează de la începutul sec. IV.
Reamintim, de asemenea, că edificiul are mai multe încăperi, pentru care am păstrat siglarea Magdei Tzony, pe care am completat-o.
Sala notată A de M. Tzony, cu dimensiunile de cca. 4,4 x 5 m, prevăzută cu hypocaust şi două nişe, una descrisă în 1980, alta descoperită pe latura de sud a încăperii, adăpostea un labrum (bazin cu apă călduţă), având în vedere că se află îngropat în pardosea, în imediata apropiere a primului rând de suspensurae (pilae), peste care era realizată pardoseala sălii.
Din păcate, peretele prin care Sala A comunică cu sala B, prin intermediul a trei guri boltite, realizate din cărămidă, în partea inferioară a unui perete din piatră a fost în mare parte distrus, de către localnici, după 1990. Bolţile au dispărut.
Sala B, cu dimensiunile de 4,7 x 4,08 m, a fost probabil un caldarium, având în vedere vecinătatea cu laconium, gurile pentru aerul fierbinte şi canalul din peretele sudic (tubi), cu dimensiunea de 0,3 m, dispus la cca. 1,27 m de peretele de E, care făcea legătura cu două canale ce străbăteau o altă încăpere, notată de noi cu G, pe sub pardoseală.
La N, încăperea B comunică, printr-o deschidere de 1,3 m, cu o altă încăpere, D, care a fost cercetată doar parţial, o parte fiind suprapusă de actuala şosea dintre Pietroasele şi Şarânga.
Sala G. În această încăpere au fost descoperite două canale de drenaj, pentru realizarea cărora s-au folosit cărămizi pavimentare sparte pe lungime şi dispuse pe cant, pe două şiruri paralele, la o distanţă una de alta de 0,09 m. Deasupra acestor şiruri erau dispuse cărămizi întregi cu dimensiunile de 0,37 x 0,26 m. Un prim canal pleca din dreptul canalului din peretele sudic al sălii B şi altul din peretele vestic al sălii G, cele două canale făceau joncţiunea undeva pe peretele sudic al sălii G în care era practicată o deschidere cu dimensiunile de 0,15 m. Sala putea să fi fost tepidarium (încăpere cu transpiraţie uşoară), canalele fiind destinate circulaţiei aerului cald.
Am notat cu F încăperea ce se află la est de sala G şi la S de sala E. Lăţimea încăperii este aceeaşi cu a sălii G, de 4,6 m, pe care am considerat-o un posibil apodyterium (vestiar).
La N, încăperea F comunică printr-o deschidere de 0,7 m cu încăperea E, care are dimensiunile 3,7 x 5 m, iar aceasta cu încăperea C, printr-o deschidere tot de 0,70 m, cele două deschideri fiind dispuse pe aceeaşi linie. La E de sala E este un alt zid ce delimita probabil un alt spaţiu, care nu a putut fi urmărit deoarece este suprapus de un zid modern de piatră aparţinând proprietăţii vecine.
Încăperea E este o sală cu paviment asemănător celui din încăperea C, cu aceeaşi caracteristică, adică dispunerea diferită a cărămizilor pavimentare cu dimensiunile de 0,35 x 0,27 x 0,05 m, încastrate în mortar, deasupra canalului de aducţie ce pleacă din încăperea D, străbate sala C, cu dimensiunile 4,8 x 5 m, apoi sala F chiar pe mijloc şi al cărui capăt dublu, cu o suprapunere pe verticală, a fost identificat sub pragul deschiderii dintre cele două încăperi F şi E. La capăt, conductele sunt realizate din cărămizi pavimentare, din care s-a realizat un jgheab de scurgere, acoperit cu alte cărămizi ca şi în cazul canalelor din încăperea G [M. D. Liuşnea, E. M. Constantinescu]

Note Bibliografice:

1. E. M. Constantinescu, M. D. Liuşnea, L. Grigoraş, G. Stăicuţ, S. Matei, Şantierul arheologic Pietroasele. Campania 2002, Mousaios 8, Buzău, 2003, p. 105-116; E. M. Constantinescu, M. D. Liuşnea, L. Grigoraş, G. Stăicuţ, Şantierul arheologic Pietroasele. Campania 2003, Mousaios 9, Buzău, 2004, p. 101-114.


2. Gh. Diaconu, Castrul de la Pietroasele, Mousaios 3, Buzău, 1981, p. 35 - 40; M. Tzony, Termele de la Pietroasele, Mousaios 3, Buzău, 1981, p. 41 - 49.
3. Raportul a fost publicat în CCA 2004, p. 235-236, 442.
4. Gheorghe Diaconu, Magda Tzony, Eugen-Marius Constantinescu şi Vasile Drâmbocianu, L'ensemble archéologique de Pietroasele, Dacia NS 21, 1977, p. 199-207
5. Ce îşi avea sediul la Durostorum (Silistra), pe Dunăre.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO