.
Racoş | Judeţ: Braşov | Punct: Piatra Detunată (Durduia) | Anul: 2004
Anul:
2004
Epoca:
Latene;Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade:
Epoca romană;
La Tène
Categorie:
Domestic
Județ:
Braşov
Localitate:
Racoş
Comuna:
Racoş
Punct:
Piatra Detunată (Durduia)
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bălos Angelica Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Cioc Mihaela Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Costea Florea responsabil Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Scurtu Lucica Olga Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Cod RAN:
Raport:

Cercetările sistematice din acest sit s-au desfăşurat în paralel cu acelea de pe Tipia Ormenişului, în perioada 1 iulie – 25 august, cu sprijinul financiar al MCC şi al CJ Braşov. Ele au vizat două obiective principale: dezvelirea integrală a construcţiei intramurane în care în campania din 2003 fuseseră găsite vestigii in situ şi investigarea acelei zone a sitului în care bibliografia mai veche amintea existen...ţa unui turn roman.
Continuarea investigării locuinţei dezvelită parţial în campania 2003 a necesitat o serie de lucrări premergătoare, dintre care cea mai dificilă a fost sacrificarea arborilor din zonă. Deoarece aceştia nu au putut fi tăiaţi în totalitate, săpătura nu s-a putut extinde pe toată suprafaţa construcţiei.
Cu toate acestea, în campania recent încheiată s-au obţinut informaţii mulţumitoare asupra "mobilierului" şi a inventarului mobil din construcţie. Ele au devenit posibile în urma trasării unei secţiuni (S II/2004) paralelă cu secţiunea din 2003 şi începută de la acelaşi metru (din amonte), între ele lăsându-se un martor de 0,5 m. Lungimea ei finală a fost de 5,30 m iar lăţimea de 2 m.
Până la m. 1,7 stânca a fost aplatizată cu dalta, cu scopul ca spaţiul rezultat să fie folosit pentru depunerea recipientelor ceramice mari (chiupuri), din care s-au găsit câteva fragmente de pereţi şi două funduri (vase modelate cu mâna). Încăperea (locuinţa propriu-zisă) începe la m. 1,7 şi continuă până în apropierea zidului cetăţii, înregistrând o lungime de aproximativ 6 m. Lăţimea ei nu este clară, deoarece nici în secţiunea din 2003, nici în cea din 2004 nu a fost descoperit un perete propriu-zis, cu paiantă şi lipitură de lut. Se poate vorbi însă de o compartimentare a unui eventual complex de locuit, argumentele în acest sens fiind: o bârnă carbonizată descoperită în campania precedentă în Caseta 1/2003 şi alta pe aceeaşi linie descoperită la m 4 al secţiunii din acest an; de-a lungul martorului, în S II/2004, se aflau mai multe vase dacice sparte pe loc, pe un şir perpendicular pe acela al vaselor descoperite anterior. Respectivul şir trimite la existenţa unui raft – poliţă sau a unui simplu suport din lemn pentru vesela care în mod obişnuit era folosită la prepararea alimentelor şi erau ţinute în apropierea vetrei.
Însumarea lăţimii celor două secţiuni şi cea a martorului dintre ele este de 5,5 m, dimensiune depăşită de lăţimea construcţiei, deoarece în cuprinsul lor nu a apărut un perete despărţitor.
Şi "mobilierul" din interior s-a conturat precis, vatra continuând până aproape de jumătatea grosimii martorului, ca şi "patul" din pietre mărunte de calcar, care este de fapt o continuare a ei la o cotă mai joasă cu 0,2–0,25 m şi are o formă de trapez neregulat.
Construcţia – locuinţă a aparţinut cu certitudine unui militar cu un rang superior ostaşilor de rând, în ea fiind descoperit un trofeu luat de la o căpetenie romană: este vorba despre o apărătoare de ceafă dintr-un coif pe care este inscripţionat numele unităţii Claudia. Repertoriul ceramic (chiupuri, vase – borcan, ceşti, fructiere, vase cu două torţi de tip Kantharos etc.) depăşeşte numai în suprafaţa cercetată cifra de 50, vasele făcând din plin dovada amploarei măsurilor luate de luptătorii daci de pe Durduia în vederea susţinerii unui asediu cât mai îndelungat.
La începutul cercetărilor arheologice sistematice de la Racoş au fost efectuate mai multe sondaje şi în zona mamelonului mic de pe Durduia, cu scopul de a se verifica afirmaţiile lui Orban Balazs referitoare la existenţa în acest punct a unui turn roman (acelaşi autor vorbea despre un turn similar peste Olt de cetate, în locul numit de săteni "Câmpul Amanetat"). Deoarece o asemenea construcţie nu a fost identificată atunci (deşi câteva fragmente ceramice romane au fost descoperite in cetate), în campania 2004 au fost reluate cercetările în acest loc, fiind trasate o secţiune (S I/2004) şi o casetă (C1/2004).
S I/2004. Este orientată 240o şi a avut iniţial lungimea de 10 m şi lăţimea de 2 m. Capătul ei estic se află la 6,5 m de peretele stâncii care coboară vertical în râul Olt.
Având înainte de intervenţia omului forma unui colţ de stâncă, mamelonul a fost aplatizat în epoca dacică. Piatra a fost în aşa fel dislocată încât către Olt a rămas o bordură nu prea înaltă dar asigurătoare pentru cei de pe platoul rezultat. Deoarece suprafaţa rezultată nu era suficientă pentru construcţiile care urmau a fi ridicate, blocurile de calcar prevalate au fost aşezate în straturi succesive şi în trepte pe panta dinspre şaua care desparte mamelonul de cetatea propriu-zisă. În urma lucrărilor s-a obţinut o suprafaţă care are în plan forma literei D, cu hasta de-a lungul Oltului. Lungimea hastei este de 30 m iar lăţimea maximă a suprafeţei (la jumătatea arcului de cerc) este de 16,5–17 m.
După defrişarea zonei s-a observat clar că dacii (şi nu romanii) au construit aici un edificiu cu laturile lungi de peste 10 m şi o lăţime apropiată de această dimensiune. În partea cea mai înaltă, parţial pe stâncă, parţial pe un pat de pietre mici de calcar, a fost construită o încăpere mai mică, ale cărei laturi nu depăşesc lungimea de 6 m. Este foarte probabil ca aceasta din urmă să reprezinte turnul propriu-zis, incinta mai mare putând fi destinată unor anexe sau locuinţe ale celor care asigurau garda permanentă. Locul este foarte bine ales din punct de vedere strategic, de aici putându-se supraveghea o bună parte a văii Oltului şi ţine legătura "la vedere" cu toate cele 4 fortificaţii contemporane din defileu.
Este posibil ca pe mamelon să fi fost construite două turnuri (din păcate zona a fost parţial răscolită, poate tocmai prin sondajele făcute de Orban Balazs pe la jumătatea secolului al XIX–lea).
În concluzie, în campania 2004 în perimetrul sitului de pe Durduia au fost identificate şi alte construcţii cu rost militar în afara cetăţii propriu-zise. Ele sunt doar reperate, detaliile constructive, dimensiunile şi orientarea lor exactă urmând a se obţine în urma continuării cercetărilor. Acestea pot fi extinse pe toată suprafaţa platoului, aici existând doar o vegetaţie minoră, fără arbori.

Bibliografie:

Fl. Costea, Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, II, 1996, p. 48-54;


Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, ediţia a II-a, Braşov, 2004, sub voce Durduia;
idem, Dacii din sud-estul Transilvaniei înaintea şi în timpul stăpânirii romane, Braşov, 2002, sub voce Piatra Detunată şi passim;
Fl. Costea, A. Bălos, Cumidava 20, p. 27-64.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO