Bâzga este un sat component al localităţii Răducăneni din judeţul Iaşi. Localitatea se afla la limita bordurii estice a Podişului Central Moldovenesc cu Câmpia Jijiei, în microdepresiunea Bohotinului. Situl este amplasat pe un fragment de terasa mijlocie pe partea dreaptă a pârâului Bohotin. Acesta suprapune un platou încadrat de două pârâuri: Beşleaga şi Băzguţa. În latura nordică imediat sub mal cele două pâr...âuri îşi unesc albiile, albie comună care se uneşte la un km cu cea a pârâului Bohotin. Situl are mai multe niveluri arheologice însă cel mai reprezentativ este cel aparţinând culturii Cucuteni A3. Celelalte niveluri aparţin culturii Hallstatt, La Téne, Sântana de Mureş şi Răducăneni; Situl a fost descoperit prin periegheze de înv. Nicolae Buţa şi cercetătorul Vasile Chirica fiind menţionat şi în Repertoriul Arheologic al judeţului Iaşi, vol. II, 1985. Siturile cucuteniene au o densitate relativ mare în microdepresiunea Bohotinului fiind întâlnite din 2 în 2 km. Cele mai apropiate de situl de la Bâzga sunt cele din punctul Poiana Albinei şi Bacalul-Râtul Porcului; Starea de conservare a sitului este precară avându-se în vedere că sectorul nord-vestic a fost afectat integral de alunecările de teren (1/3 din suprafaţa sitului) alunecări care distrug în continuare situl în acestă porţiune; Obiectivul cercetării noastre este de a salva vestigiile arheologice, de a le restaura, conserva şi prelucra ştiinţific. În urma săpăturilor de salvare din august-septembrie 2004 (finanţate de Fundaţia "Cucuteni pentru Mileniul III") a fost decopertată o suprafaţă de 30 m2 (L = 15m, l = 2m); În caroul 1 şi 2 al secţiunii S1 la cca. 0,40 m a fost surprinsă o locuinţă geto-dacică pe latura nord-vestică a acesteia (2,5 m2). În caroul 7 a apărut un complex de pietre şi un altul în caroul 11. La capătul sud-vestic al secţiunii S1 între caroul 14 şi 15 de la adâncimea de -0,4 m s-a conturat o groapă G1 care se continuă şi în afara secţiunii. Se adânceşte concentric până la -1,2 m. În umplutura gropii G1 s-au descoperit bucăţi mari de chirpic negricios cu urme de pari şi nuiele, câteva pietre mari şi mult material ceramic fragmentat. Materialele sunt de provenienţă halstattiană. În caroul 10 s-au descoperit două ulcele întregibile şi două fusaiole din lut ars. În nivelul de sec. IV-III a. Chr. s-au descoperit şi unelte şi arme din fier ( vârfuri de cuţite, cuie mari, fragmente de brăţară, un vârf de săgeată etc). Vârful de săgeată este puternic oxidat. Are forma unui penduncul cu trei nervuri, fiind folosit la stăpungerea întăriturilor de apărare a corpului. Între nivelul geto-dacic şi cel cucutenian au fost descoperite materiale aparţinând Halstattului iar deasupra celui getic, fragmente ceramice sporadice ale culturilor Sântana de Mureş şi Răducăneni. În nivelul cucutenian cea mai mare densitate de material ceramic s-a descoperit în caroul 9 şi 10 din care pot fi întregite câteva vase. Pereţii acestora sunt puternic corodaţi de aciditatea solului nemaipăstrând pictura iniţială. O mică aglomeraţie de fragmente ceramice s-a descoperit şi în caroul 13 dar nici acestea nu mai păstrau urme de pictură. S-au găsit două obiecte din cupru: în caroul 4 un obiect puternic oxidat, de formă aproximativ pătrată cu o grosime de 2-3 mm (lungime =10 cm; lăţime=9 cm). La partea superioară obiectul păstrează urmele a două nituri. Este posibil să fi fost un suport de oglindă sau să fi avut alta destinaţie. În caroul 5 în malul vestic al secţiunii S1 s-a descoperit o fusaiolă bitronconică din aramă, oxidată parţial. Pentru oprirea distrugerii vestigiilor arheologice din acest sit am efectuat săpături chiar în partea afectată de alunecările de teren, iar pentru a împiedica accesul căutătorilor de obiecte arheologice, platoul unde este situate situl a fost achiziţionat de la proprietarul locului de către Fundaţia Cucuteni pentru Mileniul III care va susţine financiar în continuare obiectivul propus. Locul a fost împrejmuit şi pus sub pază.