Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Ţarina - Zona Kapolna [Alburnus Maior] | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca romană
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Roşia Montană
Comuna   Roşia Montană
Punct
Ţarina - Zona Kapolna [Alburnus Maior]
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Alicu Dorin
Ardeu Adriana
Băeştean Gică
Barbu Ioana Lucia
Bârcă Vitalie
Beu-Dachin Eugenia
Bota Emilian-Simion
Ciongradi Carmen
Cociş Sorin Ilie
Codrea Ionuţ-Cosmin
Cosma Călin
Crăciun Cristina
Damian Paul
Drîmbărean Matei
Egri Mariana Elena
Inel Constantin
Iosipescu Raluca-Georgeta
Iosipescu Sergiu
Lupu Emil
Mehedinţeanu Constantin
Mehedinţeanu Gabriel
Moga Vasile
Pavel Romică
Pescaru Adriana
Rişcuţa Nicolae-Cătălin
Rustoiu Aurel
Sion Anişoara
Cod RAN    6770.04
Raport Programul Naţional de Cercetare Arheologică "Alburnus Maior"
Din punct de vedere arheologic, zona de interes din cadrul acestui sector constă într-un perimetru poziţionat aproximativ pe limita sudică a acestuia. Este vorba de punctul cu toponimul local Kapolna (actuala proprietate a Parohiei Romano-Catolice şi a familiei Jurj). Descoperirea fortuită, de-a lungul timpului a diverse piese epigrafice cu caracter funerar sau a unor elemente disparate de arhitectură funerară, semnalările succinte cuprinse în literatura ştiinţifică de specialitate, precum şi rezultatele concrete ale sondajelor arheologice efectuate în cursul campaniei anului 2000 au justificat localizarea în acest punct a unei necropole romane de incineraţie. Cercetările efectuate aici în anul 2003 au dus la identificarea a unui număr de 80 de complexe funerare. Cercetările din acest an au dus la identificarea a încă 370 de morminte. Ritul funerar este exclusiv incineraţia fiind prezente ambele forme atât arderea pe loc, cât şi cea la ustrina. În ceea ce priveşte ponderea celor doua variante, deşi stadiul actual al activităţii de valorificare completă a informaţiei ştiinţifice este unul incipient, se distinge o predilecţie pentru varianta arderii la ustrina. Se cuvine menţionată prezenţa unor amenajări funerare exterioare (incinte) cu elemente constructive asemănătoare celor cercetate în cazul necropolei de incineraţie din punctul Hop–Găuri (ultima asiză sub forma unui bloc finisat în două ape). Sunt prezente şi elemente de arhitectură funerară, în general descoperite în poziţie secundară (două stele funerare, fragmente de stele funerare, un coronament funerar precum şi diferite monumente şi medalioane funerare). Inventarul necropolei este unul tipic pentru un astfel de obiectiv şi constă în recipiente ceramice, de diferite forme şi dimensiuni, vase de sticlă, opaiţe, câteva podoabe de aur, o gemă etc. Piesele numismatice sunt relativ rare şi într-o stare precară de conservare dar pot oferi alături de alte obiecte cu putere de datare, elemente pentru o datare tot mai strânsă a necropolei. Rămâne ca un deziderat pentru campania următoare stabilirea limitei de N a necropolei. [P. Damian]
Sector IAIA Cluj
Aria cercetată în perioada 17 mai – 22 octombrie se află în hotarul nord-estic al localităţii, la cca.0,5 km N de şosea principală a localităţii; toponim: "Ţarina". Proprietăţile pe care s-au executat cercetări arheologice aparţin lui Manta Aurel, şi Kovaks Sofia.
Zona constă dintr-un platou, înalt situat spre limita nordică a proprietăţii Manta cu pante pronunţate pe toate laturile, mai puţin spre cea estică unde are o mică şa de trecere spre terenul lui Kovaks Sofia. Pe unele porţiuni la suprafaţă apar aflorimente ale stâncii native, ce accentuează caracterul accidentat al terenului. Proprietatea învecinată la E (Kovaks) are aceeaşi configuraţie geomorfologică. Ea a fost investigată in proporţie de 80% in anul precedent1.
Investigaţiile din campania arheologică din 2003 au scos la iveală mai multe complexe funerare2 ceea ce a necesitat continuarea cercetărilor arheologice şi în anul 2004.
Datorită terenului accidentat şi pentru o cercetare exhaustivă a porţiunii supuse investigaţiei s-a optat pentru secţiuni ca tehnică de săpătură. Pentru a evita pierderea unor eventuale complexe de mici dimensiuni, distanţa dintre secţiuni a fost de 0,2 m, maximum 0,3 m. Datorită faptului că aceste secţiuni aveau între ele un martor doar de 0,2-0,3 m, practic, s-a format o suprafaţă mare obţinându-se astfel o stratigrafie orizontală şi verticală. Această tehnică de săpătură a permis surprinderea secţiunii unui număr mare de complexe funerare. Doar într-un singur caz configuraţia terenului a permis cercetarea prin realizarea unei casete de mari dimensiuni (S 028= CA). În vederea obţinerii profilului complexelor funerare acestea au fost secţionate în cea mai mare parte a lor. Excepţie în acest sens au constituit mormintele surprinse în câte două secţiuni. Tuturor complexelor şi secţiunilor cercetate li s-au făcut desene tehnice cât şi fotografii conform noilor standarde şi proceduri arheologice. Materialul arheologic din cadrul complexelor cercetate cât şi cele de pe suprafaţa investigată în campania 2004 a fost restaurat, fotografiat şi desenat integral. Toate datele obţinute au fost înregistrate în baza de date digitală concepută pentru Programul Naţional de Cercetare Alburnus Maior.
Au fost trasate şi săpate 35 de secţiuni (S. 020–S. 049 se află pe proprietatea Manta, iar S 050–055 pe proprietatea Kovaks cu o suprafaţă de 1,346,150 m2.
S 020. Dimensiuni: 32 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,6 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent, cu multe pietre de diferite dimensiuni; strat de lut galben-cenuşiu, consistent; lut galben-roşcat, relativ consistent; lut cenuşiu. Rezultate: Între m. 3,5–4,6 m, la adâncimea -0,4 -0,5 m de la nivelul actual de călcare, a fost identificat un zid sec (Z 1). Baza zidului se afla la adâncimea -1,13 m. Grosimea zidului era de 1,1 m, iar orientarea VNV-ESE. Între m. 28–28,5 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 1, iar între m. 24,16–24,8 Cx. M 2 (cea mai mare parte a sa a fost descoperită şi cercetată în S 024). Între m. 29–29,9 a fost identificat şi cercetat Cx. M 4. Toate complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 021. Dimensiuni: 12 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,14 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent (între m. 1-3 în componenţa acestui strat erau multe pietre de diferite dimensiuni); strat de lut galben-roşcat, consistent; lut gălbui-maroniu; lut maroniu-cenuşiu; lut verzui-roşcat cu oxizi. Rezultate: între m. 9,55–10,08 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 3, între m. 10,8–11,7 Cx. M 5, iar între m. 4,9–5,86 Cx. M 6. Toate complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 022. Dimensiuni: 30 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,26 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-maroniu, afânat; strat de pământ brun-gălbui, consistent; strat de pământ negru-cenuşiu. Rezultate: între m. 0,9–1,74 a fost identificat şi cercetat Cx. M 7, între m. 3,5–4,24 Cx. M 8, între m. 8,9–9,74 Cx. M 9, între 12,14–13,16 Cx. M 11, iar între m. 12,02-12,50 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 12. La acestea se mai adaugă Cx. M 30 identificat şi cercetat între m. 14,40-15,82 (o parte din mormânt a fost descoperită şi cercetată în S 038). Între m. 17,7-18,35, adâncimea -0,18 m, a fost descoperită o bază de monument funerar cu o grosime de 24 cm, iar sub aceasta (între m. 17,45-18,35,) fundaţia de piatră. Acestora li se mai adaugă o bază de stelă funerară găsită între m. 8,15-9,14, adâncimea -0,28 m, cât şi partea inferioară a stelei care se afla la 0,08 m de baza ei (cea mai mare parte a stelei a fost găsită în S 028). Dimensiunea ei este de 0,85 x 0,54 m. Toate complexele, inclusiv bazele de monumente funerare, sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 023. Dimensiuni: 20 x 2 m. Orientare: NE-SV. Adâncime maximă: -1,34 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de pământ brun-cenuşiu; strat de lut cenuşiu-roşcat, consistent; pământ cu piatră degradată. Rezultate: Între m. 1,55-2,9 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 13, între m. 4,6-5 Cx. M 10, iar între m. 3,4-4,25 o mică parte a complexului M 19 (cea mai mare parte a acestui mormânt a fost descoperită şi cercetată în S 030). Acestora li se mai adaugă complexele M 18 (a fost identificat şi cercetat între m. 8,90-10,18), M 14 (a fost identificat şi cercetat între m. 13,50-14,38) şi M 15 (a fost descoperit între m. 14,48-15,2). Toate complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 024. Dimensiuni: 32 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,34 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent, cu multe pietre de diferite dimensiuni; strat de lut galben-cenuşiu, consistent. Rezultate: între m. 2,9-14,75 m, adâncimea -0,05 -0,45 m de la nivelul actual de călcare, a fost identificat un zid sec (Z 1A). Baza zidului se afla la adâncimea -0,4 -0,9 m. Grosimea păstrată a zidului, în diferite porţiuni, era cuprinsă între 0,4 şi 0,8 m, iar orientarea N-S. Între m. 24,46-25,05 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 2 (o parte a complexului a fost identificată în S 020), iar între m. 28,26-30,5 Cx. M 25. Ambele complexe sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 025. Dimensiuni: 28 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,38 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben-maroniu; strat de lut galben-cenuşiu, consistent; lut galben amestecat cu rocă degradată. Rezultate: între m. 6,6-7,3 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 21, între m. 10,9-11,86 Cx. M 22. La acestea se mai adaugă M 23 identificat între m. 16,4-17,1 (o parte a complexului a fost descoperită şi cercetată în S 033) şi Cx. M 24 conturat între m. 26,86-27,5. La m. 3,1, adâncimea -0,45 m, a fost descoperită o cupă, iar la m. 5, adâncimea -0,45 m, fragmente de la un vas (oală). La m. 6,6, adâncimea -0,56 m, a fost descoperit un turibulum fragmentar. Toate complexele şi obiectele descoperite pe suprafaţa secţiunii sunt de epocă romană provincială si se datează în sec. II p. Chr.
S 026. Dimensiuni: 18,6 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,24 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben, consistent; strat de lut galben-cenuşiu. Rezultate: între m. 4,6-5,4 a fost identificat şi cercetat Cx. M 26. La m. 6,6 şi m. 7-7,3, adâncimea -0,6 -0,65 m, au fost descoperite mai multe fragmente ceramice modelate la roată. La acestea se mai adaugă o strachină găsită la m. 8,4, adâncimea -0,65 m. Cx. şi materialul ceramic descoperit sunt de epocă romană provincială si se datează în sec. II p. Chr.
S 027. Dimensiuni: 7,2 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,44 m. Stratigrafie: strat vegetal, negru-cenuşiu, inconsistent; rocă degradată; strat de lut galben-cenuşiu. Rezultate: între m. 4,5-5,5 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 28. Cx. este de epocă romană provincială si se datează în sec. II p. Chr.
S 028. Dimensiuni: 9 x 5 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,24 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben-cenuşiu,; strat de lut galben. Rezultate: între m. 2,62-3,58 (carourile E9-E10-D9-D10) a fost identificat şi cercetat Cx. M 29, între m. 5,1-6,08 (carourile E12-F12-E13-F13) Cx. M 27, iar între m. 2,45-3 (caroul D9) Cx. M 32. Acestora li se mai adaugă Cx. M 39 (conturat între m. 4,65-5,67 (carourile D11-D12-E11-E12) şi M 38 (conturat între m. 4,96-5,5 (caroul F13). Între m. 1,62-3, adâncimea -0,2 -0,24 m, a fost descoperită o stelă funerară a cărui dimensiuni sunt de 1,5 x 0,68 m. (baza acestei stele funerare a fost găsită în S 022). Complexelor şi pieselor de mai sus li se mai adaugă 103 opaiţe întregi şi fragmentare, 44 de cupe, 3 ulcioare, 3 oale (una este cu toartă), o strachină şi un cui. Toate acestea au fost găsite la adâncimi cuprinse între -0,2 -1,05 m de la nivelul actual de călcare şi sunt depuneri rituale. Complexele, stela funerară, şi numerosul materialul arheologic descoperit sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 029. Dimensiuni: 27 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,3 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de pământ brun-gălbui; strat de lut galben-cenuşiu cu lentile roşcate; pământ cu rocă degradată. Rezultate: între m. 1,78–2,6 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 40. Pentru cercetarea integrală a acestuia a fost deschisă o suprafaţă/casetă de 1,5 x 2,2 m în care a fost identificat şi cercetat trei sferturi din mormânt. Între m. 3-4,2 a fost cercetat Cx. M 46 (o parte din mormânt a fost identificată şi cercetată în S 036). Între m. 5,9-6,9 a fost identificat şi cercetat Cx. M 45, între m. 8,24-8,96 Cx. M 44, între 9,9-10,3 Cx. M 37, iar între m. 10,1-10,38 M 35. Acestora li se mai adaugă Cx. M 43 (conturat între m. 8,64-9,52; parte a mormântului a fost descoperită şi cercetată în S 036), M 31 (conturat între m. 11,34-12,08), M 34 (conturat între m. 13,34-14,32). Celor nouă morminte li se mai adaugă Cx. M 48 descoperit şi cercetat între m. 24,44-25,86. Toate complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează pe baza mobilierului funerar în sec. II p. Chr.
S 030. Dimensiuni: 19 x 2 m. Orientare: NE-SV. Adâncime maximă: -1,1 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de pământ brun-gălbui; strat de lut cenuşiu; rocă nativă. Rezultate: Între m. 3,44-4,55 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 19 (o mică parte a acestui mormânt a fost identificată şi cercetată în S 023), între m. 6,34-7,2 Cx. M 36. Acestora li se mai adaugă complexele M 33 (identificat şi cercetat între m. 7,8-8,2), M 42 (a fost identificat şi cercetat între m. 9,76-10,94) M 41 (a fost descoperit între m. 16,3-17,05) şi M 47 (a fost identificat şi cercetat între m. 17-18). Toate complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează pe baza mobilierului funerar în sec. II p. Chr.
S 031. Dimensiuni: 32 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,54 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent (în partea vestică a secţiunii, între m. 14-16, acest strat avea o concentraţie de pietre de diferite dimensiuni); strat de lut galben, consistent; lut cenuşiu, consistent. Rezultate: Între m. 25,5-26,7 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 49, iar între m. 28,30-29,70 cea mai mare parte a complexului M 54 (restul complexului a fost descoperit şi cercetat în S 032). Ambele complexe sunt de epocă romană provincială şi se datează pe baza mobilierului funerar în sec. II p. Chr.
S 032. Dimensiuni: 31 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,5 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent (între m. 19,6-23 în partea inferioară a acestui strat, era o concentraţie de pietre de diferite dimensiuni); strat de lut galben-cenuşiu, consistent. Rezultate: între m. 16,4-17,6 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 52 (limitele de contur ale acestui mormânt nu au putut fi stabilite cu exactitate), iar între m. 27,4-28,57 Cx. M 54 (cea mai mare parte a lui a fost identificată şi cercetată în S 031). Între m. 1,94-3,64 a fost identificată şi cercetată o parte a complexului M 55 (cea mai mare parte a acestuia a fost descoperită şi cercetată în S 033), iar între m. 10,7-11,5 a fost descoperit şi cercetat o parte din Cx. M 57 (acesta a fost identificat în cea mai mare parte a sa în S 033). La m. 11, adâncimea -0,55 m, a fost descoperită o cană fragmentară, la m. 12,6, adâncimea -0,5 m, un opaiţ, iar la m. 23, adâncimea -0,3 m, un capac fragmentar. Toate complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 033. Dimensiuni: 29 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,12 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben, consistent; strat de lut galben amestecat cu rocă degradată. Rezultate: între m. 0-1,72 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 55 (o parte a lui a fost identificată şi cercetată în S 032), între m. 8,68-9,42 Cx. M 57 (o mică parte a acestuia a fost descoperită în S 032). Între m. 16,7-17,28 a fost identificat şi cercetat Cx. M 61, între 17,4-18,1 o parte a complexului M 23 (cea mai mare parte a lui a fost descoperită şi cercetată în S 025), iar între m. 20 şi 21,2 a fost identificat Cx. M 60. La acestea se mai adaugă Cx. M 62 (a fost identificat între m. 25-25,64) şi M 59 conturat între m. 27,7-28,7. Toate complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează pe baza mobilierului funerar în sec. II p. Chr.
S 034. Dimensiuni: 16,6 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -0,96 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben, consistent. Rezultate: între m. 1,7-3 a fost identificat şi cercetat Cx. M 50, iar între m. 3,1-3,9 Cx. M 51. La acestea se mai adaugă Cx. M 56 identificat între m. 13,96-14,96. Cele trei complexe se datează pe baza mobilierului funerar în sec. II p. Chr.
S 035. Dimensiuni: 7,4 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben, consistent. Rezultate: între m. 6,46-7,2 a fost identificat şi cercetat Cx. M 53. Cx. se datează pe baza mobilierului funerar în sec. II p. Chr.
S 036. Dimensiuni: 27,8 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,14 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben-cenuşiu, consistent. Rezultate: între m. 3,54-4,3 a fost identificat şi cercetat Cx. M 46 (cea mai mare parte a complexului a fost descoperită şi cercetată în S 029), iar între m. 7,78-8,8 Cx. M 58. La acestea se mai adaugă Cx. M 43 (identificat între m. 8,9-9,9). O parte mică a acestui mormânt a fost descoperită şi cercetată în S 029. La m. 4,4, adâncimea -0,55 m, au fost descoperite două opaiţe, la m. 6,5, adâncimea -0,3 m, o cană fragmentară, la m. 14,6, adâncimea -0,6 m, un cui de fier, la m. 15,45, adâncimea -0,51 m, un fund de vas, iar la m. 26,45, adâncimea -0,3 m, o cupă. Toate complexele se datează pe baza bogatului mobilier funerar în sec. II p. Chr.
S 037. Dimensiuni: 16 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,4 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben-cenuşiu, consistent; strat de lut cenuşiu amestecat cu rocă degradată; rocă nativă; strat de lut roşcat, consistent, amestecat cu rocă degradată. Rezultate: între m. 3,8-4,94 a fost identificat şi cercetat Cx. M 63, iar între m. 11,52-12,3 şi 13,2-13,6 două plăci din piatră, de formă neregulată, cu urme de prelucrare pe partea interioară. Cx. se datează în sec. II p. Chr.
S 038. Dimensiuni: 19 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -0,84 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-maroniu, afânat; strat de lut galben, consistent; strat de lut galben-cenuşiu, consistent, amestecat cu rocă degradată. Rezultate: între m. 0,26-0,56 a fost identificat şi cercetat Cx. M 64 (o parte a complexului a fost identificată şi cercetată în S 022), iar între m. 2,80-4,20 Cx. M 30 (o parte a mormântului a fost descoperită şi cercetată în S 022). Complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 039. Dimensiuni: 8,6 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,32 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-maroniu, afânat; strat de lut galben, nisipos; strat de lut galben, consistent, amestecat cu rocă degradată. Rezultate: între m. 0,5-1,2 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 65 (o parte a complexului a fost identificată şi cercetată în S 022), iar între m. 2,5-4,56 Cx. M 67. La m. 1,95, adâncimea -0,55 m, a fost descoperit un opaiţ, la m. 3,3, adâncimea de -0,35 m, un fund de oală, la m. 3,5, adâncimea -0,54 m, un opaiţ, iar la m. 4,2, adâncimea -0,5 m, un fund de vas. La acestea se mai adaugă patru opaiţe, descoperite între m. 4,9-5,4, adâncimea -0,5 -0,56 m, fragmente de la un vas şi de la mai multe turribula, descoperite între m. 5,7-6,6, adâncimea de -0,5 -0,6 m. La m. 7,5, adâncimea -0,58 m, au fost descoperite două opaiţe, iar între m. 8,3-8,6, adâncimea -0,54 -0,6 m, mai multe fragmente de vase ceramice. Complexele ca şi obiectele ceramice descoperite pe suprafaţa secţiunii sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 040. Dimensiuni: 18 x 2 m. Orientare: NE-SV. Adâncime maximă: -0,94 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben-roşcat, consistent; strat de lut verzui, nisipos, amestecat cu pietricele; strat de lut galben amestecat cu lut verzui şi pietre. Rezultate: între m. 0,5-2,18 m a fost descoperit şi cercetat Cx. M 66, iar între m. 10,4-11,1 Cx. M 75. Acestora li se mai adaugă Cx. M 71 (identificat şi cercetat între m. 14,90-16), parte din care a fost identificată şi cercetată în S 045. La m. 14,9, adâncimea -0,47 m, a fost descoperită o cană fragmentară modelată la roată. Toate complexele, inclusiv vasul ceramic, sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 041. Dimensiuni: 30 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,44 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben nisipos amestecat cu pământ şi piatră; strat de lut galben-roşcat, consistent; lut cenuşiu-verzui, nisipos, amestecat cu pietricele; lut galben-cenuşiu, consistent; rocă nativă. Pe suprafaţa dintre m. 2,9-5,9 la o adâncime de -0,02 -0,12 m era un strat de piatră de dimensiuni mici şi mediii. Rezultate: Între m. 5,9-7,38 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 74, între m. 9,1-10 Cx. M 70 (pentru cercetarea completă a acestuia a fost realizată o suprafaţă/casetă de 1 x 1,4 m), iar între m. 9,10 -10,25 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 69. Acestora li se mai adaugă Cx. M 72 (a fost identificat între m. 15,98-16,8), M 68 conturat între m. 23,2-24,42 şi Cx. M 73 identificat şi cercetat între m. 27,94-28,70. La m. 4,25, adâncimea -0,45 m, a fost descoperit un opaiţ, iar la m. 4,65-4,9, adâncimea -0,3 m, trei opaiţe. Între m. 8,6-8,8, adâncimea -0,4 m, a fost descoperit un fragment de vas şi o oală fragmentară, iar la m. 10,4-10,7, adâncimea -0,6 -0,62 m, o toartă şi o buză de vas, un fund de cupă şi mai multe fragmente ceramice. Complexele ca şi obiectele ceramice descoperite pe suprafaţa secţiunii sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 042. Dimensiuni: 13 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,1 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben nisipos amestecat cu pământ şi piatră; strat de lut galben-roşcat, consistent; lut cenuşiu-verzui, consistent; rocă nativă. Pe suprafaţa dintre m. 2,9-5,9 la o adâncime de -0,02 -0,12 m era un strat de piatră de dimensiuni mici şi mediii. Rezultate: între m. 6,46-8,54 a fost identificat şi cercetat Cx. M 76, iar între m. 4,35-5,55 o parte din Cx. M 77 care continua şi în S 043. La m. 3,8, adâncimea -0,2 m, a fost descoperit, un fund de oală, iar între m. 4-4,60, adâncimea de -0,05 şi -0,08 m, mai multe fragmente de turribulum. Complexele ca şi obiectele ceramice descoperite pe suprafaţa secţiunii se datează în sec. II p. Chr.
S 043. Dimensiuni: 13 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: 1,06 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben nisipos amestecat cu pământ şi piatră; strat de lut galben-roşcat, consistent; lut cenuşiu-verzui, consistent; rocă nativă. Pe suprafaţa dintre m. 0-4,5 la o adâncime de -0,04 -0,16 m era un strat de piatră de dimensiuni mici şi mediii. Rezultate: între m. 4,65-5,5 a fost identificat şi cercetat Cx. M 77 (o parte a complexului a fost identificată şi cercetată în S 042). La m. 3,3, adâncime -0,08 m, au fost descoperite, două urcioare fragmentare, la m. 3,8, adâncimea de -0,04 şi -0,07 m, un opaiţ şi un turribulum fragmentar, iar la m. 4,5, adâncimea -0,36 m, fragmente de la un turribulum. Cx. ca şi obiectele ceramice descoperite pe suprafaţa secţiunii se datează în sec. II p. Chr.
S 044. Dimensiuni: 10,8 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: 1,32 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de pământ cenuşiu amestecat cu rocă degradată; strat de lut roşcat, consistent; lut galben, consistent; rocă nativă. Rezultate: Între m. 9,86-10,9 a fost identificat şi cercetat Cx. M 78. Pentru cercetarea integrală a complexului a fost făcută o casetă (în continuarea limitei sudice a secţiunii) de 0,6 x 1 m. O mică parte a complexului (limita de SV) a fost identificată şi cercetată de colegii de la MNIT. Pe suprafaţa secţiunii la diferite adâncimi au fost descoperite pietre de mărimi variabile. Cx. se datează în sec. II p. Chr.
S 045. Dimensiuni: 12,6 x 2 m. Orientare: NE-SV. Adâncime maximă: -1,01 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut cenuşiu; strat de lut cenuşiu amestecat cu rocă degradată. Rezultate: între m. 1,4-3,8 m a fost descoperit şi cercetat bogatul complex M 79, iar între m. 3,4-4,62 Cx. M 82. O parte a acestui mormânt a fost descoperită şi cercetată în S 049. Acestora li se mai adaugă M 71 (identificat şi cercetat între m. 9,45-10,4), parte din care a fost identificată şi cercetată în S 040, şi Cx. M 83 conturat între m. 10,94-11,66 (acesta continua şi în S 049). La m. 14,9, adâncimea -0,47 m, a fost descoperită o cană fragmentară modelată la roată. La SE de marginea mormântului, adâncimea -0,50 -0,56 m, au fost descoperite fragmente de la trei turribula si de la o cupă. Toate complexele, inclusiv vasele ceramice, sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 046. Dimensiuni: 14 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -0,98 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de lut cenuşiu, consistent; strat de lut galben amestecat cu rocă degradată. Rezultate: Între m. 5,3-4,1 a fost descoperit şi cercetat Cx. M 81, iar între m. 0,6-1,22 Cx. M 85. Deasupra complexului M 85, adâncimea -0,19 -0,33 m, se afla în poziţie secundară un medalion funerar. La m. 0,3-0,5, adâncimea -0,38 m, au fost găsite fragmente de la buza şi fundul unei oale, iar la m. 1,3, adâncimea -0,4 m, fundul unei cupe. La m. 4,10, adâncimea -0,32 m, a fost găsită o cupă fragmentară, iar la m. 6, adâncimea -0,3 m, un opaiţ fragmentar. Toate complexele, inclusiv vasele ceramice, sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 047. Dimensiuni: 12 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,1 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben-cenuşiu,; strat de lut galben. Rezultate: între m. 1,24-1,76 a fost descoperit şi cercetat M 86 (cea mai mare parte a complexului a fost descoperită şi cercetată în S 048), între m. 4,16-4,7 Cx. M 84, iar între m. 5,9-7,20 Cx. M 80. Pe suprafaţa cuprinsă între m. 0,1-1,6, adâncimea -0,31 -0,37 m, au fost descoperite patru opaiţe, o cupă, două funduri şi o buză de cupă şi mai multe fragmente de la o oală. Complexele, inclusiv obiectele ceramice, sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 048. Dimensiuni: 17 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -0,9 m. Stratigrafie: strat vegetal, cenuşiu, inconsistent; strat de lut galben-cenuşiu,; strat de lut galben. Rezultate: între m. 9,1-10,15 a fost descoperit şi cercetat M 86 (o parte a complexului a fost descoperită şi cercetată în S 047), între m. 14,9-16,66 Cx. M 87 (pentru cercetarea integrală a mormântului a fost deschisă o casetă de 1,50 x 1 m), iar între m. 2,6-3,9 Cx. M 88. La m. 3,2, adâncimea -0,44 m, a fost descoperite fragmente de la o oală, la m. 6,2, adâncimea -0,4 m, un opaiţ, iar la m. 10,65, adâncimea -0,4 m, un opaiţ fragmentar. Complexele, inclusiv obiectele ceramice, sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 049. Dimensiuni: 13 x 2 m. Orientare: NE-SV. Adâncime maximă: -0,95 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut cenuşiu; strat de lut cenuşiu amestecat cu rocă degradată. Rezultate: între m. 3,1-4 a fost descoperit parte din Cx. M 82 (cea mai mare parte a mormântului a fost descoperită şi cercetată în S 045), între m. 7,1-7,76 Cx. M 89, iar între m. 10,54-11 M 90 (pentru cercetarea integrală a complexului a fost deschisă o mică suprafaţă/casetă de 1,4 x 1,2 m). Acestora li se mai adaugă Cx. M 83 (identificat şi cercetat între m. 10,2-11,62), o parte din care a fost identificată şi cercetată în S 045, şi Cx. M 91 conturat între m. 12-12,84. Toate complexele sunt de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 050. Dimensiuni: 24 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,88 m. Stratigrafie: strat vegetal, maroniu, inconsistent; strat de lut brun-cenuşiu; strat de lut cenuşiu amestecat cu rocă degradată; strat de lut brun, consistent; strat de lut galben, consistent; strat de lut cenuşiu, consistent; strat de lut brun-negricios; strat de lut galben-cenuşiu, nisipos; strat de pământ cenuşiu deschis amestecat cu pietricele. Rezultate: între m. 2-20 la o adâncime de -0,05 -0,1 m de la nivelul actual de călcare era un strat de piatră de la dărâmătura unui zid. Grosimea acestui strat de pietre atingea pe alocuri 0,35-0,4 m. În partea inferioară a secţiunii, intre m. 19,2-20,4, adâncimea -0,68 -0,7 m de la nivelul actual de călcare, a fost identificat un zid sec (Z 3). Baza zidului se afla la adâncimea de -1,35 m. Grosimea păstrată a zidului era de 1 m, iar orientarea V-E. Secţiunea este lipsită complet de materiale arheologice.
S 051. Dimensiuni: 17,5 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,1 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de pământ negru; strat de lut cenuşiu; strat de pământ brun-deschis amestecat cu lut cenuşiu; strat de lut galben, consistent, amestecat pe alocuri cu pământ. Rezultate: Între m. 2,6-17,5, adâncimea -0,02 -0,05 m de la nivelul actual de călcare, era un strat de piatră, foarte probabil, de la dărâmătura unui zid. Grosimea acestui strat de pietre atingea pe alocuri 0,35 m. Secţiunea este lipsită complet de materiale arheologice.
S 052. Dimensiuni: 15 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,18 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de pământ negru; strat de lut cenuşiu; strat de pământ brun-deschis amestecat cu lut cenuşiu; strat de lut galben, consistent, amestecat pe alocuri cu pământ. Rezultate: pe suprafaţa cuprinsă între m. 2,3-15, adâncimea -0,2 -0,25 m de la nivelul actual de călcare, era un strat de piatră, probabil, de la dărâmătura unui zid. Grosimea acestui strat de pietre atingea pe alocuri 0,3 m. Secţiunea este lipsită complet de materiale arheologice.
S 053. Dimensiuni: 13 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,4 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de pământ negru; strat de lut cenuşiu; strat de pământ brun-deschis amestecat cu lut cenuşiu; strat de lut galben, consistent, amestecat pe alocuri cu pământ. Rezultate: pe suprafaţa cuprinsă între m. 3,6-13, adâncimea -0,15 -0,2 m de la nivelul actual de călcare, era un strat de piatră, probabil, de la dărâmătura unui zid. Grosimea acestui strat de pietre atingea pe alocuri 0,35 m. Între m. 9,26-9,7 a fost identificat şi cercetat Cx. M 92. Acesta este de epocă romană provincială şi se datează în sec. II p. Chr.
S 054. Dimensiuni: 9 x 2 m. Orientare: N-S. Adâncime maximă: -1,2 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu; strat de pământ negru; strat de lut galben-cenuşiu, consistent; strat de lut cenuşiu. Rezultate: în partea de S a secţiunii, între m. 6,8-9, adâncimea -0,15 m de la nivelul actual de călcare, era un strat de piatră, probabil, de la dărâmătura unui zid. Grosimea acestui strat de pietre atingea pe alocuri 0,25-0,3 m. Secţiunea este lipsită complet de materiale arheologice.
S 055. Dimensiuni: 4,7 x 2,4 m. Orientare: V-E. Adâncime maximă: -1,7 m. Stratigrafie: strat vegetal, brun-cenuşiu, inconsistent; strat de lut cenuşiu, consistent; strat de lut galben-cenuşiu. Rezultate: pe toată suprafaţa secţiunii la o adâncime de -0,05 -0,1 m de la nivelul actual de călcare era un strat de piatră de la dărâmătura unui zid. Grosimea acestui strat de pietre atingea pe alocuri 0,35 m. În partea inferioară a secţiunii, între m. 0-2,6, adâncimea -0,6 -0,7 m de la nivelul actual de călcare, a fost identificat un zid sec care este continuarea zidului (Z 3) din S 050. La m. 2,9 zidul coteşte spre N în unghi drept. Baza zidului se afla la adâncimea de -1,3 m. Grosimea păstrată a zidului era de 1 m. Orientarea zidului până la m. 2,9 este de V-E, iar de acolo unde coteşte N-S. Secţiunea este lipsită complet de materiale arheologice.
Descoperirile din această campanie pot fi grupate în: complexe funerare (92); ziduri ale unei incinte funerare. Acestora li se adaugă şi două monumente funerare.
Primelor le aparţin mormintele plane de incineraţie în groapă. Acestea constituie categoria cea mai bine reprezentată de complexe. Ca şi orientare notăm că peste 75% respectă o dispunere a gropii cu axa lungă pe direcţia E-V. Dimensiunile variază, de la cele mari de 2,2 x 1,8 m la cele cu laturile de 0,4 x 0,4 m. De asemenea, forma gropii este în majoritatea cazurilor rectangulară cu colţurile rotunjite, fundul plat sau uşor albiat, dar nu lipsesc complexele circulare sau de forme neregulate. Conturul complexelor este adeseori marcat de o lentilă de pământ ars la roşu, rezultat în urma purificării rituale a gropii defunctului. Această lentilă, ce urmează evident conturul gropii, este întreruptă în mai multe situaţii sau prezentă doar pe unele din laturile complexului. De asemenea, credem că multe din urmele de ardere secundară regăsite pe obiectele de inventar, în special ceramică, se datorează faptului că au fost depuse în groapă în momentul purificării acesteia sau imediat după aceasta. În condiţiile arderii lor pe rugul funerar ele ar fi fost mult mai deteriorate, aşa cum este, probabil, în cazul pieselor de sticlă vitrifiată.
Resturile cinerare sunt extrem de mărunte, singurul fragment osteologic identificabil fiind o falangă de deget, în majoritatea cazurilor ele prezentându-se mai mult ca pete de culoare albă pe fondul cantităţii mari de cenuşă şi cărbune din conţinutul gropii. În această situaţie credem că este clar că defuncţii au fost arşi la ustrinum, lentila de lut ars nefiind suficientă ca argument pentru o ardere in situ.
Inventarul funerar este depus fără o regulă anume, însă se cuvine menţionat, ca o situaţie relativ comună, depunerea în faze succesive a obiectelor de ofrandă, practic pe măsura umplerii gropii defunctului. Totodată unele obiecte sunt depuse pe limitele exterioare ale gropii, tot în momente secundare ale umplerii acesteia.
O categorie aparte în cadrul cercetărilor din acest an o constituie zidurile de la o incintă funerară, identificate în secţiunile S 020, S 021, S 050 şi S 055. Practic este vorba, foarte probabil, de o incintă de mari dimensiuni, patrulateră, cu o grosime a zidului de cca. 1 m, iar o elevaţie acolo unde s-a conservat de cca. 1,1 m. Din păcate cercetarea acesteia a fost îngreunată de faptul că limita proprietăţii Kovaks-Manta, practic un şir de copaci, suprapune incinta pe direcţia nord-sud.
Cele două monumente, respectiv stela funerară din S 022-S 028 cu postament, precum şi medalionul din S 046 nu ştim cu siguranţă dacă se află in situ. În primul caz credem că da, deoarece stela se află picată cu faţa în jos, în imediata apropiere a postamentului, care este spart, exact pe direcţia piesei principale. De asemenea, în jurul stelei ce poate să fi aparţinut unui personaj important se aflau grupate un număr mare de complexe votive (gropi), precum şi câteva morminte. Este greu să atribuim piesa unuia sau altuia dintre morminte. În cazul medalionului, acesta poate fi eventual asociat mormântului M 85 care se află chiar dedesubt, dar pe de altă parte panta abruptă din vecinătate indică posibilitatea ca piesa poate fi venită de mai sus.
De pe întreaga suprafaţă a necropolei, au fost recoltate sporadic şi materiale moderne sau contemporane, elemente de feronerie şi potcoave. Acestea provin în special din nivelele de decapare ale secţiunilor din stratul vegetal.
Materialul arheologic recoltat este structurat pe următoarele mari categorii de piese:
- vase ceramice. Principalele forme identificate în inventarele funerare sau pe suprafaţa necropolei sunt: urcioare; cupe; căni; oale; străchini; farfurii; turribula. Din punct de vedere al categoriei ceramice urcioarele, cupele, farfuriile şi străchinile aparţin categoriei fine. Dominantă este culoarea galben cărămizie, rezultat al arderii oxidante. Dintre urcioare menţionăm însă şi câteva de culoare gri cenuşie. Oalele şi vasele turribula pot fi incluse în categoria ceramicii uzuale, fiind folosit ca degresant un nisip cu granulaţie mare ce conferă suprafeţei vaselor un aspect rugos. Culoarea este de asemenea, galben cărămizie ca şi în cazul formelor anterioare. În unele cazuri vasele ceramice prezintă urme de ardere secundară, dar nu în urma întrebuinţării casnice, ci ca rezultat al arderii lor, în momentul depunerii în groapa mormântului, purificată în prealabil prin ardere.
- opaiţe. Opaiţele toate aparţin tipului Loeschcke 103, cu un singur arzător, din pastă semi fină, unele având ştampilă (FORTIS, VETTI, FAOR, STROBILI, C.DESSI). Unele prezintă urme de ardere secundară.
- sticlă. Majoritatea pieselor sunt unguentaria, din sticlă translucidă sau verzuie, cu corpul tronconic, gâtul drept şi buza evazată. Alături de acestea menţionăm un gutti biberon, probabil dintr-un mormânt de copil, precum şi două văscioare de mici dimensiuni.
- oglinzi, aplici, fibule. Din inventare provin două oglinzi de bronz, două aplici de curea şi o fibulă puternic profilată, fragmentară.
- obiecte de fier. Dintre piesele mai reprezentative menţionăm două cuţite, un pumnal curb, specific ilir, precum şi o cantitate mare de cuie şi piroane de dimensiuni variate.
- monete4
Împărat: Hadrianus. Nominal: as. Monetărie: Roma; Datare: 117-138. Av: Legenda ştearsă. Bust cu barba spre dreapta. Rv: Legenda ştearsă; S-C. Salus stand dr., hrăneşte şarpele încolăcit pe braţe SC. Axa: 12; Context arheologic: Roşia Montană, S 049, M 91,-0,95 m. Starea de conservare: corodat, cu margini ciobite, urme de arsură. Nr. inv: 643.
Împărat: Hadrianus. Nominal: as - fragmentar . Monetărie: Roma; Datare: 117-138. Av: Legenda ştearsă. Cap spre dreapta, poartă corona de lauri. Context arheologic: Roşia Montană, S 029, M 48. Starea de conservare: tocită, iligibilă, culoare roşcată, urme de topire. Nr. inv: 340.
Împărat: Antoninus Pius. Nominal: as - fragmentar. Monetărie: Roma; Datare: 138-161. Av: Leganda ştearsă. Bust laureat, dr.. Rv: Siluetă şezând st.. exergă: ANNONA AVG ?. Axa: 11; Context arheologic: Roşia Montană, S 045, M83, -0,8 m. Starea de conservare: corodat, cu margini ciobite, patină verde, purta urme de arsură. Nr. inv: 611.
Împărat: Antoninus Pius. Nominal: as - fragmentar. Monetărie: Roma; Datare: 138-161. Av: Cap cu barba spre dreapta. Rv: Aequitas? feminină În picioare spre stânga, În mâna dreapta ţine balanţa ?, În mâna stângă lance/ sceptre?, În câmp S - C. Axa: 4; Context arheologic: Roşia Montană, S 049, M83,-0,78 m. Starea de conservare: foarte corodat, cu margini ciobite, urme puternice de arsură, lipit o bucată de lemn carbonizată. Nr. inv: 644.
Împărat: ?. Nominal: as - fragmentar.; Datare: sec. II?. Av: siluetă cap dr.. Rv: Siluetă stând. Axa: 6?; Context arheologic: Roşia Montană, S 039, M 5, -0,6 m. Starea de conservare: tocită, ilizibilă, din cauza curăţirii anterioare nu se pot constata urme de arsură. Nr. inv: 476.
Nominal: as?. Context arheologic: Roşia Montană, S 045, M 79, -0,51 m. Starea de conservare: tocită, ilizibilă, urme de arsură. Nr. inv: 569.
Nominal: as?. Av: cap spre dreapta. Context arheologic: Roşia Montană, S 028, M39, -1,3 m. Starea de conservare: tocită, ilizibilă, culoare roşcată, urme de topire. Nr. inv: 297.
Context arheologic: Roşia Montană, S 022, M8, -0,60 m. Starea de conservare: tocită, ilizibilă, miezul roşcat, patină verde. Nr. inv: 67.
Context arheologic: Roşia Montană, S 036, M46, -0,6 m. Starea de conservare: tocită, iligibilă, miezul roşcat, patină verde. Nr. inv: 384.
Context arheologic: Roşia Montană, S 045, M82, -0,8 m. Starea de conservare: tocită, iligibilă, miezul roşcat, patină verde. Nr. inv: 610.
Context arheologic: Roşia Montană, S 020, M1, -0,6 m. Starea de conservare: tocită, iligibilă, miezul roşcat, patină verde. Nr. inv: 2.
Context arheologic: Roşia Montană, S 045, m. 6, -0,2 m. Starea de conservare: tocită, iligibilă, miezul roşcat, patină verde. Nr. inv: 568
Delimitările cronologice impuse de mobilierul şi inventarul funerar recoltat situează mormintele din sectorul nostru pe parcursul veacului al II-lea p. Chr., în epoca provincială romană. Dintre piesele cu relevanţă cronologică mai ridicată menţionăm monedele, ce în nici un caz nu depăşesc acest segment temporal. De asemenea opaiţele, toate variantele aparţinând aceluiaşi tip, se plasează în acelaşi interval. Se mai cuvin amintite şi cupele cu fundul plat şi diam. maxim situat sub mijlocul înălţimii vasului, ce aparţin de regulă nivelelor traianice din contextele romane, categorie ce pledează la rândul ei pentru aceiaşi încadrare cronologică propusă. Caracterul anepigraf al monumentelor funerare descoperite nu permite din păcate o analiză din această perspectivă. Nu în ultimul rând trebuie să menţionam ca suprafeţele cercetate în campaniile 2003-2004 constituie limita estică a necropolei "Ţarina", cea nordică, încă necercetată, se afla, foarte probabil, la N de proprietatea Manta, respectiv proprietatea Pojghi.
Sector INMI
Suprafaţa pe care s-au efectuat cercetările arheologice în campania 2004 este de 2354 m2, din care suprafaţa propriu-zisă a secţiunilor trasate este de 1533 m2 (42 secţiuni şi casete). Terenul pe care s-a efectuat cercetarea este întreg terenul pentru care proprietarul şi-a dat acceptul pentru efectuarea cercetării arheologice preventive în anul 2004.
Pentru cercetarea sectorului de necropolă din sectorul Bara, s-a optat, avându-se în vedere şi experienţa campaniei 2003, pentru secţiuni late de 2 m cu un martor de 0,5 m între ele, dispuse paralel, pe panta descendentă a terenului. Excepţie au făcut S 011008c004, care, în continuarea extinderii în profunzime a săpăturii din anul precedent, a fost lărgită faţă de dimensiunile din campania 2003, la 2,3 m. În consecinţă, lăţimea secţiunii S 011008c010 a fost redusă la. 1,8 m, pentru a obţine un profil magistral al întregii suprafeţe.
Necropola de epocă romană din zona Ţarina, a cărei suprafaţă, după cum arată cercetările din ultimii doi ani, pare să se desfăşoare pe direcţia SV-NE, indică preferinţa deja constatată la necropolele de la Hop-Găuri şi Corna pentru organizarea acestui tip de habitat pe terenuri în pantă.
Stratigrafia zonei de necropolă este relativ unitară. Sub stratul de pământ vegetal, gros de cca. 0,15-0,25 m, urmează un nivel de umplutură, post antică, de culoare maronie cu particule de culoare gălbui-ocru, sau pigmentat puternic de rocă alterată de culoare cărămiziu-roşiatică sau neagră. În zona de pantă descendentă către drumul vicinal către Ţarina predomină pământul de culoare maroniu-gălbuie, care suprapune un nivel de pietre de mici dimensiuni, de culoare rozalie sau gri cu pete albe, a cărui grosime este de cca. 0,05-0,07 m. Acesta este stratul care suprapune nivelul de la care apar urmele de cărbune şi cenuşă, care conturează partea superioară a gropilor de incineraţie sau nivelul de la baza pietrelor de dimensiuni mai mari care marcau pe teren, în antichitate, gropile complexelor funerare.
Densitatea în plan a complexelor funerare se explică prin caracteristicile terenului, care era diferit în antichitate faţă de cel actual, care a suportat intervenţii antropice atât în epoca modernă, cât şi în cea recentă.
Nu au fost descoperite complexe funerare romane în zona în care stânca era foarte aproape de nivelul de călcare antic, aşa cum s-a constatat arheologic în c. 4-6 din ale secţiunilor S 011008c020,022,026,022,028,022. De altfel, aici stânca apare la –0,35 m faţă de nivelul de călcare actual.
O modificare importantă faţă de aspectul terenului în antichitate se constată în secţiunile S 011008c018, 011008c017, 011008c, 011008c010, 011008c012b, 011008c016a şi 011008c019a: aici s-a produs o colmatare masivă în epoca modernă, fapt probat cel mai elocvent atât de adâncimea la care apar complexele funerare, cât şi de diferenţa de nivel dintre valorile nivelului de călcare actual şi cele ale nivelului inferior al pietrelor de mai mari dimensiuni care închideau ringul mormintelor M 4 şi M 6 din S 011008c010 (cca. 1-1,1 m).
Dacă în acest caz, complexele au fost acoperite de pământ scurs pe pantă, eroziunea solului, ca urmare a nivelării terenului prin arătură a afectat şi alte complexe funerare, situaţie sesizată în cazul M1(111) din S 011008c024, unde ofrandele puse deasupra gropii de cremaţie au apărut la -0,15 m sub nivelul actual de călcare.
O parte a necropolei a fost deranjată de amenajări constructive de epocă modernă, fapt. constatat arheologic în S 011008c021 şi C1.021: drumul de care (epocă modernă), pavat cu piatră şi bolovani, orientat N-S , suprapune complexele funerare romane M1 (103) şi M1 (122) din S 011008c027 şi M1 (124) din S 011008c028.
M 10 (121) din S 011008c026 şi Mc (108) din S 011008c022 au fost degajate după îndepărtarea nivelului de depunere format ca urmare a amenajării drumului comunal către Orlea. O situaţie similară s-a produs şi la extremitatea de nord-est a proprietăţii, la limita cu proprietatea vecină (proprietatea Gligor).
La nivel microstratigrafic, o parte din elementele care marcau complexele funerare la suprafaţa solului antic au dispărut sau şi-au schimbat poziţia în plan, aşa cum s-a constatat în cazul fragmentelor de medalion funerar descoperite în poziţie secundară în S 011008c014, c.18-19 şi respectiv, în cazul leului funerar descoperit în S 011008c020, c. 4-6. Situaţia a fost similară şi în cazul unor pietre nefasonate care jucau rolul de semne de mormânt, pentru cei care nu-şi puteau permite un monument funerar.
În campanile arheologice din 2003-2004 echipa INMI a cercetat 128 de complexe funerare, dintre care 83 în anul 2004. Din analiza complexelor cercetate, o primă concluzie este aceea a practicării exclusive a ritului incineraţiei pe toată suprafaţa de necropolă cercetată.
Statistica complexelor funerare de incineraţie cercetate în anul 2004 este următoarea:
- morminte cu incinerare pe loc, cu groapă în trepte de tip bustum - 30 complexe funerare. Dintre acestea patru sunt morminte de incineraţie cu ring de piatră - M3 (100) şi M4 (101), M4(52) şi M6(63) din S 011008c010
- morminte de incinerare pe loc în groapă rectangulară cu colţuri rotunjite, fără treaptă, -17 complexe funerare.
- morminte cu incineraţie la ustrinum, cu depunerea resturilor cinerare în groapă purificată ritual-17 complexe funerare.
- morminte cu incineraţie la ustrinum, cu depunerea resturilor cinerare în groapă simplă- 19 complexe funerare.
În S 011008c012a, c. 19 a fost surprins pe lăţimea secţiunii un aliniament de pietre de mai mari dimensiuni dispuse din cca. 0,45 m în 0,45 m. Pe strat au apărut pete de cenuşă pe o lăţime de cca. 0,35-0,4 m de o parte şi de alta a aliniamentului descris. La adâncirea secţiunii până la –0,25 faţă de nivelul inferior al pietrelor, în zona cu pigmenţi de cenuşă, nu s-a constatat existenţa unui complex funerar, dar au fost descoperite mai multe opaiţe şi câteva pahare/cupă. Interpretăm complexul ca o amenajare legată de cultul morţilor, dar căreia nu îi găsim suficiente atribute pentru identificarea ca cenotaf.
În campania 2004 am surprins intersectări stratigrafice ale complexelor funerare, care indică folosirea aceluiaşi spaţiu în secvenţe cronologice diferite. Cele mai clare situaţii sunt cele din secţiunile S011008c020 şi S 011008c026-022.
- în S 011008c020, ringul complexului M.4 (101) suprapune M.5 (102), fiind la rândul său suprapus de ringul lui M.3 (100). Din releveul cercetării din 2003, completat cu datele anului 2004, M.1 (S006) şi M.5 (102) ar aparţine aceleiaşi secvenţe cronologice, peste care se suprapune ringul mormântului M.4 (101). În a doua secvenţă cronologică M.4 (101), poate şi M.2 (S006) sunt suprapuse de ringul M.3 (100). În acest ultim caz, ringul pare a fi fost organizat în jurul complexului M3 (100), aproape paralel cu conturul gropii de incineraţie.
- în S011008c026, suprapunerea complexului M6 (118) şi M8 (119) peste groapa M5 (117) este asigurată nu numai stratigrafic, ci şi planimetric, ca urmare a orientării clar diferite ale axelor longitudinale ale complexelor funerare. În cazul complexelor M6 (118) şi M8 (119), interpretarea formei gropii pe baza nivelmentului indică următoarea desfăşurare: M8 (119) cu cota de nivel -34,64 m a limitei gropii la partea superioară şi cu cota de nivel a fundului gropii de -34,27 m, este tăiat de M5 (117), cu cotă de nivel a fundului gropii -34,66 m. Lui M5(117) i se suprapune M6 (118) într-o a treia secvenţă cronologică.
- în c.12-13 ale secţiunilor S011008c026 şi S 011008c022, M a (106) suprapune complexele M7 (128) şi M b (107).
Pe baza inventarelor arheologice , datarea unor complexe cercetate în 2004 poate fi, în unele cazuri, mai bine precizată în cadrul cronologiei provinciei romane Dacia
Astfel, prezenţa fibulei cu picior întors pe dedesubt în inventarul complexului M1(104) din S 011008c022, permite datarea în sec. III. Analogiile de datare ale cercelului de aur descoperit în complexul funerar M2 (99) din S 011008c020-026 datează, de asemeni complexul în sec. III.
Din punct de vedere al inventarului mobil, cele mai bogate morminte sunt cele cu incinerare pe loc şi groapă în trepte, de tip bustum.
Există şi o excepţie notabilă, M 2 (114) din S. 011008c022, (mormânt cu incineraţie la ustrinum) al cărui inventar este la fel de bogat ca şi cele mai bogate dintre complexele de tip bustum.
Încercarea de a descoperi cauzele densităţii diferite a mormintelor în spaţiul necropolei este hazardată. Totuşi, sesizăm o dispunere a complexelor în acest sector pe două sau eventual trei şiruri paralele, care se desfăşoară pe direcţia N-S, şi care calchiază harta geomorfologică a terenului. Din cele 83 complexe cercetate, doar două, în secţiunea S011008c011 bis, sunt săpate în stâncă sau au fundul de groapă amenajat direct pe stâncă. Tot o proporţie redusă (8 exemple) au mormintele cu groapa săpată direct pe nivelul de lut, gri-albăstrui.
În cazul acestora din urmă, în general complexe cu inventar sărac sau lipsite total de inventar, nu credem că se poate vorbi de criză de spaţiu funerar, ci mai degrabă , de posibilităţi materiale reduse pentru achiziţionarea unui alt amplasament, mai bun.
Categoria de artefacte cel mai bine reprezentată este ceramica. Alături de opaiţe, care se înscriu în normalitatea ceremoniilor funebre, este preponderentă categoria ceramică a vaselor pentru lichide, de cele mai multe ori vase de mici dimensiuni, ulcioare sau pahare-cupă. Repertoriul opaiţelor este mai variat decât cel din campania 2003. În această campanie s-au descoperit opaiţe cu ştampilele FORTIS, CASSI, ATIMETI, SEXTUS (F)ecit). Au fost descoperite şi câteva exemplare de opaiţe lucrate la roată, precum şi trei exemplare de opaiţe cu disc ornamentat.
În campania 2004 au fost descoperite 4 fibule, dintre care una se datează în sec. III.
Monedele descoperite, toate de bronz ,sunt destul de deteriorate şi ilizibile.
În această campanie au fost descoperite un cercel şi un pandantiv din aur, precum şi o gemă, fapt remarcabil pentru o aşezare provincială rurală.
Din categoria sticlă a fost descoperit un număr relativ mare de obiecte de sticlă întregi sau întregibile.
Echipa INMI a beneficiat pe toată perioada campaniei 2004 de colaborarea cu Univ. Alba Iulia - IAS, care a asigurat prin SC ARHEOTERRA CONSULT SRL atât poziţionarea unităţilor de cercetare, cât şi înregistrarea topografică a rezultatelor cercetării arheologice preventive.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice Sector IAIA Cluj
1. S. Cociş, A. Ursuţiu, C. Cosma, E. Beu- Dachin, A. Rustoiu, G. Oloşutean, Săpăturile de la Roşia Montană din 2003-Ţarina, în CCA 2004, p. 264-267.
2. Ibidem.
3. S. Loeschcke, Lampen aus Vindonissa, Zürich, 1919.
4. Monetele au fost determinate de către dr. Cristian Găzdac.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu