Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Steierdorf | Comuna: or. Anina | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Peştera cu Oase | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Paleolitic şi mezolitic
Perioade
Mezolitic
Categorie
Neatribuit
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Caraş-Severin
Localitate   Steierdorf
Comuna   or. Anina
Punct
Peştera cu Oase
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băltean Ion Cornel
Cincă Adela
Codrea Vlad
Constantin Silviu
Gherase Mircea
Lazarovici Gheorghe
Milota Ştefan
Moldovan Oana
Pendea Florin
Rodrigo Ricardo
Rougier Hélène
Sarcina Laurenţiu
Cod RAN    50905.02
Raport Obiectiv: cercetarea multidisciplinară a unui important depozit fosilifer cu oase umame (Homo sapiens timpuriu) în contextul său paleoclimatic şi în relaţie cu prezenţa antropică în Pleistocenul superior şi Holocen în bazinul carstic al văii Minişului. În campania din 2004 proiectul a fost axat pe două direcţii: de investigare a naturii acumulărilor de oase (acumulare naturală, antropică sau parţial naturală şi parţial antropică). şi deschiderea unei suprafeţe test în Peştera cu Oase, în zona în care au fost descoperite oasele umane în 2002-2003.
Peştera cu Oase este situată în sistemul carstic al văi Minişului, la o altitudine aproximativă de 580 m. Reper: N. 450 01’; E. 210 50’.
Valea Minişului este săpată în calcare baremiene de tip Plopa şi Miniş parte a calcarelor din Carpaţii sud-vestici (secvenţa sedimentară corespunde ariei de sedimentare Reşita-Moldova Nouă, din Pânza Getică), ce reprezintă cel mai extins areal carstic din România. Importanţa carstului în cercetarea paleontologică este binecunoscută datorită importantelor depozite de oase fosile adăpostite în toate peşterile din lume. Hiporelieful carstic din bazinul Minişului este format din mai multe peşteri de dimensiuni mici şi mijlocii, cu deschideri relativ mari la exterior, care odată au făcut parte dintr-unul sau mai multe complexe subterane, a căror comunicare este astăzi în mare parte colmatată. Inputul de sedimente antrenate eolian sau sub acţiunea apei pare să fi fost deosebit de intens în perioadele interglaciare. O altă dovadă privitoare la originea unei bune părţi a sedimentelor este reprezentată de prezenţa dolinelor de prăbuşire, formate sub acţiunea combinată a apei şi a proceselor gravitaţionale.
Cartarea acestui sistem de galerii nu a fost tocmai facilă dată fiind complexitatea sistemului carstic din care fac parte. Rezumativ, menţionăm, 3 sectoare importante: Peştera Plopa – sectorul inferior (de la intrarea în peşteră până la Sifon), Puţul (de la Sifon la nivelul superior) Peştera cu Oase (sectorul superior). Peştera cu Oase este alcătuită din aproximativ 12 galerii însă reţinem aici galeria numită "Galeria Culcuşurilor" (între poartă şi staţia topo 7), "Panta Strămoşilor" (între staţia topo 7 şi 7a) şi "Sala Mandibulei" (după Panta Strămoşilor). Oasele umane au fost descoperite în Sala Mandibulei (Oase 1 - mandibula) şi Panta Strămoşilor (Oase 2 şi 3). Sistemul de caroiaj (1 m2) este raportat la staţia topo 7a-7, punctul "0" (planul orizontal) fiind fixat cu o nivelă Laser Mark Magna Pro Level. Luând în considerare topografia zonei, distanţa de la poartă panâ la staţia 7a (30 m) numărul careurilor a început cu 31, crescând spre staţia 7, cealaltă axă fiind marcată cu literele M–O. Fiecare careu a fost subîmpărţit în patru cadrane (A-D) de la stânga la dreapta şi de sus în jos.
A fost deschisă o singură unitate de cercetare cuprinzând careurile O33-34, N32-34, ce suprapun zona în care au fost descoperite oasele umane în anii anteriori. În prima etapă a fost realizat un plan scara 1:10, pe care au fost trecute toate oasele de la suprafaţa depozitului. Fotografia digitală şi fotogrametria au fost de asemenea utilizate, iar cu ajutorul software-ului Photomodeler Pro 5.0® s-a putut obţine un ortoplan al acestei suprafeţe. Materialul osteologic dislocat şi întreg sedimentul rezultat au fost transportate în afara peşterii pentru curăţare, respectiv tamisare/flotare în vederea efectuării analizelor specifice.
Din punct de vedre stratigrafic a fost pusă în evidenţă următoarea suucesiune:
Nivel 1 – depozit superficial constituit dintr-o argilă fină şi pietre de mici dimensiuni. Conţine oase de urs matur din toate părţile corpului. de culoare albă;
Nivel 2 – strat cu material clastic dens (include stalagmite/stalactite, rotunjite, rulate) cuprins într-o matrice nisipoasă, foarte bogat în oase de urs imatur, de culoare portocalie-maro; în partea inferioară creşte cantitatea de argilă.
Nivel 3 – depozit de argilă cu structură prismatică, sărac în material clastic. Conţine blocuri mari de calcar şi oase de urs bine conservate, de culoare gri-albicioasă uneori cu patină de culoare neagră.
Din punct de vedere sedimentologic, această secvenţă stratigrafică este "inversă" unei sedimentări în exterior. Astfel, solul format afară este spălat în interiorul peşterii, formând nivelul 3, stratul detritic fiind de asemenea spălat în interior, formând nivelul 2 iar într-un moment de stabilizare doar sedimentele fine s-au acumulat formând nivelul 1, peste care se dezvoltă o suprafaţă încrustată cu stalagmite, marcând închiderea peşterii.
Nici o activitate antropică nu a fost observată în peşteră (artefacte, cărbune, artă parietală sau altele).
În campania din 2004 au fost identificate alte 11 fragmente de oase umane toate aparţinând aceloraşi indivizi, descoperiţi în 2002-2003.
Prin asamblarea tuturor oaselor s-a obţinut un craniu aproape complet (Oase 2), la care a fost ataşat şi fragmentul de os temporal asupra căruia s-a crezut iniţial că aparţine unei femei (Oase 3). A fost descoperit şi ramus-ul drept al mandibulei (Oase I).
Deocamdată nu este clar modul în care au pătruns oasele umane în peşteră. Multe dintre ipotezele existente vor confimate sau infirmate de cercetările din campania 2005.
În cursul lunii iulie 2004, pe parcursul a două săptămâni, au fost efectuate o serie de operaţiuni de recoltare a unor micromamifere din depozitele cavernicole pleistocen superioare care constituie umplutura sedimentară aferentă unui segment din Peştera cu Oase. Cele aproximativ 300 kg de sediment extrase din peşteră au fost în prelabil uscate, după care, sedimentul a fost înmuiat în apă, pentru ca fracţia argiloasă să defloculeze. În continuare sedimentul a fost spălat utilizându-se site manuale (model utilizat de laboratorul de profil al Institutului Regal de Ştiinţele Naturii din Bruxelles), cea de bază fiind sita de inox de 0,5 mm. În Laboratorul de Paleotheriologie şi Geologia Cuaternarului al UBB Cluj, concentratul a fost sitat, iar în acest moment este în curs de triere sub lupa binoculară.
Până în acest moment s-a observat că pe planşeul peşterii se găseşte o cantitate considerabilă de oase şi dinţi de micromamifere şi mamifere mici (leporidae, sciuridae, insectivore, chiroptere), care sunt în mod evident de dată recentă, rezultate din prada unor mici carnivore care au frecventat şi probabil mai frecventează peştera. Aceste resturi alterează în bună masură mesajul fosil al "nivelului superior" şi care vor trebui reperate şi îndepărtate din probă. "Nivelul inferior" se dovedeşte sarac în resturi de microvertebrate, care însă nu lipsesc (îndeosebi arvicolidae şi unele insectivore).
În ceea ce priveşte resturile de oase fosile, cercetările din această vară au evidenţiat prezenţa lor într-o mai mică sau mai mare măsură în absolut toate peşterile din zonă. Majoritatea aparţin speciei de Ursus spelaeus iar în mai mică măsură altor mamifere mari. Prezenţa lor în peşterile cercetate este primară, secundară sau poate chiar terţiară, în ultimele două cazuri fiind vorba de depozite importante antrenate de apă în sectoarele inferioare ale sistemelor carstice. Din peşteră au mai fost recoltate şi elemente craniene, post-craniene şi odontologice care revin unor mamifere mari. Tafocenoza este clar dominată de Ursus spelaeus, alături de care subordonat mai apar Capra ibex, Canis lupus si Megaloceros. O astfel de asociatie indică clar un ansamblu de climat rece, caracteristic de altfel intervalului datat cu 14C.
Din datele preliminare (cca. 700 oase identificate din aproximativ 3000 recoltate) reise că numărul maxim de indivizi (Ursus spelaeus) din nivelul 1 şi 2 ajunge la 43. Dintre aceştia cca. 60% imaturi sau subadulţi cu vârste cuprinse între 3-4 şi 11-14 luni, 35% adulţi şi 5% adulţi bătrâni. Această situaţie este caracteristică unei perioade de hibernare, însă peştera nu a fost folosită doar în timpul iernii fiind cu siguranţă un loc de refugiu şi în celelalte anotimpuri.
La sfârşitul campaniei de săpături din iulie 2004 au fost prelevate eşantioane din mai multe oase de animale. Eşantioanele au fost datate în Laboratorul Universităţii din Oxford (Marea Britanie) şi Laboratorul Universităţii din Kiel (Germania). Pe baza acestor vârste se poate spune că:
- vârstele obţinute pe oase fosile de animal indică vârste mai vechi decât cele indicate de oasele umane cu excepţia vârstei obţinută pe mandibula de Capra ibex care este mult mai recentă;
- depozitul fosil din peşteră a fost antrenat de apă din partea superioară a sistemului carstic sau dintr-un depozit de la exterior. Probele din nivelul 1 şi 2 indică vârste asemănătoare.
Astfel, prezenţa omului modern în regiune pare probabilă înainte de Heinrich Event 4, probabil în relaţie cu oscilaţia caldă GIS10 sau GIS9 (evenimentul geomagnetic Laschamp, cca. 41-42 cal ka BP). Nu este exclusă posibilitatea ca actvitatea apei ce a dus la acumularea oaselor de urs, din nivelul 2 şi 1, să fie legată de creşterea umidităţii în regiune de-a lungul GIS11 şi GIS10, situaţii întâlnite şi în alte peşteri din zonă, evidenţiate printr-un hiatus în formarea stalagmitelor (nivel de argilă). Acestor inundaţii din sistemele carstice din regiune pare ai corespunde şi vârsta U-Th de 41.9/+1.21/-1.19 (2sd) cal BP obţinută de Silviu Constantin pe calcit, situat cu câţiva milimetri deasupra nivelului de argilă.
Prelevarea unor eşantioane de speleoteme din nivelul fosil — zona de săpătură are ca scop efectuarea unor datări cu seria uraniului (metoda 230Th/234U). În total, au fost prelevate 16 eşantioane (stalagmite) din Peştera cu Oase şi 1 eşantion (crustă stalagmitică) din Peştera Hoţilor. Stalagmitele au fost prelevate atât de la suprafaţa depozitului paleontologic cât şi din primele două orizonturi ale săpăturii. Eşantioanele au fost selectate în funcţie de potenţialul lor stratigrafic, preferate fiind stalagmitele crescute peste resturi fosile.
Prelucrarea primară şi studiul laminelor de creştere a stalagmitelor urmează a fi efectuate în cadrul Laboratorului de Geocronologie al Institutului de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti, iar datarea prin metoda seriei uraniului în laboratorul specializat al Universităţii din Bergen, Norvegia (Prof. Stein-Erik Lauritzen).
Succesiunea stratigrafică a depozitelor, datarea bazelor şi respectiv vârfurilor speleotemelor intercalate în acumularea de oase oferă repere temporale certe pentru succesiunea unor eventuale faze torenţiale sau episoade climatice cu pluviozitate extremă care au dus la inundarea sectorului superior al peşterii şi acumularea diverselor orizonturi fosile. De asemenea, datarea stalagmitelor crescute peste resturile osoase, datate prin metoda 14C, oferă o confirmare a vîrstelor respective.
După datare, măsurarea profilelor izotopice ?18O şi ?13C în lungul axului longitudinal al stalagmitelor permite determinarea evoluţiilor paleoclimatice în timpul formării speleotemelor respective.
Propuneri pentru 2005:
- continuarea săpăturilor în Peştera cu Oase, în 2005, fiind necesară terminarea lucrărilor începute în 2004 pentru formularea concluziilor finale;
- datarea speleotemelor prelevate;
- finalizarea prelucrării şi conservării oaselor de animale fosile scoase din peşteră;
- prelevarea şi prelucrarea de eşantioane de sedimente din interiorul şi din afara peşterii;
- continuarea cercetărilor arheologice, geologice, geomorfologice şi hidrologice în întreg sistemul carstic al văii Minişului;
- menţionăm că este imposibilă deschiderea pentru turism a acestei peşteri, deoarece (1) depozitul de oase fosile este distribuit în toate galeriile acesteia, (2) pe podeaua acestora este depusă o crustă extrem de fină de calcit şi (3) apar în multe puncte din peşteră depozite sedimentare care pot oferi informaţii extrem de preţioase şi al căror studiu se va desfăşura pe parcursul a mai multor ani;
- recomandăm protecţia peşterii şi a întregului sistem hidrografic Plopa-Ponor.:
Rezumat Several human bones were discovered in 2002-2003 in a new cave (Pestera cu Oase) in south-western Romania. 14C dating indicates ca. 35 kyr BP for human bones. For the 2004 field season, the project had two components: 1) to investigate the nature of the bone accumulation inside the cave 'Pestera cu Oase' and 2) to open a test pit at the cave 'Pestera Hotilor'. During the excavation no traces of human activity were observed in the cave (artefacts, charcoal, parietal art, or other). The following stratigraphy was observed: Level 1 – superficial deposit, rich in fine sediments, gritty, with some small pebbles, Level 2 – dense cailloutis of pebbles and cobbles in a coarse sandy matrix, Level 3 – clay deposit with prismatic structure, poor in pebbles. Modern human presence in the area is likely to pre-date Heinrich Event 4, and in all likelihood takes place in relation to the warm oscillations GIS10 or GIS9.
English Abstract Several human bones were discovered in 2002-2003 in a new cave (Peştera cu Oase) in south-western Romania. 14C dating indicates about 35 kyr BP for the human bones. In the 2004 campaign, the project had two components: 1) to investigate the nature of the bone accumulation inside the cave 'Peştera cu Oase' and 2) to open a test pit at the cave 'Peştera Hoţilor'. During the excavations no traces of human activity were observed in the cave (artifacts, charcoal, parietal art, or others). The following stratigraphy was observed: Level 1 – superficial deposit, rich in fine sediments, gritty, with some small pebbles, Level 2 – dense cailloutis of pebbles and cobbles in a coarse sandy matrix, Level 3 – clay deposit with prismatic structure, poor in pebbles. Modern human presence in the area is likely to pre-date Heinrich Event 4, and in all likelihood takes place in relation to the warm oscillations GIS10 or GIS9.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu