Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Zalău | Judeţ: Sălaj | Punct: Crecuţa - Fânaţe | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI)
Perioade
Epoca romană;
Epoca migraţiilor
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Zalău
Comuna   mun. Zalău
Punct
Crecuţa - Fânaţe
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Matei Alexandru responsabil Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Cod RAN    139713.21
Raport Proiectul investiţional vizează realizarea unei magistrale de transport gaze naturale pe o conductă cu diametrul de 400 x 40 bar, în lungime de 23,3 km. Această conductă traversează pe direcţia aproximativ E-V, partea vestică a judeţului Sălaj de la Zalău (Ortelec), din bazinul văii Zalăului, în bazinul văii Crasnei şi ajunge la Şimleul Silvaniei. Pe traseu, şanţul conductei afectează mai multe situri arheologice reperate, iar altele descoperite în urma cercetărilor de teren efectuate la solicitarea investitorului SNTGN Transgaz Mediaş SA.
La km 0,400-0,550, Ortelec "Fânaţe-Crecuţa" (sat înglobat în oraşul Zalău), conducta traversează un sit arheologic de epocă romană, identificat în urma mai multor cercetări de suprafaţă. Zona este destul de bogată în vestigii fiind relevate urme de locuire din preistorie, epoca romană, ev mediu timpuriu.
Raportul prezintă rezultatele cercetărilor arheologice care au fost efectuate pe traseul conductei, o secţiune de 60 x 2 m , împreună cu descrierea săpăturii, a stratigrafiei, cu structurile descoperite şi principalele descoperiri.
Situl identificat în punctul Fânaţe-Crecuţa se află amplasat pe o zonă relativ netedă, aflată la poalele mai multor înălţimi care o flanchează din toate punctele cardinale. Practic eroziunea realizată de-a lungul timpului a transportat o cantitate impresionantă de pământ la poalele dealurilor realizând un con de depunere foarte neted. La poalele înălţimii dinspre NV curge valea Ungurului, iar latura aşezării dinspre NNE este flancată de un pârâu, afluent al văii Ungurului. aceste două surse de apă mărginesc aşezarea, ferită şi acoperită de înălţimile din jur, "Glimee" dinspre N, "Crecuţa" spre S, "Imăşel" aflat la V şi "Calea Zalăului" aflate spre E. Un loc ideal pentru o aşezare, ferit de la vedere şi cu sursa de apă în imediata apropiere.
Au fost realizate periegheze arheologice în perioada premergătoare începerii lucrărilor de investiţie. La suprafaţă au apărut doar sporadic şi foarte puţine materiale arheologice, fragmente ceramice, doar locul ideal al suprafeţei trăda existenţa unei aşezări omeneşti.
Materialele recoltate cu ocazia cercetărilor de teren aparţin epocii romane. Practic aşezarea se află în afara Imperiului Roman şi aparţine populaţiei "barbare" ce locuia această zonă din apropierea limes-ului roman. Aşezarea este amplasată la cca. 900 m V de un turn roman ce aparţine sistemului defensiv cunoscut sub denumirea limes porolissensis şi la cca. 2,2 km de zidul provinciei Dacia Porolissensis, identificat în trecătoarea "Poarta Meseşană" de la Ortelec. Obiectivul cercetării: este salvarea artefactelor aflate în pământ în suprafaţa cu lăţimea de 2 m şi lungimea de 60 m. Cercetarea s-a realizat cu scopul eliberării terenului de sarcină arheologică în vederea realizării investiţiei propuse. A fost realizată o secţiune stratigrafică săpată manual pe o lungime de 60 m şi lăţime de 2 m. A fost realizată decopertarea manuală a straturilor cu răzuirea repetată pe nivele pentru conturarea complexelor: locuinţe, vetre, gropi etc.
Stratigrafia generală a sectorului cercetat: sub humusul actual (-0,25 m) de culoare gălbui cenuşoasă se observă un strat aluvionar adus de pe pantele terenului şi depus peste nivelul antic de călcare care apare la cca. -0,6 -0,7 m adâncime. Nivelul de cultură antic este reprezentat de un pământ foarte negru la culoare (cernoziom) pământ de tip "negru de pădure". Începând de la -0,7 -0,8 m adâncime se pot observa urmele stâlpilor de lemn care se conturează în nivelul sterilului, galben (argilă). Datorită pantei terenului, stratul aluvionar scurs de pe pante este mai gros spre baza pantei, în zona m. 40-60, sterilul apare mult mai jos.
Stratigrafic în nivelul de locuire (-0,6 -0,8 m) au apărut sporadice materiale arheologice în special fragmente ceramice lucrate la roată şi cu mâna care după aspect şi calitate aparţin epocii romane (sec. III p. Chr.). Acest material arheologic s-a concentrat mai ales în zona m. 10-16 unde mai apoi a putut fi conturată o locuinţă rectangulară greu sesizată la cca. –1,05 m adâncime.
Complexul nr. 1. Locuinţa uşor adâncită în nivelul de călcare al epocii romane, a fost surprinsă la cca. -0,9 -1,05 m. În secţiune s-a conturat între carourile 12,5-15,6, fiind surprins în fapt numai colţul său de NE. Conturul a fost urmărit cu greu din cauza culorii negre foarte uniforme a pământului.
Complexul nr. 2: Locuinţă uşor adâncită surprinsă la cca. -1,10 -1,15 m. În secţiune a apărut în zona carourilor: 37,15-39,6. Nici acest complex nu a fost cercetat în totalitate. Conturul rectangular a fost sesizat foarte greu. În colţul său estic conturat la m. 38 al secţiunii apare urma unei gropi de stâlp cu diametrul de 0,46 m. La fel în zona de perete a locuinţei, pe latura sudică, lângă profil, în interiorul complexului apare urma unei alte gropi de stâlp cu diametrul de cca. 0,4 m.
Pe lângă cele două locuinţe, la m. 35,6 la -0,6 m, a fost identificată o altă groapă de stâlp mai subţire care probabil aparţine unei amenajări situate lângă locuinţa din caroul 37-39.
Complexul nr. 3. În zona m. 19-26 pe fundul secţiunii la cca. -0,75 m au fost surprinse urmele a două gropi de stâlp cu diametrul de 0,6 şi respectiv 0,5 m. Gropile se adâncesc până la -1,20 m. Formând un aliniament rectiliniu, deşi se află la cca. 4 m distanţă una de alta, acestea ar putea reprezenta o latură a unei construcţii (locuinţe) de suprafaţă de tip germanic.
Ca elemente de inventar mai importante amintim o săgeată de fier care a apărut la m. 27,2 la adâncimea de -0,8 m, adică la baza nivelului de locuire antic, bine înfiptă în pământ, probabil ca urmare a tragerii sale din arc sau din manubalistă. Au mai fost descoperite alte fragmente de piese din fier: fragmente de cuţit curb şi un fragment al vârfului unei suliţe romane. Merită acum semnalat descoperirea în nivelul de locuire antică din zona m. 10-13 a mai multor fragmente de bronz care provin de la statui de mărime naturală, fragmente care sigur provin de la Porolissum şi au ajuns în aşezare ca pradă de război după un atac reuşit asupra capitalei Daciei Porolissensis aflată în apropiere (cca. 5 km).
Materialul ceramic descoperit aparţine ceramicii romane, şi este lucrat la roată dintr-un material cenuşiu în proporţie de peste 60%, dar apar şi fragmente ceramice de culoare mai închisă specifice epocii romane. După pastă şi profil materialul lucrat cu mâna (puţin cantitativ), aparţine unei categorii ceramice "barbare" – vandale (?) atribuită purtătorilor culturii materiale de tip Przeworsk. Locuinţele mari de suprafaţă cu stâlpi de lemn aparţin acestui tip de aşezări care sunt specifice neamurilor timpurii germanice.
Inventarul metalic, pare să surprindă un moment când aşezarea este distrusă - atacată de romani, vârfurile de suliţă şi săgeată sunt, credem, dovezi elocvente în sprijinul acestei afirmaţii. Descoperirea celor trei mari fragmente de bronz finit-prelucrat (dimensiuni 10,3 x 3,5 cm; 6 x 5 cm; 4,5 x 5,2 cm) care au aparţinut unei statui romane de mari dimensiuni, reprezintă clar faptul că după atacul asupra Porolissum-ului, replica romană nu a întârziat (săgeata şi vârful de suliţă). O situaţie analoagă a fost identificată în aşezarea de la Zalău, str. Coposu nr. 12, aşezare amplasată şi aceasta în barbaricum, unde au apărut mai multe fragmente de la statui mari romane (aurite), un deget de la piciorul drept al unei statui de mărime naturală, o cheie romană şi o statuetă, care îl reprezintă pe Mercur zeul roman al comerţului.
Materialul ceramic foarte fragmentar nu asigură o datare mai restrânsă de sec. III p. Chr. Acest atac şi prada adusă de la Porolissum, am putea să o punem în legătură cu perioada războaielor marcomanice. Este puţin probabil ca romanii să tolereze la aşa mică distanţă de limes, prezenţa unei aşezări barbare inamice înainte de războaiele marcomanice. (anii 176-180 ? p. Chr.). Prezenţa armelor romane arată că aşezarea a fost distrusă ulterior, prin urmare nu se poate data decât la începutul sec. III, când ştirile literare antice (Dio Cassius) amintesc despre vandalii hasdingi care, în calitatea lor de foederaţi ai imperiului, după ce fac mai multe servicii romanilor (atacă pe costoboci transmontani), "nu vor lăsa nici Dacia noastră în pace". Ulterior romanii renunţă la serviciile acestora şi îi alungă din zona din apropierea frontierei Daciei. Poate prezenţa armelor romane surprinde acest moment al alungării barbarilor din zona de frontieră a Daciei Porolissensis.
Identificarea acestei aşezări "barbare" germanice în apropierea limes-ului Imperiului, ne întăreşte concluzia mai demult formulată1 că într-o etapă imediat după războaiele marcomanice de la sfârşitul sec. II p. Chr., politica Imperiului Roman se schimbă faţă de lumea barbară. Imperiul îşi creează foederaţi dintre populaţiile barbare din zona frontierelor, pe care îi pune să lupte împotriva duşmanilor barbari ai Romei. Aceşti foederati sunt lăsaţi să se aşeze aproape de limes pentru a putea fi supravegheaţi, controlaţi şi folosiţi în caz de nevoie. Aceasta situaţie prezentată mai sus a fost surprinsă în urma cercetărilor efectuate în aşezarea barbară de la Ortelec "Fânaţe" cu ocazia cercetărilor arheologice preventive din anul 2004.
Aşezarea barbară identificată la Zalău, cartier Ortelec, "La fânaţe", aparţine purtătorilor culturii Pzeworsk (probabil triburi germanice amestecate cu daci liberi). Aşezarea se află foarte aproape de frontiera Imperiului Roman, la cca. 1,5 km de linia de turnuri romane de supraveghere a frontierei şi la cca. 4-5 km V de oraşul roman Porolissum, capitala provinciei Dacia Porolissensis. Această populaţie a fost folosită de imperiu ca şi aliaţi - foederati - în fapt aceştia reprezentau luptători plătiţi de Imperiul roman care îi trimitea să lupte împotriva altor triburi barbare, duşmani ai Romei. Cercetările arheologice au identificat urmele a trei locuinţe de suprafaţă specifice acestor populaţii (dacringi-victoali-hasdingi?). Descoperirea a 3 bucăţi de bronz care proveneau de la o statuie romană de mari dimensiuni ne arată că la un moment dat locuitorii acestei aşezări au reuşit împreună cu alţi barbari să atace şi să prade oraşul roman Porolissum de unde au adus ca pradă de război aceste piese, sau acest atac urmat de distrugerea/prădarea oraşului Porolissum a avut loc la sfârşitul sec. III p. Chr. la plecarea/retragerea armatei romane din provincia Dacia.
Rezumat
English Abstract The Roman period site identified at Zalău, "La Fânaţe", belongs to the bearers of the Pzeworsk culture (probably Germanic tribes mixed with free Dacians). In the Empire this population was used as allies - foederati - and were fighters paid by the Roman Empire. They were sent to fight against other Barbarian tribes, enemies of Rome. The settlement is situated very close to the border of the Roman Empire, about 1.5 km from the Roman watch towers line and about 4-5 km west from the Roman city of Porolissum, the capital of the province Dacia Porolissensis. The excavations uncovered the traces of three aboveground dwellings specific of these populations (?). The pottery uncovered belongs to Roman coarsewares, is wheeled out of a grey material in a proportion of over 60%, but also darker sherds specific of the Roman period occur. Judging from the fabric and profile of the material worked by hand (in small quantities), it belongs to a "Barbarian" (Vandals?) pottery category attributed to the bearers of the Przeworsk type material culture. The large aboveground dwellings with wooden pillars belong to this type of settlements which are specific of the early Germanic stock. The uncovering of three bronze pieces from a large Roman statue evidences that at a certain moment the inhabitants of this settlement succeeded together with other Barbarians in attacking and plundering the Roman city of Porolissum from where they spoiled these pieces, or this attack followed by the destruction/plundering of the city of Porolissum took place by the end of the 3rd century AD upon the leaving/withdrawal of the Roman army from the province of Dacia.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu