Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Ţarina - Zona Kapolna [Alburnus Maior] | Anul: 2004

Anul   2004
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca romană
Categorie
Alimentare cu apă şi drenaj;
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Roşia Montană
Comuna   Roşia Montană
Punct
Ţarina - Zona Kapolna [Alburnus Maior]
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Alicu Dorin
Ardeu Adriana
Băeştean Gică
Barbu Ioana Lucia
Bârcă Vitalie
Beu-Dachin Eugenia
Bota Emilian-Simion
Ciongradi Carmen
Cociş Sorin Ilie
Codrea Ionuţ-Cosmin
Cosma Călin
Crăciun Cristina
Damian Paul
Drîmbărean Matei
Egri Mariana Elena
Inel Constantin
Iosipescu Raluca-Georgeta
Iosipescu Sergiu
Lupu Emil
Mehedinţeanu Constantin
Mehedinţeanu Gabriel
Moga Vasile
Pavel Romică
Pescaru Adriana
Rişcuţa Nicolae-Cătălin
Rustoiu Aurel
Sion Anişoara
Cod RAN    6770.04
Raport Sector MCDR
Programul Naţional de Cercetare Alburnus Maior a debutat în anul 2000 având ca obiectiv cercetarea arheologică preventivă în vederea realizării unui proiect investiţional pentru deschiderea unei exploatări miniere aurifere care urmează să afecteze terenul cercetat.
Întrucât izvoarele istorice menţionau existenţa în această arie a unor importante vestigii databile în epoca romană1, s-a procedat la o cercetare extinsă a acestei zone.
Raportul prezintă rezultatele cercetărilor arheologice desfăşurate în campania mai-octombrie 2004.
Proprietatea Gligor Viorel are o suprafaţă de 0,82 ha. Din punct de vedere fizic, terenul este structurat pe două porţiuni distincte: jumătatea nordică reprezintă un platou, în vreme ce jumătatea sudică este o pantă cu denivelări accentuate. Perimetrul este mărginit de un gard viu format din copaci şi arbuşti. Întreaga suprafaţă este utilizată ca păşune şi fânaţ.
În zona necropolei Ţarina au fost efectuate cercetări şi în cadrul campaniei din anul 20032. În cursul lunii octombrie 2003 echipa MCDR a efectuat o sondare a proprietăţii Gligor Viorel în vederea evaluării potenţialului arheologic al zonei. Astfel, au fost practicate 17 secţiuni de sondare stratigrafică răspândite pe întreaga suprafaţă a proprietăţii. În urma acestei cercetări au fost descoperite 21 de complexe funerare romane precum şi ruinele unei construcţii de piatră. Condiţiile meteo nefavorabile au împiedicat finalizarea cercetării complexelor arheologice3. Sondajele au indicat o concentrare a mormintelor romane în zona sudică a proprietăţii, fapt ce a impus negocierea acestei suprafeţe cu proprietarul în vederea realizării unei cercetări cât mai ample în cadrul campaniei din 2004.
Obiectivele cercetărilor din campania 2004 au vizat acoperirea cu unităţi de săpătură a celei mai mari părţi din suprafaţa negociată pentru recuperarea materialelor arheologice şi prelevarea informaţiilor necesare realizării unei imagini cât mai cuprinzătoare asupra necropolei romane din punctul Ţarina, perimetrul E.
Pe suprafaţa supusă cercetării s-a urmărit încă de la început realizarea unui profil stratigrafic complet pornind de la N spre S. În acest scop a fost trasată o magistrală formată din secţiunile S. 020, 023, 026, 032, 037. Metoda de cercetare adoptată a fost una distructivă prin realizarea unei săpături manuale. Unităţile de săpătură au constat în secţiuni şi casete. Dimensiunile acestora au fost, în general, de 12 x 2 m pentru secţiuni şi 4 x 4 m pentru casete. Atunci când situaţia din teren a impus, au fost deschise şi casete de mici dimensiuni pentru cercetarea integrală a complexelor. Ca mod de dispunere în teren, a fost adoptat sistemul de săpătură cu casete în zonele plane şi cercetarea prin secţiuni în zonele de pantă, despărţite prin martori de 0,3 m sau 0,5 m. A fost trasat un număr de 52 de unităţi de săpătură. Suprafaţa supusă cercetării a însumat 2588,249 mp, din care 1117,050 mp reprezintă suprafaţa săpată efectiv. S-a urmărit atât stratigrafia verticală a sitului cât şi cea orizontală a complexelor funerare în cadrul necropolei.
Menţionăm şi prelevarea unor probe de lemn (M. 28) în vederea unei analize complexe (radiocarbon, dendrocronologică şi antracologică). Eşantioanele sunt în curs de prelucrare.
Complexele arheologice. În urma cercetărilor a fost descoperit un număr de 84 de complexe arheologice, dintre care 80 de morminte romane de incineraţie cu adere la ustrinum şi 4 gropi rituale. Dintre complexele funerare descoperite, doar 66 au conţinut inventar funerar. În general, inventarul funerar este extrem de sărăcăcios şi nu se deosebeşte de cel din alte necropole din Dacia Superior4, fiind compus din vase cu sau fără toartă, ulcioare de diferite dimensiuni, căni globulare, opaiţe, recipiente de sticlă (unguentarii). Menţionăm însă şi descoperirea unor obiecte de metal, mai puţin frecvente în necropolele cercetate la Roşia Montană: oglinzi, fibule, cuţite, vârfuri de suliţă, monede din argint şi bronz. Descoperiri de excepţie sunt cele două monumente funerare:
- monument funerar compozit, păstrat fragmentar, care asociază doi lei adosaţi cu un sfinx;
- stelă funerară iconică epigrafă.
Cadrul geofizic în care este plasată, proprietatea Gligor Viorel, conferă stratigrafiei generale anumite caracteristici care, la nivelul întregului sector Ţarina, au un aspect unitar putând fi urmărite în mod coerent în timpul observaţiilor şi analizelor stratigrafice verticale şi orizontale5. Cele trei tipuri de straturi majore constante, ce conţin urme ale acţiunilor antropice (artefacte, complexe funerare, amenajări, edificii), reliefează stratul vegetal, stratul de argilă galben-maroniu, conţinând în concentraţii diferite oxizi de fier şi mangan sau andezit cuarţifer alterat şi stratul de argilă gri, fără intruziuni metalifere.
Având în vedere structura si poziţia în pantă a terenului, stratigrafia unor unităţi de săpătură a relevat câteva tipuri de structuri geologice specifice: roca andezitică nativă, depunerile aluvionare, straturi de pietriş andezitic intercalate în stratul argilos cu oxizi metalici, straturi gri subvegetale de amenajare.
Inventarul arheologic prelevat în cadrul cercetărilor din 2004 a fost destul de bogat. Prezentăm în cele ce urmează piesele cele mai relevante din punct de vedere arheologic, unele dintre ele având şi o valoare cronologică:
- în suprafaţa 011002b046, în carourile 2-4, a fost găsită o stelă funerară din calcar, formată dintr-un postament descoperit la adâncimea de -0,43 m şi o lespede, descoperită la adâncimea de -0,7 m. Stela are dimensiunile de 160 cm (din care 35 cm piciorul de fixare) x 55 x 20 cm şi prezintă două registre. Registrul superior (45 cm) conţine reprezentarea în basorelief a bustului unui bărbat. Este vorba despre portretul illir, bărbatul fiind înveşmântat într-o togă cu pliuri numeroase, iar părul este tuns scurt în formă de calotă, retezat deasupra frunţii6. Registrul inferior (70 cm) cuprinde câmpul inscripţiei şi este decorat pe margini cu motive vegetale funerare-alternează frunzele de acant cu conuri de pin. Inscripţia este în limba latină (D M / PANENTI/ BIZONIS F/ O N? STARVA7 VIX/ [..]N XXV PIATOR8/ NOBARB NEPOTI B/ M P), înălţimea literelor: r.1 = 8,5 cm, r.2 = 6 cm, r.3 = 5,5 cm, r.4 = 4 cm, r.5 = 3 cm, r.6 = 2,5 cm, r.7 = 4 cm. Starea de conservare este relativ bună: prezintă o fisură în registrul superior şi alta în partea de jos a registrului inferior. Piciorul de fixare (34 cm sus, 20 cm jos) de formă trapezoidală, este decorat cu motivul sfinxului ţinând între labele din faţă masca mortuară sau capul Gorgonei Medusa. Postamentul (99 x 50 x 35 cm), de formă paralelipipedică, se află într-o formă relativ bună de conservare şi prezintă un orificiu dreptunghiular de fixare.
- în suprafaţa 011002b059, în carourile 1-2, la adâncimea de -0,74 m, a fost găsit un monument funerar compozit, din calcar, reprezentând iniţial doi lei adosaţi cu sfinx în mijloc. Dimensiunile: lungimea 54 cm, înălţimea maximă 38 cm, minimă 30 cm, grosimea în partea inferioară 14 cm, iar în cea superioară 10 cm. Starea de conservare este relativ bună, dar lipseşte leul din partea stângă şi capul sfinxului. De asemenea, botul leului este uşor deteriorat. În partea dreaptă este reprezentat leul culcat, ţinând labele din faţă deasupra unui cap de berbec. Gura animalului este întredeschisă, dezvelind incisivii. Coama este reprezentată stilizat prin linii şi volute. În stânga leului apare sfinxul funerar care ţine între labele din faţă masca mortuară sau capul Gorgonei Medusa. Sunt reliefate vertical cele trei mameloane9. Monumentul prezintă în partea inferioară o bordură de 3 cm grosime. Era probabil ataşat sub forma unui coronament funerar. Valoarea artistică a monumentului este mediocră, prin maniera schematică de redare a formelor şi detaliilor anatomice piesa încadrându-se în limitele artei provinciale romane.
- denar roman, emis la Roma (119-122 p. Chr), descoperit în secţiunea 011002b037, stare de conservare foarte bună, diametru=18/17 mm, greutate=2,85 gr. Avers: IMP. CAESAR TRAIAN HADRIANUS, capul laureat al împăratului Hadrian, spre dreapta. Revers: P. M. TR. P. COS. III, în exergă SAL. AVG.; Salus şezând, spre stânga; apare şi imaginea unui şarpe încolăcit pe un altar10.
- denar roman, emis la Roma (196-211 p.Chr), descoperit în secţiunea 011002b049, caroul 1, la -0,37 m adâncime, stare de conservare bună, diametru=16,6/15,5 mm, greutate=1,55 gr. Avers: [IULIA] AVGUSTA, portretul Iuliei Domna, spre dreapta. Revers: DIANA LUCIFERA, reprezentarea Dianei cu suliţa şi cornul lunii, spre stânga. Piesa este suberată11.
- oglindă din metal descoperită în mormântul 011002b038_CPL1_M20. Dimensiuni: d-76 mm, g-1,5 mm. Oglinda este de formă discoidală, uşor convexă, şi are pe margine un rând de perforaţii utilizate pentru fixarea ramei. În zona de fixare a mânerului, care era confecţionat, probabil, din lemn, oglinda este puţin deteriorată. Pe spate piesa este decorată cu două nervuri sub formă de cercuri concentrice. Materialul din care este confecţionat obiectul este un bronz care datorită oxidării are o culoare neagră-cenuşie şi un aspect mat. Deşi asemenea piese au apărut mai rar în cadrul inventarului funerar, acest tip de artefact nu este o descoperire singulară, existând analogii în cadrul celorlalte necropole cercetate până în prezent în zona Roşia Montană: Hop12, Corna-Tăul Cornei13, Ţarina (piese inedite).
- fibulă de bronz dalmatină, fragmentară (lungime= 4,5 cm), descoperită în mormântul 011002b002_CPL1_M2. Piesa este de tip ancoră, puternic profilată, cu corp arcuit, stare de conservare relativ bună (lipseşte resortul). Datare: jum. sec. II p. Chr (max. 170 p. Chr)14.
- mărgea de sticlă descoperită în mormântul 011002b038_CPL2_M26. Dimensiuni: diametru= 20 mm. Piesa este confecţionată dintr-o pastă de sticlă de culoare verde deschis şi are o formă aproximativ sferică, uşor aplatizată în zona orificiului de prindere, care este puţin excentric. Ca decor notăm impresiunile dispuse vertical pe întreaga circumferinţă a piesei.
- opaiţ monolychnis descoperit în mormântul 011002b067_CPL6_M76. Dimensiuni: lungime parţială= 70 mm, dd-51 mm, df-35 mm, înălţime= 25 mm. Opaiţul are o formă rotunjită, cu cioc scurt şi toarta în formă de palmetă15. Piesa este confecţionată dintr-o pastă semifină, supusă unei arderi oxidante din care a rezultat o culoare cărămizie închisă. Datare: sec. III - VI p. Chr.
- pandantiv-amuletă (talisman) descoperit în secţiunea 011002b040. Dimensiuni: lungime= 46 mm; greutate= 10 mm. Piesa este confecţionată din lut şi are forma unei baghete rotunde, îngroşată la un capăt şi subţiată la celălalt unde are şi o perforaţie pentru atârnare. Pandantivul reprezintă ceea ce este cunoscut sub denumirea de "ghioaga lui Hercules" (Herkuleskeule), amuletă cu rol apotropaic răspândită pe o vastă arie europeană. În Imperiul roman asemenea piese erau depuse în morminte de femei şi copii. Pandantivul este o raritate în Dacia, dar are câteva analogii: Potaissa, Dierna, Miercurea Sibiului. Notabil este faptul că aceste amulete sunt confecţionate, în general, din metal preţios sau din os. Deşi nu a fost descoperită într-un complex funerar, piesa noastră nu poate fi pusă decât în legătură cu necropola din Ţarina. În ceea ce priveşte cronologia piesei, remarcăm o datare târzie, dar largă a acestui tip de artefact (sec. III-VII)16. Toate piesele de inventar arheologic, cu excepţia monumentelor din piatră, sunt depozitate temporar la MCDR.
Noile cercetări arheologice realizate pe sectorul Ţarina în campania 2004, nu sunt în măsură să modifice în mod substanţial cronologia necropolei descoperite în acest punct. O serie de piese descoperite recent confirmă însă datarea largă a descoperirilor funerare-sec. II-III p. Chr. Printre piesele prelevate în cursul cercetărilor din acest an, există câteva obiecte care au şi o valoare cronologică relativă: două monede, o fibulă şi un opaiţ.
Cele două monede reprezintă doi denari de argint, primul emis în timpul domniei împăratului Hadrian, iar cel de-al doilea sub domnia lui Septimius Severus-Iulia Domna. În sens strict cronologic, limitele de emitere ale celor două monede ocupă intervalul dintre primul sfert al secolului al II-lea p. Chr. şi începutul secolului III p. Chr.
Cea de-a treia piesă este o fibulă dalmatină timpurie de tip ancoră. Datarea acestui tip de piesă nu depăşeşte al treilea sfert al secolului II p. Chr.
Ultima dintre piese este un opaiţ cu toartă în formă de palmetă. Analogiile acestui tip de opaiţ indică datarea sa într-un interval larg de timp, între secolele III-VI p. Chr17.
Desigur, toate obiectele aflate în discuţie au o valoare cronologică relativă, dar ele indică, în opinia noastră, o utilizare a necropolei din zona Ţarina încă din primele decenii după cucerirea Daciei şi până în secolul III p. Chr.
În ceea ce priveşte cronologia absolută nu a fost descoperit nici un artefact care să ofere o datare directă, iar probele de lemn prelevate în vederea analizei radiocarbon (C14) sunt în curs de prelucrare.
Cercetările efectuate în cursul campaniei din 2004 au îmbogăţit în mod semnificativ informaţiile cu privire la necropola romană din punctul Ţarina, contribuind la formarea unei imagini de ansamblu asupra acestui sit arheologic. A fost astfel mai bine precizată structurarea spaţială a necropolei din acest punct şi a fost confirmată încadrarea sa cronologică (sec. II-III). Piesele arheologice descoperite (monumente funerare, monede, obiecte de inventar funerar) au o importanţă deosebită, contribuind la sporirea cunoştinţelor despre coloniştii de la Alburnus Maior.
Sector MNIT
Cercetările arheologice de salvare din sectorul Ţarină, pe proprietatea Manta au fost reluate în campania din anul 2004 din data de 16 mai – 7 august, 25 septembrie - 22 octombrie când au fost deschise şi finalizate secţiunile 01 10 06F 021-076.
S.011006f021. 2 x 5 m. Adâncime -0,7 m. Solul vegetal are o grosime de 0,15 m, după care urmează lutul steril. Imediat sub glie, la o distanţă de 1 m de profilul nordic, a fost descoperit un coronament în formă de doi lei spate în spate. Nu s-a descoperit alt material arheologic.
S. 011006f024. 2 x 5 m. Adâncime -1,1 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,1 m, după care urmează un strat de depunere din pământ negru amestecat cu pietriş care are o grosime maximă de 0,4 m. pe profilul de N. Acest strat dispare la o distanţă de 4,55 m. faţă de acelaşi profil nordic. Sub acest strat apare lutul steril la -0,5 m.
S. 011006f026. 2 x 5 m. Adâncime -1,45 m. Stratul vegetal are o grosime maximă de 0,3 m. Urmează un strat de depunere format din pământ negru cu pietre care are grosimea maximă de 0,45 m. Sub acesta se găseşte un strat de pământ amestecat cu pietriş şi nisip care începe din capătul nordic al secţiunii, are o formă alveolară şi se opreşte în dreptul m. 2,25. Urmează un alt strat de depunere alcătuit din pământ negru care are o grosime maximă de 0,2 m. Nivelul antic are o grosime de 0,05 m. La adâncimea de -1,05 m am descoperit mormântul M.9.
S. 011006f027. 2 x 5 m. Adâncime -1,65 m. Stratul vegetal are o grosime maximă de 0,25 m, după care urmează un strat de pământ cu pietriş aluvionar cu o grosime maximă de 0,2 m. În acest strat au fost descoperite câteva fragmente de ceramică modernă atipică. Urmează un strat de depunere cu o grosime maximă de 0,9 m după care urmează solul steril.
S. 011006f028. 2 x 5 m. Adâncime -0,9 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,15 m. Urmează un strat de depunere alcătuit din pământ negru închis care are o grosime maximă de 0,6 m. Din dreptul m. 0,9 începe un strat de dărâmătură alcătuit din pietre de carieră care are o grosime maximă de 0,3 m. Sub acest strat apare lutul steril care, din cauza infiltrării apei, nu a fost surprins pe toată suprafaţa secţiunii.
S. 011006f029. 2 x 5 m. Adâncime -1,15 m. Stratul vegetal are o grosime maximă de 0,25 m. Urmează un strat de dărâmătură între m. 1 şi 6,2 alcătuit din pietre de carieră care are o grosime maximă de 0,35 m. Imediat sub glie, de la m 6,2 până la m 7,25, apare groapa de scoatere a unui zid roman (Z1), la care se mai păstrează doar un rând de asize de piatră din fundaţie pe o înălţime de maxim 0,25 m. Fundaţia zidului intră în solul steril pe o adâncime de 0,4 m. Între m. 8,5 şi 9,5 a fost surprinsă o altă groapă modernă.
S. 011006f030. 2 x 5 m. Adâncime -1,2 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,2 m. Sub acesta urmează un strat de dărâmătură cu o grosime maximă de 0,5 m. Din dreptul m. 6,2 apare groapa de scoatere a lui Z1 care porneşte imediat de sub glie. Această groapă are o adâncime maximă de -0,9 m, şi o lăţime de 1,1 m. Din Z1 se mai păstrează doar o asiză de pietre.
S. 011006f033. 2 x 10 m. Adâncime -1,25 m. Glia are o grosime maximă de 0,2 m. Urmează un strat de depunere care are grosimea între 0,2 şi 0,5 m. În această secţiune au fost descoperite două morminte M 7 şi M 8, care continuă în profilul estic, drept pentru care am deschis două casete. Prima casetă a fost deschisă între m. 8,9 şi m. 10 pentru a urmări mormântul M 7. Are dimensiunile de 1,1 x 1 m. A doua casetă a fost deschisă între m. 2,8 şi m. 5,1. Are dimensiunile de 2,3 x 1,3 m.
S. 011006f034. 2 x 10 m. Adâncime -1,1 m. Stratul vegetal are o grosime de 0,25 m. La m. 2,6, imediat sub glie, se afla o lentilă de pietriş şi nisip cu o grosime maximă de 0,2 m. Între m. 1,9 şi 2,6 la adâncimea de -0,6 m a fost descoperit un mormânt (M 5). Groapa mormântului are o adâncime de -0,3 m.
S. 011006f037. 2 x 15 m. Adâncime -1,15 m. Stratul vegetal are o grosime de 0,25 m după care urmează un strat de depunere cu o grosime maximă de 0,4 m. Între m. 2,6 şi 3,75 avem o groapă modernă care începe la -0,2 m de la nivelul actual al solului şi merge până la -0,85 m. În dreptul m. 2,8 şi la 1,3 m de profilul sudic, la adâncimea de -0,25 m a apărut un fragment de postament semirotund care intră în profilul nordic 0,15 m. Pentru această am deschis o casetă între m. 2,25-2,45 cu lăţimea de 0,5 m. La m. 1,1 şi la 0,4 m de profilul nordic apare groapa unui mormânt orientat NE-SV la o adâncime de -0,9 m. Groapa are o lungime de 1,5 m, o lăţime de 0,7 m şi adâncimea de -0,25 m.
S. 011006f038. 2 x 15 m. Adâncime -1,2 m. Stratul vegetal are o grosime de 0,15 m după care urmează un strat de depunere negru cu pietre cu o grosime maximă de 0,45 m. Sub acest strat se află lutul steril. La m. 13,2 şi la 0,7 m de profilul estic, la adâncimea de -0,3 m a fost descoperit un altar. De la m. 0 până la m. 4,2 se găseşte un strat de dărâmătură din pietre. În dreptul m. 2,75, la adâncimea de -0,15 m, imediat sub glie, apare groapa de scoatere a unui zid (Z 1) care are o grosime de 1,4 m şi merge până la adâncimea de -0,65 m. Din zidul propriu zis se mai păstrează la adâncimea de -0,8 m doar câteva asize de piatră pe o înălţime de 0,2 m, care încep în dreptul m. 2,1, zidul având o grosime maximă de 1,2 m.
S. 011006f039. 2 x 15 m. Adâncime -1,3 m. Stratul vegetal are o grosime de 0,15 m după care urmează un strat negru de depunere cu pietre cu o grosime maximă de 0,4 m. Între m. 1,3 şi 6,1 avem un strat de dărâmătură care apare imediat sub glie. La m. 14,85 şi la 0,55 m de profilul estic a fost descoperit un altar extrem de corodat. Un alt fragment de altar a fost descoperit în dreptul m. 12,6 şi la 0,8 m de profilul estic. Un al treilea fragment de altar a fost descoperit la m. 9,3 şi la 0,9 m de profilul estic. În dreptul m. 2,9 apare groapa de scoatere a unui zid (Z 1) la adâncimea de –0,45 m. Groapa are o grosime de 0,8 m. Din zid s-a păstrat practic doar fundaţia care apare la adâncimea de -0,9 m şi are o înălţime păstrată de 0,2-0,25 m.
S. 011006f040. 2 x 20 m. Adâncime -0,85 m. Glia are o grosime de 0,25 m. Pe profilul estic între m. 3,3-3,6 apare un aliniament de pietre (pe profilul vestic acest aliniament se află între m. 4,4-4,7). În acest aliniament apare un fragment de mulură refolosit. Între m 5,3-6,1 avem un bloc în formă de L (88 x 35/80 x 40 cm cu o grosime de 25 cm.). La 0,05 m de acesta apare un alt bloc cu dimensiunile de 50 x 130 x 25 cm. Între m. 6,8-8,2 la adâncimea de -0,45 m avem un canal modern umplut cu nisip şi pietriş fin după care urmează solul steril.
S. 011006f041. 4 x 4 m. Adâncime -0,75 m. Stratul vegetal are o grosime de maxim 0,15 m, urmează un strat de dărâmătură cu o grosime maximă de 65 cm. lângă profilul de nord. Această dărâmătură provine probabil din demolarea lui Z1. După această dărâmătura care se întinde în toata suprafaţa urmează solul steril
S. 011006f043. 2 x 15 m. Adâncime -1,05 m. Stratul vegetal are o grosime maximă de 0,25 m. Urmează un strat de depunere cu o grosime de maxim 0,3 cm. Între m 0,95 şi m 2 pe profilul estic şi de la m 0, până la m 2 la o distanţă de 0,1 m. de profilul vestic apare o aglomerare de pietre cu o grosime maximă de 0,3 m. Imediat sub glie, între m. 8,6-12,4, au fost descoperite mai multe fragmente ale unui ansamblu funerar constând dintr-un leu pe semicoloană, câteva fragmente dintr-un medalion funerar, precum şi fragmente din corpul unui monument în formă de altar. Între m. 11 şi 13 se află câteva fragmente de stâncă care ies din profilul estic pe o distanţă de 1,3 m.
S. 011006f044. 2 x 15 m. Adâncime -1,1 m. Am deschis această secţiune paralelă cu 011006F043 (cu un martor de 0,2 m între ele care ulterior a fost desfiinţat) pentru a identifica eventuala poziţie a fragmentelor arhitectonice descoperite în secţiunea amintită mai sus. După glie care are o grosime maximă de 0,25 m, urmează un strat de depunere de 0,2 m. Între m. 0,1 şi 2,1 pe profilul vestic şi 0,9 şi 2 pe profilul estic apare imediat sub glie o aglomerare neregulată de pietre cu o grosime de maxim 0,4 m. O altă asemenea aglomerare de pietre apare între m. 3,7-5,6 pe profilul vestic şi aproximativ aceeaşi distanţă pe profilul estic. Are o grosime maximă de 0,45 m şi este situată imediat sub glie. În dreptul m. 10,1 a apărut ieşind din profil un coronament paralelipipedic de la un monument în formă de altar funerar de la care provin şi fragmentele din corpul de altar descoperite în secţiunea 043. În spatele acestui coronament funerar continuă stânca surprinsă în secţiunea 043 care ar fi putut fi folosită ca postament pentru un monument funerar.
S. 011006f045. 2 x 5 m. Adâncime -1,45 m. Glia are o grosime maximă de 0,2 m. Urmează un strat de depunere din pământ negru cu o grosime de 0,5 m. În acest strat se află la adâncimea de -0,4 m de la nivelul actual al solului, din dreptul m. 4 până la capătul secţiunii un strat de pietre amestecat cu pietriş cu o grosime maximă de 0,1 m.
S. 011006f046. 2 x 6 m. Adâncime -0,9 m. Glia are o grosime maximă de 0,2 m după care urmează un strat de depunere de 0,1-0,25 m. În această secţiune au fost descoperite două morminte M 11 şi M 12 care intră în profilul estic. Prin urmare din dreptul m. 3,7 până în dreptul m. 6 am deschis o casetă cu dimensiunile de 2,3 x 0,5 m pentru a săpa mormintele.
011006f048. 2 x 15 m. Adâncime -2 m. Glia are o grosime maximă de 0,3 m, după care urmează un strat de depunere cu o grosime maximă de 0,4 m. Din dreptul m. 10,7 până la capătul secţiunii apare sub acest strat de depuneri, un strat de pământ cu pietriş. Urmează lutul steril.
011006f049. 2 x 5 m. Adâncime -1,7 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,3 m după care urmează un strat de depunere compus din pământ negru cu o grosime maximă de 0,75 m în partea de N a secţiunii. În această secţiune a fost descoperit mormântul M 13.
011006f050. 2 x 5 m. Adâncime -1,4 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,4 m, după care urmează un strat de depunere din pământ negru cu o grosime maximă de 0,35 m. Pe lutul steril a fost identificată o dungă de arsura care intra în profilul de vest. Iniţial am presupus că este un mormânt drept pentru care între m. 2,9-3,3 am deschis o casetă cu dimensiunile de 0,4 x 0,6 m. Această presupunere nu s-a adeverit, urma aceasta de arsură dispare ea având doar o grosime de aproximativ 0,05 m, o lăţime de 0,1 m şi o lungime de cca. 0,7 m.
011006f051. 2 x 7,5 m. Adâncime -1,65 m. Am deschis această secţiune la V de secţiunea 011006F043, pentru a surprinde alte fragmente arhitectonice descoperite în secţiunea 043 şi a lămuri, eventual, provenienţa acestora. A apărut mormântul M 14, între m. 1,05 şi 1,6. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,25 m, urmează un strat de depunere cu o grosime maximă de 0,55 m alcătuit din pământ maro închis cu fragmente de pietre. Urmează lutul steril.
011006f052. 2 x 10 m. Adâncime -1,4 m. Am deschis această secţiune între secţiunile 011006F 030 şi 011006F 039 pentru a surprinde ductul zidului Z1. Solul vegetal are o grosime de maxim 0,15 m, urmează un strat de depunere şi dărâmătură (grosime maximă 0,35 m) care este tăiat din dreptul m. 2,9 până în dreptul m. 4 de groapa de implantare a lui Z1. Groapa are o adâncime maximă de -0,9 m, din Z 1 s-a păstrat doar o asiză de pietre de carieră. Groapa de scoatere a lui Z 1 intra în solul steril pe o adâncime maximă de 0,85 m. Din păcate, datorită ploilor torenţiale, secţiunea s-a umplut de apă iar profilurile s-au surpat.
011006f053. 2 x 5 m. Adâncime -1,45 m. Stratul vegetal are o grosime maximă de 0,2 m după care urmează un strat de dărâmătură care are o grosime maximă de 0,4 m. De la m. 0,7 până la m. 2 se află un alt strat de dărâmătură. Între m. 1,9-2,8, imediat sub glie, apare groapa de scoatere a lui Z1 care are o adâncime de -0,9 m; din zid se mai păstrează practic doar două rânduri de asize de piatră cu o grosime de 0,3 m.
011006f054. 2 x 5 m. Adâncime -1,1 m. Secţiunea a fost deschisă pentru a se urmări traiectul lui Z1. Groapa de scoatere a acestuia apare în dreptul m. 2,1 şi continuă la partea superioară până în dreptul m. 3,1. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,3 m, urmează un strat de dărâmătură alcătuit din pietriş şi pietre de carieră cu o grosime maximă de 0,45 m. Din dreptul m. 0,8 până din dreptul gropii de scoatere a zidului se afla un strat de depunere cu o grosime maximă de 0,3 m. Groapa de scoatere a zidului are o adâncime maximă de -0,95 m
011006f055. 2 x 7 m. Adâncime -1,3 m. Deschisă la sud de secţiunea 011006F051. Stratul vegetal are o grosime maximă de 0,25 m, urmează un strat de depunere alcătuit din pământ maro închis care are o grosime maximă de 0,4 m. Sub acest strat se găseşte un strat de pământ negru închis cu pigmenţi de arsură, dar fără material arheologic (grosime maximă 0,55 m). Pe acest strat se află o platformă de pietre cu dimensiunile de aproximativ 1,7 x 1,5 m. Urmează solul steril.
011006f056. 3,5x5m. Adâncime -1,05 m. Secţiunea a fost deschisă la V de 011006F054 pentru a urmări ductul zidului Z1. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,1 m. Urmează un strat din pământ negru închis cu o grosime maximă de 0,4 m. Groapa de scoatere a lui Z1 apare din dreptul m. 1,2 şi merge până în dreptul m. 3,38, are o adâncime maximă de -0,6 m. Din Z1 s-a mai păstrat doar o asiză de pietre. În această secţiune Z 1 se închide cu Z2 în partea de N, ele fiind contemporane. Z2 intră în profilul de N în dreptul m. 1,5 şi are o grosime de 1 m. Şi din Z2 s-a mai păstrat doar o asiză de pietre. Pe profilul de N situaţia se prezintă în felul următor: stratul vegetal are o grosime maximă de 0,15 m, urmează un strat de depunere cu o grosime maximă de 0,5 m, după care urmează solul steril. Groapa de scoatere a lui Z2 în partea de V începe imediat sub solul vegetal. Din dreptul m. 2,5 până în dreptul m. 0 această groapă de scoatere este acoperită de un strat de depunere.
011006f057. 2 x 10 m. Adâncime -1,2 m. Deschisă în prelungirea secţiunii 011006F048, pentru a lămuri provenienţa fragmentelor arhitectonice descoperite în secţiunea 011006F040. Nu am descoperit alte fragmente arhitectonice. Glia are o grosime maximă de 0,4 m după care urmează solul steril.
011006f059. 1,5 x 15 m. Adâncime -1,3 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,15 m, urmează un strat de depunere cu o grosime maximă de 0,4 m. Din dreptul m. 1,5 până în dreptul m. 5,5 apare o groapă modernă cu o adâncime maximă de -0,8 m, alcătuită din pământ negru cu fragmente de ţiglă şi pământ ars. Datorită infiltrării apei nu am putut săpa integral această groapă. În dreptul m. 9,05 până în dreptul m. 10,75 avem o denivelare naturală care a fost umplută cu pământ negru închis. Iniţial am crezut că ar putea fi vorba de un mormânt drept pentru care am deschis două casete la E (0,7 x 1,3 m) şi la V (0,8 x 1,3 m). Nu am descoperit insă nici o urmă de arsură sau indicii că ar putea fi vorba de un mormânt.
011006f060. 5,3 x 4 m. Adâncime -1,25 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,1 m. Urmează un strat alcătuit din pământ negru maroniu cu o grosime de maxim 0,45 m. Din dreptul m. 0 până în dreptul m. 2,65 urmează un strat de demolare-dărâmătură care continuă din S 041 care demolează şi Z1. Din acesta s-a mai păstrat doar două asize de piatră care se află la adâncimea maximă de 0,85 m. Pe profilul estic marginea lui Z1 se conturează în dreptul m. 1 şi are o grosime de 1 m.
011006f063. 2 x 7 m. Adâncime -2,05 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,2 m urmează un strat alcătuit din pământ maro închis care are o grosime de 0,4 m lângă profilul sudic şi dispare în dreptul m. 3,75. Sub acesta urmează o dărâmătură cu o grosime de 0,5 m care se întinde pe toată suprafaţa secţiunii şi continuă şi în secţiunile 064 şi 070. Urmează un strat cu o grosime de 0,2 cm alcătuit din pământ negru închis.
011006f064. 2 x 9 m. Adâncime -1,05 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,15 m. Urmează un strat de depunere maro deschis cu o grosime maximă de 0,5 m. De la m. 0 până în dreptul m. 3,2 avem un strat de dărâmătură alcătuit din pietre de carieră gros de aproximativ 0,2 m. Sub acest strat, din dreptul m. 0 până în dreptul m. patru se găseşte un strat alcătuit din pământ negru cu pigmenţi de cărămidă şi arsură cu o grosime de 0,2 m. Urmează solul steril. Lipit de profilul estic, la adâncimea de -0,8 m apare M18.
011006f065. 4,5 x 9 m. Adâncime -1,45 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,2 m, după care urmează un strat de depunere-dărâmătură alcătuit din pământ maro deschis cu pietre. În colţul nord-estic al secţiunii, la adâncimea de -0,4 m. apare M 10. În colţul nord-vestic, la adâncimea de -0,2 m şi la o distanţă de 0,15 m de profilul vestic apare un fragment arhitectonic în formă de con de pin.
011006f066. 1,5 x 12 m. Adâncime -1,25 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,15 m, după care urmează un strat de depunere cu o grosime de 0,75 m. În această secţiune au fost descoperite două morminte, M15 şi M16. Primul mormânt M15 apare la adâncimea de -0,55 m şi intră în profilul vestic, drept pentru care am deschis o casetă cu dimensiunile de 2,5 x 1,2 m din dreptul m. 3,1. Al doilea mormânt apare la adâncimea de -0,6 m. marginea sudică a acestuia se afla la 1,8 m faţă de profilul de S. În partea de N a secţiunii, începând cu m. 9,5 apare stânca nativă. La 0,1 m de profilul estic în dreptul m. 9,8 au apărut la baza stratului de depunere, un opaiţ, drept pentru care am mai deschis o casetă înspre est în partea de N a secţiunii începând cu m. 9. Această casetă are dimensiunile de 3 x 2 m.
011006f067. 1,5 x 10 m. Adâncime -1 m. Solul vegetal are o grosime de 0,15 m. Urmează un strat de depunere cu o grosime maximă de 0,4 m. Din dreptul m. 8,1 sub acest strat avem un strat de nisip cu pietriş cu o grosime de 0,15 m. Urmează un alt strat de pământ negru care porneşte din dreptul m. 3,5. În această secţiune apare m. 17 care continuă în profilul vestic, drept pentru care am deschis o casetă de la m. 7,15 cu dimensiunile de 1,8 x 1,2 m.
011006f068. 2 x 10 m. Adâncime -2,5 m. Solul vegetal are o grosime de 0,25 m. De la m. 0 până m. 4,25 avem o groapă modernă umplută cu pământ negru şi fragmente de ţigle şi cărămizi. Această groapă este tăiată de o altă groapă modernă din dreptul m. 4. Cea de-a două groapă modernă este umplută cu pământ maro închis şi pietre. Are o formă alveolară cu o adâncime maximă de 0,7 m şi se termină în dreptul m. 8,35 unde se mărgineşte cu un strat de umplutură alcătuit din pământ maro cu pietre cu o grosime de 0,2 m. În interiorul celei de a două gropi la adâncimea de -0,3 m. În dreptul m. 5,6 a fost descoperită o acvilă sculptată pe un bloc de calcar.
011006f071. 4,5 x 7 m. Adâncime -0,9 m. Deschisă la N de 056 pentru a urmări traiectul lui Z2. Solul vegetal are o grosime de 0,15 m după care urmează solul steril. În dreptul m. 4,9 apare groapa de scoatere a lui Z2 care are o lăţime maximă de 1,2 şi o adâncime de -0,6 m. Din zidul propriu zis se mai păstrează o asiză de pietre. Zidul a fost surprins înspre N pe o lungime de 4,45 m după care se termină brusc.
011006f072. 5 x 5 m. Adâncime -1,3 m. Deschisă la V de 011006F068 pentru a urmări existentă unor alte fragmente arhitectonice, ţinând cont de faptul că în secţiunea mai sus amintită s-a descoperit o acvilă. Solul vegetal are o grosime de maxim 0,15 m, după care urmează un strat alcătuit din pământ maro deschis cu o grosime de 0,4 m. Sub acest strat avem un strat cu o grosime de 0,5 m compus din pământ negru închis. Urmează lutul steril.
011006f073. 1,5 x 10 m. Adâncime -1,05 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,15 m, după care urmează un strat de depunere alcătuit din pământ maro închis care are o grosime de 0,25 m. În dreptul m. 5,25 apare un mormânt M 19 care intră în profilul vestic, motiv pentru care am deschis o casetă cu dimensiunile de 2,5 x 2,5 m.
011006f075. 1,5 x 10 m. Adâncime -1,15 m. Solul vegetal are o grosime maximă de 0,15 m, după care urmează un strat alcătuit din pământ negru închis cu o grosime maximă de 0,5 m. În dreptul m. 0,1 apare la adâncimea de -0,3 m mormântul M 20.
011006f076. 1,5 x 3,5 m. Adâncime -1,1 m. Solul vegetal are o grosime de 0,1 m, urmează un strat de dărâmătură (pietre de carieră) şi depunere (pământ maro deschis) cu o grosime maximă de 0,4 m, după care urmează solul steril.
011006fi. 11 x 10 m. Adâncime -1,75 m. Pentru a surprinde întreaga incintă funerară au fost desfiinţaţi martorii de pe axa N-S şi E-V dintre secţiunile 011006f013, 014, 016, 017 şi 018 trasate în campania 2003 obţinându-se suprafaţa 011006fi. Zidul incintei apare la adâncimea de -0,5 m de la nivelul actual al solului. Zidul este păstrat cel mai bine pe latura de N unde are o înălţime maximă de 0,6 m. Lăţimea zidului este de 0,7 m. Incinta are o formă rectangulară cu latura de N de 6,25 m, latura de S de 5,6 m, latura de V 7,2 m. iar latura de E 6,85 m. Au fost descoperite 20 de piese arhitectonice care acopereau probabil zidurile incintei, care au în profil o formă triunghiulară, lăţimea lor fiind intre 55-60 cm. Lungimea acestor piese variază, cel mai lung are 125 cm. În interiorul incintei a fost descoperit un mormânt de incineraţie orientat aproximativ E-V.
Au fost descoperite 17 morminte de incineraţie:
M5 (S. 011006f034) Dimensiuni: 1,8 x 0,6 m. Apare la -0,6 m. între m. 1,8-2,6. Mormântul s-a conturat relativ uşor datorită urmelor de cărbune de pe pereţii gropii. Pereţii sunt foarte slab şi doar sporadic înroşiţi. Groapa are o formă ovală şi adâncimea de -0,3 m. Inventar: o buză de vas, un fragment de fund de vas şi o monedă ilizibilă.
M6 (S. 011006f037) Dimensiuni: 1,5 x 0,85 m. Apare între m. 0,05-1,1 la adâncimea de -0,9 m. Mormântul este orientat NE-SV, se conturează destul de greu datorită faptului că sunt urme foarte slabe de cărbune iar pereţii sunt extrem de puţin şi doar pe alocuri înroşiţi. Groapa mormântului are o formă ovală şi o adâncime de -0,35 m. Fără inventar.
M7. (S. 011006f033) Dimensiuni 2 x 0,65 m. Apare între m. 9,05-9,7. Groapa mormântului apare la –0,6 m, are o formă dreptunghiulară şi o adâncime de -0,5. Pereţii gropii se delimitează clar datorită urmelor puternice de cărbune, totuşi pereţii sunt foarte slab înroşiţi. Groapa mormântului s-a conturat foarte uşor datorită arsurii de pe marginile ei şi cărbunelui şi este orientat E-V. Inventar: un opaiţ, două ulcioare fragmentare, un opaiţ fragmentar.
M8. (S. 011006f033) Dimensiuni 1,7 x 0,6 m. Apare între m. 4,2-4,8. Mormântul se delimitează foarte clar datorită urmelor de cărbune. Groapa mormântului apare la -0,7 m, are o formă dreptunghiulară, este orientată N-S şi are o adâncime de -0,5 m. Pereţii sunt foarte slab şi parţial înroşiţi. Inventar: un opaiţ fragmentar, un opaiţ întreg, trei ulcioare fragmentare.
M9. (S. 011006f026) Dimensiuni 1,45 x 0,8. Apare între m. 2,7-3,5 la adâncimea de -1,05 m. Groapa mormântului s-a conturat foarte uşor datorită arsurii de pe marginile ei şi cărbunelui, are o formă neregulată şi este orientat E-V. Adâncimea gropii este de -0,15 m. Inventar: un ulcior fragmentar, două ulcioare întregi.
M10 (S. 011006f065) Dimensiuni 1,9 x 0,75. Apare între m. 9-9,95 la adâncimea de -0,4 m. Mormântul este orientat E-V iar groapa lui are o adâncime de -0,35 m. A fost destul de uşor de identificat datorită faptului că pereţii gropii au fost înroşiţi şi datorită urmelor de cărbune. Latura de E se află la o distanţă de 0,1 m de profilul estic. Inventar: un opaiţ fragmentar, două ulcioare fragmentare.
M11 (S. 011006f046) Dimensiuni 1,45 x 1,4. Apare între m. 5,05-5,75 la adâncimea de –0,35 m. Mormântul are o formă dreptunghiulară, este orientat E-V şi are o adâncime de -0,25 m. Se conturează destul de uşor datorită urmelor de cărbune şi arsură de pe pereţii gropii. Inventar: un opaiţ fragmentar, un fund de vas fragmentar şi un bol fragmentar.
M12 (S. 011006f046) Dimensiuni 1,75 x 0,6. Apare între m. 3,55-4,8 la adâncimea de –0,45 m. Mormântul s-a conturat destul de uşor, are o formă dreptunghiulară, este orientat NE-SV iar groapa acestuia are o adâncime de -0,45 m. Inventar: un ulcior fragmentar.
M13 (S. 011006f049) Dimensiuni 1,3 x 0,75. Apare între m. 1,8-2,55 la adâncimea de -0,6 m. Mormântul se conturează destul de greu datorită faptului că groapa nu are pereţii înroşiţi şi sunt destul de slabe urme de cărbune. Groapa are o formă dreptunghiulară, este orientată E-V şi are o adâncime de -0,2 m. Inventar: un ulcior fragmentar.
M14 (S. 011006f051) Dimensiuni 1,2 x 0,6. Apare între m. 1,05 x 1,6 la adâncimea de -0,6 m. Mormântul se conturează destul de greu datorită faptului că groapa nu are pereţii înroşiţi şi sunt destul de slabe urme de cărbune. Groapa are o formă dreptunghiulară, este orientată E-V şi are o adâncime de -0,2 m. Inventar: un ulcior fragmentar, un fund de vas.
M15 (S. 011006f066) Dimensiuni 2 x 0,9 m. Apare între m. 3,80-5,7, la adâncimea de -0,55 m. Mormântul are o formă neregulată, s-a conturat destul de greu, este orientat NV-SE. În interiorul gropii s-au descoperit destul de puţine urme de arsură iar pereţii sunt doar pe alocuri înroşiţi. Groapa are o adâncime de -0,15 m. Inventar: un cercel de aur.
M16 (S. 011006f066) Dimensiuni 1,7 x 0,7. Apare între m. 1,8-3, la adâncimea de -0,6 m. Mormântul s-a conturat relativ uşor datorită urmelor de cărbune de pe pereţii gropii, este orientat NV-SE, iar groapa lui s-a păstrat pe o adâncime de doar -0,1 m. Pereţii gropii nu sunt înroşiţi. Inventar: o monedă bronz.
M17 (S. 011006f067) Dimensiuni 1,6 x 1,1 m. Apare între m. 7,2-8,75 la adâncimea de -0,95. Mormântul are orientarea E-V şi are în plan o formă piriformă, cu partea alungită orientată spre V. Groapa mormântului are o adâncime de -0,25 m. Nu a fost descoperit un strat puternic de arsură iar pereţii gropii au fost doar slab înroşiţi. Fără inventar.
M18 (S. 011006f064) Dimensiuni 0,95 x 0,6 m. Apare la adâncimea de -0,8 m. Mormântul se conturează destul de greu datorită faptului că groapa nu are pereţii înroşiţi şi sunt destul de slabe urme de cărbune. Groapa are o formă dreptunghiulară, este orientată E-V şi are o adâncime de 0,2 m. Inventar: două opaiţe fragmentare.
M19 (S. 011006f073) Dimensiuni 1,85 x 0,8 m. Apare între m. 5,5-7,15 la adâncimea de -0,45. Mormântul s-a conturat destul de bine datorită cărbunelui şi urmelor de arsură. Are o formă alungită fiind orientat NE-SV. Groapa mormântului are o adâncime maximă de 0,15 m. Inventar: două fragmente de ulcioare, un fragment opaiţ.
M20 (S. 011006f075) Dimensiuni: diametrul 0,7 m. Apare între m. 0,1-0,8 la adâncimea de -0,3 m. Groapa mormântului s-a conturat destul de greu, are o formă aproape rotundă şi are adâncimea de -0,2 m. S-au descoperit foarte puţini pigmenţi de cărbune, fără a fi înroşiţi pereţii. Inventar: o monedă bronz, două fragmente bronz, un bol din pastă neagră.
Mi (S. 011006fi) Dimensiuni 1,2 x 0,7 m. Apare la adâncimea de -1,25 m. Mormântul este situat la 1,4 m. faţă de latura de N a zidului incintei, la 3,6 faţă de latura de S a incintei, la 1,55 faţă de latura de V şi la 2 m. faţă de latura de E. El are o formă rectangulară cu latura de N şi S de 1,2 m, latura de V de 0,75 m. iar cea de E 0,6 m. Pereţii gropii mormântului sunt înroşiţi şi acoperiţi cu un strat de cărbune de 0,02-0,03 m iar pe fundul gropii avem un strat de cărbune cu o grosime de 0,1-0,15 m. În acest strat de pe fundul gropii au fost descoperite urme de lemn. Deasupra acestui strat groapa mormântului a fost umpluta cu lut galben în care sunt două lentile din lut ars roşiatic cu o grosime maximă de 0,1 m şi o lungime maximă de 0,12 m. Deasupra mormântului se află un strat de 0,02-0,05 m de pământ negru. Fără inventar.
În următoarele secţiuni nu au fost descoperite urme arheologice, după stratul vegetal urmează solul steril: S. 011006f022. 2 x 5 m. S. 011006f023. 2 x 5 m. S. 011006f025. 2 x 5 m. S. 011006f031. 2 x 5 m. S. 011006f032. 2 x 10 m. S. 011006f035. 2 x 10 m. S. 011006f036. 2 x 10 m. S. 011006f042. 2 x 10 m. S. 011006f047. 2 x 10 m. S. 011006f058. 2 x 10 m. S. 011006f061. 1,5 x 10 m. S. 011006f062. 2 x 9 m. S.11006f070. 2 x 9 m. S. 011006f074. 1,5 x 10 m.
Sector MNUAI
În intervalul 1 iunie-22 octombrie 2004 colectivul MNUAI a derulat la Roşia Montană (jud. Alba) o nouă campanie de investigaţii arheologice din cadrul Programului Naţional de Cercetare Alburnus Maior. Instituţia noastră şi-a concentrat atenţia asupra perimetrului situat pe latura de SV a Ţarinei, în vecinătatea punctului Kapolna sondat arheologic în anul 2000 şi cercetat exhaustiv în anul 2003, respectiv, unde au fost descoperite două morminte de incineraţie aparţinând epocii romane (sec. II-III), morminte ce indicau extinderea necropolei antice de pe Ţarina dincolo de incinta cimitirului romano-catolic existent aici de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Sectorul cercetat de MNUAI ni se prezintă ca o zonă de deal, cu pante domoale dar şi cu masive intervenţii antropice care conferă acestui spaţiu imaginea unui teren terasat, întrerupt din loc în loc de văioage şi sisteme de canale colmatate acum, dar care făceau legătura între salba de tăuri realizată în sec. XVIII-XIX, pe masivul Ţarina, ca de altfel în toată aria Roşiei Montane. Starea de conservare a sitului arheologic (necropola romană) este precară, având în vedere compoziţia chimică a solului care a determinat afecţiuni ale materialelor arheologice din inventarul funerar, dar şi intervenţiile antropice din perioadele următoare epocii romane, până în zilele noastre. Situl se înscrie în zona mai vastă, protejată din punct de vedere arheologic, menţionată în lista monumentelor istorice şi siturilor arheologice.
Obiectivul cercetării arheologice: delimitarea zonei funerare de epocă romană, şi identificarea celorlalte intervenţii antropice din sec. XVIII-XIX; cercetare arheologică în vederea stabilirii potenţialului arheologic al zonei şi, eventual, pentru acordarea descărcării de sarcină arheologică.
Stratigrafia generală a sectorului. Din punct de vedere stratigrafic, sectorul cercetat de MNUAI în campania 2004 nu prezintă o stratigrafie complexă, locuirea modernă şi intervenţiile antropice din sec. XIX-XX au afectat destul de mult spaţiul funerar de epocă romană. În fapt, sub un nivel vegetal de cca. 0,15-0,2 m, se plasează un nivel în care au fost descoperite mormintele romane, fără alte urme de locuire de epocă romană, şi punctual suprapus sau afectat de complexele de locuire de epocă modernă. Gropile mormintelor romane de incineraţie coboară în sterilul geologic, cu adâncimi variabile cuprinse între 0,2-0,6 m.
Stratigrafia verticală a acestui sector nu ridică probleme majore, iar stratigrafia orizontală permite observarea unor zonificări în cadrul zonei de dezvoltare a necropolei. Astfel, după cum se poate observa şi din planul topografic Stereo 70, repartiţia pe orizontală a mormintelor în sectorul cercetat, demonstrează existenţa a două zone mai importante de amplasament a acestora, una plasată în imediata apropiere a zonei cercetate anul trecut (lângă zidul de piatră ce delimitează perimetrul cunoscut sub numele de Kapolna), cealaltă pe zona mai plană dinspre V, spre buza terasei a doua a văii Foieşului. De asemenea, un alt mic grup de morminte se plasează pe latura stângă a văioagei ce coboară dinspre Kapolna şi care este posibil să fie un canal colmatat, parte din sistemul de canale şi şanţuri de circulaţie a apei de la un tău la altul, pentru a asigura funcţionarea instalaţiilor de şteampuri ale perioadei sec. XIX-XX.
În campania arheologică 2004, echipa coordonată de MNUAI a realizat un număr de 66 unităţi de săpătură (secţiuni şi suprafeţe), dintre care un număr de 20 sunt fără complexe arheologice, şi în acestea stratigrafia permite constatarea că nu există nici nivele concludente de epocă romană ori de epocă modernă (singurele perioade atestate cu descoperiri în acest punct). În restul secţiunilor şi suprafeţelor cercetate au fost descoperite un număr total de 79 complexe arheologice, respectiv este vorba de descoperirea a 75 morminte romane de incineraţie şi 4 complexe arheologice de epocă modernă de dimensiuni mai ample (este vorba de trei locuinţe şi un canal de circulaţie a apei).
În ce priveşte repartiţia în teren a descoperirilor arheologice, pentru descoperirile funerare de epocă romană s-a constatat o grupare pe trei zone în cadrul spaţiului cercetat. O zonă, mai accidentată pe teren, în care sunt grupate mormintele cu groapa arsă ritual şi cu inventare semnificative, plasată imediat la VSV de zidul de piatră ce delimitează perimetrul Kapolnei şi pe latura dreaptă a văioagei colmatate acum, care coboară pe proprietatea bisericii romano-catolice aşa cum se poate ea observa din ridicarea topografică prezentată în partea grafică ce însoţeşte raportul; această primă zonă este afectată parţial de complexele de locuire de epocă modernă, care uneori au suprapus morminte de epocă romană. O a doua zonă, mai plană, care se extinde spre marginea terasei a doua a văii Roşiei (pe care sunt amplasate de fapt cercetările noastre), cuprinde un grup mare de morminte care sunt caracterizate de gropi simple, fără ardere rituală şi cu inventare mai sărăcăcioase; această zonă este mai puţin afectată de locuirea de epocă modernă. Cea de-a treia zonă se plasează pe latura stângă a văioagei sus-amintite care coboară dinspre Kapolna, fiind caracterizată de un grup mai mic de morminte, cu groapa simplă, fără ardere rituală a gropii; aici apare foarte sus nivelul geologic-o rocă foarte dură, care, în general, nu a fost preferată pentru a fi săpate gropile mormintelor romane.
În afara acestor zone cu concentrare de potenţial arheologic, s-a putut observa prin secţiunile de verificare care au fost realizate că nu mai apar morminte romane de incineraţie, de asemenea materialul arheologic de factură modernă apare sporadic, nemaifiind vorba de complexe arheologice, fapt care ne-a determinat să ne concentrăm atenţia pe cercetarea, pe cât posibil exhaustivă a zonelor cu potenţial arheologic semnificativ.
După cum se poate observa, la analiza materialului arheologic şi din observaţiile de teren aferente, pentru sectorul necropolei romane de pe Ţarina, cercetat de MNUAI în campaniile 2003-2004, ritul de înmormântare utilizat de comunităţile coloniştilor illiro-dalmatini este şi aici în exclusivitate cel al incineraţiei, cu arderea defuncţilor la ustrinum, şi depunerea lor ulterioară în gropi. În ce priveşte amenajările funerare care se includ în manifestările de rit şi ritual funerar, se poate spune că majoritatea defuncţilor incineraţi la rugul funerar, au fost depuşi ulterior (resturile acestora) în gropi simple, de formă rectangulară, împreună cu resturi de la ofrandele aduse – fie ceramică fragmentară, vase de sticlă, obiecte de podoabă sau de uz comun, uneori şi monede (obolul pentru Charon) etc; un caz aparte îl constituie mormintele (relativ puţine) care prezintă groapa arsă ritual, care prezintă o cantitate mult mai mare de arsură, precum şi de elemente de inventar, depuse drept ofrandă; de asemenea, tot puţine la număr sunt şi situaţiile în care mormintele au presupus amenajări de piatră – doar câteva sunt acoperite cu un strat de piatră măruntă, (aici amintim şi o situaţie interesantă – la M.45 în stratul de piatră depus peste groapa rectangulară a mormântului se regăsesc şi două mojare paralelipipedice din piatră, în legătură directă cu activitatea de minerit a defuncţilor), în timp ce altele, multe la număr, prezintă bolovani mai mari sau mai mici pe zona de contur a gropii mormântului, îndeosebi pe colţurile acesteia.
Similitudinea ritului şi ritualului funerar, cu cel sesizat deja la Alburnus Maior are analogii şi în privinţa inventarului arheologic păstrat într-o stare de conservare mai mult sau mai puţin satisfăcătoare.
Predominantă se dovedeşte a fi ceramica de factură provincială executată în ateliere locale bănuite de noi, dar nedepistate până acum (ne referim desigur la instalaţii-cuptoare de olari). Se remarcă câteva ulcioare cu toartă, apoi vase-afumătoare (turibulum) cu buza mai mult sau mai puţin drepte (uneori cu decor realizat înainte de ardere), opaiţe întregi sau fragmentare (trei dintre ele prezintă ştampila FORTIS), dar şi alte forme sunt reprezentate (oale, căni, castroane, străchini, pahare), toată ceramica fiind realizată la roată. Nelipsite sunt vasele din sticlă – unguentaria –, interesantă fiind şi o baghetă de sticlă, descoperită acum.
Două piese din metal sunt demne a fi semnalate; este vorba de oglinzi (speculum), realizate din aliaj de bronz, în formă de disc, fără mâner, aparţinând după toate probabilităţile, tipurilor timpurii ale acestor obiecte de toaletă.
Dintre piesele numismatice se remarcă cele aflate în M17 şi în M32.
De asemenea, sunt prezente în câteva cazuri şi aici, ca şi în apropiere, la Hop-Găuri şi Tăul Corna, acele cristale de cuarţ (cristale de mină), cu proprietăţi magico-religioase cel mai probabil, dar şi ca atribut al preocupărilor avute de defuncţi în domeniul mineritului.
Încadrate în contextul general al descoperirilor funerare de epocă romană de la Alburnus Maior, şi aceste morminte aparţin cu siguranţă unei comunităţi de colonişti illiro-dalmatini, care avea zonele de exploatare auro-argentiferă în apropiere, sectorul cercetat de noi în campania 2004 integrându-se, după cum o dovedesc descoperirile din campania 2003 făcute în perimetrul Kapolnei, dar şi cercetările celorlalte instituţii partenere în proiectul naţional de cercetare Alburnus Maior, în contextul unei necropole vaste, afectată parţial de intervenţiile antropice ulterioare (delimitări de proprietăţi, sisteme de drumuri, de canale de circulaţie a apei, ori de acele tăuri de epocă modernă), şi care trebuie privită în ansamblul ei.
Neridicând probleme de conservare in situ, toate complexele descoperite fiind cercetate integral, atât cele de epocă romană, cât şi cele de epocă modernă, materialul arheologic fiind recuperat şi este în studiu în cadrul MNUAI, iar în teren au fost realizate documentaţii grafice complete, ridicări topografice, precum şi fotografii digitale în timpul cercetărilor arheologice, toate datele tehnice fiind înregistrate într-o bază de date completă, care cuprinde informaţii despre unităţiile de săpătură, complexele arheologice şi obiectele cercetate în cadrul campaniei arheologice din anul 2004.
Rezumat
English Abstract The fifth campaign of archaeological investigations at Rosia Montana (Alba county) took place between the 1st of June and the 22nd of October 2004, as part of the Alburnus Maior National Research Project. The team of the National Union Museum in Alba Iulia focused on the southwest perimeter of Tarina, near Kapolna, where, as mentioned in the 2003 report, two Roman period cremation graves were discovered (2nd – 3rd centuries A.D.). These monuments indicated the extension of the ancient cemetery on Tarina beyond the enclosure of the Roman Catholic cemetery, existing from the end of the 19th century. Our report presents the results of the investigations and comprises a description of the sections and other excavation units, the stratigraphy, the structures discovered, the main finds and their illustration. The report also contains the graphical, topographical, and photo documentation. The terrain under investigation is rough, being situated, on a small portion at least, in a marshy area (possibly here used to be a pond, not far from the former places of gold mines, as many other such installations dating back to the age of Empress Mary Teresia,– ex. Taul Secuilor). The systematic researches on an area of approximately one hectare aimed to find out the ancient cemetery, attributed, like the similar cemeteries investigated previously at Hop-Gauri, Taul Cornii, Piciorag-Vaidoaia, Carpeni or Taul Secuilor, to the same Illyrian-Dalmatian community, and also to uncover archeologically some later buildings (form the 19th – 20th centuries) that were dismantled in time. The research method employed consisted in test sample sections aimed to identify archaeological objectives, attempting to achieve a complete investigation of those complexes. For the investigation of the area that the test pits from 2003 proved to be an extension of the large Roman cemetery at Tarina, we carried out the excavation of sections and surfaces with a system of baulks between them (usually of one width) ensuring as much as possible a complete covering of the funerary area. The numbering of the excavation units in the 2004 campaign starts from the code of the last section of the year 2003, that is 011001a048. Thus the first section of 2004 received the code number 011001a049, and the last one, 011001a114 (because the work continued on the same property as in the previous year). For an efficient organization of the excavation activities, a concomitant approach from several directions was adopted in order to ensure a general overview of the area investigated. A major hindrance impeding the archaeological investigation was the persistence of a source of dampness (an abundant network of water sources, and also the collection of accumulation water from the former channels and trenches for water circulation between the pestle stamps installations). Actually, this factor varied according to the amount of water falling during the summer. In order to control as much as possible the dampness infiltrations into the sections, drainage trenches were dug assuring the evacuation of water excess accumulated in the excavation units. In the 2004 archaeological campaign, the team coordinated by the National Union Museum in Alba Iulia carried out sixty-six excavation units (sections and surfaces), twenty of which lacked archaeological complexes. The stratigraphy of the latter allows the observation that there were no Roman period or modern age layers (the only ones attested in this area). In the other sections and surfaces we discovered a total number of seventy-nine archaeological complexes, that is seventy-five Roman cremation graves and four Modern age archaeological complexes having larger sizes (three dwellings and a channel for water circulation). The in situ conservation is out of the question, and therefore all complexes discovered were investigated completely, both those from the Roman period and those from the modern one. The archaeological material was collected and is currently under scrutiny at the National Union Museum in Alba Iulia. On the ground complete graphical documentation, topographical surveys, and digital photos were made during the archaeological operations. All technical data were recorded in a complete database, which contains information on the excavation units, the archaeological complexes and the objects researched during the 2004 campaign.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu