Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Alba Iulia | Punct: Izvorul Împăratului | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Hallstatt;
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca medievală timpurie
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare urbană;
Necropolă plană
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Alba Iulia
Comuna   mun. Alba Iulia
Punct
Izvorul Împăratului
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Blăjan Mihai
Cod RAN    1026.13
Raport În primăvara anului 1980, perieghezele efectuate pe marginea sud-vestică a T2 din hotarul dintre Alba Iulia şi satul suburban Pîclişa, au identificat resturi de oase umane şi fragmente de vase scoase pe arătură de fierul plugului în timpul lucrărilor agricole.
Primul sondaj arheologic s-a efectuat în toamna anului 2001 şi s-au descoperit un bordei hallstattian (cultura Basarabi), o groapă de provizii din sec. V p.Chr şi 22 morminte de inhumaţie din sec. X. Scheletele erau însoţite de un inventar valoros, alcătuit din ustensile de fier (amnar, pensetă, lame de cuţite), obiecte de podoabă (cercei, coliere fragmentare, şiraguri de mărgele, pandative etc.) confecţionate din bronz, argint şi sticlă; fusaiole şi vase de lut ars, precum şi o cruce dublă relicvar din bronz.
Semnalând importanţa deosebită a unor piese (obiecte de podoabă şi crucea relicvar) de factură bizantină, alăturate celor provenite din atelierele locale, pentru argumentarea continuităţii românilor în Transilvania înainte de cucerirea maghiară, am solicitat forurilor locale (CJ Alba) şi centrele (MCC) asigurarea măsurilor de protecţie a sitului şi acordarea mijloacelor financiare pentru salvarea necropolei. Deşi am informat autorităţile în drept că pe capătul vestic al cimitirului se depozitează de mai multă vreme grămezi întinse de moloz adus clandestin din oraş şi că s-au ridicat edificii în jur fără săpături de descărcare arheologică a terenului, care au afectat mai multe morminte, până astăzi factorii anunţaţi n-au luat măsuri de protejare a complexului arheologic prevăzute de lege. La adresele noastre, MCC a emis autorizaţia de săpătură pe anii 2002 şi 2003, în anul 2004 a uitat să mai acorde acest document, şi, mai ales, mi-a oferit doar promisiuni neonorate cu privire la finanţarea săpăturilor arheologice. Abia în cursul anului 2005, la intervenţia noastră şi a conducerii muzeului din Alba Iulia, CJ Alba a aprobat suma de 50 milioane lei, pentru continuarea cercetărilor.
Începută în toamna anului 2005, a doua campanie de investiţii arheologice s-a desfăşurat în aria centrală a cimitirului medieval timpuriu din punctul „Izvorul Împăratului”, o fâşie de teren situată deasupra izvorului care irupe din versantul nordic al DJ 107 Alba Iulia – Pîclişa.
În cursul cercetărilor s-au trasat 4 secţiuni, cu dimensiunile de 36 x 4 m, dispuse de-a lungul terasei pe direcţia E-V. Parcelele despărţite de câte un prag de control, lat de 0,50 m, s-au adâncit în depozitul de argilă galbenă-maronie până la 0,80 m. în secţiunile decopertate s-au dezvelit 10 gropi de provizii şi 27 morminte de inhumaţie.
Gropile de cereale sunt săpate la adâncimi cuprinse între 0,56-1,37 m, au corpul conic sau sferoidal turtit, pereţii nearşi puternic boltiţi lateral şi gâtul tronconic. Două construcţii subterane cuprind ceramică hallstattiană, o groapă de formă ovală are inventarul alcătuit din tegulae fragmentare, numeroase fragmente ceramice, oase de animale (ovine, canine, suite), câteva obiecte din fier puternic oxidate şi o monedă din bronz emisă de împăratul Traian. Obiectele recuperate din pământul de umplutură asigură datarea puţului subteran în epoca romană (sec. II). Celelalte gropi conţin bucăţi de chirpici cu impresiuni de nuiele şi loazbe, provenite din tencuiala pereţilor unor colibe incendiate şi mai rar fragmente de vase cenuşii, o jumătate de fusaiolă din sticlă, două greutăţi piramidale de la războiul de ţesut vertical, tegulae fragmentare din care una purta ştampila LEG XIII G, oase de animale, bucăţi de cărbune şi cariopse de grâu carbonizat (gr.8). Un caz interesant este oferit de groapa 7 care, după transformarea sa în puţ menajer, a servit ca loc de înmormântare a unui cu vârstă infans (6-7 ani). Deasupra defunctului s-a aşezat semicircular un strat de cochilii de melci, depuse ca ofrandă alimentară. Ceramica sărăcăcioasă pledează pentru datarea puţurilor menajere în perioada prefeudală (sec. V).
Mormintele prezintă conturul patrulater, dreptunghiular sau rombic, şi au gropile săpate până la 0,28–0,80 m adâncime. Scheletele aşezate în decubit dorsal, cu capul la V şi picioarele la E, în stratul arător au osemintele dezarticulate şi răvăşite, purtate de fierul plugului la distanţe diferite faţă de poziţia iniţială. Adesea, indivizii dispuşi la adâncime mare (0,50-0,80 m), prezintă unele segmente dezarticulate şi fragmentate.
În aria cercetată (342 m2) s-au dezvelit 27 morminte cu subiecţii de vârstă infans I, adultă şi matură, de ambele sexe. Inventarul cuprinde mai multe piese de podoabă (mărgele din sticlă, cercei din bronz şi argint, un colier împletit în trei sârme din bronz fragmentat), fusaiole, lame de cuţit cu spin de înmănuşare, butoni din bronz şi oale de lut aşezate la capul sau picioarele defunctului. Două morminte, unul de bărbat şi altul de femeie, conţineau câte o cruce din bronz. Unul din exemplare este o cruce dublă de tip relicvar, iar celălalt era o cruciuliţă pectorală purtată în şiragul de mărgele.
Majoritatea indivizilor fuseseră aşezaţi direct în groapa sepulcrală amenajată, dar de întâlnesc şi cazuri în care capetele sau marginea laterală a construcţiei subterane erau placate cu cărămizi fragmentare sau întregi, bolovani de râu şi lespezi din calcar. Pe unul din morminte fusese depusă o lespede masivă din calcar prelucrată grosier în epoca romană şi refolosită.
Inventarul recuperat din morminte asigură datarea complexelor funerare în sec. X, în deceniile premergătoare penetraţiei maghiare în partea centrală a Transilvaniei. Ele aparţin unei populaţii sedentare, paşnice şi creştine, care se identifică cu românii din ultimul veac al mileniului I, atestaţi arheologic şi în alte localităţi din bazinul mijlociu al Mureşului.
În concluzie, descoperirile arheologice efectuate în locul numit „Izvorul Împăratului” aduc o contribuţie importantă la argumentarea tezei continuităţii româneşti din Transilvania şi subliniază relaţiile strânse cu provinciile sud-dunărene ale Imperiului Bizantin.
Având în vedere importanţa excepţională a descoperirilor premaghiare recente (piese de podoabă şi trei cruci din bronz şi argint), pentru salvarea integrală a cimitirului – un document arheologic românesc important al aşezării de la Alba Iulia, solicit cu insistenţă Ministerului Culturii şi Cultelor să dispună următoarele măsuri urgente:
înscrierea cimitirului cu o suprafaţă de 5500 m2 pe lista siturilor arheologice de importanţă excepţională; măsuri de protecţie a necropolei prin interzicerea depozitării molozului din oraş pe capătul de V al sitului, ridicarea grămezilor de moloz din aria sitului şi sistarea oricăror construcţii abuzive în spaţiul delimitat până la cercetarea sa;
alocarea mijloacelor financiare (60-100 milioane) pe anul 2006 pentru continuarea dezvelirii, salvării şi valorificării necropolei de la „Izvorul Împăratului”.
În condiţiile în care forţe obscure se străduiesc din răsputeri să dezmembreze România prin crearea unor zone autonome în Transilvania – vatra de formare a neamului românesc – se impune salvarea documentelor arheologice menţionate ca o urgenţă naţională primordială.
Rezumat Au printemps de 1980 , les recherches de surface effectuees au bord de la deuxième terrasse de Mureş de la frontière Sud-Ouest du municipe Alba Iulia ont identifié des restes d`ossements humains et des fragments céramiques médiévaux prématurés, tirés à la surface sur le champs labouré pendant les travaux agricoles.
Le premier sondage a été fait au printemps de l`année 2001 et il a découvert une hutte halstattiane (culture Basarabi), une fosse pour les céréales du V-ème siècle, notre ère, et 22 tombeaux d`enterrement du moyen ?ge prématuré.
La deuxième campagne de fouilles archéologiques s`est déroulée entre 7-31 octobre 2005 sur la surface centrale du cimetière, dans l`endroit appelé „Izvorul Împăratului” sur une bande de terrain située au-dessus de la source qui jaillit du versant Ndu DJ 107Alba Iulia –Pâclisa.
Pendant la recherche, on a tracé 4 sections (36 x 4 m) et on a découvert 10 fosses pour les céréales et 27 tombeaux d`enterrement.
Les fosses, creusées, ayant de 56 a 137 cm, ont le corps conique ou sfroïdal tassé, les parois non-cuits et le goulot en forme de tronc de cône.
Deux des constructions souterraines appartiennent à Hallstatt et une fosse contenant de la céramique et une monnaie en bronze émise par Traian (98-117) datent du I-er siècle notre ère.
Les autres 8 fosses pour les provisions contiennent des morceaux de briques en torchis cuites, des restes de vases gris, une moitié de toton, deux fardeaux appartenant au métier à tisser verticlal, des tegulae fragmentaires, dont une marquée de l`estampille de la LEGION XIII, des ossements d`animaux, des morceaux de charbon et des cariopses de blé carbonisé.
La fosse a servi pour endroit d`enterrement d`un enfant ?gé de 6-7 ans (infans I), couvert d`une couche circulaire, large de 20 cm, coincé de coquilles d`escargot, y déposées pour offrande alimentaire.
La céramique de couleur grise assure l`encadrement chronologique des puits ménagers dans la période précédant la féodalite.(V-eme siècle).
Les tombeaux d`enterrement, creusées, ayant une profondeur entre 20 et 180 cm, ont le contour des fosses quadrilatères rectangulaire ou trapézoidal.
Sur l`aire recherchée (555 m2), on a découvert 58 squélettes humains, d`âge infans I, adolescent et mûr, représentant les deux sexes.
La plupart des individus avaient été enterrés sans cercueil, (seulement dans un cas, en cercueil), tendus sur le dos, la tête vers l`ouest et les pieds vers l`Est, ou inversement orientês, Est-Ouest.
L`inventaire rccupéré des tombeaux contient des objets de parure (boucles d`oreilles, des pendentifs, des colliers, et des anneaux en bronze et en argent ,des rangées de perles en vitre), des outils en fer (une pincette, des fers de couteaux, briquet), des accessories pour les vêtements (des boutons en bronze), des tontons et des vases d`offrande en céramique etc.
Un des tombeaux de femme et deux des tombeaux d`hommes contenaient une croix pectorale ou une croix relique en bronze.
L`inventaire funéraire réccupéré assure la datation des tombeaux au X-eme siècle.
Les squelettes appartiennent à une population pacifique, sédentaire et chrétiennne qui s`identifient aux Roumains attestés dans l`habitat Bălgrad dans le dernier siècle du I-er millénaire.
En conclusion, les découvertes archéologiques enterprises dans l`endroit appelé „Izvorul Împăratului”, apportent une contribution importante à l`attestation de la présence de la population roumaine prémagyare en Transylvanie et attestent les relations étroites avec les provinces sud-danubiennes de l`Empire de Bizant.
Dans l`avenir, la sauvegarde et la recherche intégrale du cimetière d`importance exceptionnelle, on impose: l`inscription de la nécropole qui a une surface de 5500 m2 sur la liste des situs archéologiques de rang particulier l`interdiction de la déposition du plâtras apporté de la ville dans la zone de la nécropole, l`allocation de ressources financières de 60-100 millions lei pour continuer la découverte et la valorisation des vestiges.
English Abstract In the spring of 1980, the surveys carried out on the south-west end of T2 in the border between Alba Iulia and the village of Pîclişa uncovered human bone remains and sherds. The first archaeological survey was carried out in the autumn of 2001. We uncovered a Hallstatt (Basarabi culture) sunken-floored building, a storage pit from the 5th century AD and 22 inhumation tombs from the 10th century. The grave goods include iron utensils, bronze, silver and glass ornaments; whirlpools and burned bronze cross relic. The finds date to the early Middle Ages. In the uncovered sections they were found in ten storage pits and 27 inhumation tombs. The artifacts recovered from the pits ensure the dating of the Roman period pit (2nd century). Other pits contain adobe bits from the masonry of the walls of some burned huts, and, more rarely, grey sherds, a glass whirlpool half, two pyramidal weights from a vertical weaving loom, fragmentary tegulae, one of which bore the stamp LEG XIII G, animal bones, charcoal bits and carbonized wheat caryopses. Pit 7 after its transformation into domestic pit served as a burial place for a six - seven year old child. The scarce pottery pleads in favour of dating the domestic pits to the early Middle Ages (5th century). The tombs have the pits dug down to 0.28 - 0.80 m deep. The skeletons are laid on the back, with the head to the west, and the feet to the east; the bones were turned upside down, and spread to various distances from the initial position. More often than not, the individuals laid deep down have some of the body parts disjointed and broken up. In the excavated area, we uncovered 27 tombs with infant, adult and mature individuals of both sexes. The grave goods include several ornaments, whirlpools, knife blades with gloving pin, bronze buttons and clay pots laid at the heads and feet of the dead. Two tombs contained a bronze cross each. The artifacts recovered from the tombs indicate that the burial complexes date to the 10th century, during the decades preceding the Hungarian penetration into the central part of Transylvania. They belong to a Christian peaceful sedentary population, that identifies with the Romanians from the last century of the 1st millennium, archaeologically attested and in other localities in the middle basin of the Mureş River.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu