Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Bucium | Judeţ: Alba | Punct: Frasin, Rodu | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Industrial;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Exploatare minieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Bucium
Comuna   Bucium
Punct
Frasin, Rodu
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bocan Ionuţ
Damian Paul
Drîmbărean Matei
Lascu Ilie
Moga Vasile
Pescaru Adriana
Raţiu Alexandru-Mircea
Rişcuţa Nicolae-Cătălin
Ţuţuianu Costin Daniel
Cod RAN    3459.01 3459.02
Raport Programul de Cercetare Arheologică Bucium a debutat în anul 2004, având ca obiectiv cercetarea arheologică sistematică în perspectiva realizării unui proiect pentru deschiderea unei exploatări miniere aurifere care urmează să afecteze terenul cercetat.
Întrucât izvoarele istorice menţionau existenţa în această arie a unor importante vestigii databile în epoca romană, s-a procedat la o cercetare extinsă a acestei zone1.
Raportul prezintă rezultatele cercetărilor arheologice desfăşurate în campania octombrie–noiembrie 2005.
Perimetrul de cercetare din campania 2005 a cuprins masivele muntoase Rodu şi Frasin cu extindere în zonele limitrofe, respectiv depresiunea numită Vâlcea precum şi văile Abruzelului şi a Şesii. Obiectivul echipei de cercetare a fost realizarea unei diagnoze arheologice, dar şi a unei cercetări preventive a acestui spaţiu prin metode specifice precum cercetări de teren, chestionare şi săpături.
Regiunea are aspectul unei depresiuni, fiind străbătută de un mic pârâu şi înconjurată de masivele muntoase Măgura, Rodu şi Frasin. În mod concret, a fost cercetată porţiunea fără pădure aflată în zona piemontană, între nivelul luncii şi pădurea compactă care acoperă jumătatea superioară a masivelor Rodu şi Frasin.
Perimetrul din jurul masivelor muntoase Frasin şi Rodu nu a mai făcut obiectul unor investigaţii din punct de vedere arheologic până acum, astfel încât existenţa unor vestigii databile în epoca romană se afla doar în stadiul de enunţ. Potrivit lui Ion Rusu Abrudeanu: „Pe teritoriul comunei Bucium întâlnim urme vădite de exploatări romane în muntele Frasinul, care desparte satele Bucium Şeasa şi Bucium Muntari [...] Exploatările de la Frasin sunt, după cele de la Cetatea Mare şi Cetatea Mică din masivul Roşiei Montane, cele mai impunătoare şi uriaşe lucrări subterane din timpul Romanilor. Corandele impozante care străbat întreg masivul stâncos al muntelui dinspre Bucium Muntari (Valea Abruzelului) spre Bucium Şeasa, o ilustrează în mod strălucit”2.
În opinia lui Volker Wollmann puţinele informaţii privitoare la această zonă de exploatare romană, s-ar datora doar stadiului incipient al cercetărilor3.
Cercetarea arheologică a avut două componente distincte, desfăşurate simultan : cercetarea de teren (periegheză) şi săpătura arheologică.
În demersul nostru am pornit de la premisa că zonele cu potenţial arheologic trebuie căutate în apropierea vechilor exploatări miniere, deoarece locuirea umană din această zonă nu poate fi privită independent de practicarea mineritului. Cercetarea de teren s-a desfăşurat cu metode şi mijloace specifice, realizându-se colectarea de materiale aflate la suprafaţa solului, strângerea de informaţii de la localnici, consemnarea toponimelor, efectuarea de schiţe şi fotografierea tuturor obiectivelor care ar putea constitui zone de interes arheologic.
Cea de-a doua componentă a campaniei a constat în efectuarea de sondaje arheologice stratigrafice. A fost acoperită cu sondaje doar zona aflată pe versanţii de S şi SV ai Frasinului, dar au fost sondate şi 2 terenuri de la poalele Măgurii şi unul din zona Rodu. S-a urmărit verificarea potenţialului arheologic al unor zone, dar şi o extindere cât mai largă a spaţiului cercetat.
Cercetarea arheologică de teren a vizat identificarea vestigiilor semnalate în literatura de specialitate, în special vechi lucrări miniere considerate de epocă romană, precum şi a unor noi locaţii cu potenţial arheologic.
Principalul obiectiv al cercetărilor de suprafaţă din această campanie a fost efectuarea unor periegheze în zona împădurită în vederea identificării şi consemnării lucrărilor miniere vechi din masivele muntoase Rodu şi Frasin. În cursul acestor cercetări de teren au fost identificate numeroase lucrări miniere precum: corandele Rodu, Frasin, Vulturilor, Trăncăloaia şi galeriile La vulpea, Rendea, Liciu etc. De asemenea, în zona Dealul Băilor şi pe versantul estic al Frasinului au fost identificate numeroase lucrări miniere de suprafaţă sub forma unor gropi şi şanţuri de dimensiuni variabile.
Stratigrafic, în cele mai multe cazuri a fost surprinsă o succesiune formată din doar două sau trei depuneri de sol. În zonele din apropierea luncii depunerile sunt mai groase şi mai complexe, iar la altitudine, depunerile de sol sunt mai reduse şi amestecate cu o mare cantitate de rocă. În câteva secţiuni am descoperit halde de steril rezultat în urma activităţilor de exploatare minieră. Săpăturile arheologice limitate pe care le-am efectuat în cursul acestei campanii au relevat, în general, existenţa a cel mult trei straturi de depunere:
- strat vegetal actual;
- strat intermediar care conţine, uneori, elemente de cultură materială;
- strat de sol steril arheologic.
În campania din anul 2005, au fost cercetate 20 de terenuri aparţinând unui număr de 14 proprietari, aflate în punctele Muncei, Livadă, Frasin, Vâlcea, Doştină. Pe aceste proprietăţi au fost trasate şi săpate 53 de secţiuni arheologice dintre care 3 cu dimensiunile de 10 x 2 m, iar celelalte 50 cu dimensiunile de 10 x 1,5 m. În două cazuri a fost necesară extinderea unităţilor de săpătură prin practicarea unor casete cu dimensiunile de 7,5 x 2 m, respectiv 5 x 2 m. Adâncimea la care s-a săpat este variabilă între 0,55 m şi 2,00 m. Întreaga suprafaţă săpată însumează 767,5 m2.
Cercetările s-au concentrat pe versantul sudic şi sud-estic al masivului Frasin, în partea superioară a depresiunii numită Vâlcea. Zona se prezintă sub forma unui teren în pantă, extrem de denivelat, mărginit la partea superioară de pădure, în stânga pârâului ce străbate Vâlceaua. Pe suprafaţa terenului sunt vizibile urmele unor vechi exploatări miniere (guri de mină, halde de steril, canale de aducţiune a apei etc.). Terenul este utilizat ca păşune şi fânaţ. De asemenea au fost sondate şi două terenuri de la poalele Măgurii şi unul din zona Rodu.
Continuând cercetările efectuate în campania precedentă, cele două secţiuni săpate în anul 2004 pe proprietatea Floca George (1) au fost completate cu încă patru unităţi de săpătură, trasate cu scopul de a verifica stratigrafic o suprafaţă cât mai mare din acest teren.
Cea mai mare parte a secţiunilor cercetate nu au furnizat descoperiri arheologice. În câteva cazuri am consemnat descoperirea, imediat sub solul vegetal a unor fragmente ceramice, cuie şi bucăţi de fier aparţinând epocii moderne. În trei secţiuni am descoperit câteva fragmente ceramice rulate, aparţinând epocii romane. Singurele decoperiri care merită a fi menţionate sunt cele şase complexe arheologice cercetate.
În secţiunea 04 10 11 004, în c. 1-2, la adâncimea de 1,30 m a apărut cărbune şi cenuşă, iar ulterior, la adâncimea de 1,57 m s-a conturat complexul arheologic denumit 04 10 11 004_CPL1_M1 sub forma unei gropi de formă alungită, cu colţurile rotunjite. Pe latura estică a gropii au fost descoperite fragmente ceramice foarte corodate dintr-un opaiţ. În apropierea complexului, în c. 3 a fost descoperită o cantitate de cenuşă şi cărbune precum şi fragmente ceramice aparţinând unui ulcior. După secţionarea longitudinală şi apoi golirea gropii, s-a observat că aceasta nu era foarte adâncă, coborând doar până la 1,65 m, nu avea urme de arsură sau cărbune şi nu conţinea alte materiale arheologice. Totuşi, dimensiunile, forma şi inventarul arheologic descoperit sugerează existenţa unui complex funerar roman.
Drept urmare, pe profilul vestic al secţiunii a fost deschisă o casetă cu dimensiunile de 7,5 x 2 m. În urma cercetării, în c. 6-10, între cotele 1,50–1,75 m, a fost surprins un complex cu multă arsură şi cărbune, numit 04 10 11 004_CPL2. Complexul, de mari dimensiuni, depăşea limitele suprafeţei cercetate, apărând sub forma unei lentile de culoare neagră. Această lentilă era dispusă peste o amenajare formată din bolovani de dimensiuni medii, situată imediat peste stânca nativă, relevată la adâncimea de 1,75 m. Nu au fost descoperite materiale arheologice. Stratigrafic însă, complexul aparţine aceluiaşi nivel cu groapa consemnată anterior, datată cu materiale ceramice de epocă romană.
Pe proprietatea David Victor, în secţiunea 04 11 11 001, în c. 5-9, la adâncimea de 0,30 m, a fost sesizată existenţa unui complex arheologic, constând într-o vatră de foc temporară sub forma unei suprafeţe de pământ ars de culoare roşie, care avea pe suprafaţa şi în jurul său bucăţi de cărbune şi fragmente ceramice de epocă romană. Prin urmare, între m. 4 şi 9, pe profilul vestic, a fost deschisă o casetă cu dimensiunile de 5 x 2 m. În jurul vetrei 04 11 11 001_CPL1_V1, dezvelită în întregime, pe o suprafaţă de câţiva m2 , a fost descoperit cărbune, fragmente ceramice romane, bucăţi de minereu şi aşchii din rocă dură. Extinderea acestor vestigii ne fac să postulăm existenţa unui complex de dimensiuni mai mari, dar care nu a putut fi delimitat în suprafaţă, ci doar pe profil, având o adâncime de 0,30 m, în c. 4-9.
La cca. 20 m SV de acest complex, pe aceeaşi proprietate, în secţiunea 04 11 11 001, în c. 2-4, a fost sesizată existenţa unei intervenţii antropice, probabil un şanţ, numit 04 11 11 002_CPL1. Deşi nu a putut fi delimitat în plan, existenţa complexului poate fi enunţată datorită cantităţii mari de cărbune aflat în interior. Nu au fost descoperite însă materiale arheologice.
Un şanţ asemănător a fost descoperit şi la cca. 15 m spre N de această zonă, în secţiunea 04 11 11 005, în c. 6–8, începând de la cota -0,80 până la 1,20 m. În c. 6, lângă profilul nordic al secţiunii, la adâncimea de 0,80 m, a fost descoperită o râşniţă primitivă, cu urme de utilizare pe ambele feţe, de formă concavă.
Având în vedere conformaţia terenului, apropierea de lucrările miniere vechi cunoscute sub numele de Coranda Frasin, descoperirea celor trei complexe şi a râşniţei primitive semnalate anterior, considerăm că este posibilă existenţa, în acest perimetru, a unei zone legate de prelucrarea minereului aurifer, datând din epoca romană.
Un alt complex a fost descoperit în secţiunea 04 11 13 003 plasată pe proprietatea lui Nicoară Victor. Acesta constă într-o aglomerare de pietre, descoperită la adâncimea de 0,60 m, fără o dispunere coerentă, cantonate în jumătatea sudică a unităţii de săpătură. În stratul arheologic de deasupra lor au fost descoperite fragmente ceramice din epoca romană şi moderne, amestecate, iar la nivelul pietrelor, doar fragmente ceramice romane. Destinaţia acestui complex, numit 04 11 13 003_CPL1, nu poate fi precizată în acest moment, fiind necesară extinderea cercetărilor.
Cercetările efectuate în cursul campaniei din 2005 la Bucium au îmbogăţit informaţiile cu privire la vestigiile antice din acest perimetru. Prin cercetări de teren au fost identificate punctele arheologice semnalate deja în literatura de specialitate şi au fost consemnate noi puncte care ar putea să aibă potenţial arheologic, în special lucrări miniere vechi atât de subteran, dar mai ales de suprafaţă.
În ceea ce priveşte strict zona cercetată în cursul campaniei din 2005, cea mai mare parte a unităţilor de săpătură trasate nu a furnizat descoperiri arheologice. Prin urmare, concluzia care se impune este aceea că activităţile umane legate fie de habitat, fie de exploatarea resurselor naturale, au avut o intensitate redusă de-a lungul perioadelor istorice anterioare epocii moderne.
Totuşi, complexele arheologice cercetate, precum şi materialele arheologice descoperite, deşi puţin numeroase, indică existenţa a trei microzone cu potenţial arheologic. Săpăturile arheologice din aceste microzone sugerează, cel puţin până în prezent, faptul că nu avem de-a face cu mari structuri de habitat sau de exploatare economică, fiind vorba mai degrabă de activităţi umane sporadice şi de scurtă durată.
Mult mai extinse sunt însă exploatările miniere din partea superioară a masivelor Rodu şi Frasin. Ele par să fie rezultate ale unei activităţi econimice intense şi de lungă durată, dar datarea şi încadrarea lor istorică nu poate fi făcută decât prin cercetări mai complexe, care depăşesc sfera de activitate şi posibilităţile arheologiei clasice.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Vezi CCA 2005, p. 77-81.
2. Rusu Abrudeanu 1933, p. 121-122.
3. Wollmann 1996, p. 142.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu