.
Bucureşti | Punct: Militari-Câmpul Boja | Anul: 2005
Anul:
2005
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului;Hallstatt;Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade:
Neolitic târziu;
Eneolitic;
Epoca bronzului timpuriu;
Epoca bronzului mijlociu;
Epoca bronzului târziu;
Hallstatt
Categorie:
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Comuna:
mun. Bucureşti
Punct:
Militari-Câmpul Boja
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bădescu Alexandru Muzeul Naţional de Istorie a României
Comşa Alexandra Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Morintz Alexandru Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Negru Mircea responsabil Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti
Schuster Cristian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Semuc Cătălina Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Teodor Eugen Silviu Muzeul Naţional de Istorie a României
Ursu Rodica Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

Sectorul B
Pe promontoriul nordic al platoului, în sectorul B al sitului, unde se concentrează vestigiile preistorice, au fost trasate 19 secţiuni şi 3 casete cu o suprafaţă totală de 1305,50 m2.
Stratigrafia suprafeţei cercetate este următoarea: 0 -0,30/0,36 m - strat de pământ de culoare cenuşiu-castanie (vegetal), în componenţa căruia intrau atât resturi de la construcţii (cărate anterior, adică în... anii ’80 ai sec. XX, când a fost amenajat Lacul Dâmboviţa), altele menajere, dar şi pământ cu materiale arheologice (adus pentru umplutură din apropiere); -0,30/0,36 m -0,45/0,55 m - strat de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă (sec. VI-VII p.Chr, sec. II-III p.Chr, hallstatt, bronz timpuriu şi mijlociu), bulversat deseori, mai ales în zona din apropierea marginii lacului, de intervenţii moderne; -0,45/0,55 m -0,70/0,78 m - strat de pământ de culoare cenuşiu-castanie (bronz timpuriu); -0,70/0,78 m -0,85/1,37 m - strat de pământ de culoare castanie (steril arheologic).
Săpăturile arheologice întreprinse în sectorul B s-au încheiat cu cercetarea unui număr de 18 complexe arheologice, dintre care 4 locuinţe, o anexă, 3 cuptoare de pâine şi 10 gropi. Dintre locuinţe una era din bronzul timpuriu (cultura Glina), una din bronzul mijlociu (cultura Tei, faza a III-a), una din sec. VI-VII p.Chr, o locuinţă şi o anexă din sec. XIX. Din cele zece gropi, patru erau din epoca bronzului, una din perioada hallstattiană, două din La Tène, una din sec. II-III p.Chr şi una din sec. XIX. La acestea se adaugă un complex din sec. VI-VII, ce cuprinde trei cuptoare de pâine şi groapa aferentă.
Neolitic
În S99, c. 6, la adâncimea de 0,81 m au fost identificate câteva fragmente ceramice, datate în neolitic şi atribuite culturii Boian.
Epoca bronzului. Cultura Glina
Complexele se înscriu în categoria celor tipice culturii1. Ceramica a fost descoperită în general în stratul de cultură, dar şi în complexe (locuinţe şi gropi). Culturii Glina îi aparţin vase, care, în funcţie de pastă şi funcţionalitate, pot fi împărţite în trei categorii: ceramica din pastă grosieră (vase de mari dimensiuni, oale), semigrosieră (oale) şi semifină (căni, străchini). Primele două categorii sunt decorate cu clasicile găuri butoni, brâuri aplicate, pastile etc. Ceramica se înscrie în tipurile cunoscute ale culturii, identificate anterior la Militari-Câmpul Boja2 şi în general pe teritoriul oraşului Bucureşti. Dintre vasele de dimensiuni mai mari amintim cele care aparţin recipientelor sac, borcan, globulare, amfore. Ceramica de mai mici dimensiuni este reprezentată de castroane, străchini, căni.
Cultura Tei
Ceramica culturii Tei (din strat şi complexe), aparţinând atât fazei I cât şi celei a III-a, prezintă drept decor motive geometrice incizate în tehnica împunsăturilor succesive (Stichkanaltechnik) umplute cu pastă albă făinoasă, striuri realizate cu măturica (Besenstrich) şi brâul alveolat. Dintre primele tipuri de decor amintim liniile, meandrele, romburile, triunghiurile, şirul de „S”-uri. Formele pentru pasta grosieră sunt vasele mai mari (sac, bombate), iar pentru pasta fină castroanele, cănile şi, mai ales, ceştile. Ele au bune analogii în cadrul descoperirilor precedente din acest sit, cât şi ariei Tei în general3.
Unele fragmente de ceramică fină nu permite a vorbi şi de prezenţa fazei IV a culturii în acest sector al sitului (ceştile cu torţi supraînălţate, castroanele cu torţi orizontale).
Hallstatt
Sporadic, în unele secţiuni şi într-o groapă au apărut şi câteva fragmente de vase ceramice din Hallstatt. Acestea provin de la vase de dimensiuni reduse. [Cristian F. Schuster]
La Tène
Acestei perioade îi aparţin două gropi (Gr.73 şi Gr.76), precum şi o serie de materiale arheologice descoperite în nivelul de cultură din diferite secţiuni.
Sec. IV a.Chr
În S98, c. 2, la -0,76 m a fost găsit un fragment dintr-un vas modelat la roată din pastă fină cenuşie închisă. Toarta aplicată orizontal deasupra diametrului maxim are analogii la Mărgăriteşti (jud. Olt)4.
Sec. III-II a.Chr
În aceeaşi perioadă pot fi încadrate şi numeroasele fragmente de vase modelate cu mâna din pastă grosieră de culoare cărămizie, ce conţin fragmente ceramice pisate ca degresanţi. Acestea sunt de formă cilindrică cu pereţii uşor arcuiţi la interior sau tronconică. Ele sunt decorate cu câte un brâu alveolat dispus pe umăr, butoni mici dreptunghiulari cu două proeminenţe sau cu butoni dreptunghiulari de mari dimensiuni.
Sec. II-III p.Chr
Din această perioadă a fost descoperită o singură groapă ce conţinea doar fragmente ceramice şi de lut ars. Vasele ceramice cu mâna din pastă grosieră de culoare cărămizie ce conţine fragmente ceramice pisate sunt reprezentate prin fragmente din partea mijlocie, respectiv din baza unor oale. Ceramica modelată la roată din pastă fină de culoare cenuşie, acoperită uneori cu slip negricios, cuprinde fragmente din partea mijlocie a unor oale de dimensiuni mijlocii. [Mircea Negru]
Sec. VI-VII
Un complex remarcabil a fost micul cuptor metalurgic, de plan rotund, cu diametrul interior de 39 cm, cu secţiune tronconică şi bază rontunjită, cu un diametru la gură – dedus – de nu mai mult de 25 cm şi cu înălţimea prezumată de 50 cm. Spre SV a fost surprinsă o groapă de acces, fără a putea fi delimitată şi o gură de alimentare; pe aici, foarte probabil, se asigura tirajul, fie printr-o gură, fie prin ţevi de ceramică (nu a fost recuperat însă nici un fragment). Groapa avea foarte probabil şi rolul de acces al meşterului, până deasupra cuptorului. Pereţii instalaţiei au fost scobiţi în lut nativ, fiind apoi depusă o lipitură foarte groasă, compusă din cocoloaşe de lut relativ mari (10 x 5 cm în diagonale, ca măsură medie) amestecate cu panouri ceramice; „vatra” era amenajată dintr-o jumătate întreagă de vas ceramic, spartă longitudinal şi aşezată culcat. Deşi tipul de construcţie şi grosimea foarte mare a pereţilor – mărturisind preocuparea pentru realizarea unor temperaturi înalte – ne asigură că singura posibilă utilizare era cea metalurgică, în interior nu au putut fi identificate nici un fel de resturi metalice. Presupunem că acest cuptor miniatural nu servea extragerii primare de metal, din minereu, ci prelucrării secundare, care necesita temperaturi mari, şi că metalul, pentru a nu fi risipit, era topit în creuzete. Există analogii, pentru astfel de instalaţii, la Şirna şi Budureasca.
Ca observaţie generală, atât frecvenţa mare a cuptoarelor de pâine (trei la număr), cât prezenţa cuptorului metalurgic, ne indică faptul că ne aflăm într-o margine de aşezare, respectiv cea de E. Structura tehnologică a ceramicii recuperate, fie prin exclusivitatea ceramicii modelate manual, fie prin dominaţia ei copleşitoare, conduce, prin coroborarea datelor cu rapoartele din 2001 şi 2002, la ideea că aşezarea de la Militari a evoluat prin „rostogolire”, din amonte în aval, cele mai timpurii complexe (mijlocul sau al treilea sfert al veacului V) concentrându-se în zona de V, iar cele mai târzii în zona de E (puncte între care se află o distanţă de cca. 500 de m). Asupra datării complexelor din 2005 nu se pot face afirmaţii peremtorii. Noi considerăm că ele ar putea data la limita sec. VI şi VII. [Eugen Silviu Teodor]

Sectorul C
Mircea Negru, Cristian Schuster, Eugen Silviu Teodor, Alexandru Bădescu, Rodica Ursu
În sectorul C aflat în partea de E a sitului, unde se află şi rezervaţia arheologică, au fost trasate un număr de 10 secţiuni, cu o suprafaţă totală de 240 m2.
Stratigrafia a fost următoarea: 0 -0,20 m – strat de pământ cenuşiu deschis (vegetal); -0,21 -0,40 m – strat de pământ cenuşiu-negricios cu chirpic şi fragmente ceramice din sec. II-IV p.Chr; -0,41 -0,75 m – strat de pământ castaniu cenuşiu cu vestigii din epoca bronzului; -0,75 -0,95 m – strat de pământ castaniu steril arheologic.
În cadrul secţiunilor au fost cercetate un număr de 12 de complexe arheologice, dintre care cinci locuinţe, o anexă, cinci de gropi şi un cuptor de pâine. Dintre cele cinci locuinţe, două datează din sec. II-III p.Chr (LS1, LS2), una din sec. III p.Chr (B41), una din sec. IV p.Chr (B. 39) şi una din sec. VI-VII (B40). La acestea se adaugă o anexă din sec. II-III p.Chr, o groapă din epoca bronzului şi trei gropi din sec. II-III p.Chr. Menţionăm, de asemenea, descoperirea unui cuptor de pâine cu groapa aferentă, amenajate în sec. VI-VII.
La Tène
În stratul de cultură din unele secţiuni au fost descoperite câteva fragmente de vase ceramice modelate cu mâna care aparţin La Tène-ului getic. Prin formele de vase şi decorul folosit, aceste vase pot fi datate în sec. II-I a.Chr.
Sec. II-III şi IV p.Chr
În anul 2005 au fost identificate şi cercetate primele două locuinţe de suprafaţă (numite LS1, respectiv LS2), din aşezarea de tip Militari-Chilia a acestui sit. Ele sunt de formă aprox. dreptunghiulară şi au podeaua adâncită cu 5 până 12 cm faţă de nivelul antic de călcare. Unele gropi de mici dimensiuni (cu diametrele cuprinse între 25 şi 36 cm) par a indica sistemul susţinerii pe stâlpi din lemn adânciţi în pământ în cazul locuinţei LS2. În locuinţa LS1 au fost descoperite cantităţi importante de pământ ars la roşu, care sunt indiciile unui incendiu puternic, în urma căruia locuinţa nu a mai fost utilizată. Ambele locuinţe de suprafaţă au avut un inventar arheologic foarte sărac. El constă în fragmente de vase ceramice modelate cu mâna sau la roată, specifice sec. II-III p.Chr.
Bordeiele aveau forma aprox. rectangulară cu colţurile rotunjite (B39, B41). În cazul lor au fost găsite gropi de stâlpi cu adâncimi de 40-50 cm şi diametre de 45-60 cm. Podeaua fără amenajări speciale se afla la 0,62 m (B39), respectiv 1,05 m (B41) de la nivelul antic de călcare. Materialul arheologic colectat constă în fragmente de vase ceramice modelate cu mâna sau la roată, de lut ars (aşa-numitul chirpic), oase de animale, lemn ars şi cenuşă. Formele de vase ceramice sunt similare celor descoperite în aşezările de tip Militari-Chilia (inclusiv în acest sit), unde sunt specifice sec. II-III p.Chr.
În interiorul bordeiului nr. 39 au fost descoperite, pe lângă obişnuitele fragmente de vase ceramice, un cuţit din fier, o mărgea din sticlă neagră şi un castron de mici dimensiuni din pastă negricioasă lustruită la exterior. Un castron similar descoperit în necropola de tip Sântana de Mureş-Cerneahov de la Independenţa5, ne determină să datăm acest bordei în sec. IV p.Chr.
O anexă, de formă aprox. trapezoidală, avea în interiorul său o groapă de provizii cilindrică. Alte gropi de formă cilindrică sau ovală, ce conţineau resturi menajere, au fost surprinse printre locuinţe. Materialul arheologic ceramic sărac găsit în umplutura acestor complexe, le plasează în limitele sec. II-III p.Chr. [Mircea Negru]
Sec. VI-VII
Locuinţa nr. 40 merită o menţiune specială, fiind, după ştiinţa noastră, prima care poate atesta, mulţumitor, un sistem de evacuare a fumului printr-un sistem tip hotă. Ne-au atras atenţia resturile masive de chirpic ars, distribuite însă strict în zona cuptorului (ceea ce este anormal în cazul unui incendiu), care însă nu proveneau de la cuptor (aproape întreg). A doua observaţie interesantă a fost că, deşi gropile de sprijin ale acoperişului lipseau, în stânga şi în dreapta gurii cuptorului existau două gropi de stâlp (cea dinspre centrul locuinţei – mai groasă, ceea ce ar putea sugera că susţinea şi centrul acoperişului). O a treia observaţie de ajutor a fost un vas întregibil, reconstituibil din bucăţi mari (fragmente care deci nu au fost rulate), ale căror resturi au fost însă recuperate de la distanţe de peste 2 m, presupunând spargerea la înălţime de cca. 2 m. Cumulul celor trei observaţii a permis următoarea reconstituire de situaţie: Cuptorul, de tip „cu horn” (deci nu cu boltă; au fost însă recuperate fragmente de tavă), evacua fumul spre o „hotă”, amenajată imediat deasupra gurii, realizată probabil din lut, pe o structură de nuiele suspendată pe doi stâlpi laterali. Această amenajare dirija fumul, foarte plauzibil, spre o fantă din acoperiş; „hota” era prevăzută şi cu spaţii de depozitare, unde se afla vasul cu decor în val. Locuinţa a fost părăsită, foarte probabil, din cauza prăbuşirii acestei instalaţii, care a distrus cuptorul (probabil nu într-un moment funcţional), ceea ce făcea locuinţa de nefolosit. Inexistenţa altui inventar notabil semnifică părăsirea locuinţei fără alte pierderi notabile.
O menţiune merită şi vasul fragmentar pomenit mai sus, modelat cu mâna, datorită realizării îngrijite a decorului în val, imitând producţia la roată. [Eugen Silviu Teodor]
Sec. XX
Din perioada contemporană datează o groapă de mari dimensiuni (cca. 300 m2), realizată în ultimele decenii ale sec. XX pentru îngroparea molozului şi resturilor menajere depozitate periodic neautorizat în zonă. Această groapă a distrus parţial vestigiile arheologice din partea de ENE a lotului cercetat.
Materialul arheologic se află la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan – Centrul de Tracologie (de la neolitic la sec. IV p.Chr.), respectiv la Muzeul Naţional de Istorie a României (sec. VI-VII). Ele au fost restaurate, inventariate (de la nr. 2 601 la nr. 3 869), desenate, unele fotografiate şi introduse în baza electronică de date a şantierului arheologic.
Trei volume cu privire la rezultatele cercetărilor dintre anii 2001-2005 se află în curs de elaborare, iar pe http://egg.mnir.ro/studii se află un studiu preliminar privind tipurile ceramicii din sec. VI-VII la Militari.
În încheiere, date fiind evoluţiile rapide din domeniul construcţiilor pe teritoriul municipiului Bucureşti, nutrim speranţa că ofensiva urbanistică din zona sitului arheologic va respecta prevederile legale, iar colectivului de cercetare i se va acorda şansa să îşi exercite atribuţiile, în condiţiile prevăzute de deontologia profesională, legislaţia şi normele în vigoare, pentru salvarea informaţiilor ştiinţifice şi materialelor arheologice dintr-un monument istoric de categoria A.

Note Bibliografice:

1. C.F. Schuster, Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele Argeşului şi Ialomiţei Superioare, Bibliotheca Thracologica 20, 1997, p. 29 sqq.


2. Idem, în M. Negru, C. F. Schuster, D. Moise, Militari-Câmpul Boja. Un sit arheologic pe teritoriul Bucureştilor, Bucureşti, 2000, p. 25-37.
3. V. Leahu, Cultura Tei, Bucureşti, 1966; idem, Cultura Tei, Bucureşti, 2003; C. Schuster, T. Popa, Mogoşeşti, Bibliotheca Giurgiuvensis 1, 2000.
4. C. Preda, Geto-dacii din bazinul Oltului inferior. Dava de la Sprâncenata, Bucureşti, 1986, p. 105-106, pl. LXIV:26.
5. B. Mitrea, C. Preda, Necropole din sec. IV e.n. în Muntenia, Bucureşti, 1966, p. 28, fig. 46:1.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO