Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Hallstatt;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca romano-bizantină;
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie;
Hallstatt
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Castru;
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Cetate
Sector   Sectorul VI intra muros
Toponim   Capidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Alexiu Alexandru
Constantin Nicolae
Constantin Robert
Covacef Zaharia
Dobrinescu Cătălin
Miron Costin
Opriş Ioan Carol
Pinter Zeno-Karl
Urduzia Claudia
Cod RAN    63063.01
Raport În sectorul VI al cetăţii au continuat cercetările conf.dr. Ioan Carol Opriş (UB) asupra clădirii romane târzii din piatră legată cu mortar şi cu arază intermediară de cărămidă, descoperită în campania precedentă - S 1/2004 (dimensiuni 15 x 2 m), obţinându-se noi date importante legate de traseul şi tehnica constructivă a edificiului. Au fost, mai departe, deschise alte trei careuri (cu dimensiunile de 5 x 5 m, respectiv Ş-T şi U 70). Cercetarea în ultimele careuri a urmărit cartarea şi înlăturarea elementelor de arhitectură medio-bizantină (bordeie), o nouă verificare a traseului valului şi şanţului aferente castelului roman târziu, toate având ca scop atingerea straturilor inferioare, de epocă romano-bizantină.
În campania 2005, dr. Ioan C. Opriş a continuat săpăturile arheologice sistematice în sectorul VI al cetăţii de la Capidava, coordonând practica de specialitate a studenţilor de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Cercetarea s-a desfăşurat cu participarea masteranzilor Gabriel Stoian, Andrei Gândilă şi Alexandru Raţiu, alături de studenţi de la Universitatea din Bucureşti.
A continuat cercetarea începută în campaniile precedente în secţiunea S1/2004 (cu dimensiunile de 15 x 2 m), care fusese realizată la o dată neprecizată în documentaţia de şantier existentă (aflată, conform caroiajului general, în careurile S-Ş-T 69). După curăţarea săpăturii din campania precedentă, parţial colmatată, s-a trecut la adâncirea locală a săpăturii, pentru a se obţine noi observaţii referitoare la traseul şi dimensiunile şanţului castrului mic de la sfârşitul sec. VI – începutul sec. VII p.Chr, cât şi a zidurilor perimetrale ale unui edificiu din blocuri de piatră fasonată legate cu mortar (probabil ridicată în sec. IV p.Chr).
Pe baza observaţiilor de ordin constructiv, zidul respectiv aparţine unei faze mai timpurii, datate în sec. IV-V p.Chr (?). Zidul este lat de 0,65 m şi a putut fi urmărit pe ambele laturi, pe o lungime de cca. 1 m până unde coteşte şi intră în malul săpăturii, paralel cu profilul dinspre rândul de carouri numerotate 70. După curăţarea sa din această campanie, se pot observa următoarele: el porneşte de la 0,40 ai secţiunii şi se închide între m. 10-10,5 ai acesteia (cca.). Astfel, am putea obţine latura unei clădiri, care măsura cca. 10 m. Între m. 6–9,20 ai secţiunii acest zid a fost rupt de şanţul castelului roman târziu, dacă nu cumva tocmai în această porţiune funcţiona un acces în clădire. În această porţiune (la m. 8), adâncimea săpăturii, faţă de nivelul actual de călcare măsoară 1,80 m. În partea dinspre SV a edificiului, au putut fi surprinse (între m. 0,40–4,50 ai secţiunii) o serie de trei asize de egalizare din cărămidă, specifice unei tehnici constructive de factură superioară din epoca romano-bizantină. Probabil că acestea constituiau iniţial o rază formată dintr-un total de 5 asemenea asize de egalizare (standardul vremii), dispuse în porţiunea mediană a zidurilor clădirii. Asupra modului în care această clădire se închide înspre SV şi spre NV săpăturile viitoare vor putea să ofere noi informaţii. În acest sens, este proiectată o extindere spre NV a acestei secţiuni. În cursul acestei campanii au fost realizate noi profile magistrale N şi S ale secţiunii, cât şi un grundriss al acesteia.
Tot o curăţare parţială a suferit şi clădirea romano-bizantină surprinsă în caroul T 71, imediat la E de zidul castrului târziu. Acesta încetase a mai funcţiona în momentul ridicării fortificaţiei târzii în colţul sudic al cetăţii (întrucât zidul castrului suprapune parţial edificiul), iar şanţul practicat cu această ocazie pare să fi afectat cel puţin un segment din zidul dinspre stradă al clădirii. S-a putut constata mai bine acum, prin curăţarea profilului săpăturii, compartimentarea clădirii spre N şi V şi au fost refăcute în acest sens profilele respective.
Au fost trasate şi s-a trecut la adâncirea săpăturii în trei noi careuri (de 5 x 5 m), respectiv Ş-T şi U 70, în aceeaşi zonă aflată în cuprinsul sectorului VI al cetăţii.
În careul Ş 70, săpătura a ajuns la o adâncime care variază între 0,95 m şi 1,58 m. Aceasta se datorează faptului că săpătura este amplasată chiar pe traiectul şanţului castelului romano-bizantin. Pe colţul dinspre S al careului (înspre careurile T-Ş 71) au fost descoperite zidurile perimetrale ale unui bordei medio-bizantin cu colţuri rotunjite (B 1/2005), care a fost întărit înspre şanţ cu o fundaţie masivă de piatră. Dimensiunile integrale ale bordeiului vor putea fi obţinute în cursul campaniilor viitoare, prin extinderea săpăturii şi desfiinţarea martorilor intermediari dintre careuri. Pentru moment, se poate semnala faptul că zidurile acestuia intră în mal la 1,80-1,50 faţă de colţul săpăturii, la o adâncime de 0,95 m. O importantă cantitate de ceramică medio-bizantină, între care amintim vase-borcan şi o serie de cazane (de tip aşa-zis „peceneg”), cât şi o mare cantitate de oase au putut fi recoltate din interiorul bordeiului şi din şanţul castelului, din imediata vecinătate a bordeiului amintit.
În careul T 70 săpătura a avansat anevoios, până la o adâncime medie de 0,70-0,90 m faţă de actualul nivel de călcare, urmând a fi adâncită în cursul campaniilor viitoare. Pentru moment, ea nu poate oferi rezultate concludente, dat fiind faptul că aici a apărut o mare aglomeraţie de piatră, rezultată din dărâmăturile stratului romano-bizantin şi din amenajarea valului dintre zidul castrului târziu şi şanţul aferent acestuia. Materialul rezultat din acest careu este puternic fragmentar. El constă în piese ceramice fragmentare şi din oase, aparţinând aproape în exclusivitate epocii medio-bizantine.
În careul U 70 ne-am propus continuarea săpăturilor din campania precedentă, în vederea curăţării, redesenării şi marcării pe plan a bordeielor medio-bizantine, care să fie ulterior înlăturate, pentru a putea avansa în straturile romane târzii şi romano-bizantine. În campania precedentă, fusese cercetat în careurile U-V71 bordeiului nr. 6/1956 = 244, prilej cu care au putut fi făcute noi observaţii asupra unui zid romano-bizantin din piatră legată cu pământ, ce fusese retezat ulterior înspre NV, în cursul amenajării bordeiului. Acesta se afla perpendicular strada înspre Dunăre, orientată aprox. E-V. Pe faţa sa dinspre Dunăre lipsea paramentul, lăţimea zidului putând fi surprinsă doar la nivelul fundaţiei (cca. 0,65 m). Zidul lung al acestui edificiu - aliniat oarecum porticului Corpului de Gardă şi despre care bănuim că va fi avut dimensiuni apreciabile - se păstrează şi astăzi pe o lungime de 6,15 m, fiind mărginit de un pavaj din piatră (identificat de noi încă în campania din anul 2000). Săpătura din campania 2005 a avut ca scop în această zonă adâncirea în careul U 70, unde săpăturile din campania 1956 (MCA 5, 1959) surprinseseră bordeiele nr. 7, 8 = nr. 245, 246, conform noii numerotări. Săpătura a atins adâncimea de 0,70-0,85 m, până la nivelul unei podele compacte din lut galben, de epocă romano-bizantină. Nu a putut fi surprins nici un element al bordeiului nr. 8/1956 = 246, care fusese amplasat foarte sus, aproape de nivelul actual de călcare, şi ale cărui ziduri perimetrale nu fuseseră observate nici în timpul primei sale cercetări (atunci apăruseră doar podeaua de lut şi un cuptor, într-un colţ al locuinţei). Materialul rezultat este mai ales de factură romano-bizantină, ceea ce ne sugerează că posibilitatea de a mai surprinde elemente ale bordeiului amintit este practic imposibilă. În schimb, a fost surprins în profilul de S al careului o porţiune zidul din piatră cu pământ al edificiului romano-bizantin amintit mai sus (lat de 0,65 m, pe o înălţime de cca. 0,50 m).
Documentaţia campaniei 2005 constă în desene (grundriss-uri şi profile, desene ale pieselor descoperite), cât şi în completarea planului de situaţie, alături de fotografii digitale ale săpăturii. Toate acestea vor fi incluse în raportul final, destinat publicării în paginile Cronicii săpăturilor arheologice – campania 2005.[Ioan Carol Opriş]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu