Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Căscioarele | Judeţ: Călăraşi | Punct: D'aia Parte | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Hallstatt;
Latene
Perioade
La Tène târziu;
Eneolitic;
Eneolitic timpuriu;
Eneolitic mijlociu;
Eneolitic târziu;
La Tène mijlociu
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Tell
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Călăraşi
Localitate   Căscioarele
Comuna   Căscioarele
Punct
D'aia Parte
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălan Gabriel Muzeul Naţional de Istorie a României
Cleşiu Sorin Muzeul Naţional de Istorie a României
Damian Paul responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Gureşoae Viorica Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa
Şerbănescu Done Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa
Sîrbu Valeriu Muzeul Brăilei
Cod RAN    101733.04
Raport Aşezarea fortificată de la D’aia parte, cu o suprafaţă de peste 2 ha, este unul dintre cele mai importante situri getice din sec. IV-III a.Chr, atât prin remarcabilul sistem de fortificaţii, cât şi prin sanctuarele descoperite aici, plus inventarul bogat şi variat, getic sau grecesc, recoltat până acum. La acestea se adaugă bogatele vestigii neolitice ori, mai puţine, din alte epoci.
Săpăturile din această campanie şi-au propus continuarea cercetării sistemului de fortificaţie de pe latura de V a cetăţii getice de la D’aia parte, zonă în care el s-a dovedit a fi cel mai complex şi mai interesant. În acest scop au fost trasate trei suprafeţe, S6, S7 şi S8, toate de 6 x 4 m, care încadrau suprafeţele S4 şi S5, unde, prin săpăturile anterioare, s-au descoperit vestigiile fortificaţiei. Din păcate, insuficienţa fondurilor şi timpul nefavorabil n-au permis finalizarea săpăturilor din cele trei suprafeţe, astfel că rezultatele sunt doar unele parţiale, fiind necesară finalizarea lor.
Se pot face, totuşi, câteva observaţii.
În suprafeţele S6 şi S7 vestigiile fortificaţiei au fost cert sesizate, pe când în S8 abia s-a putut sesiza doar traseul acesteia, întrucât săpătura a rămas într-un stadiu incipient.
Intervenţiile pentru terasarea terenului şi pentru amenajarea fundaţiilor sunt evidente, întrucât ele au intersectat numeroase straturi eneolitice. Deşi acum fortificaţia se află mult în jos pe pantă, orizontalitatea podinelor şi a pereţilor prăbuşiţi de la locuinţele eneolitice, observaţi în malurile dinspre incintă, sugerează că fortificaţia s-a aflat atunci mai aproape de marginea platoului, eroziunea puternică de pe parcursul celor două milenii dând aspectul actual al terenului.
Cercetările anterioare au evidenţiat aici existenţa, pe parcursul sec. IV-III a.Chr, au unui complicat şi impozant sistem de apărare cu ziduri din lemn şi pământ, din chirpici (cărămizi nearse) şi blocuri de calcar sumar fasonate.
Din păcate, intervenţiile din epoca getică pentru ridicarea zidurilor, în diversele lor etape, şi scoaterea blocurilor de calcar de către localnici au produs serioase daune fortificaţiilor.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu