Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Grădiştea de Munte | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealul Grădiştii | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca   Latene; Preistorie; 
Perioade   La Tène
Categorie   Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar; 
Tipuri de sit   cetate, structură de cult/religioasă, sanctuar
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Grădiştea de Munte
Comuna   Orăştioara de Sus
Punct   Dealul Grădiştii
Sector   
Toponim   Sarmizegetusa Regia
Colectiv   Ioan Glodariu, Gelu Florea, Liliana Suciu, Răzvan Mateescu, Paul Pupeză, Corina Toma, Darius Sima, Eugen Iaroslavschi, Gabriela Gheorghiu, Cristina Bodó
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
 Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Persoane implicate  Cristina BODÓ, Gelu FLOREA, Gabriela GHEORGHIU, Ioan GLODARIU, Eugen IAROSLAVSCHI, Răzvan MATEESCU, Luca Paul PUPEZĂ, Darius SIMA, Liliana SUCIU, Corina TOMA
Cod RAN    90397.01
Raport Sarmizegetusa Regia1 se află la S de Orăştie, satul Grădiştea de Munte, pe o ramificaţie a Muncelului intrată în literatura arheologică cu numele de Dealul Grădiştii. Ruinele antice s-au semnalat încă din sec. XVI. De-atunci probabil au început şi răscolirile celor vizibile la suprafaţă. Cele mai mari s-au făcut în sec. XVIII-XIX, pentru ca în ultimul deceniu al sec. XX şi la începutul veacului nostru să fie călcate de căutătorii de comori înzestraţi cu aparatură de detectare modernă. Primele cercetări sistematice s-au făcut în 1924 şi au fost reluate cu întreruperi, variabile ca întindere, din 1950.
Locuirea antică se întinde pe aproape 6 km pe terase amenajate de daci, mai ales pe coama şi pe versanţii de S ai Piciorului Muncelului. Capitala regatului dac are două „cartiere” civile la V şi la E între care se află cetatea şi zona sacră. Cercetările arheologice din anul 2005 au vizat doar zona sacră, anume terasele a IX-a, a X-a şi a XI-a.
Cercetările arheologice efectuate în anul 2005 s-au efectuat după mai vechile principii ale colectivului de cercetare: continuarea săpăturilor la obiectivele anterior abordate şi verificări (unde se impunea). În această situaţie, toată activitatea s-a concentrat în zona sacră, pe terasele a X-a şi a XI-a. În subsidiar s-a „periat” din nou Piciorul Muncelului pentru a verifica dacă el a fost din nou afectat de căutătorii de comori şi eventual pentru recuperarea materialelor arheologice aruncate de ei.
Terasa a X-a
Cu prilejul cercetărilor mai vechi şi mai ales din 1989, s-a constatat că terasa dacică era mai extinsă spre V decât cea de astăzi şi, mai mult, ceea ce este cunoscut ca fiind terasa a IX-a este o terasă romană, ridicată pe porţiunea de V a fostei terase dacice. Notăm că terasa IX a fost cercetată arheologic şi ea nu conţinea urme antice pretabile la conservare. În anul anterior, 2004, săpăturile au vizat 12 m liniari cu lăţimea de 8 m pe o adâncime de -5,50 –6 m din partea de V a terasei romane.
După îndepărtarea pământului căzut pe săpătura anterioară s-a dezvelit parţial zidul de protecţie a terasei a X-a şi s-a deschis o suprafaţă (S.II/2005) de 11 x 6 m, orientată S-N. În ea se află şi jgheaburile canalului roman (m. 1 EF şi 1-10 F). La V de el, s-a găsit colţul unei clădiri cu baza din calcar fasonat (m. 1-4 AC) şi trei praguri (unul supraînălţat) tot din calcar fasonat (m. 5-6 AD). La 2,50 m E se aflau pomenitele jgheaburi romane fasonate tot în calcar. În sfârşit, în colţul de NE al suprafeţei (m. 10-11 EF) s-a conturat o groapă.
Materialul arheologicconstă din trei fragmente de piese semicalotice cu nervuri, toate în poziţie secundară, căzute probabil din zidul de terasă de V, numai fragmente ceramice dacice între care şi unele care provin de la două vase lucrate cu mâna, întregibile, ţinte de fier (unele dintre ele ornamentate), cuie şi piroane, benzi ondulate din acelaşi metal, toate trecute prin foc, resturi de bârne carbonizate din elevaţia clădirii şi pete de arsură puternică. Toate materialele se datează la începutul sec. II p.Chr şi au intrat în patrimoniul MCDR Deva. Se impune continuarea săpăturii spre V şi în adâncime pentru dezvelirea clădirilor dacice incendiate şi „nivelate” la amenajarea terasei a IX-a.
Verificările pe terasa a XI-aau vizat sanctuarul patrulater cu coloane de andezit; celălalt, tot patrulater din marginea de NV a terasei, incomplet, căruia nu i se ştia planul şi micul sanctuar de calcar din marginea de SV a terasei. Precizăm că peste tot eram sub nivelul de călcare dacic.
Sanctuarul patrulater cu coloane de andezit
Din el s-au păstrat două şiruri cu cinci coloane şi al treilea cu şase coloane. S.I/2005 de 9,50 x 1,90 m, orientată E-V, a fost trasată perpendicular pe ultimul şir de N, acolo unde se afla doar o coloană pe şirul dinspre E. S-a constatat că cea existentă avea sub ea semicalota umplută cu lut şi piatră (inclusiv sfărâmătură de calcar), iar cele două care lipseau fuseseră aşezate pe stânca nivelată, încât sanctuarul avea trei şiruri a câte şase coloane, în total 18. S.III/2005trasată în sectorul de V al sanctuarului nu a dat nimic nou, confirmând doar cele constatate în S.I/2005.
Sanctuarul patrulater incompleteste cel căruia nu i se cunoştea planul. Plecând de la constatarea potrivit căreia sub coloane şi pilaştrii mari se aflau semicalote de lut cu piatră, în aria sanctuarului s-a trasat S.II/2005de 13 x 3 m, orientată S-N şi în continuare, după firescul martor, S.I/2005, paralelă, care a acoperit întreaga suprafaţă rămasă din sanctuar.
Pe şirul de E, unde se păstra un pilastru masiv de andezit, a avut cinci astfel de piese, dar coloana fragmentară de calcar din m. 12 era în poziţie secundară; acolo pilastru a fost aşezat pe stânca nivelată. Pe şirul de mijloc s-au păstrat trei urme de semicalote, una chiar sub pilastrul de andezit. Fragmentul de coloană de calcar din m. 5 era în poziţie secundară. Pe şirul al treilea, dinspre V s-au păstrat patru semicalote, a cincea fiind probabil desfiinţată de amenajarea şanţului de drenaj, din anul 1980. Ar rezulta 15 pilaştri.
Sanctuarul mic de calcar
Însanctuarul mic de calcardin marginea de SV al terasei a XI-a s-a trasat S.IV/2005 de 10 x 3 m în marginea lui de S. Înainte se considera că el are trei şiruri a câte cinci plinte. Pe şirul de V s-a găsit a şasea plintă întreagă şi pe cel de mijloc a şasea fragmentară, dovedindu-se, dacă mai era nevoie, că sanctuarul a avut 18 coloane dispuse în trei şiruri a câte şase.
Este inutil să subliniem că, cu excepţia unor resturi de fier trecut prin foc şi cca. şase-şapte fragmente ceramice găsite în sanctuarul incomplet, în celelalte două sanctuare nu s-au găsit materiale arheologice.
Perierea Piciorului Muncelului cu detectorul de metale şi un sondaj efectuat la rădăcina unui fag căzut a dus la descoperirea a două loturi de turte de fier, unul de 40, celălalt de 16 piese.
Pentru anul 2006 ne propunem continuarea săpăturilor pe terasele IX–X, terminarea verificărilor pe terasa XI şi reluarea săpăturilor în cetate pe terasa III.
Rezumat
English Abstract The archaeological excavations of this year focused on the sacred area of Sarmizegetusa Regia, terraces 9 - 10 and 11. The protection wall of terrace 10 was partially uncovered on terraces 9 and 10. A corner of a building came out with limestone slabs as foundation. Other excavations were conducted in the Andezit Shrine on terrace 11, in the damaged shrine and the one located in the SW part of the terrace. The first and the last ones previously discussed have three rows, each with six columns.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu