Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca bizantină;
Epoca medievală
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Cetate;
Necropolă;
Mormânt
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Isaccea
Comuna   or. Isaccea
Punct
Cetate
Sector   Sector: Turn A (Ta)
Toponim   Noviodunum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Acatrinei Ingrid
Baumann Victor-Heinrich
Bejenaru Luminiţa
Constantin Silvioara
Dinu Niculina
Donici Mihaela
Hamzu Adrian
Mănucu-Adameşteanu Gheorghe
Perju Mădălina
Radu Laurenţiu
Sireţeanu Andra
Stoian Cecilia
Voicu Adina
Zaharia Ramona
Cod RAN    159696.05
Raport În anul 2004 a fost deschis un nou sector, situat la mijlocul distanţei dintre Turnul Mare şi Turnul de Colţ al cetăţii, în zona de SE. Se urmărea, pe de o parte degajarea unei suprafeţe cât mai confortabile prezentării sistemului de fortificaţie romano-bizantine, din vecinătatea carosabilului, pe de altă parte, surprinderea unor elemente noi în relaţia cronologică dintre perioada romană timpurie şi cea romano-bizantină.
Considerând că cercetarea arheologică are loc într-o curtină, noul sector a fost denumit Curtină A, fiind marcat cu siglele CA. În noul sector au fost trasate trei secţiuni (CA1; CA2; CA3) perpendiculare pe zidul de incintă romano-bizantin, cu martori de pământ intermediari de 1 m lăţime, săpăturile urmând a fi continuate în 2005.
Săpăturile arheologice din anul 2004 au scos la lumină resturile unui turn exterior a cărui orientare şi formă au suferit modificări în cursul sec. IV-VI p.Chr.
În campania anului 2005 s-a urmărit degajarea turnului şi stabilirea etapelor cronologice, în corelaţie cu rezultatele cercetărilor efectuate în sectorul Turnul Mare şi în sectorul Turn de Colţ,unde au fost reluate în acest an cercetările arheologice. A fost investigată o suprafaţă de aprox. 140 m2. Fiind vorba de un turn, sectorul şi-a schimbat denumirea în sectorul Turn A.
Cercetarea s-a concentrat iniţial pe axul longitudinal al turnului, înscris în secţiunea TA2 (= CA2). Adâncimile au fost raportate, la S de zidul de incintă (pantă de cca. 45°), la înălţimea maximă a acestuia pe axul longitudinal A-A1. În c. 4, secţiunea TA2 a fost adâncită în interiorul unui turn rectangular, prin înlăturarea unei dărâmături masive din piatră.
Suprafaţa degajată de 8,5 m2 are colţurile rotunjite, laturile mari de 3,25 m, situate la NV şi SE şi laturile mici de 2,60 m la SV şi NE. Materialul ceramic descoperit în interiorul turnului relevă o locuire medievală în sec. XIII-XIV, într-un spaţiu construit foarte probabil la sfârşitul sec. III p.Chr.
Sub stratul masiv de piatră prăbuşită din ziduri, la -3,20 m s-a dat peste o groapă menajeră ovală (1), din care s-a recoltat ceramică medievală smălţuită de sec. XIV. Groapa s-a oprit pe un nivel de locuire realizat prin bătătorirea pământului amestecat cu pietricele, nivel situat la 3,40 m adâncime. Acest nivel prezintă în colţul de E al turnului o amenajare într-un spaţiu rectangular adâncit, în care s-au descoperit şi resturi de ardere, cărbuni şi oase de animale. În vecinătatea de SV a fost amplasată o groapă menajeră adâncă de 0,50 m. Întregul nivel al locuinţei din turn păstrase ceramică fragmentară din sec. XIII-XIV, dar şi resturi ceramice romane.
Colţurile din interiorul turnului au fost rotunjite şi tencuite, probabil în scopul amenajării locuinţei medievale, prin plasarea unor bârne de susţinere a acoperişului, urme de tencuială menţinându-se şi pe pereţii locuinţei.
În prima fază turnul avea o formă rectangulară, cu latura de avansată lată de 3,60 m, orientată 47,5° NV – 17,5° SE. Această latură stătea pe un soclu a cărei orientare (50° NV – 20° SE, mai lat spre E) relevă o fază constructivă anterioară realizării sistemului defensiv romano-bizantin, element evidenţiat şi în celelalte sectoare cercetate în perioada 2002-2005 la Noviodunum. În stadiul actual al cercetărilor credem că primul turn a fost construit la sfârşitul epocii romane timpurii, foarte probabil în cursul sec. III p.Chr., orientarea sa iniţială fiind de 2,5° NE – 32,5°SV.
Construirea turnului romano-bizantin se face pe structura primului turn. Este reparat zidul de incintă care prezintă o nouă plintă exterioară. Noul turn are frontul rotunjit, este masiv, interiorul i se dublează prin includerea vechiului zid de faţadă. Raportând grosimea zidurilor sale la latura estică de 3,96 m grosime, putem aprecia caracterul strict defensiv al fortificaţiei restaurate, probabil, în cursul sec. IV p.Chr.
Turnul este refăcut într-o etapă ulterioară când revine la forma sa iniţială, păstrând însă dimensiunile turnului anterior. Fragmentele din zidurile laterale păstrate reflectă o renunţare la masivitatea turnului cu frontul rotunjit. Noul turn rectangular are laturile lungi la E şi V şi o nouă plintă. El se suprapune vechiului turn, fiind orientat 3,5° NE – 33,5° SV.
În sec. VI p.Chr. se reface zidul de incintă romano-bizantin. Cu această ocazie se renunţă la Turnul A. Noul zid de incintă, placat cu blochete paralelipipedice din calcar şi diabaz, prezintă aprox. pe axul longitudinal al vechiului turn un unghi obtuz de faţadă, ceea ce presupune o schimbare de direcţiei a incintei.
Ca şi în celelalte sectoare ale cetăţii Noviodunum, se constată o distrugere masivă şi sistematică a paramentului fortificaţiei romano-bizantine, în cursul evului mediu şi în epocă modernă. Ultima distrugere a fost făcută cu ocazia construirii drumului din marginea de S a fortificaţiei. Această intervenţie, din anii 1970-1972, a fost surprinsă şi în campania din 2005, în zona sudica a TA, unde o parte din zidul exterior al turnului a fost descoperită la aprox. 3 m distanţă spre S de aceasta.
În campania viitoare va fi degajată şi latura dinspre V a Turnului A şi se va trece la consolidarea primară a acestuia, prin acoperirea suprafeţei exterioare cu brazde de pământ plasate pe un suport de carton asfaltat.
Suprafaţa CA
Pentru sectorul numit iniţial Curtina A, am creat în continuarea celor trei secţiuni, o suprafaţă cu dimensiunile de 4 x 10,50 m, denumit Suprafaţa CA. Unul din obiectivele noastre a fost acela de a verifica dacă în această zonă putem surprinde zidul incintă bizantin. Din păcate, nu am surprins zidul bizantin, în această suprafaţă au fost surprinse câteva complexe arheologice – gropi menajere (Gr.1 – sec. XI; Gr.2, 3 şi 4 – sec. XIII) şi un segment dintr-o podea de locuinţă, ce aparţin locuirii medio-bizantine. Gropile menajere au un inventar deosebit de bogat: fragmente de vase borcan, opaiţe, fragmente de amfore, fragmente de la brăţări din sticlă, folles şi stamena devalorizate). În continuarea a ceea ce a mai rămas din podeaua de locuinţă, spre V, se afla un strat de dărâmătură (pietre, bucăţele de mortar, bucăţi de cărămidă), în care au fost descoperite fragmente de vase borcan, fragmente de sticlă romană, pastile din sticlă (de culoare verde), ceramică romană fragmentară, monede (folles sec. XI), o lunulă din plumb (sec. X-XI). Despre momentul distrugerii locuinţei, dar şi despre stratul de moloz, nu putem face alte precizări în actualul stadiu al cercetării.
Anul viitor vor continua cercetarea pentru a lămuri situaţia din Suprafaţa CA.
Din materialul recoltat în zona Turnului A şi din Suprafaţa CA menţionăm: cartuşe (md. 1915-1916), pipe şi fragmente ceramice din sec. XVIII-XIX, fragmente de ceramică otomană, ceramică medio-bizantină, ceramică romană şi getică, arme, piese de harnaşament, obiecte din os şi corn, obiecte de cult, obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare, monede bizantine şi medievale (sec. XI-XIV), monede romane (sec. IV-VI p.Chr).
Din păcate, nivelurile arheologice sunt bulversate de locuirea de epoca medievală şi de distrugerile din epoca modernă şi contemporană. De asemenea, amenajările cu caracter militar din primul război mondial au contribuit la bulversarea nivelurilor arheologice.
Rezumat À partir de 1997 les recherches archéologiques réalisées á Noviodunum se sont concentrées dans la zone SE de la cité, située dans le voisinage d’une route en béton. Dans ce contexte on a eu, comme objectif le dégagement du segment SE de la cité et la valorisation des résultats de la recherche du point de vue scientifique et culturel. Jusqu’au 2005 on a fouille 80% de la surface du Grand Tour et on a localisé deux autres tours: dans le coin SE, entre TM et TC.
En 2005 on a réalisé des fouilles archéologiques dans tous les secteurs du site. A la suite de la fouille jusqu’au loess des sections remplacées sur le côtés E et V du Grand Tour on a découvert le plus ancien système de fortification identifié à Noviodunum qui représente la phase en terre du castre romain du Ier s. ap. J.C. Pendant la campagne 2005 on a établi aussi comme objectif le dégagement du Tour A qui a été découvert en 2004. Dans le même contexte on a essayé de définir les étapes de construction et réfection par rapport aux résultats de la fouille dans les autres secteurs. Dans le coin SE de la cité, ou on a localisé et partiellement fouille les restes d’un tour avec de réfections successifs, les recherches archéologiques de la campagne 2005 ont eu comme objectif principal de finir les recherches réalisées dans les niveaux supérieurs, byzantines et médiévales, de la couche archéologique, surtout dans la partie du Ndu secteur. Dans la zone de S du secteur la fouille en profondeur des sections nous a permis de faire quelques observations sur les destructions successifs du coin SE de la cité réalisées pendant le Moyen Age, l’époque moderne et contemporaine.
Dans le secteur Necropola – Lutărie (extramuros) pendant la campagne 2005 on a fouille 32 complexes archéologiques : 13 fosses ménagers du IXeme et XIeme siècles et 19 tombes de l’a période romaine-byzantine (IVeme-Veme siècles).
English Abstract In 2005 we conducted archaeological excavations in all the sectors of the site. In the sections excavated to the east and west of the great Tower we identified the oldest fortification system existing at Noviodunum and representing the earth phase of the Roman camp, dating to the 1st century AD. During the 2004 campaign we set as our goal to clear Tower A, that was uncovered in 2004. In the south-east corner of the town, the goal of the 2005 campaign was to finalise the excavations undertaken in the upper Byzantine and Middle Ages layers, especially in the north part of the sector. The deep excavations in the south area of the sector made it possible to observe the successive mediaeval, modern and contemporary destructions of the south-east corner of the fortification. In the Cemetery - Clay Pit sector (extra-muros) during the 2005 campaign we excavated 25 archaeological complexes: 13 domestic pits dating to the 9th - 10th centuries and 19 Roman - Byzantine tombs dating to the 4th - 5th centuries.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu